11L IF-

"111
WIPAPPRIBUtv..

OURS DE LINDA ROMANA

PENTIM
1>C0TELE SECUND t

HEI0111CA
gheorghe Aamescu
Pr6f eisor la Liceal S'f. Sava'

VtihaiL Dragomirescu
Pi (.10S0), 1aS. miaarial pedayogic 1111;e, 1,ifar
roa p-r aaf ia I 0 &meat de ,Efilefica. si Littwal a(i coat .
paaata la lin iversilatea din Ma:are:pi
PENTRU CLASA V SECUNDARA
CONFORM PROGRAMEI DIN 1899

Edifium aumbath de Miristerul Instructdunil PuIdice

Olsdcni(ulul Oficial> Nu. (16 do la 23 lunie 1901).

EDITIIJNEA III-a
TIPARITA iN 3.100 EXEMPLARE

ExeMplarul fVo.

BIJ C (IRESCI

EDITURA H. STEINBERG

411

r
www.dacoromanica.ro
A)l

_ _ ,
GENUL ORATORIC

www.dacoromanica.ro
 CURS DE LIMBA ROMANA PENTRU SCOLELE SECUNDARE
1Will40

RETORICA
DE

gheorghe Alamescu §1 Mihail Dragomirescu

Prof esor la Liceul Of. Sava" Profesor la Sentin. pedag. universitar
Conferentiar ei docent de Estelicel si Lit.
comparatd la Universit. din Bucuresci

PENTRU CLASA V SECUNDARA

CONFORM PROGRAMET DIN 1899
........0.

Edifiune aprobatd de Ministerul Instrucfiunii Publice (clIfonitorul

Oficial, No. 66 de la 23 lunie 1904).

EDITIUNEA III-A
TIPARITA IN 3.100 EXEMPLARE

BUCURESCI
Editura Libretriei H. STEINBERG
10. STRADA GABROVENI. JO
1904

www.dacoromanica.ro
 cu RES(14-
20, STR. BOA Mt1%20.

www.dacoromanica.ro
 GEM ORATOR1C
A. DISCURSURLDELIBBRATIVE

A DOUA OLINTIACA A LUI ,DEMOSTENE

I. Istoric. bemostene (385 322), cel mai mare orator al anti-
chithtii, fiind convins ca Filip, regele Macedoniel, prin intrigile
aurul i puterea lui armatii, amenintfi sfi supund rand pe rand Vi-
rile grecesci i prin urmare i Atena, patria sa, cautd prin dis-
cursurile sale numite .Filipice. si tOlintiace, sa convinga pe Ate-
nieni despre acésta, si-I atiti ea sd se opunit mersului sëü cu-
ceritor.
Until din aceste discursuri este si oOlintiaca III.
Mild tine Demostene acest discurs, Filip cuprinsese cate-va te-
Mori! de pe lângA Marea Egee, intre care Amfipolis, i acum
vroia sé cuprincla i Olintul, care era o veche colonie ateniand.
Amfipolis era o cetate olintiaca. Spre a o putea. cuprinde, Filip,
prin oratort cumpérati, fégédui Atenienilor Ca Je Va da lor acésti.
cetate; Atenienii se insdlard, Ii detera ajutor; nip cuprinse ceta-
tea, dar o pfistea pentru dinsul. Mal apoi, ca ad póta lupta in con-
tra Atenienllor, fdgdduesce Olintienilor cd le va da Potidea, pose-
siunea Atenei ; Olintienii se ina1d, ii di ajutor in contra Atenie-
nilor, Filip euprinde cetatea, dar o pdstrézd pentru sine, cum M-
euse i cu Amfipolis. Ce-va mai mult: se pregatesce sd pund mina
chiar pe Olint. Olintienii acum trimit Atenienilor, care fuseserd
inselati ea i dInii, o solie, sfi card ajutor in contra lui Filip. Fi-
lip insi vrea sd impiedice actiunea lor i cautd sd se servésed
fatfi de Atenieni de acelési mijlóce pe care le intrebuintase mai
Retorica de Adameseu-ei Dragomireeca.
www.dacoromanica.ro
 2

inainte : prin orator! plfititi (cum era Eschine, adversarul lui De-
mostene) mute se fegeduesce Atenienilor Ore-care avantagil, nu-
mai se nu dea ajutor Olintienilor.
iDemostene, simtind acésta, descopere Atenienilor, prin discur-
sul set, politica lui Filip, si sustine ca Olintienil se fie indati
aj utati.
Afacerile Atenienilor, in lupta lor in contra lui Filip mergeet
reit, din priciné 6 ele se desbéteail si se hoterafi inteo adunare
(ce se tinea inteun vast amfiteatru numit agora) la care luau
parte toff cetätenii Atenieni. Ace-sta.' multime de votantl era con-
duse de cete-va sute de emeni impertiti in doué partide, conduse
fie-care de cate un orator, care, spre all péstra popularitatea,
sustineat hoterirl ce corespundeat mal mult trebuintelor tree&
Ore ale multimil decet trebuintelor permanente 0 superiOre ale
Statului. Spre a lupta in contra lui Filip, Atenienil trebuittii se ia
hotériri energice si repecli, se" face sacrificil de ban! si de senge;
el lose erail invetati cu binefacerhe pecii, cu pläcerile ei 0 nu le
venia bine nicl sa dea bani, nici se mergä la este. De aceea tri ho-
téririle lor, chiar cfind ere' in vederile lui Damostene, se execu-
te" molatic, cu greutate, Sail nu se execute' de loc.' Impinsi pe
de o parte de energia si adevérul cuvinterilor lui Demostene, ei
voiaii se se opuna MI Filip ; atrasl, pe de alte parte, de dorinta lor
de viata plecute si linistitd, el isi puneat singuri piedici prin ama-
néri, acuseri reciproce si judecetl. $i, pe and marea multime a
Atenienilor nu scie in cotro sa merge, iar cand scie, nu pOte se
merge grabnic si bine, Filip, unul singur, energic, 0 stiipen pe
platurile 0 pe supusii 861, merge din succes in succes, spre ma-
rea indignare a lui Demostene, care cu ori-ce pret vrea se-I tae
calea.

II. Discursul. B5rbati Atenieni, in multe rânduri zeil

ad prillat in chip ye lit bun5-vointa lor fat5 de patria
nOstrà; dar mai pre sus de tOte ne aratà ei acest5 bun5-
vointà in imprejurarea de fatü. C5ci pentru noi nu pdte
fi cleat o binefacere supra-omenéscà §i dumnecleésch
faptul c'd cei ce ad s5 se lupte acurn in contra lui Filip,
sint chiar vecinil lui, sint in Ore-care m'esur5 puternici
§i, ceea-ce e mai presus de tOte, slut insufletiti in lupta
in contra lui, de gandul c5 tractatele cu dinsul nu pot
avea. nicio latà vre-un temeid de adevèr i c5 ele nu pot
insemna deck nimicirea propriei lor patril. S6 lam

www.dacoromanica.ro
 3

aminte dar, bärbali Atenieni, sd nu p5rem a fi, cu nol

ini-ne, mai rel deck imprejur5rile in care sintem ; &del
ar fi o ru§ine, mai mult, ar fi o ru5ine f5r5 semen,
dac5 am pgrea c5 nu numal I5s5m in pAr5sire cetall §i
loc.uri 1) ce am st5panit odat5, dar chiar pe prietenil §i
prilejurile 2), pe care norocul ni le d5.
Nu cred de cuviinl5, b5rbali Atenieni, si ar5t cat5 pu-
tere a dobindit pang ast5ch Filip §i s5 ye alil prin acésta
s5 facell ceea ce s'ar cuveni. De ce? Pentru eh mi se
pare ch tot ceea-ce ar fi de spus in acesta privinla ar
fi in öre-care mesurA spre gloria lui §i spre defdirnarea
faptelor nestre. Cud cu cat a isbutit el sa fach lucruri
mai pre sus de puterea ce nol credeam &á are, cu atat
e socotit acli mai glorios ; §i, din contra, cu cat vol all
lucrat mai 1'65 decal s'ar R cklut, cu atilt mai mult sintell
socotill mai vrednici de defdimare. Sint indrept5lit dar,
sh le las la o parte. Cad dach am cerceta cu nepgrtinire,
b5rbali Atenieni, am vedea ea el a devenit puternic nu
printr'insul, ci prin nol. Si nu ved acum nici prilejul de
a ye vorbi de acele fapte, pentru care el trebue su mul-
tumesc5 acelora dintre nol care ail guvernat in interesul
lui §i pe care vol s'ar cuvent su-i pedepsill. Ceea-ce me
yogi incerca su ye vorbesc astacli, §i ceea-ce nu are a
face cu aceste cestiuni, sint marile lui slubiciuni, pe care
e bine ca vol sh le fi auclit §i care trag mult in cumpen5,
pentru cel ce vor su alba" o purere nepurtinitore despre
dinsul.
Cuci, dach 1-am numi culcutor de jurumint §i om lipsit
de credinlii, f5rd su ar5t5rn faptele ce-a sgvar§it, s'ar putea
spune cu drept cuvint ca acesta e pur §i simplu o injurie.
Dac5 am cerceta pe rand tote cute le-a fficut §i am stabili
.cã tote acestea aqa sint, §i dacd am putea s'o facem §i
in puline cuvinte, cred eh acesta ar fi de folos pentru
1) Amfipolis, Pidna, Potidea, Metona, etc.
2) Prietenii erafi Olintienii ; prilejul era faptul cft Olintienii se 'nvraj-
bise cu Filip care inconjurase Olintul.

www.dacoromanica.ro
 4

done motive : mai intai, am vedea cu adeverat cat de

josnic este Filip ; §i al doilea, cei ce slut fermecati de
puterea lui §i-1 cred cu neputinte de Invins s'ar con-
vinge Ca In§elaciunile, prin care pane acum a isbutit sh
se ridice, s'aij isprevit, I ce, odate cu ele, s'a stricat
pentru totdéuna §i rostul afacerilor lui
Inteadever, berball Atenieni, a§ crede §i eil eh Filip
este put ernic, cä este infrico§at §i de admirat, dace a§.
vedea cã faptele, prin care a isbutit se se interesce, sint
drepte. Cercetand §i observand Insa, gesesc acum ca el n'a
fecut decat ce Ye spun : mai intai de tote, el ne-a amegit
pe noi, atunci and 1) cati-va, anuntand In aceste adunare-
ce Filip ne va da Amfipolis §i va incheia cu noi acea
intelegere secrete 2) cu care atunci ni se impuiase atat
urechile, ati isgonit din acesta adunare pe Olintienii ce
venisere se se sfetuésca cu noi ; dupe aceea, el a amegit
pe Olintieni, luand de la voi Potidea §i dandu-le-o lor,
prin nedreptetirea vOstre, care erati aliatii lui ; §i, acum
in tine, el a amegit pe Tesalieni, fegaduindu-le Magnesia
§i insercinandu-se sa duce el pentru din§ii resboiul Fo-
cidic 8). Intr'un cuvint, nici-unul dintre cei ce aii vrut
se se folosesch de dinsul, n'a scapat nepacalit ; §i ast-
fel, in§eland §i folosindu-se pe rand de neprevederea
celor ce nu-i cunosceati apuchturile, a ajuns se se in-

1) OlintieniT, ve'dend ci Filip asediazfi Amfipolis i vrea sfi-1 cuce-

rescfi, trimit deputati la AtenienI, si cerfi ajutor. Cati-va orator! Ate-
-nieni, care erafi cumpe'rall de., Filip, propun poporului sfi voteze ca
acesti delegat sä nu maI fie primiti in agora, i, spre a putea isbuti,
promit in numele lui Filip, cfi el, daci va cuceri cetatea Amfipolis, o
va da Atenienilor.
2) E vorba de o intelegere secreti dintre FIlip i Atenleni, prin care-
acesqa permiteaa luf Filip di la Pidna, dacil le va da lor Amfipolis. In
realitate Filip Jufi Pidna, dar pfistrfi i Amfipolis.
3) Era, un resboid pe care Jesalienif trebuiati sfi.-1 ducä in contra
Foceenilor care s'apucaserfi sfi are nisce pfinfinturi consacrate deulur.
Apolon, ce-qi avea sanctuarul la Dell]. Acest rgsboiti tinu 11 ani-
(367-346 a. Chr.).

www.dacoromanica.ro
 5

tarésa precum se scie. Dar, precum el s'a ridicat,

cata vreme aceste popOre aü creclut a el lucréza pentru
dinsele ; tot asa va adea sdrobit de aceleasi popOre, and
se va vedea a el lucréza numai pentru el insu-si.
In acésta stare se afla astacli Filip. Cine crede alt-fel
sa poftésca si sa-mi arate, sail mai bine, sa ye arate
vouë, Ca cele ce spun efi nu sint adevèrate, cä cei ce
afi fost inselay o data ail sa se mai increda intrinsul §i
alta-data, §i cl Tesalienii, care, farà s'o merite, stail sub
robia lui, n'ar fi bucurosi &à se libereze chiar astacli.
Iar daca vre-unul dintre voi e incredintat cã lucrurile
stail ast-fel, dar in acelas timp crede a Flip Isi va 'Astra
situatiunea cu puterea, ca unul ce a avut grija sA
ocupe cetatile, porturile §i altele de acestea, acéstfi in-
credintare nu e intemeiata. In adev6r, and conducerea
afacerilor se intemeéza pe buna-vointA si and toti cei
ce WI park la un rèsboiit sint de o potriva de folositi,
atunci toll se straduesc impreuna, sufer nenorocirile im-
preuna §i feman necontenit impreuna, strins uniti ; dar
and cine-va se intaresce prin lAcomie §i re'utate, ca Fi-
lip, atunci cel d'intAi prilej, o neinsemnata neisbanda, rès-
tOrnA si desface tot. Caci, nu, nu 'mite fi cu putinta, bar-
ball Atenieni, ca cine-va sa dobindésca o putere stator-
nic prin nedreptati, calcari de juramint si inselaciuni ;
lucrurile intemeiate ast-fel pot resista o data §i pentru
scurta vreme, ba chiar pot 'Area infloritóre prin speran-
tele ce une-ori destépta ; dar tote se descoper cu vremea
§i tote se sdrobesc daramAndu-se prin ele insi-le. Caci,
cred, cã precum temehile unel case, unel corabii sail al
unei zidiri ore-care trebue sa fie forte trainice, tot a§a
e de trebuintà ca temeiurile faptelor sA fie drepte §i ade-
vCrate. Iar aasta in faptele lui Filip nu se gasesce.
pie dar, cà voi trebue neafferat sA dati ajutor Olin-
tienilor, si daca cine-va dice s5 le dam ajutor §i mai mult
§i mai repede, imi face §i mai mare pläcere. Trimiteli
dar Tesalienilor o solie, care sa vestesca unora hotaririle-

www.dacoromanica.ro
 6

mistre, iar celor-l-alti sa le insufle curagifi ; ccI tocrnai

acum el au votat ca sa cera inapol Pagasa I) §i sa de-
schidd vorba in privinta Magnesiei 2). Dar bagati de
sérn5, bürbati Atenieni, ca nu cuin-va solii si duca cu
din§ii &Sr discursuri, ci sa pOt sa arate ca noi am facut
ce-va, ca ne-am pregatit de re'sboifi intr'un chip vrednic
de tara nóstra §i ca nu ne gandim cleat la treburi;
deOrece ori-ce discurs fara fapte e ce-va gol §i fara noima,
dar mai cu séma un discurs ce vine de la noi ; cdci tocrnai
pentru ca toti scia ea avem uprinta la vorba, tocmai de
aceea nimeni uu are curaj sh ne dea creclare. Daca vreti
sa insuflati incredere, solii vor trebui sa Ord al-Ma in-
semnata revolntiune §i marea schimbare de la aril : curn
contribuim cu totil, cum mergern la o§tire i savar§im
tote cu grabnicie. Iar daca veti voi s puneti in lucrare
acestea, cum trebue §i cum se cuvine, nu numai veti
vedea atunci, barbati Atenieni, c aliatii lui Filip sint
slabi i nesiguri, dar ca chiar statul sèü propria e lipsit,
de autoritate §i putere.
Caci, in adev6r, puterea si autoritatea macedonica in-
semnéza ce-va, cand se adaoga la alta putere ; ast-fel s'a
aratat odinióra sub Timotein 3), luptand impreunä cu voi
in contra Olintienilor ; §i tot a§a, daca s'a unit cu Olin-
tienil in potriva Potideel ; iar acum a dat ajutor Tesa-
lienilor cei plini de suferinte, de desbinari §i turburari,
in contra tiranilor lor 4) ; §i, se intelege, daca la puterea
ta adaogi, la un moment dat, o cat de mica putere, pori
e§i invingelor. Dar acea putere §i autoritate macedonica,

1) Era un oras in Tesalia, la marea Egee, ocupat de Flip.

2) Tot oras tesaliot, care avusese aceeaqi &SKI' ca i Pagasa.
3) General Atenian, care imprennä cu regele Amynta biruise pe Olin-
tieni in 364 a, Chr., mai nainte de a se sui Filip pe tron (359).
4) Filip fu chemat de Tesalieni in contra cfitor-va Omni care ucisese
pe Alexandru, regele din Fere, luaseri locul. Filip Ii goni, ddr in
schiml; Tesalienii trebuiri si-I dea veniturile targurilor, orasclor de
comert i porturilor.

www.dacoromanica.ro
 7

ea prin ea, e slabh 5i pdtimesce de multe neajunsuri. Si

Filip insuli, care vi se pare a5a de mare in urma rés-
boelor i expeditiunilor sale, a contribuit s'o sl5béscá
mai mult deck era in Iirescul el. C5ci s5 nu credeti, bdr-
ball Atenieni, c5 Filip i cei ce sint pu5i sub st5pAnirea
lui, aü impreun5 acelea5l bucuril. El doresce gloria, o
doresce numai pentru el 5i, dedit sd trdéscd in pace 5i
lini5te, vrea Ore-cum mai bine sa piard, lucrand 5i
primejduindu-se, ca sã dobindésc5 gloria de a fdptui
ceea-ce nu a f5ptuit nici un alt rege ai Macedoniei. Ce1-
1-alti n'ati parte de gloria unor asemenea fapte ; vecinic
ohositl de atkea expeditiuni inceice 5i lneolo, el shit
nemultumili i nec5jiti c5 nu sint 15sati in pace, nici si
lucreze 5i s1-5I vac15 de 'afaceri, nici m5car s5-51 desfacd
lucrurile ce-aii cd5tigat cum afl putut, deOrece, din pri-
cina rësboiului, pietele rii lor slut inchise. A5a cd,
judecand dup5 acestea, nu e greti s vedem cam ce fel
de inclinare aü eel mai multi dintre Macedoneni fat'a
de Filip,
E adevèrat c5 faima merge c5 mercenaril i garda sa
sint minunati i incercati o5teni ; dar, dup5 spusele unui
om, care a tr5it acolo 5i care nu e in stare sd spund
neadevérul, ei nu sint intru nimic mai buni deck cei-
l-alti. C5ci, spunea el, dac5 vre-unul dintre ace§ti osta51
se aratä a fi iscusit in re'sboiii sail in lupte; Filip il in-
Mut-A din pismd, vre'nd ca bite faptele marl sa fie numal
ale luI (cad, pe lângd altele, el mai e i pismataret fdra
sérnan); iar dacd vre-unul este cum-va drept 5i cum-
pUtat 5i nu e in stare s5 sufere destrdbalarea vietil
lui de tOte clilele, betia i danturile ru5im5se de la curtea
lui, atunci este indepartat 5i nu mai are prilejul sa mai
facd nimic de sema. Imprejurul lui Filip nu mai rUman
decal talhari 5i 1ingu5itpri, i Omeni care se imbatà 5i
clAntuesc jocurl, pe care eii nu indr5snesc sa le numesc
inaintea \rostra. Iar aceste lucruri sint cu evidentd, a5a
cum se spun. In adevèr, toll aceia pe care nol cu totil

www.dacoromanica.ro
 8

1-am isgonit de-aici, toll aceia care eraii mai destrabalaci

cleat §arlatanii de targuri, precum era cunoscutul slujba§
Calias1) §i allii de felul lui, soitaril §i mascarici ce fac
cantece netrebnice asupra unuia §i altuia dinteal lor, ca
sa provOce risul, toll ace§tia sint iubili de el §i-1 are im-
prejurul lui. Sint pOte neinsemnate aceste fapte, dar pentru
cel ce aü cugetul curat, ele sint semne care caracteriséza
puternic cugetul §i stricaciunea lui Fillip. Dar, pentru
moment, isbanclile lui arunca un vet asupra acestor ti-
c5lo§ii, cad isbanclile le ascund cu indemaoare §i le pun
In \umbra ; dar, poticnesca-se odata el, §i tOte se vor
vedea limpede. Si cred, barbali Atenieni, ca ac6sta se va
intampla curénd-curénd, numal cleil sa vrea §i vol sa
vrell. Caci precum in trupul omenesc, cata vreme sintem
sanato§1, nu simlim slabiciune in nici-unul din madu-
larele nOstre, dar, cfind bOla vine, II:Ste se sdruncina, §i
se da pe fatã ici o fractura, colo o scrantitura, dincolo
o nevoe ; tot a§a, cata vreme domnii duc rCsboiii in alte
tart, slabiciunile lor §i ale statelor lor re'man ascunse
celor mai multi dar, indata ce r6sboiul a ajuns la gra-
nilalor, tote es la ivéla.
Daca insa, barball Atenieni, vre-unul dintre vol, jude-
cand dupa felul cum Filip se intaresce, lb crede infri-
co§at in resboiii, acela face o socotela inleleptä ; .caci
norocul e mare lucru, mai mult, norocul este totul
In tOte treburile omenesci. Eu cu tote acestea, daca ar fi
sa aleg, a§ alege mal degraba norocul statului nostru,
decal al Jul, numal sä vreli voi, cat de pulin, sa facell
in§i-vé ceea-ce trebue ; cfici noi avem §i mijlOce, avem
§i buna-voinla cleilor, care aii fost cu mult mai de multe
ori cu noi decal el; dinsul. Dar, a§a cum sintem astach,
cred ca noi nu facem nimic ; cel ce Insa nu face nimic
nu e cu putinld sa comande sa faca ce-va pentru dinsul

1) Fusese sclav public, insircinat sa fad 6re-care servicil in politie

fi la tribunal.

www.dacoromanica.ro
 9

nici macar prietenilor, necum deilor. A§a dar, nu e de

mirare c5 el, fAcend expediliuni, luptând cu ostenelile,
find de falA la tOte §i nescApend din vedere nici-un
prilej, nici-un moment favorabil, ne-a invins pe nol care
am tot intArdiat votand si cAutAnd sã afl5m ce se in-
tdmpl5. Nu me mir de acesta ; din contra ar fl de mi-
rare, daca nol, nef5cend nimic din cele ce trebue sa facii
cel ce ail gand de resboifi, am fi invins pe. acela care
face tot ceea-ce trebue sa fac5.
Dar ceea-ce me infra mult, b5rball Atenieni, e cA vot
all ridicat odata stegul in contra Spartanilor pentru drep-
turile Elenilor ; c5, avend puterea s5 ye agonisih, vol
pentru vol, avere, n'ali voit, ci ali contribuit §i all chel-
tuit §i ce aveali, §i v'ali primejduit viala in resboifi pentru
drepturile altora ; iar acum ye temeli sä contribuili §i
sa eifi la luptà pentru propriile vóstre drepturi ; cA ah
sc5pat, pe de o parte, pe toti cei-l-alti Eleni 1) i pe &-
care pe rand, iar acum, pe de alt5 parte, third vol in§i-ve
pierdeli ceea-ce all avut 2), stall cu mAnile in sin §i nu
faceli nimic. De acésta me mir ; §i mai mult me mir c5
nu se g5sesce nici unul din tre voi, bArbali Atenieni, care
sh socotescA ce-all f5cut de atAta vreme 3), de cand sintern
in resboiii cu Filip. C5ci, de sigur, scili eh vremea a
trecut cu amAn5ri din di in cli, nklejduind ca allii sh
incep5 sA lucreze, invinovAlindu-ve unif pe aJtii i &An-
du-ve unii pe allii in judecat5, iar5§1 nklejduind §i iarA§i
!land ceea-ce faceli §i acum. Ore, bArbali Atenieni, sin-
tell atAt de orbill incAt sperali c5 prin ace1ea§1 fapte prin
care all inreut5lit afacerile vOstre, yell ajunge sA le in-
dreptall ? Dar acésta nu e nici rational, nici firesc ; cAci
e cu mult mai u§or s5 pAstrezi ceea ce al, decAt s5 do-
bindesci totul, cAnd n'al nimic. Iar acum din pricina

1) Cu ocasiunea résbóelor medice.

3) Am6polis, Pidna.
3) De la luarea orasulul Amfipolis (366) trecuserk dece ani.

www.dacoromanica.ro
 10

re'sboiului nirnic nu ne-a mal rèmas de pastrat, ci tot

de dobindit. Acesta este singurul lucru ce ne-a re'rnas.
pie dar, ca e de trebuint5 sa contribuim cu totii, sh
e§im la resbohl cu tiltd inima, sa nu invinovatim pe ni-
meni, paha ce nu vom fi iara5I stiipani pe situatie ; atuncl
numai, dup5 ce vey judeca dupa fapte, veti cinsti pe cei
ce s'au aratat vrednici de cinste .5i vey pedepsi pe aceia
care ail lucrat cu nechibzuinta, nimicind ast-fel ori-ce
cuvint de invinovatire in contra vóstra ; ciici n'ai dreptul
sa cercetezi cu "amaraciune ceea-ce altii air facut, daca
n'ai facut mai intai tu ceea ce era de fhcut.
Cad dac5 e vorba sa spun ce-va .i despre generalii
no§tri din ce pricina credeti voi, barbati Atenieni, ca ge-
neralii, pe care i-ati trimis la rèsboia 1), s'ail lasat de el 5i
s'aii dus in alte pal ti sa se resboésca pe séma lor proprie?
Pentru ca la vol prada cucerita prin rësboiu este a vOsträ
(dacit Amfipolis ar fi luata, indatii ar fi prada vóstrii),
dar primejdiile sint ale celor ce comanda, §i pentru
acésta ei n'aii nici o resplata ; acolo, insa, primejcliile
sint mai midi, iar priiclile sint ale comandantilor §i sol-
daylor : Lampsacos, Sigeion, corabiile ce prind. Si fie-
care se duce acolo unde gasesce folóse. Vol ins5, ciind
vedeti ca afacerile nu rnerg bine, day in judecata pe
generali, iar cand le dati cuvintul i aucliy nevoile ce-au
avut sii indure, ii achitay. Nu mai rëmâne dar decal ca
vol sä ye certati unii cu altii, sii ye desbinati, unii find
convin§i de una, altil de alta, iar afacerile sil merga din
ce in ce mal ref.
Cad alta data, barbati Atenienl, vol contribuiay pe
simoril 2) ; astacli din contra guvernati pe simorii. Un

1) E vorba de mercenarul Hares, care, find trimis sa recucerdsca

Amfipolis, nu voi sa se resboésca, ci intra in serviciul persanului Ar
tabaze, care se revoltase in contra Regelui Persiei si care-1 dadu drept
r6splata [toile' orase de pe Helespont, Lampsacul si Sigeion, in Asia mica.
2) Iati, dupa Leprevost, ce eraii simoriile : Spre a incasa impositele,
fie-care din oele clece triburi in care erail impartili Atcnienii, alegea

www.dacoromanica.ro
 11

orator este c5petenia fie-c5rel dintre cele done' simorii,

iar sub el este un general si trel sute care strig5, iar
vol unii tineti cu unii, altil cu E de
trebuintd dar s5 p5r5siti acest sistem, i s5 devenifi stà-
pan'i pe voi insi-vè i sli faceti ca vorbirea, discutiunea
actiunea sà lie un drept al tuturor.
Dacd din contra voi, cu de la voi putere, veti da
unora cornanda, pe altii 11 yeti sili s5 pregatescd flota
sà dea bani, sà faca parte din óste, iar vol ce1-1-4 nu-
mai sa votati acestea i s5 nu ajutati Statul cu nirnic
alt-ce-va, nici una din lucrarile necesare nu va putea
fi f5cutà la vreme, si nu ye va mai re'mane dealt sa"-I pe-
depsiti pe dinsii, in loc s pedepsiti pe vrdsmasi.
In scurt dar, as vrea ca toll sd contribuéscd in mod
egal si proportional, sd mérg5 toti la óste rand pe rand,
!And vor fl servit toy ; sa primiti s5 vorbescd ori-cine
s'ar infatisa sa spue ce-va, si s alegeti ceea-ce vi se
pare a e bun, iar nu ceea-ce a clis unul saü altul. si
dacd faceti acesta, nu numai yeti tau& pe dat5 pe cel
ce a vorbit, dar mai tardiii voi ye veti lduda pe voi
insi-ve, vecle'nd cà afacerile vóstre merg mult mai bine
ca p5n5 acum.
III. Analisa. Aci avem o cuvinlare saü un discurs, adeca
o compositie, pe care Demostene a compus-o qi a rostit-o,
inaintea Atenienilor, adunati in agora, cu scopul, ca set-i con-
vingel, adeca sa-T facä sa créda c Filip, regele Macedo-
din sinul lor 120 de cetateni mai bogati care trebuiati sh plftesca impo-
sitelc Statului, pentru intregul trib. Acesti 120 de bog5tasi se subdivideail
in ate dou6 esimorii», una avend" CO de insi mai bogatl si alta avénd
60 de insi mai putin bogati. Ast-fel cei 1200 bogátasi ai Atenei de la
cele 10 triburi) se 1mi:151-pail in 20 de simoril dintre care 10 din ele
contineaf cetateni mai bogati si 10 cetfileni mai putin bogati. Dintre
cei 600 mai bogati se constituiad cele 10 simoril mai bogate, se alegeau
larasi 3t0, eel mai bogali, i acestia erail insarcinali sä procure banil
necesari statului, find despfgubiti mai tfirdiii de cbeltuelile bor. Acesti
300, negresit, erad i cei mai infienti in guvernarea Atenei.

www.dacoromanica.ro
 12

nieT, nu este asa de temut precum se clice, cä e momentul

c a et O. intre In activitate si sa ajute pe OlintieniT care veni-
sera sä le cell ajutor In contra luT. Ca In orl-ce discurs,
partea importanta a acesteT compositif este tocmaT scopul,
si Demostene nu-1 seal:à nicT o clipa din vedere. Tote puterile
mintil luT, ideile si faptele ce scie, tot aventul simtiril
14 -LIRA faima si autoritatea luT, de om cinstit si bun ce-
taten, el le Intrebuintéza ca nisce mijkiee, ca arguntente,
pentru ca sa ajunga la tinta finalà, de a face pe ascultcitorii
sat auditorii s6I sä admita tesa sa : Atenienii intrcind in acti-
vitate si ajulcind pe Olintieni, pot invinge pe Filip, pentru
cd Filip e slab.
Spre a-sT sustine tesa, oratorul (cacT asa se numesce cel
ce compune si rostesce un discurs) a trebuit sa-sT Indrepteze
luarea aminte asupra ideil celeT maT importante ce acésa tesa
coprinde. Ceea-ce-1 facea pe AtenienT a nu lucreze cu ener-
gie In contra luT Filip era credinta ca Filip este un rege pu-
ternic, de la care ar putea sa castige, avendu-1 aliat, dar care
ar putea sa fie prirnejdios, avendu-1 vrismas. S'ar fi apucat
eT sa-s1 organiseze flota si ostirea de uscat, ar fi dat cu Oa
inima ajutor Olintienilor, dar una IT opria: tema de puterea
luT Filip. Acesta tema de Filip trebuia risipita din sufletul Ate-
nienilor, si acest lucru cu deosebire II Intreprinde Demostene
In discursul set. Acesta este punctul important de stabilit In
tesa sa. CacT daca isbutesce &á demonstre, adeca A fad. pe
AtenienT sa. creda, sa se convinga, ca Filip este slab, atuncT
usor IT va putea face A se misce si sa dea ajutor Olintie-
nilor In contra luT.
Cele maT multe fapte si ideT, cele maT multe miscarT ale
inimel, cea maT mare autoritate a sa, Demostene trebue sa le
Intrebuinteze ca argumente, cu deosebire In sprijinul acesteT
part,T a teseT : Filip e slab. Si asa si face. Ast-fel el maT IntaT
arätä cu fapte, ea situa(funea politica' a luT Filip este slabei.
In adever, Filip a isbutit In treburile sale, aliindu-se cu uniT
dintre GrecT In contra celor-1-alt1 si apoi, dupa ce s'a folosit
de ajutorul Ior, inselandu-T pe totT ; OM puterea luT el a

www.dacoromanica.ro
 13

dobindit-o prin aceste aliarge i prin aceste InselaciunT sue-

cesive. Dar dacä Filip a devenit puternic aliindu-se cu
altit i apoT inseland pe aliatil sel, e firesc ca el acum, cand
totT ii sciü ce fel de prieten este, sa nu mg gasesca nicl un
ajutor de la nimeni, sa rëmanä numal cu propriile lul puterl,
si sa aiba in contra lul pe tot,T eel inselatl. Cum maT p6te fi
puternic un asemenea rege, care se gasesce isolat, din pricina
propriel sale politice ?
Ca sa intarésca si maI malt acest argument, oratorul se
adreseza direct, _personal. (argument personal) cgtre toti Ate-
nienil si-T intreba, daca e vre-unul printre el care p6te nega
faptele pe care le afirma i pe care se intemeeza el. La intre-
barea lur totl tac, chiar prietenil luT Filip, iar acésta tacere
generalã da o tarie neasteptata argumentulul sCü, i ast-fel
r6mâne stabilit pentru auditorl, ca Filip a amagit pe toT aliatiT
sOT, ca nicT unul nu-T maT p6te fi prieten i c deci situatiunea
politica a hal, tare la inceput, cand nu se scia ca e un inse-
lätor, este acum slaitä de tot.
Dar Demostene merge mai departe si intaresce acest argu-
ment si prin consideratiunT morale, sciute i primite de audi-
toriul sti. Inselhnd pe aliatil s61 i folosindu-se numal el cu
lacomie de castigul ce-a doblndit impreuna cu el, Filip s'a
aratat nedrept. El a isbutit sa se facg puternic prin nedrep-
tate. Dar auditoril sciü ca tot ce e intemeiat pe nedreptate
este subred, Si deci subreda trebue sa fie i puterea lul Filip.
AdevCrata putere se intemeha pe dreptate i adevCr ; dacä
lipsesce acestea si ele lipsesc din faptele lul Filip acea
putere se prabusesce intocmal ca o casa, o corabie sari o
alcatuire ce n'are temelie trainica. Asa se va prabusi dar
puterea nedreptuluT rege macedonen.
Dupä ce demonstra ca situatiunea politica a lul Filip este
slaba, Demostene si-a ispravit prima parte a discursulul sat,
adeca primul rnembru din cele dou6 in care si-a Impartit
materia cuvintäril sale. MaT Inainte de a trece insä la a
doua parte, el cauta sa traga din cele ce a stabilit 'Ana
acum o conclusie in legatura cu cele-l-alte pail ale teseT sale:

www.dacoromanica.ro
 14

intrarea In activitate a Atenienilor i ajutorarea Olintienilor.

In adever, dacà situapa politica a lui Filip este slabita, acum
este momentul cel mai potrivit pentru ca sa fie slabitä si
mai tare. Atenienii, Olintienii, Tesalienii au fost rand pe rand
inselati de Filip ; ce e mat firesc acum decat ca aceste
trei popOre &A nu mat asculte cu nici un pret de fagAduelile
hit Filip, sa- 1 dea mana impreuna i sa se ridice cu tote In
contra Jul' ? Olintienii, In acel moment sint eel mai de cu-
rend Inselati, el sint In lupta cu Filip i cer ajutor ; Atenienii,
trebue sa-T asculte, sa-si organiseze armata de mare si de
uscat, i sà atile, nu numai cu vorba, In care sint mesteri,
ci i cu fapta, pe Tesalienii, care sint, i fara acesta, gata de
revolta In contra Jul Filip.
Acestä conclusie, constitue transi(ia cAtre partea II a dis-
cursuluT lui Demostene, In care el cauta sä conving pe Ate-
nieni ca nici forta armatd, a lul Filip nu este mai puternied
decal, situatiunea la politica.
Spre a dovedi ace-4a, Demostene aduce mai intai argu-
mente, ca s. arate.ca Iii genere armata macedonena nu e
puternica. In allever, qice oratorul, ea n'a dobindit isbaney
decal cand a fost ajutata de vre-o alta óste aliata. A batut
pe Olintieni, find ajutata de ostirea ateniana ; a batut Poti-
deea, luand In ajutor pe Olin tieni; i n'a isbandit In contra
tiranilor din Tesalia decat cu ajutorul poporului tesalian, care
vroia sä scape de acesti tirani.
Dar acest argument nu e de ajuns. Cad, din faptul ca o
armata a invins, fiind ajutata de alte armate, nu putem con-
chide cu siguranta, cà n'ar fi putut invinge i singura. Din
momentul ce n'am avut prilejul s'o vedem batuta, luptand cu
propriile el puteri, nu putem çlice cä e o armatá slaba. De-
mostene ii da sema de acesta, si de aceea cauta sä Inta-
resat acest argument printr'altul. Armata macedonenä e slaba,
clice el, pentru-ca soldatli i ofiterit ostirit macedonene doresc
odihna, pe cand Filip, comandanantul lor, vrea cu orT-ce pret
gloria. Unit s'ail saturat de tete ostenelile atator resbOe i ar
vrea sa se folosesca acum de bine-facerile paciT ; el Insa e

www.dacoromanica.ro
 15

vecinic neastOmpOrat i vrea sa-sT tina necontenit poporul pe

picior de r6sboiii. Capul vrea una i membrele vor alta. 0
discordie surda domnesce In armata luT Filip, i, firesce, o
ast-fel de armata nu pOte sa fie decat lipsita de unitate, si
decT slaba.
Dar pe langa armata so, care se alcatuesce din fel de fel
de OmenT, Filip maT are un corp de ostire alésà, garda sa,
despre care totI cue ca-- este compusa din ostenT Incercati si
plinT de vitejie. Pe acestia se rézema cu deosebire puterea
lul Filip, si tog Atenienil scid acésta. Demostene, dupà ce a
aratat Ca armata macedonéna in genere este slaba, trebue sa
arate ea, si acest corp de armata, plin de faima, nu este asa
de temut.
Spre a dovedi acésta, oratorul atenian aduce un argument
care sémena lntru cat-va cu cel de maY sus. Filip este pis-
mataret ; el nu pOte suferi langa dInsul nici-un om vrednic gi
priceput. Cum vede In garda sa ast-fel de ómenT, numaldecat
IT departéza. Filip maT este si vitios ; el nu pOte suferi langa
dinsul, nu numaT pe OmeniT capabilT, dar nicT pe OmeniT vir-
tuost El nu pastréza In acéstä ostire alésa, despre care s'a
dus faima, decal OmenT de nimic i OmenT stricatl. Dar, fara
ómenT priceputT i OmenT virtuosT, cum e cu putinta sa aY o
armata cum se cade ?
Aceste fapte, ce-I servesc de argumente luT Demostene, ca
sà dovedésca slabiciunea gardeT personale a NT Filip, ar fi
putut Insa sa fie puse la indoéla de auditoril Atenient De
uncle scia Demostene ceea ce se petrece la curtea luT Filip ?
El nu fusese acolo, iar el, din auclite, aveaü alt-fel de ideT de
acea faimósa garda personala. Oratorul trebuia dar sa aduca
probe cum ca faptele slut asa cum le spune el, nu cum le
cred eT. Ca sa dovedésca adevérul acestor fapte el aduce douë
probe: MaT Intal, marturia unuT om care fusese la curtea
macedonéna, pe care nu-I numesce, dar pe care, probabil, II
cunosceat totT AtenieniT din Agora, si-1 cunosceaa ca pe un
om cinstit, ce n'ar fi putut sa spuna niciodatä vre-un nea-
devOr ; iar al doilea, aduce un exemplu, cunoscut de ei tott,

www.dacoromanica.ro
 16

anume exemplul unlit ticMos numit Calias, pe care chiar

Atenienit II isgoniserg din cetate, din pricina destrabalarit tut,
si care nu-si gasise alt unde-va scapare decal tocmat la
curtea tut Filip. Aceste doue probe, prin ele insi-le, nu puteat
fi absolut convingetOre, deórece s'ar fi putut prea bine ca, pe
de o parte, acel om cinstit, din pricina vre-unel superart, sd
fi exagerat, ferä s vrea, pisma si stricaciunea Jut Filip ; iar
pe de alta, ca, acel Calias, de si gesindu-se la curtea tut Filip,
sa fi fost primit sat pentru ca TM i se cunoscea trecutul, sad
fare, s i se dea nict-o importanta seriósä in treburile poli-
tice i resboinice ale regelut. Totust Demostene aduce aceste
probe, si are dreptul sa, le educe: a) pentru ce el credea in
adev6r, adece era sincer in spusele sale; si b) pentru ca
aceste probe, de si nu eraü tart prin ele insi-le, puteat totust
set' convingd indirect pe Atenient, prin credinta i sentimen-
tele ce aceste idet destept at in sufletele bor. i acesta era si scopul
oratorulut, ca sa convinge. Ast-fel, primul argument, mar-
turia acelut cetethn cinstit ce fusese la curtea tut Filip, putea
se fie convingetOre _pentru Atenient, deOrece Demostene scia
ca acestia at credinte in probitatea i dreptatea acelut om.
Nu mat vorbim de faptul ca insu-st Demostene, ca un adeverat
orator ce era, trebuia sa fie socotit de auditorit set ca om
drept Si cinstit (homo bonus, dicendi peritus). Pe de alte
parte, al doilea argument, exemplul cu Calias, putea sa fie
si mat convingetor pentru auditorT, deOrece oratorul scia ce
acestt auditort, et insi-st, II isgonisere din cetate, i numele
luT Calias destepta In sufletul lor un sentiment de desg,ust,
care se resfrangea si asupra curtit lui Filip, unde acest ne-
mernic se afla. Asa dar Demostene, spre a dovedi ca garda
personale, a regelul macedonén e slabe, Se slujesce nu numat
de argumente care se adreseze mintit si care se numese ra-
tionamente, ci i de mijlOce prin care atinge i inima sat pa-
.siunile auditorilor, si buna lor voinfd sad moravurile bor. lii
acelas chip trebue sa procedeze totT oratorit.
Pana aci Demostene a demonstrat mat intal ea situatiunea
politica a but Filip e slabe, si al doilea ce nicl forta but armata

www.dacoromanica.ro
 17

nu e maT puternica. Ast-fel el a ajuns s. statornicêsca partea

cea maT Insemnata a teseT sale : Filip este slab. Din mo-
mentul ce oratorul a isbutit sä stabilesca acésta, póte cu usu-
rinta sa Intemeeze i partile cele-l-alte ale teseT : Atenienii,
intreind in activitate i ajubind pe Olintieni, pot invinge
pe Filip.
Spre a ajunge sä intemeeze i aceste partI ale teseT, De-
mosterie face o transi(ie In care arata pentru ce Filip, cu
tOte ca nu e aa de tare, a putut isbandi i ar maT putea sä
isbandésca si In viitor. El a isbutit si va isbuti In planurile
sale, din pricina Ca, pe child el e activ, neobosit i Infruntand
tOte ostenelile, AtenieniT fac numaT la planurT si nu lucréza
nimic. i, firesce, daca el nu lucreza nimic, chiar avOnd de
partea lor cteii, nu pot isbandi nimic. NurnaT sa vrea el sä se
apuce serios de lucru, i Filip va fi Invins.
Ca sa convinga pe Atenieni sa intre In activitate, Demo-
stene nu Intrebuinteza atat rationamente safi argumente propriti
clise, ci se aclreséza maT nurnaT la inirna, adeca la pasiunile, Ion
Ast-fel, el cauta sa le atlte ma/ Intal amorul lor propritl, amin-
tindu-le cat de viteji si de activb erati eT odatti, cand lnfrunta
merrtea, ca sä libereze pe aliT, pe cand actun, ca sa se libereze
pe eT Ingi-el, stair cu mainile in sin. In al doilea rand, cauta
sa. le Mite energia lor, arätandu-le cum ail pierdut vremea
In zadar pana acum, cu amanarl i InvinovatirT sterpe, si cum,
avênd acum tot de redobindit, nu maT pot cu nicT-un pret,
sa maT stea pe loc In nelucrare. In al treilea rand, IT face sa
se rusineze de felul cum se pOrta cu generalil lor, carora le
cer totul si nu le der In schimb nimic. In fine, In al patrulea
rand, IT face sa se rusineze de felul neserios cum discuta In
agora, cum iati hotaririle si cum nu le executa cum trebue.
Ast-fel Dernostene ajunge sä statornicesca conclusia generala;
felul cum trebue sä lucreze AtenieniT, pentru ca, ajutand pe Olin-
tienT,sa pOta invinge pe Filip. In acesta conclusie, el le arata cum
trebue sa discute In agora, cum sa contribuésca pentru r6s-
boifi, tog dupa puterile lor, si cum sa mérga rand pe rand,
dar top', la r6sboiil In contra luT Filip. In aceste conditiunT
Retorica de Adameseu §i Dragomireseu. 2

www.dacoromanica.ro
 18

nu se p6te ca Atenienir sa nu ésä Invingëtori, nu se p6te

ca Filip sä nu fie cu desavarsire biruit.

IV. Piirti le discursului.Din ac6sta analis4 se irede ca.

temeiul acestul discurs este ideea cà Filip este slab. Din
ea decurge cele-l-alte idei : intrarea In activitate a Atenie-
nilor, organisarea acestei activiti, ajutorul pe care trebue
sad dea Olintienilor. Din momentul ce arat c Filip este
slab, el 'Ate insufla curaj Atenienilor, Ii p6te hotart sa lu-
creze cu seriositate, II pole face sa nu lase pe Olintieni fara
ajutor. Partea in care se stabilesce ideea cea mai insem-
nata a tesef se numesce tractare.
Pang a ajunge la tractare, observam insa in discursul lui
Demostene o parte cu care incepe discursul si in care el
arata cat de bine-voitori sint deii pentru Atenieni, ca mill
ce aü ridicat in potriva lui Filip, vrasmasul lor, tocmai pe
Olintieni, vecinii lui. Prin ae6sta parte a discurstlui, el cauta
sà atraga buna-voina si interesul auditorilor, caci e firesc
ca Atenienii sa, asculte cu bun-voint i interes pe un orator
care le spune ca; deii stilt de partea lor. Acesta parte a
discursului se numesce exordia.
Duptt ce prin exordia a cautat s. puna in legatura buna-
vointa qeilor catre Atenieni cu faptul ca Olintienii, vecinii
hi Filip, s'au ridicat cu r'osboiü contra lui, Demostene arata
eh, cel mai bun hcru, pe care trebue sa,-1 faca Atenienii,
este sa intro in activitate, s dea ajutor Olintienilor ca sä
invinga pe Filip, ceea-ce vor putea face, fiind-ca, Filip nu e de
loc atat de puternic, pe cat se crede. Aceasta parte, care vine
dupg exordhl, si In care se lamuresce tesa discursului, scopul
final, pe care oratorul ii urmaresce prin discursul s'611, se
numesce propositiune.
Ca sa demonstre tesa sa, Demostene, in tractarea ce ur-
m6za, a trebuit s arate : 1) a situatiunea politica a lui
Filip este slaba si 2) ca inst-el forta sa armata nu .e mai
puternica. Cand aceste puncte de vedere, din care se pune
oratorul, spre a tracta tesa sa, sint mai mune, oratorul le

www.dacoromanica.ro
 19

enum6r& de obiceiii pe scurt dup& propositiune. Ac6sta, enu-

merare se numesce divisiune. Demostene nu o face, fiind-c&
punctele de vedere din care se pune sint numal dou6, i audi-
torul le pOte urmari in cursul discursului fan)." sa se r&tic6sca.
Exordiul, propositiunea, clivisiunea constituesc introdu-
cerea discursulul.
Dac& venirn aeum la tractare, observam c& ca e irn-
pärtit& in doue" p&rti, dupa' cele dou'e puncte de vedere,
din care se pune Demostene spre ai
demonstra tesa sa.
Ast-fel in partea I, oratorul demonstr6 c situatia politic& a
lui Filip e subredA. In a della, cg, insa4 fosta lut armata este
slabg. In fie-care dintre aceste mart pArti deosebim alte sub-
divisiuni. Ast-fel in partea I, vedem mai 1110'1 c Demostene
povestesce cum Filip a inselat rand pe rand pe AtenienT, pe
Olintieni, pe Tesalient. Acèst& parte este naratiunea.
Dupa aceea, intemeindu-se pe faptele naTate, el scOte argu-
mentele, prin care dovedesce cä situatia politic& a lui Filip
este subreda. Acdst& parte este confirmarea.
In fine, dupà ce stabilesce prin confirmare slabiciunea si-
tuaiuni! politice a tut Filip, oratorul caut s sdrob6sc&
argumentele prin care s'ar putea sustine puternicia politic&
a regelui macedon6n. Ac6sta parte este respinverea.
0 naratiune i o confirmare se gäsesce si in partea II
tract&rii.
Dup& cum tractarea a fost precedat& de introducere,
ea mai este urmata de o alta parte, de multe off mat
insemnata decat introducerea, si care se numesce perora-
Oune. In ea se resuma argumentele ma insemnate aduse
in tractare, e excitá pasiunile auditorilor in sensul tesei,
se demonstra unele p&rtt secundare ale tesel si se trage
conclusia general& a discursului..
Ast-fel, n discursul de mai sus, observam ca Demostene
dupa ce stabilit partea principal& a tesel : «Filip e
slab», caut& sit atite pe Atenient spre activitate, prin rnijkice
care se adres6z& mat mult la pasiunile auditorilor. Ac6sta
parte a peroratiunii se numesce patetic.

www.dacoromanica.ro
 20

In fine, aratl, mijkicele prin cari Atenienii ar ajunge

invingg pe Filip, cu care idee Ii i inchee discursul. Acöst&
parte se numesce conclusie.
Aceste deosebite párVi ale unui discurs, care, cu öre-care
variante, se glsesc in mai tcite discursurile, se pot veclea cu
claritate din urmrttorul plan al discursului ce analisarAm.
10 E xordiul
Buna-vointa cleilor dare Atenieni, facend ca
{ Filip sa aiba de vrfismasi pe Olintieni.
20 Proposi- f Atenieni trebue sit ajute pe Olintieni fiind-ca
tiunea Filip e slab.
I. Introducerea
A. Situatia politica a lui Filip
20 Divisiunea (neexpresei)
e slaba.
B. Foqa lui armati nu e pu-
ternica.
A.
f 10 Naratiu- { Filip a inselat cu promisiuni pe Atenieni, pe
' nea Olintieni, pe Tesalieni,, si de aceea I-a biruit.
"loin momentul ce puterea lul stii in inse-
2° Confirma- laciune, ea nu mai pôte dura, deórece actim
tiunea toy sell."' inselacinnea .
a) Nirneni nu p6te desminti aceste fapte.
30 Respin: I
b) Gel ce admit faptele, dar cred ea Filip va
gerea 1 remane puternic, se insala, f ind-ca niei o pu -
.
tere intemeiata pe nedreptate nu e durabila .
Prima conclusie care serva de transi(ie: Ajutati pe Olin-
tieni, atitati pe Tesalieni, dar nu cu vorbe, ci cu fapte :
(lag contributii mergeti la resboiü, luall mesur I grab-
nice.
B.
Armata macedonena n'a avut putere decat
to Nnaea ratiu-
nea
/ &and s'a luptat alaturi.de noi, apol, alaturi de
H. Tractarea Olintieni si, in fine, alatun de Tesalieni.
a) Armata macedonena e slaba :
a) Fiind-ca e tare numai ca adaos.
b) Fiind-ca e discordie intre Filip care vrea
glorie si intre Ma cedonen il care vor od i bilk'.
p) Garda personali a lui Filip nu e mal tare :
2° Confirma- a) Alarturia unui om cinstit spune :
tuna 1) Filip e pismataret.
2) Filip e inconjurat de ticalosi.
b) Atenienil trebue sä credfi acésta dupa
felul 6menilor pe care el I-aii isgonit si care
s'au dus la Filip.

A doua conclusie care serva de transitie : Dach vom fi

1_ tot asa de activi, ca i Filip, ii vom invinge.

www.dacoromanica.ro
 21

a) Excitarea amorului propria al Atenienilor

prin amintirea faptelor trecute.
b) Exeitarea energiel lor prin necesitatea de a
10 Pateticul
cueeri tot ce aii pierdut.
c) Rusinarea lor de felul cum se pórtA cu ge-
neralii.
, d) Rusinarea lor de felul cum iati hotfiririle
Peroratiunea t in agora.
a) SA lase pe toti sä-si spunk opiniunea si si
se adopte cea bunA.
20 couch'. b) SA contribuéscA toti proportional.
since& c) SA rnerga pe rAnd la rAsboiti in e ontra lui
Filip.
d) Atenienil vor fi inving6tori.
Exereitiul I. S. se citésca si sA se analiseze exordiul
si peroratiunea discursuluI luf Mihail KogAlniceanu In cestiu-
nea legi rurale.
Exercitiul IL SA se faca planul precis al Primei cati-
Marrs, arätiindu-se divisiunile i sub-divisiunile ce cuprinde.

2.
DISCURSUL LUI MIHAIL KOGALNICEANU iN
CHESTIUNEA LEGII RURALE
(Exordiul i peroratiunea)

I. Istoric. Comisiunea eentrald din Focsani, instituitd de

Conventiunea 1) pentru reorganisarea Principatelor (1858), Meuse
un proeet de lege pentru imbunAtAtirea sórtel täranilor, care se
discutase in Adunarea separatä a Moldovel i apol, dupd Unirea
definitivA, fusese presentat i AdunArii comune de cAtre ministerul
Barbu Catargiu. Cu ocasia acestei desbateri rostesce KogAlni-
ceanu un discurs de o mare importantd.
El ariltä eh nu s'a studiat in deajuns cestiunea nici de Comi-
siunea centrald, nici de Adunare ; de aceea face insu-sl acest studia,

1) Conventiunea intre Marne Puteri, incheiatii la Paris la 1858,

August 7. E alcAtuiti din 50 de articole si stabilesce numirea de Orin-
cipatele Unite Moldavia si V alahia,, stabilesee suzeranitatea Porii, fará
ca acésta sh aibit drept a se amesteca in administratia farilor, apof ho-
tAresce sA fie in He-care principat un principe i o adunare generalA si
alte dispositil privithre la organisarea generalA a Varilor.

www.dacoromanica.ro
 22

exarninfind conditiunile tdranului stib diferite legiuiri, arätiind c'd

din primele timpuri ale existentei .13,rincipatelor Române s'a sta-
bilit cà dranul are drept a se hrdni pe mosia boerului, Ca acesta
e obligat s5.-1 dea pämint. Din nenorocire, re'sbOele, säräcia, aft
silit pe Oran sail* cedeze drepturile, sg se vinqa si a ajuns ast-fel
vecin sail roman, situatiune pe care Mihaiii-Vitézul a decretat-o
printr'un hrisov, ca sä impedice pe tfirani a mai emigra. Din
starea de vecinatate 1-a scos Constantin Mavrocordat, dar nu le-a
dat nici un drept, nu le-a dat nici o buatica de primint, incat
de fapt aft preferit sä se intiircd la starea de iobagie, daca boerit
voiatt sa-i priméscg. Ast-fel situatia a rémas tot rea ; pute rile eu-
ropene an voit s'o inabunätdtéscil ; s'a presentat legea Comisiel
centrale care era forte nedréptà pentru tarani ; Kogalniceanu prim
acest discurs o combate, dar in zadar, ea se votézd. pentru cd
majoritatea Camerel era alcatuita de boeri proprietari. Cuza ins&
nu promulga legea, presintä Camerel alt proect ale:Rua de minis-
terul Kog3Iriiceanu, dar acesta nici nu e luat in discutie si se da'
blam ministerului. Atunci se Melt asa numita loviturd de stat de la
2 Maiii 1864, ciind se disolvd Camera si se decrettl o surnd de
legi, Mil a fi votate. Din acóstd epocd datéza cele mai importante
din legiuirile nóstre : codul civil, penal, legea instructiei, legea
irnproprietaririi, etc..

II. Diseursul 1. Exordiul. Domailor mei Dac5 iii

tall este o chestiune mare si grea, negreit C4 este che-
stiunea ce astadi ni se inf5tiéz5 spre deslegare. Vreau
sä vorbesc de imbunatAtirea sOrtei tiiranilor, de imbu-
nhtiitirea prin urmare a ins5-si temeliei na
nóstre.
In adev6r, domnilor, nici o cestiune in hot5rirea ei
nu reclatna' mai mult patriotism, intelepciune, dreptate
si abnegatiune totdeodatà, deck marea reforinh ce sin-
tern chemari de a face; reforrnd care a fost grea si in
thrum cele mai puternice si mai luminate ale Europel ;
reformä care astkh preface conditiunile nutionale i so-
ciale din marele imperia at Rusiei ; reformq care si
in principate se urm5resce f5r5 succes, de mai mult de

1) In Rusia Alexandru II impropriefarise pe

www.dacoromanica.ro
 23

un secol 1) ; reforma grea i spinósa, a Carel solutiune

parintii postri ne-ail läsat-o ca o fatala mostenire,caci,
and sintem chemati a deslega acésta cestiune, a savarsi
acesta mare prefacere in ideile nOstre, in trebuintele
nOstre, in viala sociala economica a proprietarilor de
mosil si a trei rniliOne de Omni ? In mijlocul transfor-
rnarii nOstre nationale si politice, in mijlocul luptelor
de partida, in timpul cand tot ce este vechiii este caclut,
cand tot ce este nal nu are inc6 ithicina, cand Con-
ventiunea, marea nostra revolut me, da, domnilor,
Conventiunea este o mare, o inirej revolutiune in lam
nOstrii 1cand, clic, acesta Conveo'"une este abia la in-
taint period al punerii sale in luci we, iata epoca cand
sintem chemah -a hotari si cestiunea sociala.. .

Nu me indoesc, domnilor, de patriotismul nimenui ;

cred, domnilor, ca toti ci sintem aci, din ori-ce par-
tid am fi, sub ori-ce steg am fi adunati, toll voim fm-
bunatatirea sOrtei fratilor nostri, ridicarea laranilor din
starea injositOre in care se afla ; toll voim sa dam aces-
tei cestiuni solutiunea cea mai buna, cad toticel putin
asa cred euved in acésta solutiune consolida-
rea nationafittilfi rormine. Insa, domnilor, pe langa pa-
triotism, avern Ore si tOte studiile pregatitóre, tote lu-
minile trebuitóre, tota intelepciunea cerutd si mai ales
acea ochire drepta, acea 1inite de suflet, acel sange
rece, acel simt nepartinitor, conditiuni neaperate ale le-
gislatorilor, conditiuni färd de care legile esite din ma-
nile nOstre, niciodala nu vor putea fi expresiunea echi-
tatii si a nepartinirh, niciodata nu vor putea indestula
legiuitele interese ale tárii, niciodata nu vor putea aduce
in mijlocul nostru linistea, pacea 5i fericirea generala ?

1) Alusiune la reforma MI C. Mavrocordat, (1746 Muntenia, 1749 Mol-

dova), dupi care aii urmat alte Incereari de reforme economice, care
sint pomenite in discurs.

www.dacoromanica.ro
 24

Cat pentru mine, domnilor,cu durere o spui, eh

nu o cred.
Sintem in mijlocul luptei, lupta intre trecut si viitor,
lupta intre societatea veche i intre societatea modern5;
acesta stare de lucruri a f5cut din tote chestiunile o
arrnd de resboiii. Cum dar i chestiunea ruraI5, de care
sint legate atatea marl interese, s5 nu fi devenit si ea
in mânile partidelor o grozavd masin5 de atac saii de
aperare ? Asa dar, nu cdnd totul se agit5, and nimica
nu este stabil, cand lupta este elementul pAnh si al le-
gislatorilor, nu in mijlocul unei asa marl fermentatiuni I)
cestiunea rurald ar putea dobindi o solutiune de dreptate,
de pace, de infr5tire i, prin urmare, de consolidare a
nationalit5til nóstre.
Sintem, mai presus de tot, Orneni ; este dar cu nepu-
tint5 ca i nol si nu ne resimtim de impresiunile, de
agitatiunile si de patimile din afar5 i dar, in frica lux
Dumnecleil, o declar : me tern c5, hi momentul de fat5,
nu sintem la inältimea misiunii nóstre.
Daca acest5 temere a mea este gresit5, efi de mai
inainte fac scuzele mele i as fi prea norocit ca resulta-
tul sd me dovedéscd gresit.
Ce bucurie ar fi pentru mine, ce fericire ar fi pentru
Tard, ce frumOsd recornandatiune ar fi pentru clasele
inteligente i bogate ale Rom5niel inaintea Europe.),
Land am dovedi ch. sintem in stare a lua in manile
nOstre nobila initiativ5 a acestei mari reforme sociale si

1) Agitatiunea era forte vie in tara. raranil asteptau cu nerabdare,

dar i cu neincredere, legea ce avea sa le stabilesca viithrea lor situa-
tiune. Se scia ca ministerul nu e de loc favorabil ideif de improprieta-
rire, pe cand Domnul o voia, si ca adversarii ideii acesteia aO
majoritate in adunare. Situatia era incordata si din pricina cam-
paniel intreprinse de liberali contra conservatorilor de la putere. Numai
o asemenea amare fermentatiunes pole explica intamplarea de la 8 lunie
1862, adeca uciderea primului ministru Catargiu. Asa dar, cuvintele
oratorului din acest pasagiii sint pe deplin justificate.

www.dacoromanica.ro
 25

cã capul §i inima ne sint ap de sus incat sh fun capa-

bill de a Elsa de o parte interesele individuate i a nu
avea dinaintea ochilor notri deck marele interes al Ro-
maniel I
In asemenea cas solutiunea ar fi i ispravita.
A fost un corp politic, domnilor, care, daca s'ar fi
pus cu tot dinadinsul, cu tóta maturitatea, pole ar fi is-
butit sà pue adunarea, sa pue chiar Tara in positiune
de a hotari cestiunea rurald in cunoscinth de causa, pre-
gatita §i lumina-Eh I Acest corp era Comisinnea centra159.
Departe de mi ne, domnilor, ideea saii cutezarea de a
arunca asupra onorabilitor membri, ce aü compus acest
inalt corp, cea mai mica umbra de invinovatire sail ma-
car de indoela despre patriotisrnul, ravna ori capacita-
tea lor. Insa, sa-rnI fie ertat de a o dice, ca comisiunea
centrald, compusa de representantii a done puteri ade-
sea in lupta, n'aii sciut indestul a uita acesta deosebire
a originei sale ; ca day ea a urmat curentului a done
opiniuni ; ca acésta a facut ea §i cestiunea rurala s'a
tractat de dinsa ca o cestiune de partid, cand ea nu tre-
buia a se tracta deck ca o cestiune de utilitate publica.
2=la dar §i in sinul Comisinnii centrale s'afi infiintat
(lone tabere : aptirdtorii proprietarilor 5i ape"rdtorii tetra-
nitor, cand, dupd opiniunea mea, Comisiunea centrale,
in acestä cestiune mai ales, nu trebuia sa infati,eze de
1) Acest corp a fost instituit de Conventiunea din 1858. Ea da pu-
terea legislativh in mana a trel factori Domnul, Adunarea i Comisiunea
centralA. Pentru legile de interes special fle-cArul principat ajungea co-
laborarea primilor dol factori; iar pentru cele de interes cornun se cerea
ii lucrarea celul d'al treilea. Comisiunea centralà era alcAtuitii din 16
membri : opt Moldoveni si opt Munteni. Patru se numiafi de dare Domn,
iar patru se alegeail de fie-care adunare din sinul stih. Ea avea inalta
misiune de a priveghia la realisarea noir organisAri a táriIor, putênd
aráta Suveranilor abusurile ce ar constata si imbunAtAtirile ce ar crede
necesare. Ea preghtia legile de interes comun, precum erah eele privi-
tore la unitataea legislatiel, la unirea vAmilor, a postelor si telegrafelor
la sistemul monetar.

www.dacoromanica.ro
 26

cat pe apdrdlorit nalinniL i, and o clic acésta, sint de-

parte de a arunca vre-un blam ; me mérginesc numai
de a constata un fapt ; i, daca mi-ar fi ertat de a arunca
blam, acesta has adresa partidului din care eft am onOre
de a face parte 1).
Un partid, partidul conservator, in sinul comisiunii
centrale, si-a formulat ideile sale in cestiunea rurala..
Acest partid s'a inf5tisat cu un anume proiect. Bun, reti,
dar era un proiect. Gel-l-alt partid s'a miirginit numat
de a critica si de a combate lucrarea pusti pe biurod,
tar5 a veni si din parte-i cu vre-un al proiect bine aster-
nut si bine ranturit. i asa, and in sinul Comisiunii cen-
trale a venit ora votului, unil din onorabilii membri an
fost nevoiti a admite, cu -kite lipsurile sale, proiectul
d-lor Arsache, Docan si Br5iloiu, pentru cà acesta le in-
fatisa incai un ce positiv ; and, cu durere o spun, «ape-
ratorit teranilor» n'an infétisat deat discursuri, diseur-
suri fOrte bine simyte, fOrte intemeiate, dar care, netradu-
cendu-se in nici un proiect precis, nu infiitisa nimic practic
in privirea resolvarii cestiunii. i asa chiar Tara a rernas
in nedumerire asupra opiniunilor rninoritaii ; asa i adu-
narea s'a pus in neputinyi de a se rosti intre done soco-
tinte traduse prin doue proiecte.
Acesté atitudine negativa a liberalilor in sinul Coati-
siunil centrale n'a avut dar alt resultat deat a a con-
tribuit si mai mult la respandirea a felurite banueli asu-
pra opiniunilor si planurilor partidului cc nu s'a unit cu
proiectul majorittitii.
Ce bine ar fi resultat insa si pentru Adunare i pentru
Tara, daca ast5cli, chemati a ne rosti asupra unei ceg-
tiuni atilt de grele, am fi avut dinaintea nOstra done
proiecte menite a deslega nodul ! Ce ingrijiri mal putine
pentru proprietari ; ce mangliere pentru terani ! Ce des-
mintire mai vederata a vorbelor desarte, a cuvintelor
.1) Partidul liberal.

www.dacoromanica.ro
 27

seci, a invinovntirilor de comunisti, de socialisti, de man-

catori de mosie si cate alte irnputnri ce se aruncn asupra
tuturor acelora care ail nenorocirea de a nu ingenuchia
inaintea proiectului de lege rurald, elaborat de majori-
tatea Cornisiunii centrale 1
Ce linistire pentru Tarn si ce inlesnire in sfarsit s'ar
fi fdcut Adundrii de a putea. I cunoscintà de causa si
lurninatn despre proiectele si a unui partid si a celui-l-alt,
de a putea, clic, resolva cestiunea in deplina ei neatdr-
nare i cu URA maturitatea I
Insn acésta, din nenorocire, nu este. Adunarea are
dinaintea sa numai proiectul de lege rurala elaborat de
majoritatea Comisiunii centrale. Acest project este adop-
tat de sectiunile fostelor Adunnri a Moldaviei si Térei
Românesci, i raportorii acelor Aduniiri sint i raportorii
Adunttrii României in acestd cestiune 0. Asa dar proiectul
Comisiunii centrale, spriiinit de adesiunea sectiunilor si
de raporturile oomisarilor, avem sn-I studiem, avern sn-I
cercetnm si apoi, ori sn-1 adoptnm, ori sn-1 respingern.
Si acum, donidilor, dupe ce am indrnsnit a nu ineu-
viinta purtarea amicilor mei politici din sinul Comisiunii
centrale, dati-mi voe sh me exprim cu VAC moderatiu-
nea, en tOtii deferenta, dar totdeodatii cu tótd sinceri-
tatea si asupra proiectului rnajoritkei Comisiunii centrale
cc- sta" astnch in discutiune. Si, pentru ca s5 fac acésta,
dati-mi voe, domnilor, sh me intreb mai intAi, dacn acest
proiect este elaborat pe acele margine care le-aa cerut
Conventiunea din 7/19 August ? t5i chiar din inceput si
fiird sfiald o clic di nu.
.............. .
2. Perorafiunea. Tata', domnilor, causele care me fac
sn combat din tote puterile mele proiectul Comisiunii cen-
1) Pima la 1861 Principatele Romane aveaa doa6 camere : una pentru
Moldova si alta pentru Tara Romanesca. De la acésta data, facendu-se
Unirea deflnitiva, s'a creat o singura bduna re generalfi.

www.dacoromanica.ro
 98

trale i ori-ce alt proiect care ar tinti de a lipsi pe tArani

de o singurá pr5jind de p5mint din ceea-ce el asthch
st5panesc in puteyea legilor in vigóre.
Asemenea proiecte sint in contra drept5tii, in contra
legii, In contra nationalitkii §i In contra a chiar intere-
sului proprietarilor de mo§ii.
Ele ar fi contra dreptalii, pentru ch nu este drept sa"
ne folosim de puterea rilistrà de legiuitori spre a strarn-
b54i pe cei slabi i pe cei neindrituiti de a ridica gla-
sul aici.
Ele ar 11 contra legii, pentru c5 ar trage din st5plini-
rea Viranilor piirticica de p5rnint ce le. o garantéz5 legile
actuale.
Ele ar fi in contra nationalitil thistre, pentru c5, de-
parte de a desvolta simtul patriotic in inima glkelor
f5r5 de care o natiune nu este tareele n'ar face decdt
a deslipi clasa cea mai numerOs5 de la sinul Patriel, pentru
c5, nelegand pe t5rani cu nici un interes la aperarea
pAmintului strkno§esc, 1-kun face streini in propria lor
tar5 §i póte i-am sill, in desti5dejdea lor, ori la o pustie-
tere ernigratiune, ori la o gozavd resistenth In 15untrul
'PHI%
Ele an fi in contra chiar a interesuldi proprietarilor
de mo§ii, pentru cfl proprietatea numai acolo este res-
pectat5, nurnal acolo este sigur5, unde are multi aperá-
tori; pentru cä istoria ne aratii c acolo unde proprie-
tarii n'ail avut indestul patriotism §i indestul5 inte1igent5,
spre a se pune singuri in capul reformeL spre a face
singuri concesiunile cerute de folosul, de binele general
al Terii, el aü dat loc la grozave catastrofe, a Carona ail
fost el cele d'intai victime...
acum, domnilor, las dreptul de o parte *i me voiii
adresa numai la inima d-vóstr5.
Nu voiii mai chema in ajutorul täranilor notri deck
umanitatea i patriotismul d-vOstr5.
0 I nu dr5muiti brazda de pämint trebuitOre hranei

www.dacoromanica.ro
 29

thranilor I Ganditi la durerile, la patimile, la lipsurile

trecutului lor I Ganditi la originea averilor d-vOstra ;
gandiy ci cea mai mare parte din ele o datoriy muncil
§i sudorilor lor Inchipuiti-v6 eh parintii lor s'ad luptat
I

alhturea cu parintii notri pentru salvarea Tirii §i a alta-

rului. Gdndiy c maine pate ora pericolului 'mite iara§i
suna ; cd fara din§ii nu vey putea apèra nici Patria, nici
averile, nici drepturile vOstre §i ea, odatd Tara (*luta,
nu vey fi decat slugile strèinilor, and astacH sintey
in capul Romaniei, lii capul unel rY libere §i autonome.
Aduceti-ve aminte ca, atunci cand era ocupatiune str6-
ilia', multi din nol treceam hotarul, iar taranil r6maneaft
§i ne paziad rnoiiIe i averile.
Inchipuiti-v6 care era sOrta nenorocitilor no§tri *aril
in acele triste timpuri.
Aduceti-v6 aminte ca el §i inse-§i ferneile lor adesea
ad fost redu§1 la stare de vite, injugay la carele mused.-
lesci, §i cà dsele a mii de tarani romani pana astacli
Inca inalbese campiile Dobrogel §i ale Bulgariei.
01 fie-v6 dar mild de dinO, fie-v6 mila de ta ra mistra
O I de ce nu se ridica dintre d-vostra vre-un urma
al vechilor Domni romani sad al companionilor de lupta
al lui Stefan cel Mare §i al lui Mihaid Vitézul, al lul
Serban Cantacuzen §i ai lui Grigore Ghica, i el sa ia
initiativa, el sa se puna in capul ma rii reforme, sd ri-
dice el stegul emancipdrii tdranilor romdni, cum a fa-
cut-o in Ungaria urma§ii lui Zriny §i al lui Battiany, in
Prusia, unul din cele mai stralucite nume ale aristo-
cratiel germane, principele de Hardenberg, cum astacli
in Rusia sint in capul reformei numele cele mai vechi
ale boerimil moscovite I
O I Daca Dumnecled §1-ar face mild cu acésta lard si
ar Imblãnçli inimile cele impietrite I
O I de ce nu am elocuenta trebuitOre, pentru ca gla-
sul met' sh potd triumfa de ideile egoiste, de fricele ne-
intemeiate, de interesele meschine, §i a§a sa isbutim ca

www.dacoromanica.ro
 30

acéstd mare si nationald cestiune sa se hotarasca, nu

prin lupte, nu prin majoritate, ci prin primirea tuturor,
prin unanirnitatea Parlamentulut Roman. De s'ar face
acésta, ce mare si frumósd cli ar fi pentru Romania, ce
glorie ar fi pentru clasele bogate i inteligente ale Tarii,
ce rennme pentru Adunarea Legislative', si cat de sus
am ridica natiunea nOstrd in ochil Europel I

Si din contra, ce rusine, ce decade* pentru noi,

cand am dovedi strelnilor, ca nu avem putinta de a fi,
de a ne ridica la inaltimea misiuniI nóstre, cd in ma-
nile mistre era sa intarim Romania si cii noi am ingro-
pat-o de vie ; cad, nenorocind trei milióne de larani,
nenorocita va fi i ara nóstra ; i mOrta va fi Romania,
cand in o asemenea cestiune, noi, legiuitoril el, am da
pilda strambatayi i nelegiuirii
Si, sa nu credem, domnilor, cii prin un vot al nostru
am innecat pentru veci dreptul taranilor I
Nu, domnilor, dreptatea nu piere ; ca strupul lul Cri-
stos, ea se pOte ingropa, dar, intocmai ca si Cristos-Dum-
necleil, ea va reinvia !
Si, inainte de a sfarsi, Domnule Presedinte al Consi-
liului !), intaiul 2) consilier al tronului Romaniel, dati-mi
voe a ye adresa dou6 cuvinte ; a ye aduce aminte o
mare, o solemna figiduinta. Eram in Adunarea din Iasi;
unirea tarilor surori se proclamase de catre Alesul Na-
tiunil. In acea cli, 11 Dechemvrie, d-vOstra all clis la tri-
buna acésta totul pentru (ard .yi nimic pentru noi. Cand
:

d-vóstra ay clis aceste cuvinte, care afi ficut si tresard

milifine de inimi, d-vóstra ay contractat o mare dato-
rie ; ati subscris o trata la adresa Tarn' I Astacli mo-
mentul platii a venit. Facey onfire subscrierii d-vOstrd

1) Barbu Catargiu.
2) E vorba de ainthio nu numai in rang, ci si in timp. Barbu Ca-
targiu a fost in adever cel 0E3,051 Presedinte al Consiliului de Ministri
al RomAniel.

www.dacoromanica.ro
 31

Apèrati dar causa taranilor ca o misiune ce ye vine de

drept. Si, and veti infati5a lui Alexandru Mit I votul
Aduntirii, inainte de a-1 cere sanctiunea, aduceti-i aininte
de cuvintele ce, odata cu proclamarea sa de Domn al
Moldovei, I s'afi adresat in nurnele Aduniirii 5i al Na-
tiunii ce-1 punea pe tronul lui Stefan cel Mare :
«0 Dómne, mare 5i frumeisa ill este misiunea. Con-
ventiunea din 7119 August ne insemneza o epoca notra,
:5i Maria Ta e5t1 chemat sa o deschicli. Fii dar omul
epocei, fà ca legea sa inlocuésca arbitrariul, f ca legea
&à fie tare, iar Maria Ta, ca Dornn, fii bun, flu bland ;
fit bun mai ales pentru acei pentru care mai toli Domnii
treculi ail Thst nepdsdlori sail rd.
(cNu uita a, daca cinci-cleci de deputati te-am ales
Dorian, insh ai sa domnesci peste milióne de Omeni ; fa
dar ca domnia Ta sa fie cu totul de pace 5i de drep-
tate, impaca pasiunile i urile dintre noi ; i introdu in
mijlocul nostru stramo5esca fratie 1»

3.
PRIMA CATILINARA A LUI CICERONE
I. Istoric. Era pe la anul 63, inainte de Christos. Republica
romand ajunsese la un forte inalt grad de mdrire si de putere.
Pompeiu, in Resdrit, cuceria pdminturi pentru Roma si se credea
stApdn peste lumea romada ; dar starea sociald i morala din Roma
si Italia facea a lumea sä .nu par% multumitá cu gloria ce voia
a-i da generalul. Luptele dintre partide eraii marl i pretutindeni
se manifestaii nemultumiri ; la aristocrati, pentru ea pierduse pu-
terea de odiniOrà ; la popor, pentru Ca nu se multumia cu folósele
dobindite. Acum era epoca in care curentele se formaii usor si
usor putea cine-va, lingusind nemultumirile i apetiturile unei
clase, sa"-si capete popularitate. Cesar, in vremea acesta, traia ca
un tInOr risipitor i desfrenat, i nimeni nu-i da importantd ; el
Ii creea insd necontenit simpatil i cu incetul ajunse a fi consi-
derat ca seful partidei populare.
In acest timp trdia la Roma un advocat care, de si ridicat
dinteo clasd de Omeni mai de jos, neputend sà numere striimosi

www.dacoromanica.ro
 32

al cdror nume sd se regdséscd in istorie, de §i homo novus (onr

nod), cum se numia cu termenul latin, ii rficu un mare renume
prin pleddrile sale. Acesta era Cicerone. Renumele dobindit ca ad-
vocat, 11 incur* sä intre in pond* ocupà functiuni insemnate
si ajunse chiar consul.
Consulatul lui (63 a. Chr.) a devenit celebru printeo impre-
jurare cunoscutd sub numele de conjurafiunea lu Catilina.
In timpul luptelor dintre partida aristocratia §i partida popu-
lard, in mijlocul acestor turburdri necontenite, o sémd de órneni
de nimic socotird cd e momentul sä incerce norocul, sd facd o
rèsvrdtire ca sã pue maim pe putere. In fruntea lor era Catilina.
Acesta era de ném nobil, cu calitdt1 corporale §i spirituale distinse,
dar cu o mare inclinare spre rele, spre viiü. si-a cheltuit curênd
averea, §i, ocupAnd functiuni, s'a distins prin despuerea nenorociti-
lor care avead afaceri cu dinsul. Intorcêndu-se la Roma, dupd ce fu-
sese guvernator in Africa, 41 puse candidatura la consulat §i, cd-
glênd prima órd, ii !ascii o cétã de sustinétori, top la fel cu dinsul.
Santana, scriitor roman, care a studiat acéstd conjuratiune, ne
descrie ast-fel partidul lui Catilina : «Top neru§inatil, desfrênatil,
libertinil care pierduse banii cu chefurile, care trdiail din datoril
si cu frica de a fi pedepsiti, toi pariciclii, toll cel ce necinstiaii
cele sfinte, cei care fusese osAnditi sail a0eptail sd fie osAnditl
cei chinuiti de sdrdcie, de infamie §i de mustrare de cuget : ace§tia
erail amicil lui Catilina .
Cu asemenea partid, sprijinit pe nisce o§ti ce strinsese prin dife-
rite colturi ale Italiei, Catilina iI incercd din nod aorta la consulat ;
cdclu din not], dar se inverund atht de tare, incdt decise a da fo
Romel si a o jdfui. Catilina nu fdcea nimic pe faA, dar se vedeail
isbucnind mid rdscOle pe id, pe colo ; de aceea Senatul dete putere
discretionard consulilor.
In aceste imprejurdri, intr'o qi, &and veni Catilina in Senat, ca.
de obiceid, Cicerone rosti discursul acesta, care se cunósce sub .
numele de Prima Catilinarci.
Discursul acesta a produs atdta efect, Malt situatia lui Catilina
a devenit imposibild in Roma. Pe de altd parte, se vede cd el avea
mare incredere in armata ce organisase §i era sigur cd avea sä
invingd armata Statului Roman. Ast-fel, pArdsi Roma.
Dupd plecarea lui, Cicerone rosti al doilea discurs in Adunarea
poporului. Mai toxcliil pronuntd al treilea si al patrulea discurs.
Curênd dupd plecarea lui Catilina, Cicerone dobindesce §i pro-
bele scrise, de care avea-mvoe, ca sd mncépd un proces in reguld
contra lui Catilina.
In acel timp se aflail in Roma nisce deputatl al Alobrogilor

www.dacoromanica.ro
 33

din Galia, veniti sd reclame in contra functionarilor. Partisanii lui

Catilina cércd sd-1 atragd in partea bor. Deputatii, indernnati de
Cicerone, cdruia II destdinuesc incercarea acésta, cer scrisori pe
care sé le presinte compatriotilor lor spre mai multà creclare. Par-
ticlanii lui Catilina comit gresala sd dea scrisori, acestea ajung in
mAna consulului care merge la Senat si, unde, dupd o desbatere
lungd si furtunósd, se decide uciderea principalilor conjurati.
In urma acestora, Catilina, cu tistea ce avea, atacd armata con-
sular* dar este invins si piere el insu-si in luptd.
Cicerone pentru aceste fapte, fu glorificat, si nurnit pdrintele
patriei.

II. Discursul. Nina' &Ind ore, Catilina, vet pune la

incercare rabdarea nOstra ? Pand cand acéstä furie a ta
ne va batjocori ? Care va fi st-aritul neinfrdnatei tale
indrasneli ? Nici paza de nópte a muntelui Palatin, nici
soldapi imprasciaci pentru privigherea oraFtlui, nici
spairna poporului, nici veghea tuturor Omenilor cum
se cade, nici acest loc ap de intarit, in care se adund
Senatul, nici chipul si privirea acestora, nimic dirt
tote acestea nu te-ati miFat? Nu simti ca planurile
tale sint date pe fata ? Nu vecli cd conjuratiunea ta a
ajuns pe deptin la consciinta tuturor acestora ? Cine din
noi socotesci tu ca nu scie ce aI facut eri si alaltderi :
uncle ai fost, pe cine al' adunat, ce hotariri a! luat ?
0 timpurl I o moravuri ! 1) Senatul intelege acestea,
consulul le vede, i el Lotus! traesce. Ce clic : trdesce ?
Ba chiar vine i in Senat, ia parte la chibzuirea publica,
insemneza i ochesce pe elite unul dintre noi, ca sii-1
dea rnortii. Iar nol, barbati indrasnefi 2), socotim cd
facem destul pentru Stat, daca' ne ferim de furia §i de
pumnalul lui. De mult trebuia, Catilina, sd fit dus la
mOrte din porunca consulului ; pe tine trebuia sit te
lovésch acéstd pieire, pe care tu o pregatesci de mult in
contra nóstra tuturora.

1) Apostrofâ celebra.
2) Ironie.
Reloriea de Adamescu si Dragomirescu. g

www.dacoromanica.ro
 34

Dach un b5rbat atat de vrednic, cum era Puha' Sci-

pione, marele pontifice 9, a ucis, particular find, pe
Tiberia Grab, care de-abia parea ca amenint5 siguranta
Statului, apoi nol, consulh, avem s5 te suferirn pe tine,
Catilina, care doresci sh pustiesci tot p5mintul cu sabie
§i cu foc ? Las la o parte intampldrile cele mai vechi
c5, de exemplu, Caiu Serviliti Ahala a omorit cu mana
sa pe Spuriu Melih, care doria schimbdri in Stat 2). Da,
o a§a virtute a fost in Statul Roman, cand bdrhatii
curagio§i pedepsiail pe tin cet5tén primejdios cu mai
grozave chinuri decM pe cel mai indarjit du§man. In
potriva ta, Catilina, avem o hotdrire a Senatului, sdro-
bitóre §i grozav5 ; nu hot5rirea Statului lipsesce, nu auto-
ritatea acestei adundri 2) lipsesce ; ci noi, o spun pe fata,
noi, consulii, de la datoria nóstra lipsirn
Odiniórd Senatul a hotarit ca Lucid Opimiti, care era
consul, s5 vegheze prin ori-ce mijlOce, ca nu cum-va Statul
sa dea de vre-o prirnejdie; n'a trecut la mijloc nici o nOpte,
§i, din pricina unor bänueli de rèscOl5, Caiu Grab, flu!
unui parinte stralucit, nepotul unui oin strillucit §i f5cénd
parte dintr'un ném stralucit 2), a fost ucis. De asemenea
1) P. Scipione eramare pontifice, adeca presidentul celui mai in-
semnat eolegia de preoti. Preotii nu erail magistrati, adeca in milna lor
nu aveaa nici o parte a puteril publice. De aceea dice Cicerone : spar-
ticular fiinds. Tiberia Grah propusese o lege prin care impartia pamin-
turi la cei saraci, i acesta a dat nascere unor turburéri in Roma.
2) C. Serviliil Ahala, comandant al cavaleriel, a omorit pe Meliu,
care impartise grail la popor i Senatul credea ca prin acésta vrea
sa-si faca popularitate si si devie rege.
3) Senatul.
4) Repetitiuni pline de efect, insotite de emmpton (asemanarea sfar-
sitului la mai multe propositiuni consecutive).
5) Cain Grah, irate cu Tiberia, propusese mai multe legi populare
de o mare importanta, dar inimicii sdi réspandira asupra-1 calomnii si,
dupa ce fu omorit, legile sale pierdura tot efectul. Tatal s'ea, Sempro-
nius Grah, fusese de done ori consul. Unchiul sal, de pe mama, era
Scipione Africanul, care invinsese pe Cartaginezi in al doilea resboiii
punk.

www.dacoromanica.ro
 35

a fost ornorit, cu copiii sei impreun5, Marcu Fulvia, care

fusese consul. Tot printr'o asemenea hot5rire a Sena-
tului s'a incredintat Statul in mana consulilor Cain Maria
§i Lucia Valeria.
Ore mórtea, pedépsa din partea Statului, a intArcliat
macar cu o cli ca s5 nu 1ovesc5 pe Lucia Saturnin, tribun
al plebei, si pe pretorul Caiu Serviliti? 1). Iar noi de
doue-cleci de clile suferirn s5 se tocesc5 sabia puterniciei
Senatului ! Cad avem §i noi o hot5rire tot de acest fel,
dar st5 inchis5 in arhiv5, ca o sable in tea. Dupd acesta
hot5rire a Senatului, tu, Catilina, trebue s5 Iii omorit
indat5. Dar tr5esci, §i tr5esci nu ca sa-ti par5sesci, ci ca
sti-ti inttiresci indrAsnéla. Dore'sc, senatorilor, sd flu indu-
r5tor ; doresc s5 nu par nehotarit in mijlocul unor a§a
de marl primejdii pentru Slat ; cu tote acestea, me cred
singur vinovat de slaliciune §i de nelucrare 2).
In Italia, in strimtorile Etrurirei este o taberd dub-
rnand poporului roman ; pe fie-care di, numerul du§ma-
nilor cresce ; iar pe comandantul taberel, pe conduce-
torul inirnicilor, il vedeti in cetate, ha inch in Senat,
uneltind pe tOta cliva o notà prirnejdie pentru Stat. Dac5
a§ porunci, Catilina, sd fli arestat §i omorit, cred c5 ar
trebui s5 me tern mai mult, ca nu cum-va Ornenii cinstiti
s5 nu clicd ca am facut acésta prea tiirclia, deck eh am
ilicut o cruclime. Cu tote acestea, eti, pentru motive ho-
tiirite 3), nu pot s5 fac ceea-ce a trebuit sd se intAmple
1) Acestia voiaii sa aduca din noil in vigóre legile fficute de fratii
Grahl; Maria 1-a urmarit si i-a ucis. .
2) Figura de eugetare numita licenfd : oratorul- insu-si spune de
dinadins lucruri care par ca-i slabesc positiunea, dar cu gand sa obtina
un efect contrariii. In adever, Cicerone, acusandu-se ca da probe de slii-
biciune, prin chiar acesta aduce un argument ca pe viitor sa-i fie in-
gaduit de senatori, ca sa fie mai sever cu Catilina.
3) Aceste motive eraii via comentate de Omeni politici din Roma ;
unii il acusaa, aliii il dadeaa dreptate. Cicerone explica ast-fel atitu-
dinea sa : N'am pana acum probe matcriale in contra lui Catilina si cu
tote ca Senatnl ne-a investit pe not, consulii, cu putere discrelionara, o

www.dacoromanica.ro
 36

de mult. Vei fi omorit, atunci cdnd nu se va mai putea

gasi nimeni atat de necinstit, ark de pierdut, atilt de
potrivit cu tine, hick sd nu recunOsch cum cii pe drept
s'a Iicut acésta.
Cat timp insd va exista cine-va care sa indrisnesca sa
te apere, vei trii ; dar vel trii asa cum triesci acum :
inconjurat de multele i puternicele mele paze, ca sa nu
poti face nici o miscare in contra Statului. Cum afi facut
si pina acum, ochii i urechile multora te vor urmdri
te vor pdzi, fdrd set simti.
.5 i

Ce mai poti astepta, Catilina, dacti nici noptea, cu in-

tunericul el, nu pole ascunde adundrile vOstre nelegiuite,
(lath' nici casa particulard, in care ve adunati, nu pole
include intre pereti glasurile conjuratiunn tale, dacd tOte
es la lumina' si isbucnesc ? Schimbd-ti gandul, crie-me ;
uita omorul i focul. Esti tinut strins de tote piirule ;
planurile tale tOte sint pentru noi mai lidiurite cleat
lumina dilei, lucru pc care il vel indrtorisi si tu impreuna
cu mine.
Ti-aduci aminte cd la 21 Octomvrie I) am spus iii
Senat cii intr'o anumita cli i am spus ca diva va Ii
27 Octomvrie Cain MalliO, omul tefi i tovardsul in-
drdsnelh tale, se va arita inarmat ? M'am inselat en,
Catilina, nu numai in privinta faptului, care e asa de
mare, asa de crud si de necredut, dar, ceea ce este mai
de mirare, inselatu-m'am öre micar asupra dilei ? Am
lege veche spune ch nici un cetiltén roman nu póte fi pedepsit cu nuirtea
de chtre un magistrat, ci numai de Adunarea poporului. Dach as omari
pe Catilina, i-as creea simpatil, cad multi mai ales duph insinuatiunile
amicilor ce-1 avea chiar printre senator! ar dice p6te ch nu e vinovat.
Dach insh I-as face sh ésh din Roma, atunci ar deveni pe fatA inimic al
Statului si as p utea sA-I tractez cum meritA.
1) Romani! socoteaii çIilele cu totul alt-fel decht noi. In fie-ce luuã
eraii trei dile fixe Ralende (la 1) None (la 5 sail, in lunile Martie, Maiii,
Julie si Octombre, la 7), Ide (la 13 sail, in lunile Martie, Maid, lulie Si
Octombre, la 15), dilele cele-l-alte se numeail I, II etc. inaintea Nonelor,
Idelor saü Kalendelor lunil urmAtóre.

www.dacoromanica.ro
 37

spus de asemenea in Senat c5 ai hot5rit mórtea ómenilor

de frunte la 29 Octomvrie, atunci and multi bArbati in-
semnati ail fugit din Roma, nu atAt pentru a se apéra,
cAt mai malt pentru a opri indeplinirea planurilor tale.
Vei putea öre s6 did cA in cliva aceea n'ai vrut sd fact
vre-o miscare in contra Statului, (Ca unul ce eral inchis de
mesurile si de privegherea mea), cand spuneai, dui:a
plecarea celor-l-alti, cà te-al multumi i cu miirtea mea,
care rUmiisesem in cetate ? G&W, la cli int5i Noernvrie,
ai socotit sA ocupi Preneste I), printr'un atac de nOpte,
ai simtit Ore c acea colonie era intaritd din ordinul
meii, cu ajukirele si cu pazele mele ? Nimic nu faci,
nimic nu pl5nuesci, nirnic nu gindesci, pe care efl nu
numai sti nu-1 aud, dar pe care s5 nu-1 ve'd si sa nu-I
inOeg pe deplin.
In fine, mhrturisesce irnpreunü cu mine ce s'a intdm-
plat alalt5eri nOpte intelegi acum c5 eü veghtz la sigu-
ranta Statului cu mai multti agerirne deck tu la pier-
derea lui. pic dar, ca alaltAeri neipte (bagd de sern5 Ca
spun lucrurile 15murit) ai venit in mahalaua fierarilor,
in casa lui Marcu Lecca, si c5 tot acolo s'ail adunat mai
multi tovar50 ai aceleeasi nebunii si crime. Indr5snesci
sa t5g5duesci ? De ce taci ? Dac5 t5g5duesci, iti voiii do-
vedi, cAci ved in Senat cAti-va care ati fost impreunti
cu tine.
0 del nemuritori In ce ném sintern? Ce Stat avem ?
In ce oras tr5im ? Aci, aci, senatorilor, intre noi, in
adunarea acésta, cea mai sfintg si cea mai onoratã din
tOt5 lumea, sint unii care cugetà la pieirea mea, la
pieirea nOstrii a tuturor, la distrugerea cet5til si a lumii
intregi. Pe acestia eii, consulu1, Ii ve'd i ye cer p5rerea
in numele Statului ; dar nu indr5snesc sa ranesc macar
cu vorba pe cel ce trebuia s5 fie omoriti cu sabia. Da,

I) Localitate in apropiere de Roma, de unde Catilina ar fi putut

mai cu succes ssa-si indrepteze operatiile in contra capitalel.

www.dacoromanica.ro
 38

Catilina ; al fost in nOptea aceea la Lecca ; ai irnpiirtit

Intre al tel inuturile Italiel ; ai hotArit iii cotro se cade
s5 plece fie-care ; al ales pe cine sä la0 la Roma, pe
eine sh iei cu tine; al stabilit cum sh fie impartit ora§ul,
pentru ca s5-1 dati foe; al spus neted c5 vei e§i §i tu in-
data, dar al clis c'd mai ai acum putina zdbav5, fiind-ca cC
tr5esc. S'aii gäsit doi c5l5ri Romani, care s5 te scape de
acest5 grija i s5 f5g5duesc5 cum c5 chiar in acea m5pte,
cu putin inainte de a se lumina de clitiC, me vor omorl
In patul med.
Eu am aflat tOte acestea chiar indatd ce s'a risipit
cCta vOstra ; mi-am ingrijit §i mi-am int5rit casa cu paz5
mai mare ; am gonit pe cei ce-i trimisese0 la mine di-
minéla sd me salute 9, cad all venit tocmai aceia despre
care spusesem ell multor b5rbati insemnati cd vor veni.
A§a find lucrurile, Catilina, urméza, cum al inceput ;
e§1 in fine din Roma ; portile sint deschise : plecd. De
mull timp tabéra lui MaLIiC te doresce ca pe un con-
ducetor ce-I etL Ia cu tine §i pe toll al tel sail harem
pe cat mai multi : currith cetatea I Voiil fi scApat de o
mare fricA, and intre mine §i tine va fi zidul cetatii. Cu
nol nu o poll duce mai multa vreme : nu te void putea
suferi, nu voiil I-51pda, nu voiil ing5dui.
Drept e sC d5m mare multumitd cleilor nemuritori si
cu deosebire lui Jupiter Stator 2), cel mai vechiC pdzitor
al acestei cet5ti, fiind-cd am schpat de atatea ori de o ne-
norocire atat de négrh, atat de grozav5, atat de sdrobi-

1) La Roma era obiceiti, ca in fie-ce diminetk, in casa persónelor

bogate sak cu inalte dernnitäti, sii vie .6menii de cask si amicii sd-i
salute, si le dea bunk diminéta, cum am Vice noi (Ave, Dornine I). Aci
e Vis in ironie.
2) Jupiter, pirintele Veilor, se numea de Romani Stator, pentru ca
ar fi oprit pe Romani din fuga in timpul luptei ea Sabinii.pe timpul
lui Romulus. In urmi a devenit protectorul Roma. Sena tul se aduna
tocmai in templul acestui Veil.

www.dacoromanica.ro
 39

tore pentru Stat. Nu se intampld a§a de des, ca siguranta

Statului s5 fie pusa in primejdie de un singur orn.
Ma vreme, Catilina, mi-al intins curse, pe cand eram
consul designat 1), nu m'am aperat cu forta publica, ci
cu privegherea mea particulara. Cand, la alegerile tre-
cute de consul, al voit sa me ucidi In Campul lai Marte 2)
pe mine §i pe concurentil tel, am nabu§it nelegiuitele
tale incerchni numai cu paza mea §i. cu ajutorul ami-
cilor mei, rani sd provoc in public vre-o turburare ; in
fine, oni de cate orl m'al atacat, de §i vedeam ea peirea
mea este impreunata cu o mare prirnejdie pentru Stat,
totu.§I m'arn impotrivit tie singur.
Acum ataci pe fata Statul intreg ; impingi la pierdere
§i la pustiire templele cleilor nemuritori, zidirile cetatif,
viata tuturor cetatenilor, Italia intréga. De aceea, nein-
drasnind Inca sa intrebuintez primul mijloc, care ar fi
mai potrivit cu puterea ce am in mana §i cu pilda strh-
mo§ilor, voia face ceea-ce e mai bland fata de severi-
tatea lor §i mai folositor pentru binele comun. Cad,
dacd a§ porunci sd fil ucis, cea-l-alta ceta a conjuratilor
ar remanea in Stat ; daca din potrivh al pleca tu, lucru
la care te indemn de mult, atunci s'ar scurge din ora§
acésta drojdie multa §1 primejdiósh a tovara§ilor tél.
Ce, Catilina ? stal la indoela sd fad, cand iti porun-
cesc ea, ceea-ce era sa faci de buna-voe ? Consulul po-
runcesce vra§ma§ului sa ésa din cetate. Me intrebi: dar
in exil sa me due ? Nu-ti poruncesc, dar daca me intrehi,
te sfdtuesc s'o fad.
si, clea, Catilina, ce te mai poite desfata in cetatea
acésta ? Aci, afara de acesta conjuratiune a dmenilor de
nimic, nu e nimeni, nimeni care sa nu se téma de tine,
nimeni care sa nu te urasca. öre semnul ru§inel tale cas-
1) Consul designalus se numia cel care fusese ales consul pentru
anul viitor si nu intrase Inca in functiune.
2) Campul lul Marte se numia locul unde se intrunia poporul On
comiliI).

www.dacoromanica.ro
 40

nice nu ti-a infierat viata? Ore neru§inarea faptelor tale

private nu ti-a mdnjit in de-ajuns numele ? Ti-ai intors
tu ochil de la vre-o desfrênare, ti-ai depArtat tu mana de
la vre-o crimd i corpul WI de la vre-o ticdlo§ie ? Pe
cand erai tiner, Ore rOmas-a vre-unul, din eel pe care ii
prinsese§I in lantul coruptiunii tale, cdruia sd nu-i fi pus
pumnalul in man5 pentru vre-o faptd indrdsnéld saii sã
nu-I fi ajutat pornirea pentru vre-o faptd neruinatd ?
prin rnórtea primei tale sotil, ff-al f5cut
Ce I canc.],
casa liberd pentru o noud cdshtorie, n'ai addogat la
acéstd crim5 o altd crimii de necreclut ?I) Las la o parte
acest lucru i lesne primesc sd fie ascuns, ca nu cum-va
sd se scie cd in Roma a putut sd existe o grozdvie atilt
de mare sail cd, existand, a rëmas nepedepsit5. Las la
o parte ruina averii tale, pe care o vel simti in curénd
(la termenul 2) cand se pldtesc datoriile) i vib la cele
ce se rapOrt5, nu la ru§inea particulard a vitillor tale,
nici la incurcatura ta de bani sail la mielia ta, ci la inte-
resul Statulm §i la viata Si siguranta nOstrd a tuturora.
Ore te poll bucura tu, Catilina, de acéstd lumind sau
de aerul pe care il respiri, cand sal ca nu e nimenl care
sä nu fi allat ca, in ajunul lui 1 Ianuarie, pe cAnd erau
consul) Lepici si Tullifi 3), ai venit la adunare inarmat ?
cà ti-al preghtit o céta cu care sd omori pe consul i pe
Omenh de frunte ai cet5tii ? ca nu vre-un gaud mal bun,
nici frica n'afi oprit furia §i mi§elia ta, ci norocul po-
porului roman ? Dar las la o parte acestea, pentru cd
sint cunoscute i s'afi intarnplat destule dupd ele. De

1) Sallustiu spune cii, spre a putea lua de sotie pc Aurelia Orestilia,

Ca tilina, care avea un flu de la prima sotie, si-a omorit copilul,
ca sa faca pe placul acestel femei.
2) Termenul pentru plata datoriilor era la Kalende ; daca nu se
platia atunci, se amana pada la Ide, ca termen ultim.
3) Alusiune la complotul, facut de el, dar neisbutit, in contra con-
sulilor.

www.dacoromanica.ro
 41

cate ori if al incercat sd me omori pand sd nu intru 1)

§i chiar dup5 ce am intrat in functiune? De eke atacuri
ale tale, indreptate in a§a chip incat s par5 c5 nu se
pot inldtura, nu m'am ferit cii, furi§ându-me printre lo-
vituri ? Nu poti isbuti in nimic §i cu tote acestea nu te
opresci de a voi §i de a incerca.
De Cate ori pumnalul acesta nu ti-a fost smuls din
mand ! De cate ori n'a alunecat printr'o intamplare §i
nu ti-a cddut jos I Cu tOte acestea nu poll s11 te lipsesci
malt limp de el. Nu sal Carel' divinit5ti infernale 1-ai
inchinat, ca s5 crecli cli e nevoe s5-1 infigi in corpul
consulului 2).
Si acum te intreb ce fel de viatii e acestd viatd a ta ?
Cad vorbesc cu tine, nu cum ar trebui s5 me ar5t,
mi§cat de ur5, ci mi§cat de mil5, pe care nu o meriti
nicidecum. Adineauri al venit in Senat. Te-a sdlutat
cine-va din atata lame, din atatia prieteni §i Orneni al
? Dacd, dup5 cat se tine minte, nimeni n'a pAtit
acésta, apol a§tepti o insultd in gura mare, cand te-a
lovit atilt de gred judecata tdceril? Nu e nimic ea la
venirea ta tke bäncile acestea s'aft golit ? cà toti fo§th
consult, a c5ror morte a fost adesea hot5rit5 de tine, cum
te-ai a§eclat, all ldsat 015 acéstii parte a bancilor ? Cum
crech cli poti r5bda acCsta ?
Dacd sclavii mei s'ar terne de mine, precum se tern
de tine toti concetkienii tei, a§ crede de cuviintd se-mi
pdrasesc casa. Tu nu crecli c5 se cade sC p5r5sesci ce-
tatea ? Dacd chiar pe nedrept a§ fi bdnuit de concettitenil
mei intr'un chip atat de gray §i de insult5tor, a§ preferi
s'a pier din ochii lor, deck sd fid privit de du§m5no§ii
ochi ai tuturor. Ta, cand, pnin consciinta crirnelor tale,
1) Cand adeca era consul designalus.
2) Alusiune la un fapt ce se spunea de lume i pe care SallustiU,
care a scris despre conjuratia lui Catilina, 11 pomenesce. Cand Catilina
s'a intovirasit cu allil, ca sa lupte in contra Statului. au omorit un om si
toff pe rand afi biiut din sangele lui.

www.dacoromanica.ro
 42

scii cà ura tuturor ti se cuvine pe drept §i de rnultd

vreme, mai stai la indoe1 5 dach trebue s te feresci de
infki§area acelora chrora le r5nesci simturile prin pre-
senta ta ? Dac5 pArintil tel s'ar teme de tine §i te-ar uri
§i n'al putea sh-1 impaci cu nici un chip, socotesc eh
te-ai duce aiurea din fata bor. Acum, Patria, mama co-
mun5 a tuturor, te urasce i se teme de tine §i soco-
tesce cA singurugi cuget este numal pierderea el. Nu te
vei terne de autoritatea el, nu vei urma judecata el, nu
te vel sp5iminta de puterea ei ?
Patria, Catilina, de §i tdcend, I1 vorbesce ast-fel : «De
cati-va ani incOce n'a fost crimA fdrd tine ; n'a fost nele-
giuire Mr5 tine ; nurnal pentru tine a remas nepedepsita
uciderea multor cet5teni, pentru tine a fost liberd
nepedepsitd jefuirea i apasarea aliatilor 1) ; tu ai fost
in stare nu numal sh despretuesci legile i procesele, dar
al putut sd le inlaturi sail s5 le infrangi. Cele de mai
inainte, de §i nu emir de suferit, dar tot le-am suferir,
cum am putut.. Amu insd, când numai din pricina ta
sint cu totul infricoptà ; chnd, ori-de-chte-ori se misch
ce-va, toll se tern de Catilina ; când lii ori-ce plan du§-
manesc impotriva-rni se vede mâna ta, acum nu mai
e de suferit1 De aceea plec5 §i scapa-me de acesta spaim5 :
dac5 e intemeiat5, ca sh nu fru doborit5; dac5 e falsil,
ea s5 incetez de a me teme».
Daca, precum am clis, Patria ar vorbi acestea cu tine,
n'ar trebui sà dobindesch ceea-ce cere, chiar dacd n'ar
putea sa intrebuinteze forta ?
Ce 1? Crecli ca insemnéz5 ce-va faptul c5 te-al pus sub
paz5 ; c6, spre a inl5tura b5nuela, al spus eh' vrel sli
locuesci la Marcu Lepid ; §i, dupa ce nu te-a primit el,
al indrAsnit sh vil la mine, sh. me rogi sh te primesc eil
in cash ? 1 Cdnd II- am respuns cd Was putea nicidecum

1) Alusiune la guvernarea lui Catilina in Africa, unde a ficut cele mai

grozave prevaricaliuni, dar pentru care a isbutit a face sä fie achitat.

www.dacoromanica.ro
 43

sd stail sub acela§ acoperérnint cu tine. cad a§ fi in

mare primejdie, te-al dus la Q. Metel, pretorul, §i,
cand te-a gonit §i el, atuncia al alergat la tovar5§u1 tar,
prea bunul barbat I) Marcu Marcel... Pe semne ca I-al
socotit cel mai potrivit, ca sà te pdzéscd, cel mai iscu-
sit, ca sà te spioneze, cel mai puternic, ca sä te pedep-
sescd... Nu insemnezd cd meriti inchisnrea §i lanturile,
cand singur al recunoscut-o 2) ?
Ast-fel find lucrurile, Catilina, dacd nu poti cu dragd
inimd sä mori, de ce harem nu te duel in alte tinuturl,
ca s5-t.i petreci in fugh §i in singurdtate acést5 viatd sea-
pat5 de multe pedepse drepte .5 i meritate ?
sà cer pdrerea Senatului, cad asa vrei, §i, dach
1) id
va g5si cu cale, ca tu sd pleci in exil, tu te vel supune.
Nu e obiceiul meü s5 fac asemenea lucru, dar ii voifi
ardta ce cred ace§tia despre tine. E§I din ora§, Catilina,
scaph Statul de fried ; pleca dacd vrei s5-11 spun pe
dea-dreptul--in exil. Ce mai a§tepti ? Nu intelegi tdcerea
acestor5 ? El tac, el aprob5.
Ce ? A§tepti sd te lovéscd cu vorba, and te osandesc
atat de r'efi, fard sd nu clica nimic ?
Ii vecli nerni§cati, el aprobd ; II vecli cd rabd5, el ho-
t5rasc ; ii vecli cà tac, el strig5 3)...
1) Ironie.
2) Comentatorii lui Cicerone nu se invoesc in explicarea acestui
pasagid. La Roma era obiceiii, cAnd cine-va era bAnuit de o crimA
contra Statulul, sä se constitue prisonier. De obiceiii acesta arita cä
omul se scia nevinovat. De ce Cicerone Alice alt-fel Unii comentatori
considerä ca neclar acest pasagiii ; attn socotesc di el a vrut sä intelegä
aeest lucru : ea adiea pe Catilina no conseiinfa eurald 1-a fAcut sh se
predea, ci nzustraren consciinfei. Probabil eh predarea lui Catilina era
numal un mijloc de a convinge pe eel naivi cA nu era vinovat, cAci, de
si Meuse multe, totusi nu existed incA destule probe care ar fi putut
sA-I atraga vre-o pedépsA, mai cu séma cAnd avea atAti particlani. De-
aliminteri elf]scia bine ca nu va fi primit de cAtre barbatil insemnati at
Romer, &Ad ar fi fost pritnejduiti. Asa 'Meat ajunge sa se predea tot
unui fel de om al lui, Marcu Marcel, pe care Cicerone il ia in ris.
3) admirabile antitese paradoxale.

www.dacoromanica.ro
 44

Dar ce vorbesc ? Te póte indupleca pe tine cine-va ?

Te poll indrepta vreodat5 ? Poi tu s5 te gdndesci la
fug5 si la vre-un exit ? De ce nu-ti daii deft cugetul
acesta ? C5ci, de si vb'd cd dac5, inspdimintat de glasul
mei", te-ai hotdri sd pled in exil, acésta mi-ar putea
aduce mult necaz, daed nu adi, and amintirea crime-
lor tale e próspetd, dar in viitor ; totusi pentru mine ar
fi un mare cdstig sh am eti personal acést5 nenorocire,
dar sà scape Statul de primejdie. Dar nu-ti putem cere
tie s5 te impresionezi de vitiile tale, s5 te temi de pe-
depsele legilor, s5 slujesci nevoile Statului, céci tu nu
esti omul, care sd rosesci de o infamie, care sd te sperii
de o primejdie, care sä-ti inldturi furia cu ratiunea.
De aceea, cum am mai spus, pléc5 ! Si dach vrei sá
gr5madesci asupra mea, care-ti sint dusman, tOt5 pu-
terea invidiei, Uu-te drept in exit i atunci di void putea
r5bda cu greii murmurele ómenilor i puterea acestet
invidil. Dacd vrei din potrivd sd servesci lauda i gloria
mea, esi cu céta r6ii-f5c6tOre a criminalilor, du-te la
Malliii, adund pe cel netrebnici, despartesce-te de cei
buni, declard resboiu Patriei, bucurd-te de acéstd
nelegiuita, ca sa nu se par5 Ca ai fost gonit de
mine la nisce Omeni streini, ci cd al fost chemat de
ai tei.
Dar de ce s5 te mai indemn eu, and sciu ci ai tri-
mis ómenr armatl, care sit te astepte la locul numit ((Fo-
rum Aurelium» 1) ? ca ai hotdrit cu Malliti o cli anumita
de intalnire ? cti al trimes inainte acvila de argint 2), care
cred cd va fi periculósd i funestd tie si tuturor a lor te't,
1) Localitate afa Hi din Roma, care se chiamd adi Monte-Alto
2) E vorba de un steg, pe care in adeva- 1-a si avut Catilina in
lupta de mai tfirdid. Ne spune Sallustiii : ellete comanda aripei drepte
lui Mallid si a celei stangi unui om din Fiesole ; iar el (Catilina), incon-
giurat de un grup de liberli si de coloni, se aseciA Yangd o acuild, care
se clice cd a fost a lui Maria in limpul rsboiulul cu Cinthrils. (Sall.
Catil. LIX).

www.dacoromanica.ro
 45

c5.reia i-ai inaltat in casa ta un altar de crime ? Vel

putea Ore s5 stai mult timp larà acest5 acvil5 pe care
obicinuiai s'o adori, când plecai la desfreuri, si-de la al-
tarul cAreia ridicai rnina, pentru ca s'o intrebuintezi la
crimA ?
Te vei duce in sfarsit unde de mult te chema pasiunea
ta Orb5 si furiOs5. Acêsta nu-y va produce nici o sufe-
Huta' ; ba, din potriv5, o mare bucurie. Esti n5scut pen-
tru acésta, asa te-ai deprins, asa ti-a fost sOrta. N'al do-
rit niciodat5 pacea, n'al dorit nici resboiul, dac5 n'a fost
criminal. Te-ai intov5r5sit cu o rn5nd de netrebnici care
au pierdut tot, 0115 i speranta.
Ce multurnire pe tine !... Cum vei tresAlta de bucurie I
Cum te vei imb5ta de pläcere, când nu vei vedea, nu
vei aucli de vre-Ain orn de treb5 intre toti ai tel !... Vei
avea ocasiunea s5-ti pui la incercare putérea ta de a
rAbda fómea, frigul si lipsa, pe care fãi' si vrei le vei
suferi.
Ciind te-am departat de la consulat 0, te-am silit sä lo-
vesci Statul ca exilat, iar nu ca consul, si netrebnica ta
intreprindere sa' nu fie un resboin, ci o t51h5rie.
Acum, senatorilor, ca sg inl5tur i s5 opresc drépta
pMngere a Patriei, ascultati, ye rog, cu luare aminte
cele ce voiu spune §i p5strati-le adlinc in inimele si iii
cuffetele vOstre.
Sd clicem c5 ar vorbi ast-fel cu mine Patria, care-mi
este rum scump5 cleat viata mea, c ar vorbi Italia si
Statul intreg :

«Marcule TuIliii, ce fad ? Ore pe omul, pe care I-al des-

coperit a fi vr5jmas, pe care-1 vecli c va fi conduceto-
rul resboiului, pe care il simci ea este' asteptat ca gene-
ral in tabera dusmanilor, pe autorul crimei, pe capul
conjuratiunii, pe cel care a adunat sclavii i pléva ce-

.1) Catilina fusese concurentul lui Cicerone la consulat.

www.dacoromanica.ro
 46

t5teni1or 9, pe acesta II vet Yam sA és5, ca §i cum n'ar

fi fost gonit din ora§, ca s5 se repédA asupra lui ? Ore
nu vet porunci s5 fie pus in lanturi, s fie Writ la mórte,
sd fie sfasiat in cel mai mare chin ? Ce te opresce ? Obi-
ceiul strAmoilor ? Dar chiar particularil adesea aft pe-
depsit cu mórte pe cetfitenii primejdio§i 2). On legile
pentru pedepsele cet5tenilor 3) ? Dar niciodatà acel ce
s'ati desp5rtit de Stat n'aft avut dreptul sd se folosésch
de drepturile cet5tenesci. Ori te temi de ura posteri-
Vitil ? Atunci, çlëü, frumos multumesci poporului roman,
care, dintr'un om necunoscut, f5r5 sprijin de familie,
te-a ridicat prin tOte gradele, fOrte de timpurin, la po-
sitiunea cea mai ina1t5,dac5, din pricina urii sail de
frica vre-unui all pericol, lat,1 ftird paz5 siguranta con-
cetgtenilor tel. Dar dac5 11-e temä de ur5, Ore e mai de
temut ura provocata de severitate i de Mile decat cea
produsd de inactiune i de nepricepere ? Cand Italia va
fi pustiita prin resboiu, ctind orwle vor fi pr5date, cAnd
casele vor arde, -g{indesce-te cum vei fi ars .5i tu de fo-
cul urii !D.
Acestui prea sfint glas al Patriet i cugetelor acelor
Omeni care judeca tot ast-fel, le voiti re'spunde putine
cuvinte.
Ea, senatorilor, dacd at; fi socotit ca' lucrul cel mai
bun de fa'cut este sti pedepsesc cu mOrte pe Catilina, nu
i-a§ fi dat acestui gladiator nici un minut de viat5. CAct,
dac5 b5rbati mari i strüluciti nu aii fost manjiti de salt-
gele lui S'aturnin, i al Grahilor, §i al lui Flaccus, §i al
celor-l-alti de mai 'nainte, ba inc5 aft fost onorati, de
sigur, nu mi-ar fi fost temã mie cã, omorind pe acest
uciga., al cetAtenilor, ar fi c5clut asupr5-mi ura posteri-

1) Acumulatiune.
2) Alusie la Publia Scipione. Cf. nota 3, pag. 96.
3) Legea fusese fficutà de consulul P. Vale riü, renoità de P. Porcin
Lecca si de C. Semproniii Grah.

www.dacoromanica.ro
 47

tkii. t5i chiar dacd a§ fi avut s'o sufer, eu am soco-

tit totdéuna cà ura produs5 de virtute e o adevèratd
alorie.
23

De alt mintrelea sint in ordinea senatoriald unil care

nu véd ceea ce ne amenintà pe noi, ori se prefac a nu
vedea ceea ce ved ; care ail nutrit speranta lui Catilina
prin hotariri pline de släbiciune §i au imputernicit, prim
a lor indoéla, conjuratiunea care se niiscea. Multi, nu nu-
mai Omeni rdi, dar §i chiar neexperimentati, all urmat
autoritatea acestora §i ar fi clis ch am procedat in mod
crud §i tiranic, dach mi-a§ fi indreptat lovitura contra
lui. Acum, din contra, cand acesta se va fi dus in la-
gfirul lui Malliii, nu va fi nimeni atat de nebun, Inuit
s5 nu va0d c5 s'a f5cut conjuratiune §i nimeni atat de
necinstit, hick sd nu o m5rturisésc5. Rind omorit sin-
gur acesta, eil cred cd s'ar impiedica numai pentru
cat-va timp nenorocirea Statubul, dar nu s'ar stinge pen-
tru totdéuna. Dad, din potriv5, va fi el aruncat afard §i
va lua cu sine pe al s6i §i pe naufragiatii adunati din
tOte pürtile, nu numai se va stinge §i se va distruge
rent ajuns atat de primejdios pentru Stat, dar se va
distruge §i r5d5cina §i sèminta tuturor relelor.
De mult timp, senatorilor, tr5ini in primejdiile §i in-
tre cursele conjuratiunii, dar, nu scifi cum, deplina des-
voltare a tuturor crimelor, §i a furiel, §i indrdsnelei celei
vechi a isbucnit tocmai in timpul consulatului nostru.
Dacd, din acéstd cétd de hoy, ar peri numai acesta sin-
gur, pole cd am fi pentru cat-va timp scutiti de grip §i
de fried ; insa primejdia va rèmanea §i va fi inchisa in
vinele §i in maruntaele Statului. Dup5 cum adesea ome-
nii bolnavi de vre-o 13615 grea, cand sint chinuiti dd
cdldura §i de friguri, dac5 beau ap5 rece mai intai se
pare cd se- insdrevenesc, insa mai pe urm5 sufer mai
rCil §i mai cu putere, tot ast-fel acesta 13515 a Statului,
care s'ar mai potoli prin pedépsa acestuia, ar isbucni
mai cu putere, daed cei-l-alti ar triii.

www.dacoromanica.ro
 48

De aceea, senatorilor, cei réi sa' piece ; sd se desparld

de eel buni ; s5 se adune intr'un singur loc ; s fie, cum
am clis, intre el. §i noi un zid ; sã inceteze a intinde
curse consulului chiar in casa lui, a sta imprejurul tri_
bunalulul pretorului urban 1), a veni in senat cu s5bii,
a se preg6ti s5 atace ora§ul cu torte §i cu materil in-
flamabile ; in fine, sà stea scrisa pe fruntea fie-cAruia
adevaata-1 simtire pentru Stat. Ve fligkduesc, senatorilor,
ch-§I vor da consulii atilta silintg, ck atAt de mare va fi
autoritatea vOstr5, atat de mare virtutea ciiiiirilor romani,
arAt de deplinii invoirea tuturor Omenilor cum se cade,
Meat, dupd plecarea lui Ca tilina, tote le veti vedea des-
coperite, date pe fat5, st5panite, pedepsite.
Cu asemenea prevestiri, Catilina, spre sc5parea desk-
viir§itd a Statulul, spre nenorocirea §i peirea ta §i a tu-
turor celor ce s'au unit cu tine pentru crimd §i pentru
paricidifi.pléc5 la un rèsboiii criminal si nelegiuit.
Iar tu, Jupiter 2), care al intemeiat odata acést5 ce-
tate, pe care te numim protectorul acestui ora§ §i al
Statului, veI depiirta,rug5mu-te,pe acesta §i pe to-
varC§il lui de altarele tale §i de cele-l-alte temple, de
acoperi§urile §i de zidurile oraplui, de viata §i de ave-
rea tuturor cetktenilor §i vei pedepsi cu vecinice chi-
nuri in viatA §i dupd mOrte pe ace§tl vrajma0 al celor
buni, pe inimicil Patrid, pe talharii Italiel, pe cel ce
s'an unit intre ei prin alianta crimelor §i nelegiuirilor.
III. Analisk.Cicerone 10 Incepe discursul printr'o apos-
trofd care se citéza totdéuna ca exemplu. Discursul bit nu
are nevoe de exordia (e exordia ex abrupto), cad URA lumea
cunoscea faptele, se vorbia peste tot in Roma cä o conjura-
tie se pregatesce, care urmaresce dardmarea staril politice
existente. Se adreséza nu senatorilor, ci dea-dreptul lut Ca-
tilina, ca sA produca mat mare impresie atat asupra tut cat

1) Pretorul urban judeca procesele dintre debitori i creditori.

2) peul protector al orasului.

www.dacoromanica.ro
 49

si asupra Senatului intreg. Cicerone insu-si spune IR cartea

sa Orator, el' vehementa i-a asigurat multe succese. Ast-
fel, Catiline, cel mai indräsnet dintre 6meni»,dice Cicerone
«acusat de mine in Senat, n'a putut sä spue nici-un cu-
vint.. (Orator, XXXVII). El considerg lucrurile ca fiind cu-
noscute i spune lui Catilina ca merit& sg fie omorit.
Indatä ce pronuntli acest cuvint, se gAndesce c ar fi Ole
nevoe de a intgri prin dovedi istorice afirmatia sa. Omorilt
aü fost Tiberiti Grachu, Spuriu Meal, Caiu Grah, IVIarcu
Fulviti, Luciü Saturnin, Caiu Servilii, pentru eg s'a pgrut c.
prin mOsurile propuse de ei puteati sa aducg turburgri in
Stat. Vina acesta era Insg mica Ná de vina lui Catilina, si
tot al fost omortL.. deci cu atat mai mult el meritg mOrtea.
Acesta este un argument, numit «exemplu a fortiori.
Odatä stabilitä In acest fel vinovätia lui Catiina, se ngs-
cea Intrebarea : de ce Cicerone nu dg ordin sa-1 omOre, ci
II lasg liber ?
Acesta este prima chestie pe care o discutg si care for-
rnézg ideea centralg a intregel cuvintari.
Sint Inca Omeni care cred cg nu e vinovat Catilina ; slut
gi pers6ne cu vadg care sint complice cu el.
CAnd nu vor mai exista Omeni care sä-1 crédg nevinovat,
cAnd nu vor mai fi complici nedatl pe fa, atunci consulul
. va ptonunta pedepsa pe care o merità dusmanul Patriei.
Trebue sg urmeze o serie de dovecli, ca sa convingg pe
aceia care s'ar mai indoi. i, In adevör, Cicerone incepa enu-
merarea lor, povestind cgte-va amgnunte de o mare preci-
siune din care se vede cg el avea cele mai hotarite informa-
tiuni asupra luT Catilina.
Caiu Maliü, tovargsul lui Catilina, a venit inarmat Inteo
adunare ; conjuratii hotärise pentru o anume cli mOrtea frun-
tasilor din Roma ; Catilina Incercase sa ocupe Preneste ; con-
juratiT se adunase in casa luT Marcu Lecca si hotärise diva
child trebuia sg se dea foc RomeT ; un trimis al lor incercase
sä omOre pe consul : iatg probe sdrobit6re pe care le aduce
oratorul ca sä susting disele sale.
Retorica de Adameseu si Dragomirescu. 4
www.dacoromanica.ro
 50

Dupa ce In acest chip da pe fata faptele luT Catilina, Cicerone

II invitäsa plece din Roma. Sa plece, pentru a lumea-I cu-
nósce viata privata, plina de fapte rusinóse, pentru ca toti
se tern de el si deci traiul luT In Roma In asemenea imprejurari
nu maT póte aye nicT un farmec. Trebue sa plece, i daca e
vinovat, si dacä este inocent. Iar cand s'ar considera acesta
invitatiune ca un ordin de exil, consulul IsT ia rëspunderea lui.
In peroratiunea acestui discurs, oratorul resurnéza conside-
ratiunile pentru care nu omóra pe Catilina. Acésta o face sub
forma de prosopopee, punnd Patria sa-T vorbésca i r6spun-
dêndu-I el apoT. Argumentul e acesta : daca ar omori pe Ca-
tilina, s'ar distruge capul conjuratiuniT, dar ea ar rëmané,
pentru ca nu toti tovarasil pot fi descoperitl i pedepsitI ;
dad. ar fugi insa Catilina si s'ar lupta contra StatuluT, atunci
totT conjuratiI s'ar da pe fata.
Ca patetic, este rugaciunea adresata lui Jupiter, ca sä apere
si In acéstä ocasiune Roma, al carei protector el este.

IV. Teorie. ---. Aceste trei discursuri aü fost tinute de

oratoril ce le-ati compus In niste adunäri de cetateni cate
aveali dreptul s ia hot:Art.3i legale, la care erail obli-
gati sa se supuna, ce1-1-alti cetateni ai statului. Ast-fel De-
mostene tine discursul set. olintiac In agora, unde ceta-
tenii Atenei discutall, deliberail Si hotarati asupra treburilor
Statului Atenian ; Cicerone _tine discursul s61.1 in contra lilt
Catilina inaintea Senatului, care era compus din cetatenii
Rome! din familiile cele mai vechl si mai bogate, i lua
hotariri privitOre la afacerile Poporului Roman ; in fine,
Kogalniceanu rostesce discursul sü inaintea Adundrit
Romániei, care era compusa din Omenii co! mai bogati si
mai de vada si era chemata sa voteze legile la care trebuiall
sa se supuna toti Romanii din Romania. Cate trele aceste
discursuri aü fost tinute cu scopul de a face pe membrii
acelor adunari ca sa ia o hotärire in privinta unor afaceri,
fie indata, fie mai &INFO. Ast-fel Demostene vrea sä hota-
rasca pe Atenieni, sa se ridice in contra lui Filip, regele

www.dacoromanica.ro
 51

Macedoniei si s6"," ajute pe Olintieni ; Cicerone vrea stt; facLi

pe Senat s6 vad5, In Catilina un vrAsmas al Patriei si s5.. in-
cuviinteze tOte m'esurile pe care consulii le vor lua in con-
tra lui ; in fine, KogAlniceanu vrea s5, hotgrasc5, pe mem-
bril Adunkii Romilniei, care erail marl proprietari, sa, vo-
teze imprietArirea täranilor, care panA atunci erail cläcasi.
Acest fel de discursuri se numesc discursuri deliberative.

4.
DISCURSUL LUI MASILLON

DESPRE GLORIA OMENESCA

.S: ego glorifico meipsum gloria
mea nihil eats (loan).

I. Istoric. Discursul acesta este rostit de Massillon, unul

dintre eel mai marl oratori religiosi al Frantei, in fata unui au-
ditoriii restrins, in capela palatului regal, din care facea parte si
Ludovic XV, atunci in varstà de 9 ani si pus sub tutel5.

II. Disouraul. Dacd gloria omenésed, fdrà temerea

de Dumneclen, ar fi ce-va real, ce om, din cat! ail fost
pe pdmint, ar avea drept sd se glorifice mai mutt cleat
Iisus Cristos ?
Lash ca se trigea dintr'un ndm de regi §i avea printre
strimo§ii sei pe David §i pe Solomon : dar cu ce stri-
lucire a venit el in mijlocul Omenilor 9
Vedeti vidla lui intrdga... 'nth' natura asculth de din-
sul : apele se inchegd sub piciOrele lui ; mortii ii aud
glasul ; diavolii, loviti de puterea lui, se ascund in de-
partare ; cerurile se deschid *i spun lurnii gloria i ma"-
rirea lui ; cu tina luata in minile lui da lumina' orbilor.
Pe unde trece face numal minuni : scie sh citésch in ini-
mile omenesci ; vede viitorul, ca §i presentul ; ia dupg el
ora§e §i nemuri intregi, cdci vorbesce cum n'a mai vor-
bit nimeni fnainte de el...

www.dacoromanica.ro
 32

Fost-a vre-un om pe pamint inconjurat de atata glo-

rie ?... Si totu0' el spune eh, daca gloria lui ar fi numai
omenésca, atunci ea n'ar fi nimic : si ego glorifico meipsum,
gloria mea nihil est.
Cinstea lumésca, talentele cele mart isbanclile strain-
citOre nu sint nimic, daca sint numai virtuy omenesci ;
nu este glorie adevératd fard temere de Dumnecleit. Acesta
va fi subiectul cuvintarli mele.
De multa vreme Omenii fac din glorie idolul lor. Multi
tocmai cautand-o, o pierd §i cred ca afi gasit-o, cand se
dail vanitatii lor nisce laude care se cuvin numai virtutir.
Toy principii §i toll Ornenii puternici, ori cat ar fi de
injosiy in deprinderile §i in pornirile lor, cred forte lesne
in laudele lingu§itore ce li se aduc, spera in glorie §i in
nemurire, macarc a posterita tea nu va pastra nici numele
lor sail il va pastra pentru arnintirea vitiilor lor. Lumea
care a inaltat aceti idoli de noroiii ii va rèsturna ea
singura, i, in vécurile urmatOre, judecata aspra asupra
lor o va rèsbuna de laudele pe care, silitii, le-a adus frira
dreptate.
Ba une-ori nici n'atépta lumea si tréca vécuri : chiar
atund cand in public se tiimaéza cei puternici,nin ascuns
sint ocariy. Laudele ce li se aduc scot mal mult la ivéld
defeclele lor, caci pe cand gura le spune, inima le des-
minte.
Daca gloria omenésca póte sa fie degradata chiar de
cdtre Omeni, este ea ce-va real fald de Dumnedeir? In
fata acestuia numai eel cari se tern de el, numai aceia
sint marl. Qui autem timent te magni erwit apud te per
oninia 1).
ca sd lamuri m acésta pe dea-intregul, bagati de séma,
fratilor, ca gloria omenéscd s'a intemeiat totd'auna pe
onóre §i probitate, pe distinctiunea §i marimea talente-
lor, in fine pe stralucirea succeselor.
1) Cel cari se tern de tine, marl vor fi ivaintea ta 'Mtn' tote.

www.dacoromanica.ro
 53

F5ra ternerea de Dumnecleii, probitatea omenésch e

falsä saü nesigurd ; talentele cele mai marl pot deveni
periculóse sag pentru cei care le ail, sag pentru cel care
se folosesc de ele ; in fine, succesele cele mai str5lucite
pot s5 fie interneiate pe crimd sail sh fie ele singure nisce
crime : si ego glorifico meipsum, gloria mea nihil est.
A§a dar, clic intdi, eh' probitatea omenése5 flird temerea
de Dumnecleg este tot'dauna fals5 sag cel putin ne-
sigur5.
Scifi c lurnea se laud5 cu cinstea §i probitatea inde-
pendent5 de religiune ; ea socotesce c5 pOte cine-va sd
fie credincios Ornenilor, fdr5 s5 fie credincios lui D-clefi;
ca pole s aibd tote virtutile pe care le cere societatea,
fard s5 aibii pe cele cerute de Evangelie ; intr'o vorb5,
c5 Ole sa fie onest, fard sd fie crestin.
Putern sa-1 l5s5m acéstA slabd mang'dere ; s5 admitem
c5, in mi.flocul decadentei moravurilor publice, se mai
gasesce o r6m5§iyi de onOre, cd se afld Omeni credin-
cioi amicitiei, iubitori de tard §i de adevér, sclavi ai
cuvintului dat, inirnici al nedreptiitii, protectori al celor
slabi.
Dar toll ace§ti Omeni virtuo,5i, cu care se glorified lumea
n'au in partea lor mai adesea decat erórea judecatii pu-
blice. Sint amid credincio§1, da ; dar ii légii gustul, va-
Ditatea sag interesul §i, iubind pe amicil lor, se iubesc
in realitate pe el singuri. Da, Aim ,cetdteni buni, dar
acésta numal pentru gioria §i onorurile care iti vin cind
servesci Patria. Mirturisesc, sint Omeni care iubesc ade-
v6rul ; dar prin acésta ei vor sh capete incredere §i re-
putatiune. Grisesci Orneni care i§1 respecti cuvintul ; dar
acésta o fac de mandrie, ca si nu se arate frico§i si
nestatornici. Sint Omeni dumiani al nedreptatil ; dar o
fac acésta numal ca si arate lumii ca ei nu sint nedrepti.
Aiim protectori al celor slabi ; dar o fac numai pentru
cd doresc a li se liuda generositatea, §i din tOti sufe-
rinta §i miseria celor apisaP ii miwa numal multumirile

www.dacoromanica.ro
 54

pe care le aduc ace§tia. El ail trite virtutile pentru public ;

dar, nefiind credincio§1 lui Dumnecleti, n'ati nici-una
pentru el singuri : multi homines misericordes vocantur ;
virum aqtem fidelem quis inveniet I).
Dar dacd se We clice eh nu totd'auna acésta probi-
tate lumésch este falsa, de sigur trebue sa marturisim
ca nu e niciodata sigura. Nurnai religiunea asigura vir-
tutea, pentru ca motivele pe care ni le da sint totd'auna
acelea§i. Chiar daca de la Orneni n'ar avea dealt ru§ine
§i dispret, adevgratul virtuos s'ar crede mai satisfacut.
Chiar dach i-ar fi viata in primejdie ; el n'ar vrea s'o
pastreze, jertfind virtutea. El nu pOte sa fie atras de vi-
iÜ cand i s'ar asigura secretul i lipsa de pedépsa, pentru
ca Dumnecleri e martor la tOte faptele lui i singura pe-
dépsa de care se teme este mustrarea consciintei. Dacd
ar fi sà fach o fapth ambitiósd i nedr6ptd, masa aplau-
data §i glorificata de lume, el s'ar lipsi de aplause §i de
glorie, daca datoria morala nu ar aproba-o. In fine,
schimbati cum yeti voi pe omul cu adevèrat drept ; lumea
se pOte schimba fata de el, pOte fi astacli ridicat §i maine
degradat §i asvarlit, sOrta lui se prite schimba ori-cum ;
virtutea lui insa rëmáne statornica.
Gsifl daca puteti, aceea§1 siguranta in virtutile ome;
nesci. Ele se nasc mai adesea din orgolift 5i din iubirea
gloriei. Ele se formézh sub privirile publicului i de aceea
se sting repede, ca nisce lumini treckóre. Ele se inte-
meézh pe imprejurari, pe ocasiuni, §i de aceea se da-
rama impreuna cu aceste slabe temeiuri. ROde ale amo-
rului propriii, ele sint nestatornice ca §i acesta. In fine,
find opera pur omenésca, sint treckOre ca §i omul.
Ia dati acestui virtuos un prilej sigur ca sa lovésca pe
un duvrian saü sa inlature pe un concurent §i yeti vedea
ca, daca pote sail conserve reputatiunea, nu se va in-
treba dacd o merita. Sa aiba prilej sh-§i re'sbune, va so-

1) Multi (nneni se numesc miloi, dar eine va gasi un om credincios?

www.dacoromanica.ro
 55

coti ch ,rësbunarea nu este nedemna de virtutea lui. Dati-i

chip sa-g potrivesca pasiunea cu stima publid, §i nu va
sta la indoela de a §i-o potrivi §i cu datoria sa. Inteun
cuvint, dad va isbuti sa fie considerat ca un om de bine,
nu se va preocupa sh vacla dad §i este ast-fel in
adev6r.
Nu, fratilor, nimic nu este sigur in virtutile omenesci,
dad nu le sustine §i nu le intaresce virtutea dumecleésch.
Poli fi bine-fackor, drept, generos, sincer : vei fi folo-
sitor órrienilor, ye! face opere vrednice de lauda fata de
omen!, dar nu vei avea adeverata virtute. Tot e fals §i
gol intr'o inima pe care n'o umple Domnul (a§a clice
chiar un rege). Numai cunoscénd dreptatea §1 virtutea
ta, o DOmne, gasim radacina nemuririi §i. isvorul ade-
vératei glorii : vani autem sunt omnes homines in quibus
non subest scientia Dei 9.
Ma dar, de geaba se socotesce ca adeverata glorie stä
in ondrea §i probitatea lumésca ; numai cu Inima poti
sa fil mare, §i inima lipsita de Domnul are numal in§e-
laciunea §i injosirile ornului.
Dar pOte ca virtutile civile singure sint prea mici §i
pOte ca distinctiunea §i. superioritatea talentelor ne va da
mai mare drept la gloriet
Marile talente val I sint vitii marl, când ne folo-
sim de ele numai pentru no! in§i-ne. Ele devin ade-
sea in manile nOstre instrumentul nenorocirilor publice
sari isvorul osandei §i pierderii mistre.
Ce este un suveran cu mult foc, cu stralucitóre pu-
ter'i care se arata chiar din tinerete, dacd téma de D-cleti
nu-1 conduce §i nu-1 moderéza ? E ca o cometa care ar
ameninta sa distruga pamintul. Cu cat va deveni mai
puternic, cu atat va cresce in juru-1 miseria publich ;
nu se va da inapoi de la Intreprinderile cele mai In-
drasnete §i va crede ca prin strdlucirea victoriilor va
1) Nici-un pret nu aii innena in care nu se aflfi sciinta lui Dumneclea.

www.dacoromanica.ro
 56

puté sh §tergA nedreptatea lor ; speranta succesalul va

fi singurul lui conduator ; tot ce-1 va put6 duce la glo-
va Ii pentru dinsul legitim ; lini§tea inteléptà o va
privi ca lene ru§inOs5 ; in toy vecinii va incepe sh vadd
inimicl, indath ce-I va veni giindul ca-1 pOte cuceri ;
chiar poporul pe care-1 guverna ii va da cu lacrAmile
§i cu sangele lui materia triumfurilor sale ; 1§1 va s5r5ci
va r'esturna statele sale, pentru ca si cuprinclà al-
tele noud; va ridica inpotriva lui popOrele §i natiunile ;
va turbura pacea lurnii ; §i va deveni celebru, fitcênd
miliOne de nenorociti. Ce biciü dumnecleesc pentru ome-
nire L. De va fi vre-un ném pe pdmint, care sh-1 laude
pentru acésta, acela aiba parte de un a§a st5pAn I

Ganditi-v6 la tote talentele mail care fac pe Om eni

ilu§tri ; vett ved6 c5, dac5 le-ail avut nisce necredincio§i,
acésta a fost spre nenorocirea natiunii lor sail a vécultu
lor. Intinsele lor cunoscinte, inveninate de intindrie, au
format pe acel celebri fabricanti de minciuni care, in
cursul vremii, au ridicat stindardul schismel §i al erorit,
§i aii format chiar- in sinul cre§tinismului sectele care il
stkie.
Acele inteligente atat de 15udate, care ail sciut prin
talentul lor sd se apropie de operele celor vechl, indata
ce sufletul lor s'a conrupt, an 16sat lumii scrieri primej-
dinse, a caror otrava, preparatà de mâni dibace, infec-
tezh pe fie-care cli moravurile publice, §i care pentru
vécurile viitOre vor fi un nesecat isvor de conruptiune
§i neru§inare.
Privig in alta parte 1 Ce ail fAcut acele genii supe-
ri6re, dar muncite de ambitiune, care pot sd misce sta-
tele §i si sgudue universul intreg ? Ati f5cut din regi §i
din popOre o jucdrie a ambitiel §i a intrigilor lor : lup-
tele civile §i nenorocirile publice aft slujit de teatru, pe
care aveau sh str51ucéscd marile lor talente. Val de
secolul care produce asemenea Omeni 1
Si dac5 unil din el nu aduc nenorocirea vécului in

www.dacoromanica.ro
 57

care tr5esc, apol i§i fac nenorocirea lor proprie. Ca §i

o luntre f5rd armd, pe care vêntul o impinge cu iu-
te15, en cat sborul e mai repede, cu atat naufragiul e
mai aprOpe.
Nimic nu e mai periculos pentru sine, decdt talentele
marl, pe care nu le conduce credinta. Laudele, pe care
le atrag aceste calitdti strAlucitdre, corup sufletul ; §i cu
cat a avut omul mai marl calit5ti, en atdt §i conruptiunea
este mai profundd. Durnneded lasd in propria lor putere
pe eel mandri. Acet1 ómeni glorificati ispd§esc adesea,
prin ruinea unei sgomotóse cdderi, nedreptatea aplau-
selor ce ad primit de la enneni ; vitiile le desonorezd ta-
lentele. Precum pietrele pretiOse pot cade in noroid, tot
asemenea talentele cele mai marl cad adesea prada ce -
lor mai marl sl5biciuni.
Dach talentele nu dad drept la glorie, cu atdt mai
putin vor da drept la acésta succesele strdlucitOre §i
evenimentele marl ce urméza" dupd ele.
Sciii 6 lumea pretuesce mult aceste succese §i ca
Omenii marl se socotesc nu dupd virtutile lor, ci dupd
succesele lor. Sd cuceresci provincii, sd cd§tigi WAHL
sd duel la un bun capét negocieri incurcate, sd intdresci
tronurl care se clatin5 : iatd ce ti se cere pentru ca lu-
mea s5 te laude, s5-ti inalte monumente cu inscripliuni,
care iti vor immortalisa amintirea.
Nu vread sd se inl5ture aceste semne ale recunoscin-
lei publice : tot ce este folositor Omenilor este vrednic,
dintr'un punct de vedere, sd aibd recunoscinta ömeni-
lor. Fiind-cd emulatiunea so:Ste la ivéld pe cei mai strd-
luciti, trebue ca recompensele sd provdce emulatiunea.
Conducerea politic5 nu tine semd de suflet, ea cAntd-
resce numai actiunile : putem dice cd in acdstd privintd
sint grwli necesare ordinei publice. Tot ce slujesce Sta-
tului trebue sd fie glorios, .5i acele motive care desono-
rézd numal persOne, nu trebue sd mdnjescd succesele
care ad onorat Patria.

www.dacoromanica.ro
 58

Dace inse lurnea are voe se inalte gloria eroilor sei,

e permis i adevèrului se vorbéscd cum vorbesce lumea.
Numal aceia care sint departe prin loc §i prin limp
scapii de atacurile el ; cei-l-alti sint indate loviti. Se nu
dicem inse ce luMea e rea, ci s'o credem, de vreme ce
vorbesce chiar contra sa.
Eii nu ye cer se descoperiti motiveIe actiunilor celor
mai strelucite. Pe din afare tot e strelucitor, vedeti pe
era' : dar ia mergeti mai departe, cercetati omul...Veti
gesi, cum dice inteleptul, numai cenu§5 ,5i pämint : ci-
nis est enim cor ejus et terra supervacua spes illius 0.
Ambitiunea, pisma, indrasnéla, intemplarea, adesea te-
merea §i disperarea, ad dat nascere faptelor §i intem-
plerilor celor mai strelucite de pe pdmint. Adesea cele
mai josnice mijlóce ne indreptéze c5tre glorie §i, mai
in totdéuna, &dile pe care mergern la ea ne degradeze.
Ascultati pe aceia care s'ad putut apropia de Omenii
celebri : adesea ei ad gesit mare intr'inil numai numele
lor ; omul desmintia pe erou ; reputatiunea nu li se po-
trivia de loc cu josnicia moravurilor i inclin5rilor lor.
Ast-fel gloria uimitóre, pe care o intelnim in istorie,
ascunde adesea pe Omenii cei mai injositi, cei mai
vulgari.
Nu, nu se g5sesce mare in Orneni deedt ce vine de la
Dumnedeii. Cinstea sufletésce, adevèrul, inocenta si curetia
moravurilor, puterea asupra patimelor : iate adev6rata
merire, iate singura glorie reale pe care nimeni nu ne-o
póte repi. Numai inteleptul st5penesce adevérata glorie ;
pecetosul are rtiine §i desonOre : gloriam sapientes pos-
sidebunt ; stultorurn exaltatio ignominia 2).
Religiunea, pieta tea cetre Dumneded, indeplinirea tutu-
ror datoriilor pe care ni le impune fate de altii i fate de
noi in§i-ne o consciinte curat5, un suflet drept, iubitor

1) Cenuä e inima MI *i phrnint speranta lui.

2) Inteleptir vor aye gloria ; inaltarea nebunilor e o ru§ine.

www.dacoromanica.ro
 59

de adever, care nu se teme de piedicile ce i-ar pute sta

in cale,§i supus numal lui Dumneclefi : iatä adeverata
glorie, iatà temeiul adeveratei m5riri a omului. Dach sdro-
bitl acestd temelie, tad c15direa se n5rue, tote virtutile
pier : nu mai remâne nirnic, pentru cà remanern numai
nol in§i-ne.
Sire 0, pOte sh fie minunat5 Domnia Ta, sà dud glo-
ria numelui Teti panA la marginile pAmintului, fie-care
cli si fie un triurnf, s5 adaogi corOne nou5 la corenele
strAmoilor Tel, universul intreg sh resune de laudele
Tale ; dacà Dumneclefi nu va fi cu Tine, dacd intreprinde-
rile Tale vor fi pornite din mAndrie, iar nu din drep-
tate §i pietate, nu vei fi un mare rege ; succesele Tale
vor fi crime, triurnfurile Tale vor fl nenorociri publice,
vei fi spaima vecinilor, dar nu vei fi pdrintele poporului
TCü: pasiunile Tale vor fi singurele Tale virtuti ; iar lau-
dele pe care Ti le va aduce lingu.irea, acestd vecinic5
tovar5§5 a regilor, vor fi in ochii lui Dumneclefl i pOte
chiar in ochii posterit5til, numai nisce adeverate vith.
De aceea, o mare DOmne, nu cerern pentru acest au-
gust copil 2), gloria ornenescA ; el o are pe fruntea lui,
ea curge cu s5ngele prin vinele Cerem gloria care
vine de la tine. Gloria luméscd este mo5tenirea pe care
a primit-o de la pArintii sei ; da-1, Winne, intelepciunea
care este gloria i rno§tenirea copiilor tei.
Fie sufletul lui intiltat totdéuna c5tre tine ; aibd temrt
de tine, DOmne, i inimicii ,vor ave tema de el, pop6-
rele lui 11 vor iubi ; va fi ast-fel pentru lume o prive-
14te vrednica de admiratia vecurilor ; i, find-ea nu
vom ave sii ne temern de nimic pentru gloria lui, nu
vom ave s5 dorim nimic pentru fericirea nOstr5. Arnin !...
III. Analish.Acéstä cornpositie este un discurs care a fost
tinut Mtn) biserica si in care se desvolta o maxima religiOst ce
1) Aci se adresezä dea-dreptul luT Ludovic XV.
2) Invocatiunea eatre Dumnedeil pentru Ludovic.

www.dacoromanica.ro
 GO

ne gAseste In fruntea luT ca motto, luatti din Evanghelistul

Ion i pe care a clis o Iisus Cristos : «Daca in6 glorific eü
singur, gloria mea nu e nimic». Acest discurs este adecti o
predied saO o omilie.
In ea, Masillon tractézä despre gloria omenésed i voesce
a dovedi ca acestd glorie nu are nici o valdre fcird ore-
d in(a in Dumnecleti.
Asemenea subiect n'avea nevoe de o lung pregatire ca sa
fie inteles ; de aceea introducerea luT e scurta. E o singura
idee : Fost-a om care sa fi avut o maT mare glorie decAt
Cristos ? De sigur nu ; totusT el n'a pus nici-un pret pe
acéstä glorie. De ce ? Pentru-cä ea n'are vabore. Acésta IsT
propune oratorul sä arate.
Dupti ce IsT stabilesce propositiunea cuvIntariT sale, Imparte
chestiunea In treT prT, IntrebAndu-se pe ce Intemèéza
6meniT gloria ? Pe ondre i probitate, pe distinefiunea talon-
telor, pe strdlueirea succeselor.
Oneirea i probitatea fara credintA in Dumnedeil stilt false sail.
nesigure. In adevh, se gasesc amid bunT, bunT cetat,enT, iu-
bitorT de adev6r, OmenT statornicT In ideT, protectorT aT celor
slab"' ; dar toti acestia doresc sa fie laudatT de thnenT si pen-
tru aceea se Ora ast-fel.
Sa admitem insa ca faptele unor asemenea OmenT s'ar face din
tOte inima. Care este siguranta ca eT vor lucra totd6una asa ?
Daca el se multumesc cu judecata lumit, indata ce acéstä jude-
cata va fi in contra lor, eT iT vor schimba purtarea. Dna ar
puté comae o fapta rea farä sa-sT strice reputatia, _eine ne
oarantéza
t, ca n'ar face-o ? Omul Insä, care e drept din pri-
cina credintel in Dumnedet, are o linie fixa de purtare de la
care nu se abate, orl-ce s'ar 1,Intampla i orT-ce va dice
lumea.
MIA dar c. on6rea i probitatea, dad, se intemeéza numaT
pe aprecierea lumiT, slat sat false sail nesigure.
TrecOnd la a doua parte a discursuluT s6t, oratorul exami-
nkä ce pOte sa fie distinctiunea talentelor far& credintA.
Ce este un suveran vitk i plin de talente ? 0 nenorocire

www.dacoromanica.ro
 6I

pentru tara luT, o nenorocire pentru omenire. Cu cat va fi

maT genial, cu atat va fi maT periculos. OmeniT care pot st
atragd in jurul lor multimea produc rësbOe civile. Scriitorii
care al darul de a InfAtisa lucrurile frumos propagd min-
ciuna, nerusinarea, conruptiunea.
Cand nu fac rü altora, acesti OmenT talentatT, dar lipsitf
de', pietate, Il fac lor rëü, cacT IsT corup sufletul prin lau-
dele ce primesc de la lingusitorT; i cu cat sInt mai mult in-
ndltatj de lume, cu atata e maT grea cdderea bor.
S. fie ore maT adev6ratd gloria ce se cal:CA prin strAlu-
cirea succeselor ? Acésta este partea a treia a discursulul luT
Massillon.
Un mare om politic a lis cd nici o idee nu e found saü rea
prin ea Insd-sT; dacd o idee isbutesce, lumea o considerd cd
a fost o idee mare, dacd nu, aceeasT lume o socotesce ca
neghiobie. Negresit, Omenif au tot dreptul sa fie recunoscë-
tori acelora care le fac bine, färd sd se preocupe de motivul
care i-a Indemnat la lucru. Poetul Grigorie Alexandrescu a
qis despre acesti bine-fac6torT :
El sint c'acele pasérI de bine fa.cetóre.
Ce cur** gralclina de rrpl otravitori
póte, fth voe ne sint folositóre,
Calfind sa: duel hranA, la pill nesburaltorI.
Dacä te apucT sd cautT motivele care ail dus pe OmenT la
glorie, afli la unul ambitia, la altul pisma, la altul Indraznéla,
la altul lntamplarea. 0 glorie produsd In asa conditiunT nu e
adevOrata glorie.
TotT ceT ce aü fost reputati OmenT marT, puternici, sInt pen-
tru cine U cunOsce de aprOpe fOrte mid, plinT de slAbiciunT
si de defecte.
Mare In om este numai ce vine de la Dumnecleil, adecd :
credinta, pietatea, Indeplinirea datoriilor, curdtia consciintei,
iubirea adbvèruluT.
Tesa este deci pe deplin doveditd. S'ar puté face insd G
obiectiune In privinta divisiuniT, deOrece nu e perfect stabi-
Iitä deosebirea intre ceea-ce numesce el talent si succes.

www.dacoromanica.ro
 62

Conclusiunea este privitOre la tin6ruI rege. Ea cuprinde douë

pgrtj: un resumat al Intreget cuvintArT, caracterisand Incä
o data adevërata glorie si aratand ca ort-cht de strälucitg ar
fi domnia viitorulut rege, ea va fi o nenorocire, dacg Dunmedeti
o va parasi ; apot o ruggciune ca Dumnecleti sa. acorde II-
n6rulu1 rege gloria adevëratg.

III. Partile acestui discurs. In acest discurs- ggsim

acelas fel de inlgrutuire a ideilor qi acelea§t parti in dispo-
sitia lor, pe care am gasit-o si la discursurile delibera-
tive.
Ast-fel oratorul I§I incepe discursul cgutgnd sg intereseze
pe ascultätort prin comparatia intro gloria lift Cristos si
gloria care este numal omen6sca. Acéstg parte pregatitore
este exordiul.
Dupg aceea ne spune pe scurt tesa discursulul : enu e
glorie adev6ratg faxg temerea de Dumnedeiht. Acéstg scurtg
exprima!re a temei este propositiunea.
Exordiul se sfarsesce prin argtarea impgrtirit ce se va
da discursulut. Vor fi trel pgrti, cele insemnate pe plan cu
al bi cl. Ac6sta este divisiunea.
Trecem la fractare, care este partea principalg a dis-
cursulut. Ad vedem desvoltate treptat cele tret puncte
stabilite In divisiune.
Prima parte, chiar dupg modul cum e exprimatg ideea
principalg : eGloria intemeiatg pe onore §i probitate fara
fricg de Dumnedeti e falsg sail nesigurgrt, trebue sg aibg
clou6 subimpgrtirl : intai di se dovede'scg falsitatea, al
doilea nesiguranta.
Pentru dovedirea falsiatit cestiunea este pusg in mod
direct : eOmenit doresc a fi glorificati, de aceea se aratg
Oment bunt, bunt mtent, etc.*.
Pentru a doua subdivisiune, ca sg arate nesiguranta,
oratorul incepe prin contrarift ; aratand cum este adeves-
ratul om drept, pentru ca sg arate cg, la omul care se

www.dacoromanica.ro
 63

conduce num al dupg aprecierea lumil, omirea si probi-

tatea sint nesigure.
Ideea principal& din partea doua : 4 distinctiunea talen-
telor farg credintg e vataingtöre), nu coprinde chiar in
sine subdivisiunea.
Aci intervine o intrebare : fatg de cine este vatèmgtOre ?
si r6spunsu1 la ac6sta chestiune d& nascere celor dou6
puncte de vedere din care se tractéza partea a doua : a)
pentru cel-l-alti cimeni si b) pentru omul de talent insu-sl.
In partea a treia incepe prin figura de cugetare numitg
concesiune, facutg ideil pe care are s'o respingg. Admite
el lumea are drept sg fie recunosc6tOre acelora care II fac
bine ; dar observg c& pe drumul gloriel te duce ambitia,
pisma, etc. ; observg ca Omenil marl, v64utI de aprOpe, aratg
multe slabiciuni ; decl in stralucirea succeselor nu stg ade-
vkata glorie, caci in om este mare numai ceea-ce vine
de la Dumnecleil.
In 'WU tractarea, olatorul pe de o parte sus-tine ideile
lui, pe de altg parte respinge obiectiunile ce i s'ar puté
aduce ; este &el o parte positivg, confirmarea : adev'erata
glorie e cea care vine de la Dumnedeti, si o parte negativg,
respingerea : gloria care nu vine de la Dumnecleg nu e ade-
vèratg glorie.
In peroratiune vedem ca nu se mai adresëzg tuturor
ascultgtorilor, ci numai regelui Ludovic XV. In ac6sta,
rezume'za tot ce a dis, cad sustine c& off cat de mare ar
fi domnia lilt Ludovic, ea va fi o nenorocire, dacg Regele
nu va iubi pe Dumnedeu. Avem dar aci un resumat.
Prin rugaciunea, cu care terming, el cautg sg impresio-
neze sufletele ascultgtorilor, far& a spline vre-o idee noug
in sprijinul cestiunii ce discutg. Ac6stg parte constitue
pateticul.
Dispositiunea ideilor din acest discurs séméng dar cu
aceea din discursurile cunoscute pang acum.
Pgrtile acestul discurs se pot vedea mai cu usurinta, in
urmgtorul plan :

www.dacoromanica.ro
 64

td, 1. Cristos si gloria sa (Exordiul).

2. Nu e glorie adeve'ratii fib% témä de D-cleil (Proposipunea).
3. Gloria se basézA : a) pe on6re si probitate.
b) pe distincpunea ta/entelor. 1, (Dioisiunea).
I c) pe strAlucirea succeselor. J
I. Gloria intemeiath pc onóre si probitate fAril fricii. de Dumnecleti
e falsi sail nesigurk :
a) amid buni,
1. Oamenil doresc a fi b) buni cetAtenf,
glorificatl 4e aceea se c) iubitori de adever,
aratà d) statornicl de idel,
e) protectori ai celor
slabi.
2. a) Adeveratul om drept nu tine semä de
lume, clack póte fi drept, adicA virtuos ;
bl Cel-l-alt se conduce de aprecierea lumii, Inesigurantä.
si póte face si fapte necorecte.
II. Distinctiunea talentelor fail credinta e vAtimAtóre :
Suveranul taleutat,
dar imoral . . . . o nenorocire pentru lume,
1. Pentru Omenii politicl,
altil rei. .. . . . produc resb6e civile,
Scriitorii talentati,
I imorali propagA conruptiunea.
2. Pentru Isi conrup sufletul prin laudele ce primesc de la
0 sine lingusitori.
1 CAdênd de la intiltime, sufere maI teribil.
III. StrAlucirea succeselor nu e glorie.
1. E drept &A lumea preluesce pe om dupà succes;
P. a) are drept lumea sä fie recunoscgtóre ;
b) dar acésta nu e glorie adevérati.
ambitia,
pisma,
2. Pe drumul gloriei te duce indriisnela,
IntAmplarea.
3. Cei ce ati v6clut de aprópe pe Omenii marl, i-ati aflat cu multe
slAbiciuni.
religie,
pieta te,
4 E mare in om numaice vine de la Dumnedeii 1 consciinta purA,
adever, etc.
=
= ... 1. Ori-cat de mare va fi domnia lui Ludovic XV, clack nu va
..
=
=
,-.
avea gloria dumnedeésca, va fi o nenorocire.
2. RugAciune cAtre D-deil de a da tinérului rege adeve'ratele
=
._.
I.-.
virtutl.
Exercitiul III. Sa' se compunA, o predica; cu urmgtOrea
tesa, : Adev'Oratul ajutor in ac6sta, lume ne vine de la iu-
birea lut Dumnegeti, de la credinta si speranta intr'insul.

www.dacoromanica.ro
 65

Motto : i Petre, respund6nd, dise : o.DOmne, dacl etl

tu, poruncesce s viii cgtre tine merOnd pe ape. Iisus Ii
dise : Vino. Si, dându-se jos din luntre, Petre merse pe apä
cAtre lisus. Dar, vldênd c vêntul bltea tare, el strigg
(Ilse : (D6mne, scap-m i indata lisus intinse mAna si.I
prinse, diand : aOm cu putin& credintä, de ce te-ai Indoit ?))
(Mateiu XIV, 28-31).
Obs. metodicd. Aflame materialulul (invenyunea) se va face mal IntAl cu ajutorul
profesorulul, ape! se va eerie pe caet acasi de dui, iar la citirea lul in clasli va fi com-
pletat de profesor. Intel) lectie urmitóre, elevil vor auta sa fad. planul acestul material
(disposifiunea), care va fi completat si Indreptat de profesor. In fine, elevil vor da forma
definitivi acestul plan (elocafiunea).

5.
DISCURSUL Lui BOHM ,)

LA MORTEA HENRIETE1, FOSTA REGINA A ANGLIEI 2)

Et nunc, reges, intellig:te ; erndimini,
qui judicatis terram. (§i scum, regilor,
Intelegeti; invataff vol care judecatl pa-
mIntul).

I. Disoursul. Acela care domnesce In ceruri, de la

care vine teltä puterea, care singur are gloria, maiestatea
neatdrnarea, acela numai pOte s facd legi regilor §i sh
le dea, când voesce, infetaturi mark' §i teribile. Aci el
ridicA tronurile, aci le cobOrà ; ad dà printilor putere,
aci le-o ia, ldsándu-le numal slabiciunea lor, ast-fel 11
invatà datoriile lor intr'un chip m5ret §i vrednic de el.
Dându-le puterea, le poruncesce s'o Intrebuinteze pentru
binele omenirii ; ludndu-le puterea, le aratà ca maiestatea
lor e trecètóre §i c5, fiind pe tron, e'i sint supu§i auto-
ritatil suverane a lui Dumnecleii. Ast-fel Inv* el pe
1) Notite despre acest orator se vor vedea in Notifele istorice de mai
departe.
2) Bossuet ii tine discursul sü find fag Filip, ducele de Orleans,
fratele lul Ludovic XIV, ginerele Henrietei.
Retorica de Adamescu i Dragomirescu. 5

www.dacoromanica.ro
 66

printi, nu numal prin vorbe, dar prin fapte, prin exern-

ple : Et nunc reges, intelligite ; erudimini qui judicatis
terram.
Fratilor cre§tini, pe care v'a adunat aci, la acéstA trista
ceremonie, amintirea unel regine marl, fiic5, sotie, mama
de regi puternici, discursul acesta ye va arAta unul din
acele gr6znice exemple, care dovedesc lumil intréga el
de§ertãciune. Veti vedea inteo singurA viatà tOte extre-
mitatile vietil omenesci : miseria §i fericirea Ora margini;
o lungd §i pacinic5 stapanire a uneia din cele mai nobile
corOne ale universului ; tOtà gloria pe care nascerea §i
m5rirea o pot da unui om, care e apol lovit de tOte
valurile s6rtel ; mai intal isbânda, apoi schimbhri nea--
teptate ; fescOla potolit5, dar indatà a-tot-stapanitOre ;
desordinea fa'r5 frUi ; legile desfiintate ; maiestatea lovità
prin atacuri necunoscute 0116 atunci ; usurparea §i tira-
nia sub numele de libertate i) ; o regina fugarà ce nu
pOte g5si adapost in trel regate 2) §i care e exilatà in
propria sa patrie 3) ; none cAldtoril pe cele mai grozave
furtuni ; un troh rèsturnat in mod nedemn §i restabilit
in mod miraculos.
lath inv615mintele pe care Dumnecleil le d5 regilor,
aratând lumil nemicnicia pompel 0 m5riril el. Nu pot
g5si lesne cuvinte, nu pot afla expresiuni potrivite cu tm
subiect atat de vast ; totu0 lucrurile vor vorbi prin ele
inse-le. Va vorbi inima unel regine marl, ridicatà de fe-
riciri §i injosità de nenorociri, 0, fiind-ca particularil nu
pot &á dea lectiuni regilor nici in asemenea imprejurAri,
voiii lua cuvintele unui rege 4) : Et nunc, reges, intelligite,
erudimini qui judicatis terram !
Dar intelépta 0 piersa printesä, despre care vorbesc

1) Vorbia un partidan al monarehiel de drept divin.

2) Anglia, Scotia, Irlanda.
3) Franta.
4) David, regele ludeilor.

www.dacoromanica.ro
 67

acum, n'a fost numal o icOna infati§ata Omenilor ca sa

vacla hotaririle Providentei §i neinlaturatele schimbari
ale monarchiilor ; ea invata insa-§1, pe cand Dumneclett
invata, prin exemplul el, pe principl. Regina de care vor-
bim a inteles done lectil cu totul opuse : §i in nenoro-
cire, i in fericire s'a purtat cre§tinesce. In fericire a fost
bine-facetóre ; in nenorocire a fost neinvinsa. Cat a fost
fericita, §i-a aratat puterea prin nesfar§ita ei bunatate ;
and sOrta a parasit-o, ea s'a imbogatit 1nsa2§1 de virtuti.
A suferit pentru sine, pierderea puteril regale, pe care o
avusese pentru binele altora ; §i daca supu§ii sei, daca
aliatii sei, dach intréga biserica s'a folosit de acestä ma-
tire, ea la randul el a sciut sa se folosésca mai mutt de
nenorocirea ce a isbit-o decat de gloria care a resfatat-o.
Acestea le vom vom vedea in viata pentru vecinicie
vrednica de aducere aminte a prea inaltei, prea exce-
lentei §i prea puternicei printese Henrieta-Maria de Franta,
regina Angliel 1).

1) Henrieta-Maria de Franta, fiica lui Henric IV si sori cu Ludovic

XIII, s'a cfisfitorit cu Carol I, regele Angliei. Chsitoria nu:merg ea bine,
pentru ci Buckingam, favoritul regelui, era in dusminie 1 cu Richelieu,
ministrul francez, si nu vedea eu ochi buni simpatia reginel pentru
Franta. Dupi ce favoritul lui Carol fu asasinat, linistea s'a mai resta-
hilit in casa lor si in curend ail ajuns sä triéscii bine. iTocmai atunci
incep turburfirile in Anglia si lupta dintre Parlament :3i rege. Henrieta
fuge in Franta, eäutfind ajutor pentru sotul sed, darjtóte incerciirile ei
sint zadarnice, si Carol este ucis pe esafod in 1649. Atunci Henrieta fundi
la Chaillot o mânistire a surorilor numite gale visitatiunlis.(couvent de
la visitation) si trii multi vreme acolo, Ifisind chiar cu limbi de mOrte
si fie ingropati acolo.
Acesti viati atfit de agitati se intelege ci a dat ma terie bogati
pentru un discurs funebru, si in adever aci nu 'gisim numai frase si
amplificatiuni oratorice, ci gfisim fapte istorice comentate de un preot,
de un om ce vorbia in numele religiunii si trigea invelaminte. In pri-
vinta comentariilor se intelege ci cestiunea se schimbi : valórea lor
literari nu póte aseunde falsitatea istorici. Era in interesul ideil funda-
mentale a discursului si arate pe Carol I ca o victimä ; dar istoria ne-
pirtinitóre 1-a zugrivit ca un tiran, ca un efirmuitor necbibzuit, care a

www.dacoromanica.ro
 68

Macar Ca toll scill rarele calitall ale acestel regine, a

carel vialfi e cunoscuta de intréga lume, voia fi nevoit
sä vi le reamintesc, pentru ca acésta idee va folosi pentru
intregul discurs.
Ar fi de prisos sa vorbesc pe larg despre gloriOsa na-
scere a acestel printese : nu e nimic sub sOre care sa se
potrivesca in marire cu acesta. Papa Sfintul Grigorie 1)
a adus de mult acésta deosebita lauda corOnei, francese :
((este ap de superiOra celor-l-alte corOne ale lumil, cat
e de superióra demnitatea regala fald de sOrta particu-
larilor». Daca a vorbit el a§a pe vremea regelui Chil-
debert 2), socotill ce ar fi clis despre urma§il sfintului
Ludovic §i al lui Carol cel Mare 5).
Nascuta dintr'un asemenea nem, flied a lui Henric cel
Mare 9, cu inima el §i-a intrecut marela nascere. Se
intelege ea numal un tron ar fi fost vrednic de dinsa.
Si, in adever, ea uni familia domnitOre a Franciel cu
familia regala a Stuartilor. care primise mo§tenire co-
róra Angliel printr'o fiica a lui Henric VII 5) §i aveati

grabit isbucnirea misciril in lila. Nici un rege n'ar fi avut atilta posi-
bilitate si dea o constitutie liberali poporului, cu mai putine sguduiri,
ca acest nefericit Carol, orbit de ideile dreptului divin ; n'a fficut-o, cu-
rentul 1-a resturnat si pe el, si a turburat adinc si linistea Angliel. Si
ne multumim deci a admira valórea Memel a acestui discurs si si nu
punem temeid prea Mare pe afirmirile-1 istorice.
1) A fost papa de la 590 pink la 604. El a stabilit liturghia.
2) Childebert, fiul lui Clovis primul rege al Francilor, a domnit de
la 511 pini la 558. .

3) Carol cel Mare (Charlemagne) a fost regele Francilor si a inte-

meiat dinastia Carlovingiani. A domnit de la 742 pink la 814. In anul
800 a fost incoronat imperat al Occidentului. Sfintul Ludovic sail Lu-
dovic IX a fost regele Franciei de la 1226 pina la 1270. A intreprins a
opta cruciati, dar a murit inainte de a ajunge la locurile sfinte.
4) Henric cel Mare (Henri le Grand) sad Henric IV a fost regele
Franciei de la 1589 pink la 1610.
5) Henric VII a domnit in Anglia de la 1485 Orli la 1509 ; a inte-
meiat dinastia tudorilor.

www.dacoromanica.ro
 69

sisceptrul Scotiel. Ea s'a bucurat mult c domnesce

peste o natie mare, pentru a a avut totd'auna dorinta
nem5rginit5 de a face bine.
Pe 1Ang5 binefacere, a avut i alte virtuti tot atAt de
vrednice de admiratiune. AscultAnd plAngerile i tainele,
ea clicea cà prin1i trebue s5 scie a Mee 5i a fl tot a5a"
de discreti ca i duhovnicii. Pe and asbóele civile
erati in cea mai mare furie, nimeni nu s'a indoit de
cuvintul el, nici n'a pierdut nhdejdea in bun5tatea el.
Care alta a sciut' sa potrivésa mai bine libertatea. cu
respectul, modestia cu mAndria ? Blánd i prieten6s5 pe
cAt de neclintitA 5i de severA, ea a sciut sA convingh si
sA comande, s'arate, cAnd puterea raciuniI, cAnd pe a
autoritAtii. Veti vedé cu cAtA prudenth conducea trebile,
5i de sigur ar fi sapat statul cu dib5cia el, dacd statul
ar fi putut sA fie sapat.
Sórta n'avea nici o putere asuprA-I: niel relele pe care
le preve'cluse, nici cele ce i-ad venit pe nea5teptate nu
sdrobit curagiul.
Ce a5 puté clice desiire neclintita el dragoste de reli-
giunea strArno5ilor ? A inteles bine a acestA dragoste a
adus gloria familiel sale 5i a Franciei, singura natiune
din lume care de dou6-spre-clece secole, de and regil
el s'ail f5cut cre5tini, n'a avut pe tron nici un necre-
dincios 1).

In partea ce urméza oratorul povestesce amanuntit

viata acestel printese. Ea, devenind sotia lui Carol I,
a ocrotit pe catolicil din Anglia, care erad persecutati.
In acesta a indeplinit datoria unel adevérate regine
cre5tinesci.
Situatiunea nenorocit5 a catolicilor englezi incepuse
de cAnd Henric VIII rupsese leg5turile cu Papa 5i se
proclamase cap al bisericil, intemeind ast-fel religiunea

1) De doua-spre-clece secole, adieä de la Clovis, intemeetorul mo-

narhiel Francilor, care s'a crestinat impreunä cu ostirea sa.

www.dacoromanica.ro
 70

anglicana. Pe langa acésta, s'ail produs in Anglia §i alte

secte, care ail r6spandit eresia §i desordinea.
Dar Henrieta nu numai prin ajutorul dat adev6ratei
biserici §i-a facut un nurne vrednic de vecinica aducere
aminte, ci §i prin faptul ea a impdcat patria sa cu Anglia..
Se scie cà dupg nunta ei, Buckingam, care conducea
afacerile Statului englez, ca favorit al lui Carol I, a facut
cate-va expeditiuni in Francia ca sa ajute pe protestanti,
care se luptaii cu catolicii.
Carol J, regele Angliei, era drept, moderat, fOrte pre-
gatit pentru domnie. Persecutat de destin, s'a vèclut ne-
voit a intra in lupta cu propriii s61 supti§i. El n'a pro-
vocat prin nimic mi§carile sangerOse ce s'ail intamplat
in acéstä revolutiune. Cine le-a provocat ? Le-ail provo-
cat «credintele fal§e, spiritul prea doritor de discutiune,
punerea la indoiéla a celor Ante». Deci, tOte nenorocirile
ce s'au intamplat in secolele acestea in Europayin din
pricina schimbarilor provocate de reforma inceputa de
Luther §i manifestat5 apol prin felurite eresii.
In aceste turburari s'aii ivit Cromwell, «om cu o rara
putere de spirit, ipocrit rafinat pe cat de dibacifi politic,
capabil s5 intreprincla ori-ce §i sa tainuésca ori-ce, activ
§i neobosit in -pace §i in rkboiii». Acestuia i-a fost dat
«sa in§ele popOrele §i sa se ridice d'asupra legilorp.
Multimea s'a luat dupa dinsul, incantata de fagaduelile
de libertate, §i a mers orbesce inainte, fara sà vacla ca
merge la sclavie.
Acésta a fost sOrta Angliei. In mijlocul acestei confu-
siuni ingrozitOre, regina Henrieta a facut tot, ca sa scape
statul. S'a expus in tote chipurile in calätorii §i in adu-
nari primejdiOse. S'a dus in Anglia cu armata mare ca
sail scape sotul ei cel iubit. N'a izbutit, a fost snag sa
se retraga la Exeter §i, dupa ce a nascut o fata, a fost
nevoità sa fuga in Franta. Acést5 fata, dupa ce se facu
mai mare, fu descoperita de parlamentari (regitnul cel
noil in Anglia), §i nu scapa decat cu multà greutate din
mana lor, spre a fi adusa In Franta, langa mama-sa.
Apoi oratorul continua :

Cand cuget la grOznicele §i nesfar§itele primejdii prin

care a trecut acésta printes5 pe mare §i pe uscat, in
timp de peste clece any, §i and véd ca in potriva per-

www.dacoromanica.ro
 71

sOnel ei n'a izbutit nici o incercare, pe carpi tOte incer-

carile impotriva Statului aa izbutit, trebue sh creel Ca
Providenta a voit ca ea &à traésca dupa cadere, dupà cell
va fi pierdut acel sentiment de marire care cu atat mai
mult corupe sufletele, cu cat sint mai marl §i mal sus
puse. Pentru a§a ce-va odinióra David a caelut sdrobit
de mana rebelului Abesalon.
Si, domnilor, dupà atatea rare umiliri, regina Angliel,
a fost nevoita sd apara in lume §i sa arate in Franta §i
inch in Luvru, unde se näscuse cu atata glorie, iota
intinderea miseriel sale. Atunci a putut exclama §i ea
vorbele profetului Isaia : ((Dumneeleul armatelor a fdcut
acestea, spre a nimici cu totul mdririle omenesci §i a
ru§ina ce are universul mai august l...»
Dumneeleil nu lasase nici un nnijloc de scapare pentru
regele Angliel : totul este in potriva lul. Se &à in mana
Scotienilor §i ace§tia 11 daft parlamentarilor englezi...
Pe child Parlamentul Angliel cugetà sh libereze armata,
acéstd armat5, deprinsa cu independenta, schimbd Par-
lamentul dupa pofta el §i se face stapana pe tot. Ast-fel
regele merge din captivitate in captivitate, §i in zadar
regina cauta sa atragh Franta, Olanda, Polonia §i puterile
de la Nord.
Ea izbutesce, in fine, sh imbarbateze pe Scotieni care
ridica o arrnata de trel-eleci-de-mii de Omeni; incérca,
impreuna cu ducele de Lorena 9, sd scape pe rege,
sotul el; i§1 scaph copiii; consoléza pe rege, care ii scrie
din inchisOre ch numai dinsa ii sustine spiritul. 0 mama,
o femee, o regina admirabila §i vrednica de fericire,
dach ar fi ce-va fericirile de pe pamint 1 Dar trebue sh
te supui sOrtei. AI sustinut Statul, atacat de o putere
neinvinsa; acum fil puternicd pe ruinele lui.

1) Ducele de Lorena, Carol IV, gonit din statele sale de citre Ri-
chelieu, triiia In Belgia si fácea cu armata sa serviciii de mercenari. El
a incercat sii scape pe Carol I al Anglia.

www.dacoromanica.ro
 72

Dupà cum o colOnd pare a fi sprijinul cel mai pu-

ternic al unui templu c5clut in ruing, când edificiul in-
treg cade asupra-i f5rà s'o d5râme, tot a§a regina se
arat5 pArghia puternich a Statului, chid o vedem eh re-
mane In piciOre la caderea Jul, dup5 ce multh vreme it
purtase povara.
Cine ar puté s5 spue durerea el, cine ar puté sa-I
povestéscd jalea ? N'ar fi de-ajuns, domnilor, nici Iere-
mia, care singur a sciut sà fac5 de-o-potriv5 plângerile
cu nenorocirile. Va f I strigat §i ea cu profetul : «Vech,
DOmne, intristarea mea. Pierduti sint copiii mel, flind-
ca vr5jma§u1 s'a inthrit. A pus mâna sa vrajma§ul pe
tot ce-ml era mai scump. A sdrobit regatul §i pe prin-
cipe. Lasati-me; amar voit plânge ; nu Incercati a me
mangaia».
Dupà ce am ascultat jalea el', sfinte surori1) §i scumpe
prietine cum ye numia dinsa, vol, care all véclut-cr
adesea geménd inaintea altarului Domnului, vol, care all
cunoscut sfintele el mangaeri, spuneti cat de credinciósa
all vèclut-o ! De cAte-ori ati vèclut-o aci multurnind lut
Dumnecleil pentru-c5 a facut-o cre§tina §i pentru-ca 2)
Credep, domnilor, pentru-cd a restabilit pe fiul el 3) ?
Nu : pentru-cA a facut-o regina nenorocita.
A I imi pare 1.65 ca e atat de mic locul in care vor-
besc. Ar trebui ca vorba mea sä és5 din acéstà incintà
§i sh räsune in departare. Durerile ail facut-o sa inte-
MO mai bine Evanghelia cand a unit cre§tinismul cu
nenorocirea. Fericirea prea mare ne orbesce, ne rata-
cesce, ne face s5 uit5m pe Dumnecleil, sii ne uit5m pe not
in§i-ne, sg ne uit5m credinta. De aci crimele, de aci
placerile rafmate, de aci mandria, tote cele ce ail in-

1) Cidugäritele de la Chaillot.
2) Suspensiune caracteristicit
3) Carol II devenise rege al Angliei, dupl aderea regimului numit
Protectoral intemelat de Cronwell.

www.dacoromanica.ro
 73

dreptatit grOznicul blestem al lui Cristos : (Nal voue'

celor ce rideti 1 Val voile' celor satui b Nenorocirile din
potriva intaresc cre5tinismul. In nenorocire ne ispa5im
pacatele; in nenorocire ne curatam gandurile; in neno-
rocire ne potolim dorintele de pe pamint .5i ne gandim
la bunurile din cer; in nenorocire ne pierdem mandria
5i prea marea incredere in nol in5i-ne. Sii nu ne in5e-
lam : eel mai priceputi in afaceri tot fac gre5ell marl.
Dar ce lesne ne ertdm grekelile and ni le érta' norocull
Si ce iute ne credem a fi eel mai luminati 5i cel mai
dibaci, and ne aflam sus 5i fericiti I Numal neisbanda
ne silesce a marturisi ca am gre5it, lucru atat de grea
pentru mandria mistra. Numal atunci vedem limpede
ate le-am hicrat eel si ate am fi putut sa le facem
bine. Vedem atunci ca numai Dumneclea e intelept,
5i, aindu-ne de tote gre5eli1e care ne-aii ruinat, ne
multumim cu singura mangaere a plansul indrep-
teza tOte.
Doi-spre-clece ani neintrerupt, fara vre-o rnângaere
din partea Omenilor, a inv'etat nenorocita regina grelele
inv'etaturi ale lui Dumnecleil. In sfar5it, s'a indurat
Domnul de pocainta 5i de rugile el 5i a restabilit familia
regala. Carol II a fost recunoscut 5i in acest chip s'a
re'sbunat injuria adusa regilor. La dinsul s'aii intors
toti, dupd ce 5i-aii pierdut ilusia de libertate 5i aa ro5it
de propria lor isbanda. Ar fi putut acest principe mari-
nimos sa ajungh mai iute, daa s'ar fi slujit de acel care
se arataa gata sa distruga tirania printr'o singura lovi-
tura ; dar sufletul lui mare a inlaturat asemenea mij-
Ike, socotind a regii, in ori-ce stare s'ar afla, sint da-
tori sa lucreze numal prin legi 5i prin arme. Si ast-fel,
restabilit prin legi, domnesce acum pe tronul stramo-
5ilor séi, cu intelepciune, cu dreptate, cu indurare 9.
1) Comentatoril lui Bossuet spun a tote aceste afirmAri despre
Carol ll nu eraii adevërate : nu era nici drept, nici intelept si se ser-
vise de mijlóce josnice ca si dobindesa tronul.

www.dacoromanica.ro
 74

Fara indoéla, s'a mangaiaf regina prin acest minunat

eveniment; dar nenorocirile ail invetat-o sa nu se schimbe
prin schimbarea unel stari de lucruri. A privit cu mi-
rare cum Dumne4eil, care lasase zadarnice atat de multe
silinte, pentru cà nu se apropiase césul hotdrit de dinsul,.
a luat deodata de manacand a sosit césulpe tinérul
rege §i 1-a aeclat pe tron...
Aduceti-v6 aminte cu cata buna-vointa se purta cu
cei din jurul el §i cat de mult ura barféla. Scia cat pre-
tuesce cuvintul §i chiar tacerea printilor §i cat de pu-
ternica devine barféla cand indraznesce a se arata in
fata lor. Totdéuna se gandia la Dumnecleii, cantarinduli
cu bagare de séma tote vorbele 5i, dupà pilda institu-
tului Sfintei-Marii, nu uita presenta maiestatil divine.
Adesea, ca sail reamintesca aceste lucruri §i ca sa se
conforme icOnei adevèratului cretin, citia Imitafia luE
Isus-Cristos 9.
Dupd atatea rele §i atatea nenorociri, socotia ca nu are
alt vrajma§ afara de pacatele sale. Le cerceta pe tOte
cu deamanuntul, socotindu-le grele pe tOte .i, ispa-
§indu-le, se pregdtise a§a de bine pentru césul din urma,
incfit mOrtea, de §i a venit sub infati§area somnului, a
gasit-o gata.
A murit acéstd mare regina, lasand in urma-i pa-
reri de feil nu numal din partea familiei, dar i din
partea tuturor care ail avut cinstea s'o servésca sail s'o
cumisca.
Sa nu-i plangem nenorocirile, care acum o fac feri-
cità. Daca ar fi fost norocOsa, ar fi fost mai stralucitä
istoria ei, dar faptele nu i-ar fi fost a§a de mari.
Acum, cand a preferit crucea in locul tronului, cand

1) Imitatio Iesu-Chribti e o admirabili carte pie,* scrisä prin se-

colul XIV si atribuitä lui Toma a Kempis sail cancelarului Gerson. S'a
tradus si in romanesce pe la inceputul secolului nostru.

www.dacoromanica.ro
 75

nenorocirile i-ail fost ele tOt5 mangilerea, va primi acurn

rèsplata f5g5duith celor ce plang.
Primésch Dumnedeul indur5tor jertfa chinurilor ei I
Asecle-o in sinul lui Abraam si scutésc6 nérnul ei si lu-
mea de lectil atat de teribile I
II. Teorie. Acest discurs, tinut cu prilejul inmormin-
tAril Henrietei, regina Engliterel, are de scop sA arate meri-
tele rAposatel si sA mängAe pe rudele si. prietenii pe care i-a
avut in viatl. Discursurile de acest fel ail de multe-ori ca-
racter religios, cum e acesta, si in acest cas ail unele
asem6nAri cu predica, dar pot sA nu laibA de loc acest
caracter. Ele se numesc discursuri sail orafiuni funebre.
Exercitiul V. SA' se facA analisa si planul acestuf
discurs.
Exercitiul IV. SA se compunA un discurs funebru
care ar fi putut fi. tinut la inmormintarea Domnitoruluf
Alexandru Cuza.

6.

CUVINT DE POMENIRE 1)
vechiuluf §tefan Voevod Domnul Moldovef, ce s'a numit Mare
pentru mark) vrednlcif sl vitejlf ale sale.

Omul ca erba, dilele lui...

I. Discursul. Intru acest chip Proorocul §i Imp6-

ratul David, uitându-se la nestatornicia vietei mistre,
ingreuiat de ani, in putin5 rem4i15 a clilelor sale, in

1) E probabll ci acest minunat panegiric din secolul XVIII este corn-

pus de Bartolomefi Mdzdrinul (Vedi Ist. Lit. Romiine in sec. XVIII, de
N. forga).

www.dacoromanica.ro
 76

multimea sup6rArilor sale si a scarbelor, plângea tied-

losia flril omenesci ; i acu cu un fum ce suflarea von-
tuldi imprdstie, acu cu o umbra ce se intinde, Inge si
de sOre se gonesce, mai apot cu florile care dimineta se
deschid, pe améclá-cli slabesc si se plécd si in apusul sO-
relul se vestejesc, se usuca si cad intru durerea sa, o
asamena. i, vèclénd adese ale lucrurilor prefaceri i pri-
minele, iui1e i ot6ritele ale intAmplArilor lovituri, bu-
curiile et) suspinuri amestecate, puterile lãbiciunii supuse,
veseliile cu scarbe sfarsite, suirile i pogoririle i necon-
tenitele invêrtiturl ale vielii, mai apoI pamintul cu gura
deschisa, ca pre top, fara alegere, sa ne inghit5 ; de or-
birea nóstra cea intunecata, minunándu-se c trãim, ca
cum n'am fl sä murim, strigh : «Omul ca &ha ; clilele
liii ca fhirea ampului...D Asa, caind ticalosia vielii ome-
nesci, scopul acelora ce far' de lege si pacatosi mor, cu
adevérat tânguesce ; iar pe cel credinciosI care in Mote
lucrurile lui Dumnecleil p5zesc, poruncile legil cinstesc
§i le fac, care intorc ochii !or de la strambatate si de la
réii, pe sarac i pe vaauvA ocrotesc, intru nevinov5tie
si cur5tie petrec, i pe cei asuprill sprijinesc, ca pe
nisce fluid infloriti, de duhurile vénturilor nescuturati,
puternici pre p5mint, plini de marire i bog5tie, semintia
lor blagoslovit5, pomenirea lor laudata, in véc neclin-
titi §i cu nemurire imbracati, ni-I aratä. Ca adev6rat,
ascultdtorilor, pentru fiji legii cel placutI lui Dumneclefl
nu este mOrte, ci ca dintr'o temnit5, de aicl la destIta-
tele locurl celor cuviosi &He, cAlAtorindu-se, merg unde
in veci se bucur5. Ci. dar pe acel ce sint 1'51.5 de lege,
and nemilostiva mOrte curmd clilele lor, se cade a-i
plAnge inca i cu amar a-I tângui ; care imbätatI de pofte
urite, in bratele trandaviril, cufunday in spurcáciuni, in-
grelosata lor viét5 dormitând aii petrecut-o ; pe care, clic,
murind, gheena si pantecele Iadului ii astepta. Iar noi
lauda lul Dumnecleil, intariti de credinta luI Iisus Cristos,
in fagaduintele luI n5d6jduim ; in implinirea poruncilor

www.dacoromanica.ro
 77

lui sprijiniti, nu avem a plânge §1 a suspina de mOrtea

fratilor no§tri, ci mai virtos sa ne bucuram, c, scapand
de mrejele pacatelor, afi mers la sinurile lui Avraam, ca
sa se bucure in desfatarea cea nesfAr§ità a Raiului. Au
(WA socotiti, o ascultatorilor, cã am venit aici, sa plâng
pe vre-un om lumesc, ce in tOta viéta lui dupa mariri
de§arte s'a zabovit, poftind mai ales o umbra de slava,
decal adev'erata mOntuire sã dobandésca ? Vai mie cancl I

dinaintea acestui sfint altar, uncle se tidied jertfa cea fära

de prihang, in loca§ul lui Dumneclefi, a§ indrasni de§er-
tarile lumesci sa laud §1 mincinOsele mariri ale acestui
trecgtor véc, cu credinta lui Dumnecleti Cristos sa le ala-
turez I Nu este nicidecutri acesta scopul mei], ci, depar-
tand de la mine tOth minciuna, pre tine, cerescule ade-
vet., intru ajutorul mefi te them I Tu, la lauda prea
inaltatului, prea luminatului, prea vit6zului Domn Stefan
Voevod, graiurile mele sa cumpanesci §i cu pecetea ta
insemnate, sa le adeveresci I Pentru ca aceste, nu numai
lauda unul mort, ci §i pilda de indreptare celor vii sä
fie I Dar ce minte a§a de bogata in gandurY, ce limba
a§a de indestulata in vorbe, ce me§te§ug a§a de iscusit
la implinirea cuvintului, sa póth indeplini atate risipe
a vra§ma§ilor, atâte sfaramaturi de cetati, atate zidiri de
laca§uri sfinte §i atAta intelepciune a acestui barbat, ca-
rele cu vitejie ne-a ap6rat, cu intelepciune ne-a carmuit,
§i cAt a trait, voinicia nOstra §1 fericirea a inflorit, §i ca-
rele pe bite lucrurile lui cu credinta lui Iisus Christos
le-a pecetluit. La rèsbOe biruitor smerit, la pace Domn
drept §i bun, in viata sa credincios adev6rat 1 Sa luam
aceste cuvinte, care vor fi impartirea cuvintului acestuia
al nostru §i sa alcatuim laudele WY.
Partea d'iutAiii
Obiceiul retorilor, când lauda, este, némul intre lau-
dele stralucite sa pue. Iara nol de acésta nu avem .tre-
buinta, pentru ca marimea faptelor acestui Domn covar-

www.dacoromanica.ro
 78

§esce infiltimea némului din care a e§it. Cine nu scie,

ch. Stefan dintr'acea domnésca radacina a oclraslit, care
pe pamintul Moldovei cu inane vrednicii 1-a umbrit ?
Dar in vreme ce némul cel luminat atità trufia altora,
acesta, cu cat s'a vèclut mai de ném, cu atata mai vrednic
si se faca ail silit. Cud judeca, cd din fapte, ori se intu-
need, ori se strfilucesce némul. Pentru acésta nime de
acest nume a némului &à se truféseh 1-a vgclut, departân-
du-se cu totul de socotéla acelora care, mo§1 §i stramo51
laudati num6rand, celor mai necuvióse fapte urrnéza sub
acel nume stralucit, gandind Ca harnicia parintilor este
a lor. Iar acesta nu-§i aducea aminte faptele laudate ale
stramo§ilor, fara numai ca sd le faca, ori sa le intréca.
A§a dar la ostenéla Cara preget, la odihna fail desfrê-
nare, la primejdii fara de fried, s'a facut acela ce a cin-
stit pre a sa semintie, iar nu pre dinsul stramo§ii.
Aduceti-v6 aminte, ascultatorilor, de acele vremi tur-
burate, and nu venia Domnii in Moldova, fail :numai
cu puterea armejor, intrând ca intru o lard str6ing, ce
scia ca nu va sa le femae, nu sa caute &à o carmuesca,
ci jafuia §i apuca care cum putea, facend un teatru
al ticaloiilor, vrednic de lacramL Dar aceste lacrami
duióse, aceste suspinuri ale Patriel §i plansuri, dupd ce
s'a inturit in vrasta Stefan, §tergéndu-le, le-a potolit ; §i,
ca inteo turburare de valuri §i de vifor, cu sine lini§te
a adus, si drept fiti al Patriei, bun Domn §i adev'erat
cretin, prin fapte s'a aratat. Pe Tara a u§urat, obiceiuri
bune a intarit §i pravoslavia a pazit. Dar atunci and
el tOte le a5eclase §i raducina pricilor rupsese, §i sa
guste o pace iubita lui Dumnecleil §i. Omenilor, cand, clic,
incepuse Tara §i supuii lui sa infloresca, vécul cel de
aur sa se innoésca : Ma demonul galcevilor, cu faclia
zavistiei aprinsa, arde inimele celor de prin prejur me-
gie§i, care, cu ochifi lacom sfeclile Domnilor mai dinainte
privind, sta gata sa ne'nghita §i, véclênd ca a luat canna
Domniei acela, pe carele nu numai volburile §i manio-

www.dacoromanica.ro
 79

sele valuri nu-1 sparie, ci §i furtunile potóle §i, drept

sciind drumul sëü, &etre scop alerge, sar cu totI, rèsune
trimbita, fulgere armele §i, ca o ape din munte se ne
innece, cu multimea otilor se pornesc.
Dumnecleule sflnte Tu e§ti impartitorul biruintelor, si,
I

voind, tu scil alege organ prin care se aperi pe cel iu-

bill al tel i respletesci acelora care ail precut tie I A§a
Stefan, ca un alt Macavee, stringe osta0 sel lenge sine
§i, prin singura lui viteze indreznéld, §i inirnile tuturor
alma, §i de nedejdea biruintel umple... ese inaintea ce-
lor ce nedejduia in bratul lor §i pre noi mai inainte ne
inghitia, bate pre unil cu terie, opresce pe altil cu chib-
zuéla sfatului, pre ce1-1-alti ca pre o pulbere-i impre-
§tie i remane birui tor.
Ore ce socotiti eh dupe biruinta acésta a fecut ? A ur-
mat acelora care clic : «Eii isbendii, cu puterea mea am
biruit, sabia mea pe vrejma§l a resturnat», se strige in
bencheturi §i sh chiuésce ? N'a recut a§a Stefan Voevod ;
ci indat alérgi cu mânile intinse la Altarul lui Dum-
neclefi, ingenunche §i dice : eTu al biruit, Demme ; a ta
este isbenda ; eti sint o nimica inaintea ta» ICaci scia,
ch in zadar se ostenesce cel ce priveghéze, dace nu pe-
zesce Domnul cetatea. Veniti acum, o vol, care ye
leudati in puterea bratului vostru, §i vedeti cum vitézul
acesta este mai grOznic cu rugaciunea in gure, deck
el cu sabia in mane. Si mai apol vedeti, clic, trupurile
celor asemenea vouë, mencare cenilor, i sufletele lor
la lad trimise.
Dar aceste biruinte, o ascultetorilor, hu fu deck zo-
rile de cli, care lumina sOrelui ne vestesce I La altele §i
mai marl §i mai strelucite, Dumnecleesca Pronie ii 11,5
zia, vrênd printr'insul, ca Ore-cend in vremile de de-
mult,lumil sà arate, cã multimea §i teria impotriva
Dumnecleescil puteri nemice nu folosesc, ci miluesce pre
care vrea i se indure de carele II este mile. Departe
de aid tOte megulirea care de Voevodului lauda biruin-

www.dacoromanica.ro
 80

pricina cea mai d'intal §i ajutorul de Sus,

tel §i uitii
Vara de care nimica nu se pOte ispravi. Inca §i pre
acea mica slabiciune §i lene sh o gonim, care, tóta cliva
trandavindu-se, rnâncarea far'de ostenéla o cere, ca §i
and lui Dumneclefi n'ar fi mai uriti cel lene§i, deal
cel obraznici. A§a dar, puind temeifi nadejdea in Durn-
neclefi §i addogând spre sporirea lucrului §i omenésca si-
hulk vom face acea cre§tinésca biruinta, care pre ar-
mele nevëclutilor vra§ma§1 sdrobesce §i, ca un vent iute
pre eel mai inradacinati copaci a semintiei lumesci ru-
pénd, II edstoirna.
Intru aceste cuvinte ce am clis, nu ati cunoscut chi-
pul vitézului ce plângem ? Gine ca dinsul tota isprava
lucrarilor, lui Dumneclefi o da ? Gine mai mult asuda,
ca &à nu lese nemic dintr'acele ce omenésca silinta ar
putea face ? Era trebuinta de sfat bun ? Gata era a tutu-
lor sd le asculte. Folosia graba ? Somnul nu-1 tinea,
odihna nu-1 incalclia, sbura ca pas6rea 1 Era indrasnela
de ajutor ? Vieta nu cruta, cu sabia in mdna pre insail
mórtea infrunta. A§a dar cu picioarele de apururea pre
piétra ajutorului de Sus, maselele vra§ma§ilor sél sdro-
bia. i ce trebuesc cuvinte ? Insall Intamplarile afi do-
vedit 1 Pre vol, locuri roite de sdngele vra§rna§ilor, ye
chem martori. Vol, spuney marimea sufletulul sa 1 Vol,
ale lui biruinte, voi, a lui vrednicie aratati 1 Biruitor
1-ati vèclut, dar niciodata mandru. Atuncea insull and
calca cerbicea vra§maplui §i cu sabia in mand junghia
pe neprieteni, plin de smerenie, nu de pofta a versa
sAnge, ci pentru-ca indèrèptnicia neprietenilor s'el 11
silia. Dar ce vom clice pentru a lui dulce milostivire I
Ce casa, ce familie in pamintul acesta, din pricina lui s'a
cernit ? Plânsul §i. lacrämile eraii pentru vra§ma§ii no§tri,-
iar nol, ca nisce fil in casa parintésa, in bucurie petre-
cénd. Acum la negutintele noastre ajutand, slabiciunile
noastre ridiand, cu durere de maica pe cela mustra,
pe acesta mangaia ; pe unii inalclia, pe altii hrania.

www.dacoromanica.ro
 81

Dar ah / aceste obstescl bune norociri, acesta dulce li-

niste n'aii fost statornice pentru nol 1 Caci pe dinsul
tainuitele cele de Sus ordndueli ducendu-1 catre varful
mariril, dulcéla odihnei de la nol o gonia, si, cand o
Rua tacere despre turburarea viforelor se fficuse, atunci
se aduna norul cel ponegrit si gros, si puterea venturi-
lor se stringea, ca, deodata isbucnind cu repecliciune, in-
tunecata vijelie asupra noastra iute sa o pornesca.
0 fray ! o maice I o paring I Cate dureri si lacramI
pentru vol se gatesc I Se apropie vremea, &and pe vol
o ama,-a jale va se va euprinda. Sosesce cesul, cand al nos-
tri prea iubiti, prin samcea 1) de sabie perind, vor sa se
despartésca de vol, si sa-i plangey in zadar 1 Dar vine 0
vremea adaugaril slavel noastre ; cad sfaturile Celul Prea
Malt se plinesc, si cu sange biruinta cumperam. Atuncea
clic, cand In tOt5 linistea ne bucuram de milostiva si
intelépta chivernisire a vitézului nostru Domn, WA' acea
grOznica fiara, Imperaya Turcesca, asupra nOstra se na-
valesce. Acum trecuse Dunarea si In parnint cu sange
ne amesteca ; si cu cat mai slabi ne gasia, cu atata mai
cumplit ne sdrobia. Spaima, inimele tuturor inghelase ;
cutretnur mare pe toy cuprinsese, si era potop de obste...
o tacere surda In tOta tara. 1116rtea In fetele tuturor zu-
grävita se vedea. Grip era, nu cult' sa traim, ci cum sa
murim 1 Durere amara, suspinurl duiOse, jale asculita
din tote partile se vedea si se auclia!
Insa Acela, carele pentru toy priveghéza si In maim lui
freul Imperatillor tine, In mijlocul inaltulul cer pe scau-
nul seii cel de foc seclend ; Acela, care tOte lucrarile
cumpénesce si pe cel mdndri surpa, pe eel ranitl si slabi
din mijlocul peirii ridica t5i-I duce, ca sa sdrobésca cape-
tele celor hued 2), sa cundsch tOta fdptura ca nu se im-
plinesc t6te catell fagaduesce lui omul ; Acest Malt

1) tä4.
2) desfrenall.
Retorica de Adameeeu 0 Dragomireseu. 6
www.dacoromanica.ro
 82

Dumnecleil, clic, carele vêntura ca pléva corOnele imp&

ratilor, ia pe Stefan, sluga sa, de mana, imbarbatéza
inimele norodului celui pana la mOrte inspaimintat, §i.
pune biruinta in mana lui stefan. Purcede cu' toti al
sél, intampina pe vrapna§, lovesc fiara, o sparie, o ra-
nese 1... Ne mantulm)
Cine ar putea crede, ascultatorilor, de nu a§a s'ar fi
intamplat, cii o tara mica ca acesta, ar fi putut birui
acea imp6rdlie, care peste multe scaune rgsturnate, pu-
terea sa a intarit ? Nu se pote asemëna biruinta acésta
cu cele mai strélucite isbaniiri a norodului lui Dumne-
cleft ? Nu se pote dice ta ii aici ingerul nev6clut, pe cel
strelni de fel i-a risipit ? Nu se cunOsce mana Celui Inalt
in inima povatuitorului oOrii ? Nu se vede ca lumina
dilei bunatatea acelui ce s'a invrednicit ajutorului de Sus?
A§a, ascultatorilor 1 Si mila Acelui ce a ajutat, mare este!
Si bunatatea celui ajutat, de socotim §..i smerenia lui, de
radicat la cer I
0 cat este -de greii, ascultatorilor, in tnijlocul biruin-
telor a se pazi smerenia I Atunci and sufletul imbatat
de norocirea isbanclii, plin de sine insu§i, veselit de
implinirea sfatului ; mai apol, sunetul armelor, grOzni-
cele strigari ale biruitorilor, duiOsele glasuri i vaete a
celor biruiti, lovesc pe atatea parti sufletul biruito-
rului, cat nu-i cu putinta a nu-I mi§ca, mai ales CAnd,
pe dinsul unul, pricina biruintel 11 socotesc. Cu grefi
este, clic, atunci pe ascuns in inima sa, sa nu eemae vr'o
gandire pentru sine I In vremi ca acestea, cel fara de
lege buiucindu-se, la Cer cu mandrie cauta. Noi sintem,
clic el, i cine pOte a ne sta impotriva ? Iar cuviOsa iscu-
sinta atunci mai tare raclele sale slobOde, and nebunia
mai desfrênat alérga. Acésta salta, joca, de trufie urn-
pléndu-se, pierde judecata. Iar aceea, smerita, cu maul
ridicate catre Cer, de sfintenie imbracandu-se, agoni-
sesce placerea lui Dumnecleti.
A§a facu Stefan, vita, biruitor, Voevod pamintén I

www.dacoromanica.ro
 83

Dincolo biruesce mândria, dincOce pe vr4ma§1 sfdrâma.

Ostea, pe de altà parte, cu mare sirntire povetuesce, §i
peste tOte, ca o paveth a f5ril sale se face, de t6te lovi-
turile sprijinind-o i aperând-o. i, in loc ca din isbincli
s5 se inalte, dintru acestea mai malt sl5biciunea ome-
nesca. cunOsce. Nu sabiei, ci rugii ; nu taberil, ci bisericil
n5dejduesce, §i, cunoscend lantana biruintelor, c5tre ea
.alérg5. Afi nu ve aducell aminte, cà in nOptea cea des-
pre b5tilie, la acel om, care, lepédându-se de lume §i
de poftele lumesci, in pustiii numai spre a lui Dumne-
cleti laud5 se inchisese, la acel loc, clic, nec5lcat de urme
omenesci, in mijlocul Odurilor, in culcu§ul fiarelor sel-
batice, chtre acel sihastru, tefan n5zui, §i, plecand ar-
mele patrahirului din codri, cAutd §i aduse biruinti in
tabere ? Vie acum acel care in puterea bratului seri nà-
dejduesc 1 Vie acei care clic c5 vitejia n'are .amestec cu
legea, i vacld pe cel mai mare biruitor caclut pe fata lui
d'inaintea lulu! om prost, pe cel puternic d'inaintea celui
slab in genuche, cu lacr5mile pe obraz, clicend eParinte,
rOgh sA biruim I i cunOscu, cfi biruintele nu sint ale
Omenilor, ci ale lui Dumneclefi.
red, ascult5torilor, cd nu este cu putint5 biruintele
vit6zului acestuia s le sffir§im. C5 ce curgere de vorbfi
póte fi a§a de 1ndestulat5, ea pe tOte sg le cuprind5 ? Pen-
tru acesta, nici eii n'am gaud ca pe bite dea-m5runtul
sà vi le zugr5vesc, ci numal pomenindu-le, s5 vi le aduc
aminte me mullemesc. Care Voevod mai multe resbOe
a avut? Care mai marl biruinte a f5cut, §i acestea in
deosebite locuri §i cu deosebite nemuri ? Ca fulgerul, de
ja Résirit la Apus a str5luminat : martori sint Le§ii, care
cu sdngele lor p5rnintul nostru aii ro§it; martori, Unguril,
cari pe satele i cethtile lor de foc potopite le-ai,i veclut !
Marton sint T5tarii, care cu iutimea fugii lor de ferul
lui n'ati sc5pat 1 Martori slut Turcii, care in fuga lor nu
puturi afla mântuire Marton! sint Muntenii, care de c5-
1

15rimea nOstra s'aii sdrobit. Martori sint tOte nemurile

www.dacoromanica.ro
 84

de prin prejur, care ascutitul sabiel lui aü cercat ! Mar-

tori slut iar aceste némuri nu mai putin biruintelor, cat
§i bunatatilor lui Dar sa lasam acestea, sa nu mai lun-
gim a insangeratelor arme vorOve. Ca macar ca in mij-
locul lor, ca d'inaintea altarului lui Dumnecleii a petre-
cut, insa pomenirea rèsblielor ne urnple de cutremur §i
otèrire ; ci sa ye ara tam ca n'a fost numal la biruinte
smerit, ci §i la pace drept. Si acésta este partea a doua
ce voim sa urmam.

Partea a doua
Cea mai dintaiil porunca ce da Dumneclef, stapanitorir
pamintului sá pazesca, este dreptatea prin care tOte folo-
surile supu§ilor, ca printr'un foc petreandu-le, sa le
lfimurésca. Si a§a de ades le-o aduce aminte, cat ca, de
se vor abate de la ea, se vor osandi, cunoscut le face.
Dupa cum §i celor ce aü pazdt-o, prin multele fericiri ce
le-a ddruit, ca nimic nu este mai placut Inaintea lui,
decal un stapanitor drept, deschis In vedere a lasat. Si
acésta nu nurnal celor un§1, nu numal celor marl §i
puternici, ci i celor proti §i saraci Inv6tatura a dat, in
tOte lucrurile nOstre dreptatea sa cautam i dupa ea curge-
rea traiului nostru sä o indreptam ; i numai singura
acésta facénd, putem §i inaintea Infrico§atel a Lui jude-
ci Card frica sa mergem, i aid in odihna sa petrecem,
de nu fericiti, dar multamiti, de nu läudati, dar indestu-
lati ; §i, de nu vom aye deplina norocire lumésca, Inca
ne vorn mangaia de fericirea sufletésca ; find incredin-
tali de acea fagaduinta, dreptilor data, ca Nor mo§teni
pamintul §i semintia lor se va blagoslovi, in bucurie
petrecem.Insa cu tote amenintarile lui Dumnecieil asu-
pra strambilor, ca-I va sfarama, cu tote fagaduintele, ca
pe cei drepti ii va ferici, nu sciil cum, atunci cand en
gura inaltam dreptatea pana la Cer, cu inima la strarnba-
_tali ne plecam §i, uitand ale nOstre, cautam la ale veci-

www.dacoromanica.ro
 85

nului, care ne par mai frurnóse decat acele ce avem §i

indata lacomia cuprincléndu-ne, zavistia orbindu-ne, va-
latuc catre strambatate ne trag, uitam omenia, legea
calcam, pe Dumneclefi nu-1 socotim §i a§a fiii periciunii
ne facem.
0, voi, care v'ati spurcat in jafuri §i strambatati, care
y'ati invetat a desbraca sermanul, care v'ati deprins a
scurge pe nemernici §i sangele saracilor scurgeti I Spu-
neti-mi I Spuneti-mi Ce a§teptall? Ce nadejduiti ? Aid
siiitei ingreto§area firii, dincolo prada nemilostivilor
demon! I Spuneti-mi, clic, dinaintea Celui infrico§at jude-
cator, carele pe cei drepti incoronéza, ce veti respunde ?
Cata va fi ru§inea vOstra, §i din potriva ciuda, cand yeti
vedé pe cei drepti, mo§teni impèratiei lui Dumneclefi,
§i ye yeti aduce aminte ea aceia §i pe pamint laudati §i
cinstiti afi fost ?
Cad a§a este, ascultatorilor I Dreptil nu numal din colo
yield vecinica dobindesc, ci §i aid laudati, §i numele lor
de cinste pana la cei mai de pe urtna buciumat este.
Si ce ne trebue none and' pilda, ca osebit de dovada
istoriei a trecutelor vécuri, destul este insull acesta, pe
carele atati II plangem; carele in cat a stapanit pe no-
rodul acesta, nu Domn volnic stapanitor cu putere, ca
ce-i va fi voea, ci drept judecator, ca ceea ce se cuvine
sà faca, s'a cunoscut. In clilele lui strambatatea era 111115-
du§ita §i legata, dreptatea saracului cel bogat nu o putea
inneca, cel puternic nu o putea calca, cel de ném nu o
putea ponegri. Cumpena prin care se cumpenia era la
mijloc, de fald. i ce me zabovesc et' dupa aceste mici ?
Insu-I §i 'Ana astacli, lara acesta cu dreptele lul a§eclarI
se tine. Departe de la el era Moth' magulirea; minciuni in
Curtea lui nu putea intra; napastuitOrele pari §i cleve-
tirl erafi isgonite. Ace! Omeni falarnici, care se lipesc
pe langa Domni §1, printeo reutate ascunsa, vOreivele
lor cumpenind, se arata ca nisce slug! drepte, iar in
gandul lor nu este alt, lard' numai sh in§ale pe stapan,

www.dacoromanica.ro
 86

si, pentru ca sil pOt spori in mestesugurile lor, prin cu-

vinte dulci i zugr5vite, intr5 in inima Domnilor si go-
nese pe cel buni i drepti, i, mai pe urm5, robind pe
st5pan, incep a lucra la iv615 feut5ti1e lor, si nu numai
c5 ei se ingrasá de jafuri si de bunurile celor buni, ci
ind i numele st5panului II strid: i acel st5pan care
ar fi bun din fire, avénd slugi ca aceste, tiran se soco-
tesce.
Acest fel de Omeni, clic, langà el nici trecere nu
aveaii, nici inaintea lui se aflaii. Eurtea lui deschis5...
se'rmanul, asupritul i v5duva, dreptatea lor lui o arata I
0 vreme fericitil I 0 st5panire luminatà I 0 tar5 noro-
citA, unde dreptatea ta nu mai putin deck. Domnul stil-
panesce, i unde, fie-care randul sëü sciind, din cararea
oranduità nu se pOte abate I
Cu gra' este, o ascultätorilor, st5panitoril s5 fie dreptit
Dar cu cat este mai grea, cu atata este la el mai de
lauda dreptatea. P5ganii, pentru ca Minos, impératul
Critului, se socotise cà a fost drept judec5tor, cliceati
cum d Dumnecleii lor 1-au facut judectitor sufletelor In
ceea lume. Atata de mare lucru le p5ru judecata drépta
la un impèrat I Dar noi pentru tefan ce von] clice atunci,
cand il scim drept judecãtor, i dreptatea de Dumnecleii
cel nemuritor laudata ? Ore nu 1-am socoti mai cu lucre-
dintare, decal aceea d este in sinurile lui Avraam ? Cu
adevèrat, ascultiltorilor, nu trebue and fapt5 unui sta.-
panitor, ca s5 intre in Iad, deck strambiltatea. Pentru-
cà ce sabie talhilrésca atata sange 'Rite sill verse, ce
otrav5 atatea morti pole sä fad, cleat strambàtatea la
unul ce de nime nu se sfiesce, ce a tuturor frêul in ma-
nile sale tine ? Cad de pOte un judedtor stramb multe
rèutilti a face, dar pentru un st5panitor nedrept, ce so-
cotiti ? Afi nu pOte omori, nu 'Ate jillui,. nu pOte asupri,
nu pOte nedji fara fiicä. i cu atata mai amar, cu cat
nici a te jAlui n'ai cui ? Asa, ascultatorilor I Un stapani-
tor stramb fad tOte faptele cele-l-alte ale legii (macar

www.dacoromanica.ro
 87

ca in strambatate nimic nu este bun), urnpla lumea de

milostenii, biserici zidesca cat de multe; acele nu numal
ca nu-i folosesc, ci Inca pentru pomenirea uriciunil re"-
man, §i tote bunatatile lui, lacramile §i suspinurile ce-
lor asupriti le §terg, le innadu§esc §i la re'splatirea
osandiril fara intOrcere il due; dupa cum §i singura
dreptatea pe tOte cele-l-alte pacate le §terge, §1 curat
inaintea lui Dumnecleii 11 pune.
0 Impèray I 0 Cral I 0 Domni 1 0 stapanitoril norO-
delor I Tineti urechile vOstre deschise §i scripturile as-
cultati, cand striga : «Iubiy dreptatea, cel ce judecati
pamintul l» Aucliy, clic, §i, de o facey, ye bucuray 1 Dar
cutremurati-v6 cand nu o facey, §i sa nu a§teptay alt,
farä numai cumplitele munci ale vecinicului lad 1
Luati pada de pe acesta, carele'puternic, ca §i voi, a
fost, dar puterea lui n'a slujit spre alt, fall numal spre
razimul dreptatii; a fost fericit, pentru ca pe eel buni
fericiti sa-i faca 1 Atata a vrut sa pOta §i atata a putut,
ca pe multi sa mangae §i sh ajute 1
Sciti, ascultatorilor, ca de mai multe orl, cel temètori
de Dumneclefi §i buni, sint ru§ino§i §i neindrasney ? El
sciii pe Domni sa-I slujesca, dar sa-I magulesca Wail de-
prins. Pentru acesta sint departay, goniy §i cu stramba-
tate parasitl. Caci cei rél, mincino§I §i obraznici, cu unil
ca ace§tia, a caror viéta este mustrarea naravurilor lor,
la un loc nu pot trai I lar Stefan pe ace§tia nu i-a lasat
departall, ci a facut dreptate darurilor lor, i-a scos de
la intunerec, din ticalo§ie i-a scuturat, §i eu atata Domnia
lui a fost mai fericita, cu cat pe cei buni pe laugh sine
slugi, prieteni §i sfetnicl II avea. Departe de curtea lui
tOta minciuna, zavistia legata, pisma ferecata, in§elaciu-
nea isgonita, strambatatea de istov impilata, dreptatea
pe scaun imperatia, §i nu ea, lui, ci el, el supus §i slu-
jitor era. De apuca armele, de la ea se sfatuia; de ju-
deca, pe dinsa asculta; de cinstia, el urma; §1 tote, ca o
sluga, din pgronca el le facea. Cel vechi, ca dreptatea

www.dacoromanica.ro
 88

dintre Omeni a. fugit hesnuiail, iar la noi, ca stapania

putem dovedi. 0 viéte fericite I 0 obiceiuri de am- I 0
dulce stepanire, intru care strerno§ii no§tri ail petrecut t
öre 1.1 mai veni vreodate ? Ore ne vom mai Invrednici
§i nol a ye aye ? Oil ay fost numai §i all trecut, lasen-
du-ne nou6 nurnal o amare pomenire de voi ? Ateta-i
de dulce dreptatea la o stepanire, §i atata-I strambe-
tatea de amare, incat noi, dupe atatea vOcuri, pe un
Domn drept plangem, atunci and pre cel strambi sail
II uitam, saa nu ne aducem aminte de el, fere numai
sa-I hulim.
Inse, ascultatorilor, ate le-am tills pane acum, intrebu-v6
ce sint ? Toy mi-ay rèspunde ; «Vitejii luminate, isbande
vestite, fapte leudate, biruinte slevite a unui Domn se-
var§it ID Nici ea nu clic'altminteri. TOte faptele lui Stefan,
orl despre care parte se vor ceuta, sint minunate, tOte
darurile lui cover§itOre. Dar cu tOte aceste, ce a rernas ?
Air numai un nume de§ert, ail numal o gandire de lu-
cruri marl, dar care a fost §i s'a trecut ? A§a este, cad
tOte lucrurile himii sint de§arte, o umbra, un vis, o ape
care curge §i nu se pOte opri, nici a se Intórce, §i t6te
putrejunil supuse. Unde-I Cirus, grOza lumii ? Unde-i
Alexandru, care a re'sturnat Persia ? Unde-i Scipion,
tunetul pemintului ? Unde-i Cesar, fulgerul rèsbOelor ?
Unde sint puterile, avuya, slava §i velva lor ? Ce s'all
fecut ? Air nu se par ce air fost un vis §i o nelucire ?
Pane ail trait acei vestiti barbati, resuna lumea de rès-
bOele lor ; ail murit, s'aii Ingropat, abia numele lor
II auclim.
0 mOrte; mOrte, cat e§ti de lacome I Pe cell nenu-
m8ratl al Inghitit §i Inghiy, §i tot nu te mai saturi l Si
iare§i o mOrte amare I 0 mOrte grOznice I 0 mOrte infri-
co§ate, inse pentru cel necredincio§1, cki dupe acéste
viéte nimic nu le rèmane. far nol, laudd lui lisus Cris-
tos I de tine nu ne temem. Ca prin tine, nu ca ei catre

www.dacoromanica.ro
 89

osanda, ci ca drepli flu al legii, dupà credinta §i dupà

fapte, catre fericire mergern.
A§a dar, de rUmâne pe Stefan numal pentru faptele cele
lumesci )4.1 laud5m, putin5 este lauda, care curênd Ire-
and, in intunerecul uitarii se vindeca 9. Dar cu atata
rnarirea lui mai vecinica este §i mai luminatA, cu cat nu
dintr'a lumii, ci din plinirea poruncilor lui Cristos, lin-
pe'ratul vécurilor, a agonisit-o. Si tOte acele care "Ana
acum le am vèclut, fericite odrasle a acel radacini sfinte
aü fost, caci legeanu ca altil, pentru ca de la paring
aü apucat-o, ci incredintat find de al el folosa tinut-o.
Si acésta a rémas, care v'am f5gaduit sa ye aratarn I

Partea a treia
Nu sciu cum, c5 sfintele Scripturi, pomenirea impëra-
tilor norodului celui Ore-cand ales in scris lasand-o, pe
acei puternici vitejl mai sub tacere ii las5, in vreme ce
pe irnpèratil cel bine credincio§i cu tOt5 desfatarea vo-
rOvel ni-i arata, pana §i cele mici ale lor lucrari zugra-
-vindu-le. C5c1 cartile 2) ce se numesc ale impèratilor,
intaia, a doua §i a treia, numal pe Saul, pe David §i pe
Solomon ni-I arata. Iar in cea de pe urm5, randuesce
pe atatia, aratandu-le numal numele §i istorisind viéta
lui Ilie sail Elisel.
Dar Ore pentru ce ? Pentru eh Dumnecleir aceste vi-
tejil marl, puteri silnice, avutil desfatate, daca nu pur-
ced din isvorul credintel, nici laudate, nici primite le
are. A§a dar mai WA' impèratia lui Saul coprinde lauda
lui Samuil §i a lui David ; iar cartea a doua este numal
a lui David. Dar ä vedem Ore, cum II lauda ? Ca a sf5-
rimat cetall ? Ca a dobindit r'esbOe ? Ba I Ci intâitl pune
temeifi §i clice : ((Prea placut este inaintea mea copila-

1) Trece:
2) E vorba de cartile Bibliel.

www.dacoromanica.ro
 90

wl» I Si mai pe urine arate §i. ce1e4-a1te a lui fapte

strelucite.
Ore aicea, ascultetorilor, n'am fecut nol o gre§ele ye-
(jute ? Ce, leudand ale Domnului Stefan lumescile fapte,
ale credintei, care sint §i mai marl §-i vecinice, le-am
tecut pane acum ? Ins5 ce face acesta ? Noi am mirosit
florile, ne lepedand pomul. Dulcéta rod urilor am merit
§i cu atata mai mult pe redecine am leudat. Si miicar
ce la lauda vitézului acestuia am purces inderet, fuse
numai se nu lesem ce-va, gre§ala nu va fi mare. Dar
aice simt eh' puterea mea slebesce, amortesce cu total,
greutatea me atarne, §i pe acest camp lat §i desfetat al
credintei acestui biruitor, nu se alerg, ci cu &ice pe-
§esc. 01 de mi-ar da mie duhul intelegerii, duhul pri-
ceperii, ca se pociii ave acel me§te§ug, nu numai lau-
dele, ci §i credinta lui in inimile vOstre sii zugrevesc I
Mare Imperate, de a cereia ail:sale spanzure lumea, ce
este cu -neputinte la tine ? Si, de nu-mi dai mie acea
iscusint5, rogu-mé, Stepane a tOt5 feptura, ascultetorilor
acestora o mice parte de intelepciunea ta de, ca dintru
al mei prost cuvint, nu aceea ce clic, ci aceea ce ar-
trebui sh aude, se intelege. Daa se incepem, macar eh
cu greil este, si dincotro caut, noian ved, se incepem...
Pare-mi-se, cre§tinilor, cã patru lucruri mai WM tre-
buesc se se afle la un cre§tin : credinte nesmintite, ne-
dejde in Damneder" neschimbata, fapte bune neconte-
nite, grifa dupe sfar§it bun §i dupe lege. Aceste sint pe
care tOth legea razime, aceste, de le vom ave, ne vom
mantui, iar de nu, ne vom osandi. Aceste sint razimul,
stalpii, interirea, acoperernintul §i temeiul lege! nóstre.
Se le cautem dar pe fiesce-care dintr'aceste, §i se ve-
dem, de s'aii aflat in Stefan.
Dar ce indoCle de credinta lui putem aye, care pe
cre.5tinetate nu cu cuvinte numai, ci din inime cu cal-
dull a merturisit-o ? Se intórcem putin ochil no§tri spre
faptele lui, §i se vedem, nu sint tote roduri ale unei

www.dacoromanica.ro
 91

credinte ferbinti ? insa pe care intdid sa pomenim ? Ev la-

via ce avea c5tre slujitoril lui Iisus Cristos, ori dragos-
tea, cu care se aprindea chtre implinirea poruncilor lui,
curatenia yield in care petrecea, ori rugile lui cele ne-
incetate c5tre Mdntuitorul ? Dar pentru acea rdvna care
o a vea spre int5rirea legii, ce void ()ice? Ca nu da som-
nul ochilor sei, nici genelor sale dormitare ? Acesta gAn-
dia, acésta cugeta, catre aCesta se nevoia, ca biserica
lui Cristos sa se maresca §i s5 se latesc5. Apnea armele,
nu ca sa-§1 15tesca Domnia, ci ca s apere legea. Ins5
ce ne trebuesc atdtea cuvinte, ca §i cdnd ar fi vre-o in-
doela asupra credintel lui, cu care s'a adapat din cura-
tele §i neamestecatele isvOre ale pravoslavnicel Biserici
din copilaria lui ? Si nici eresurile cele invlatóre, nici
focul vdrstel tineresci nu 1-ad putut sminti, ci a rernas
inthrit pe pétra care insult Cristos (dup5 Apostol), pe
a &drilla cruce dea-purure imbr5topta la pieptul lui tiind,
viéta sa lui a inchinat-o, nadejde nesmintitä printr'insul
la P5rintele vécurilor avênd, prin care pe toti vra§ma0
sei a gonit, a infrénat, a surpat. Aduceli-ve, me rog,
aminte ce clisem la isbdndele lull Ad nu 1-ati véclut des-
nadejduindu-se de ajutorul omenesc, ad nu cu singura
nadejdea ce avea in Dumnecled, cu pulini ia inaintea
celor muItr,Thil nu biruinta de la slujitoril Altarelor lui.
Dumnecleti o cerea ? Orb trebue cine-va sa fie, §i sfi nu
le cunOsca acestea I
Dar pentru ci scim, credincio§ilor, ca credinta fara
de fapte este ca un trup far5 suflet, §i el singur sciind
acesta, cu dorire era pentru fapte, i cu nevointa ca sa
le sfivdr§esc5; i cu cat mantuirea sufletésca II era mai do-
rita, cu atdta silinta lui era mai aprins5 §i dea-pururea
cauta ori-ce loc, ori-ce vreme i s'ar intdmpla inclemdn5,
sa nu o lese in de§ert sa tréca ; §i cu cat nOrocul ii de-
dese putere, cu atdta credinta II insuflase voire ca sa
faca bine. Scia bogatiile cat red sufletului pot sa aduca,
and ne st5pAnesc ele pe not ; §i, din potriva;cat folos

www.dacoromanica.ro
 92

ni se ca§tiga cand le cheltuim bine. A§a dar, (land lumil

cat se cadea, cu totul spre sporirea duhovnicescilor fapte
se intorcea §i, ca o apa limpede §i rece, pe cel topiti de
ar§itile lipsei recoria. Pe cati de aceia, pe care norocul
i-a pus intr'un loc Malt, dar in lipsa, pentru ca mai tare
sa-1 necajesca, (caci aceia a lucra sa agonisésca sint ne-
deprinA a cere sa se chivernisesca le este ruOne i cu
atata starea lor este mai grea, cu cat nevoea i lipsa lor
este mai ascunsa) pe cap cue dintre acetia ajuta ? Cate
feciOre sarace de parinp, mangaiate ! Cate familii hra-
nite ! Din sinul lui, ca dintr'un isvor nesfar§it milele cur-
gend, pe cel ce aveaii trebuinta II adapa I tnsa aceste,
potrivindu-se cu acele ce a facut pentru Dumneclea, sint
fOrte mid, §i per din ochii no§tri.
Ce loc a lasat in parnintul acesta, unde sa nu fi ridi-
cat altare lui Dumneclea ? Pe cat de isbanclile lui pa-
min tul acesta suna, pe atata de slujbele ce se canta in
bisericile ce a zidit, resung ! Si de cate ori pe vr4ma0
a impilat, de atatea on spre multumita case lui Dum-
necleti a zidit ; patru-cleci de laca§uri sfinte, de unde ne-
incetat in tOte chide buna rniresma a rugilor catra
Dumneclea pentru pamintul acesta se ridica. A§a Stefan,
cat a trait, cii armele ne-a aperat i, dupà mOrte-I, sfin-
tele acele rug! pana astacli ne tin. 0 fericit suflet, pentru
carele atatea jertfe se radica spre ertarea pacatelor, §i,
curatit, langa Mantuitorul locuesci ! 0 pamintén bla-
goslovit, ca aa ai trait, ca viéta acésta sa-P fie o lesne
mijlocire, prin care nemurirea sa agonisesci 1 0 stapani-
tor cuvios, caruia puterea §i averea spre implinirea legii
lui Cristos i-aii slujit, i mai pe urma cre§tin adeverat,
caruia in tOta vieta grija sfar§itului celui bun a fost !
Acesta, iubiti ai mei ascultatori, trebue sa fie In gan-
dul i cugetul nostru, nu cum sa traim, ci cum sa murim !
Ca de acésta razima tOta miintuirea nOstra. Aii nu §i la
lucrurile lumesci de sfar§it spanzura URA isprava trebil,
tie unde j acel iscusit cuvint a nascut : «sfat*tul inco-

www.dacoromanica.ro
 93

roneza lucrulo ? Si, de vreme ce buna cuviintA la aceste

fragede §i putrede o pAzim, cu atdt mai virtos la ale su-
fletului se cade I Acésta, acésta in ochil s'61 avênd-o Stefan..
viéta URA ii era o curgere spre bunul sf5r§it. De cdte oil
in mijlocul taberei, atuncea când putind odihnd are un
Voevod, neclintindu-se §i nemi§cându-se de apropierea
o§tilor vrA§ma§e, statornic intru sine. trimetend tAmaia
rugilor sale la Dumnecled, cum ar birui pAcatul cugeta.
De cdte ori, clic, cu posturi lungi §i seci i§1 zAmora tru-
pul 1) §i-§i curAtia sufletul, ca sA-1 dea lard de prihanA in
mana Celui de la carele 1-a luat I Dar ce void dice pen
tru acel dor §i. dragostea ce avea mai dea-pururea, cu
sfintul §i prea curatul trup §i sange al lui Cristos sA se
cuminice, insA nu din nesimtire, ca multi altil, ci din
cAldura ce avea, ca gAtit, fArà de fricA §i cu tArie, lovi-
tura mortil sA priniscA ? Si pentru cA nu scia césul
acela care pe multi, and nu gAndesc, II inghite, pentru
aceea dea-pururea priveghia ca sA fie gata. De mergea
la 6ste, ca o 6e cAtre cutit era. De petrecea in pace, ea
smerenie §i täcere porunca Celui de sus .a§tepta, dea-
pururea urechile lui la glasul Bisericil era ca sA asculte
§i sA fach cele pentru bun sfdr§it.
Sflntii lui Dumneded I Vol sciti de cate ori you'd se
ruga l Nu cerea viéth indelungatA, nu avutil multe, nu
isbAnde luminate, ci cum sA shvargscA binele I Vol, sfinti
ingerl, audiati suspinurile §i plânsurile lui l Vol 1-all au-
dit. clic, §i lighionele vOstre cele nevëclute imprejurut
lui all pus §i dinteatkea prirnejdiOse rèsb6e, l'aci scos
nevAtAmat I El a cunoscut ajutorul vostru §i, dupg cum a
fAgAduit, a facut.Acum, ingreuindu-1 anii §i barânetele
venind peste dinsul, neputintele trupesci adAogându-i-se,
in post §i lacrAmi cliva cea stra§nicA a§tepta 1 «Veniti», cli-
cea, «fiii mei, veniti §i ye clic vou6 : in calea lui Dumne-
cled umblati, pe supu§ii vo§tri ap6rati, pe cei slabi aju-
1) 41 chinuia trupul sliblodu-I.

www.dacoromanica.ro
 94

tati» 1-0 invet5tur5 care, nu numal cu stove de aur sà

se scrie prin tote ora§ele, se cade ; ci §i pe lespedea ini-
mei sale fiesce-care Domn s o tip5réscA Vedell a .lui
cuvioie crqtinêsca 1 Dqteptati-vë stapanitorii norOdelor,
ascultali, indemnati-v6, urmali I

Aceste dupà ce clice, plécà grumazul sèfi i primesce

lovitura mortil A murit ! A§a de grab5 la acest loc de
1

ingropare sosim Atatea laude, slave, m5riei intru acésta

1

se incheiar5 ; aice se obArir5 tOte lucr5rile lul. Acest

vitéz nebiruit, acest Domn vestit, acest st5pAnitor puter-
nic, aü (hied tërând va sa. se facii? Inteacest mormint s5 se
inchida tOte vredniciile ? Acest trup carele cu armele
fulgera peste vr4rna§1 i ca cu tin tr5snet 11 obora, ce ?...
acum pe n5s5lie, f5'rà de mi§care, gatit spre putrejune si
mâncarea vermilor ? 0 cés grOznic ! 0 stâncä primej-
diOs5, de care toti ne lovirn, unde nfidejdile _nOstre cele
dulci pentru puterea nOstr5 se sfarrnd i nenorocirea
cade ; rnOrte nemilostiv6, care pe toll ne cernesci, ne
rumpi intAl inimile, r5pind pe fiii, pe fratii, pe p5rintil
no§tri §i mai pe urm5 §i pe noi ne ingropi in pAmint ;
viét5 am5gitóre, care ne indulcesci tOte simturile ca mai
cu arnar s te perdem Dar lie vei mai de§tepta s5 curie's-
!

cern, c5 cei cejac faptele legii, trdind §i murind in Iisus

Cristos, se invrednicesc de nesfilr§ita bucurie intru a sa
cerésc5 impèr5tie. Amin.
Teorie. In acest discurs, Vartolomeiti Mazáreanul,
egumenul manastirit Putna (1760-1770), face lauda lut
Stefan cel mare §i, fiind un om religios si bun cre§tin, df
acestel laude acela caracter pe care el insu-§1 II avea. De
aceea s6mena, une-ort cii o predica. Ac6sta cuvintare a
fost compusa cu aprOpe trel sute de ant dupa, m6rtea lut
Stefan. Scopul scriitorului Sn acest discurscact se pare ca
numal 1-a scris far& sä-1 rostOsca in vre-o ocasiune nu
este sa aduca mangaere rudelor, prietenilor i ob§teI ce ar
fi asistat la inmormintarea lut Stefan i s arate meritele lui,
ci numat sa-1 prea mares* lucru pe care 1-ar fi putut face

www.dacoromanica.ro
 95

si In vremep, cand acest Voevod ar fi trait. Discursurile de

acest fel prin care prea maxim un om Insemnat, dovedind
meritele WI, se numesc panegerice.
Exercitiul VILS5, se cit6sc& si sa se resume, compu-
nandu-se un alt panegiric de mat mica Intindere ins& cu.
aceleasi argumente.

7.

PENTRU CE LIMBA LATINA

ESTE STUDIUL F UNDAMENTAL IN GIMNASIU 9 ?
---
disertatiune de Tilu Maiorescu.

I. Discursul
§ I. InVroducere.
Intrebarea ac6sta este vitala pentru gimnasiti. De la tate-
legerea el' depiride s6rta celei mat importante institutiuni
scolastice. Intrebarea este apot tocmal acum la ordinea
gild., fiind-ca o mare parte a tinbrilor barbati care Incep
astadr a av6 influent& asupra societatit nOstre, Bind insi-si
lipsiti de bine-facerea Inv6tamIntului serios al limbei latine
si In genere al liceului, nu inteleg ce importanta enorma
are pentru altit si ar fi avut mat Intaiti pentru el Insi-si
acest inv6tatnint. Ast-fel vedem, si acésta este cel mat trist
lucru pentru scOle, ca nu numal studiul antichitatii In limba
el' original& nu este pretuit dupa justa sa valOre, ci si ca
se form6z1 In contra lut o directiune de idel inimica.
Ac6sta directiune, find periculOsa educatiunit Intregulut
popor, trebue sa Be lovita fn argumentele si demascata, In
tendintele et.

1) Acest cuvint in intelesul lui general 0 e vorba de cele opt clase se-
cundare. Acéstà lucrare e din 1862.

www.dacoromanica.ro
 96

§ 2. Argninentele adversarilor.
Argumentele principale ale acelet opositiunt in contra,
studiulut limbelor clasice si in specie a Umbel latine in
gimnasiii, sInt urmgt6re1e :
1. Este superfluti de a inv&ta limba latiM, fiind-cl au-
torit vecht sint -tradusi in limb moderne i prin urmare
pot sci. fie cunoscuti mat bine din aceste traducer!.
2. Afar& de ac6sta, clasicil modern! sint tot asa de bunt,
ca si cet yacht, dacl nu mat bunt; sint mai multi autort
moral! Intro eel not'
3. Este chiar stricicios de a se ocupa 7-8 ani in mod
principal cu limba 1atin5 Rind-ea este o 1imb mOrtg ce
nu are folos 'social ; timpul acesta trebue sa, fie mat bine
aplicat la studiul limbilor moderne, care sint chiar nece-
sare pentru un tinser. Limba latina, se 'Ate trata ca studiti
secundar pentru cunoscinta formelor gramaticale §i Inele-
gerea lexicograficg. a cator-va cuvinte introduse In tOte
limbile europene, dar nu mai mult.
Sg, ne marginim la aceste trei argumente care In apa-
rentl suit asa de tart si conchiz'aOre.
Ins sg, facem un pas- mat departe in alt1 directiune. S5.
ne permitem a mat declara de inimic a clasicitAit i pe
acel amic i ap6rgtori orbi care combat argumentele expuse
prin argumente i mai slabe, si mai false.

§ 3. Contra-argtnnentele ainicilor neadeve'rati.

Ace§t1 amid, intrand in mieclul color trel arguments so-
fistice, cautl a combate ideile continute in ele prin afir-
marea ideilor contrarit i prin urmare conced In mod
indirect justetea punctulut de plecare, devenind ast-fel v5,-
timátort si nu amid al studiulut clasic.
Eaca, combaterea bor.
La 1. De §i autorit vecht sint tradust In limb! moderne,

www.dacoromanica.ro
 97

totust o traducere nu. se apropie niciodata de original, ci

se rapOrta la el, cum a cps M-me de Stael, ca covorul pe
dos la covorul pe fata. Prin urmare, studiul clasicilor in
limba lor original Arnane neap6rat necesar.
La 2. Cum di, fie clasicil moderni tot asa de bunt ca eel
vechi ? Uncle aü modernil autort ca ? ca ?
ca Tacit ? ca Horatia ? Cine a intrecut pe VirgiIi in gratia
fantasiei sale ? Cine pe Livh1 in frumusetea naratjunii ? Cine
pe Tacit in severitatea opiniunilor ? Sa pe FIoratiti in fine-
-tea i urbanitatea ideilor ? Autorii moderni, fiind mai slabi
in acesta priving deck cel vechi, sint de mai mica im-
portanta.
La 3. Nu p6te fi stricacios a se ocupa atata timp cu
limba latina. In tOte natiunile civilisate Omenil eminenti
au avut i au pastrat o stima profunda, pentru studiile
clasice i le-au atribuit lor cea mai esentiala parte din
propria-le desvoltare. Ast-fel Boileau, ast-fel Corneille, Les-
sing, Goethe, dar ce sa vorbim numai de literatori ? Bar-
batii celebri de stat aü fost totdauna adanciti in spiritul
timpurilor vechi, si de Napoleon cel Mare este cunoscut
cu ce predilectiune statornica s'a ocupat in tOta viOta sa
de studiul lui Iuliii Cesar. In fine : not, Romanii, stranepotii
acelor Romani, despre a caror limba discutam acum, avem
o sfintä datorie a cunOsce anticitatea latina, fie numai din
pietate istorica. Dar chiar limba nOstra insa-si. flu p6te s&
faca nici un pas mai departe fara limba latina ; cunoscinta
acesteia este, mai ales pentru not, indispensabila.
Eaca dar ca este fals ce pretind inimicii clasicitAtit
ca. utilitatea c1asicitàii, recunoscuta de toff barbatil mart
ai timpurilor nOstre, 'este cu &tat mai mare pentru not, cu
cat limba nOstra are lips& Inca pana se va desvolta, a re-
curge totdauna la cea 1atin, ca la un isvor de lamurire.
Acestea sint contra-argumentele amicilor aparenti al cia-
contra-argumente care, departe de a produce vre-un
sprijin causei ce vor s o apere, o compromit mai mult
prin slabiciunea lor i usurOza ast-fel positiunea adversa-
Retorica, de Adameseu i Dragomireseu. 7
www.dacoromanica.ro
 98

rilor. Patrunsi de adev6rul proverbial, ca mai bine este sa

al un inimic cum se cade decat dece amid' netrebnici, ne
vom desface mai intaiti de acesti prieteni, combat6ndu-1e din
punct in punct tOte contra-argumentele lor si avGnd intru
ac6sta aerul de a sprijini pe adversary. Dupa ce Insa vom
fi terminat ac6sta parte a temei nOstre, ne vom intOrce
In contra adversarilor, si, daramandu-le punctul de plecare,
vom stabili opiniunea ce ne pare a fi singura adev'erata in
acest cas.

§ 4. Respingerea contra-argumentelor.
1. Sint In erOre sus numitii amici al clasicitatil, cand,
in contra primului argument, rèspund ci o traducere nu
se apropie niciodata de original si ca autoril vechi, pentru
a fi bine cititi, presupun cunoscinta limbei lor originale.
Daca acesta ar fi scopul studiului latin In gimnasiU, atunci
din tOte institutiunile moderne n'ar fi nici una care sa-si fi
ajuns mai putin scopul cleat gimnasiul. Cine dintre sco-
laril, care au terminat cursul gimnasial, es cu o cunoscinta
asa de desvoltata a limbei latine si grecesci, Incat sa pOta
citi autorii eel vechi In limba lor original& cu destula usu-
rinta ? At nu ne mai aducem fie-care dintre noi aminte,
cu ce greutate neplacuta, cu cat& cautare prin lexicOne si
gramatici, citiam chiar In ultima clasa gimnasial& pe Pla-
ton, pe Sofocle, pe Horatiii, pe Tacit ? Este cunoscut din
experienta facuta in sc61e, ca, din contra, tocmai autoril
vechi cititi In gimnasiti se discreditëza la cei mai multi
scolari, fiind-ca acestia, In confusiunea lor gramaticala, isto-
rica, lexicografica, etc., nu sint in stare sa mai afle nicl-o
frumusete in el, ci II ial In desgust pentru tag viata lor ?
De si dar este f6rte adev6rat ca o traducere r6mane chiar
in casul cel mai favorabil departe de original, totusi o tra-
ducere a autorilor vechi Inteo limba moderna face pe sco-
bar cu mult mai bine sa simta frumusetile si sa IntelOga
ideile autorului, decal lectura In original, fiind-ck limba

www.dacoromanica.ro
 99

original& pentru autorii latinr i greci, cu tot studiul serios

ce i se consacra, in scOlele moderne, nu se studiaz& pan&
la o cunOscere sag cel putin o intelegere depling. Ca s&
v6 convingeti, lua, d-vOstrA care ati studiat numai gim-
nasiul, pe Liviil sag pe Virgilig (ca s& nu 4ic pe Tacit sag
Horatig) in mang, citii un capitol sag o egloga in original,
si, dup& ce yeti ved6 indat& ce dificultate v6: presint&
lectura, citi aceleasi rinduri inteo traducere buna, si yeti
mäxturisi ca. in traducere alI aflat o pl&cere fAr& compa-
ratiune mai mare decal In original. Aci nu e vorba de bar-
batii, care dup& terminarea gimnasiului se ocup& anume
de studiul anticitiL Aci e vorba numai de gimnasiasti ;
ei pentru gimnasiasti este un adev6r incontestabil, c& ei
inteleg si gust& pe un autor mult mai bine in traducere
decal in original, si c6, prin urmare traducerile moderne
ar put6 Inlocui in acéstd privintd, cu totul lectura in limba
originala.
Au dar drept adversarii clasicitatil ; i, dac& studiul lirn-
bii latine este cel principal In gimnasig, causa nu pOte fi
cea aratata sub punctul 1.
2. SA trecem acura la punctul al doilea. Aci disputa de-
vine c6rtg, ; nu mai are sens si nu mai e de descurcat.
Unil die c& autorii moderni sint mai buni, i num6r6: vre-o
cati-va. Cei-l-alti dic c5, autoril vechl sint mai bun! i num6ra
si el vre-o cati-va. and incepe cine-va cu personalitati, atunci
incet6z& cu rationamente. Cu tOte acestea putem dice a ail
drept inimicii clasicitäii, c'and ne spun c& autorii moderni
pot sa fie tot asa de buni, luat fle-eare in parte. C&ci ce
merit mare este in Cornelig-Nepos, in Livig, incat lectura
lui Gibbon sag a lui Macaulay s& nu pOt& aduce tot acel
folos ? Ce merit s& fie In Cicerone ? Stil ? Idel? Atunci s&
citim pe Lessing, cu stilul mai frumos cleat periodele mo-
notone si lung suflate ale lui Cicerone, ei cu idei origi-
nale si fertile, dup& care poti vena in tOte operele lui Cice-
rone far& a afla vre-una. Ne mai rêmâne din autorii gim-
nasiall Ovid cu Metamorfosele, Virgilig cu Eneida, Horatin

www.dacoromanica.ro
 100

si Tacit. Fara indoela, in privinta ideilor i gustului estetier

o lecturl, din Dante, din Camoens, din Nibehmgen ar face
tocmai cat Metamorfosele 0 cat Eneida, dm& nu mai mult.
Horatiii 0 Tacit In adev6r slut autori clasici In cel ina
strins sens al cuvintului, 0 este greu a arata eine din
autoril moderni le-ar corespunde. Atat insa este sigur ca.
citirea pasagelor etice din Goethe, sail a scrierilor istorice
de Prescott, de Gibbon, de Herder ar produce tot acea utili-
tate teoretica asupra elevilor ca i acel doi autoff...
Dm& totusi studiul limbii latine este cel fundamental
in gimnasiti, causa adev'erata nu pote fi neajunsul autorilor
moderni i preferinta a cinci-sase autori vechi.
3. Sa ajungem In fine la punctul al treilea. In favOrea
clasicitatii s'a spus aci c eel mar celebri Omeni aü fost
nutriti cu ea, si apoi ca noi, Romanii, in special aveni lipsa
de limba latina ca izvor pentru constituirea limbii nOstre
proprii. In ceea-ce privesce Omenii celebri, se pot face la
acest contra-argument, trot replicari : intãiü, c exista pen-
tru o suing de celebritati moderne nutrite In studiul anti-
o suing tot asa de mare lipsita de ac6sta ; al doilea,
ca celebritatile anticitatii au devenit celebritati, fara un
asemenea studiO ; In fine, al treilea, i ace'sta este adev'erata,
repliCare, cä gimnasiul nu are tendinta principalä de a pro-
duce geniuri saii celebritati i ca trebue sa se adreseze
cu inv6tamintul s'eil la acel termin de mijloc al inteligentei
pe care ni-1 arata majoritatea copiilor...
Iar ce se atinge de importanta limber latine pentru nor
Romanil in specie, aci ap6ratorii necugetati al clasicitätir
comit er6rea heterou zetesis, adica ajung cu demonstrarea.
lor alt unde-va decal unde trebuiati sà. ajunga. Domnia,
lor demonstr6z5, importanta limber latine In genere pentru
Romani; pe ac6sta nu i-a trecut nimènui prin cap a o
contesta. Dar vorba este de a demonstra, ca limba iatin
este studiul cel mai important in gimnasia,, i ac6sta este
cu totul alt-ce-va. Aicl nu se pOte aduce argumentul numit.
Cad studiul filologic al limhii latine, cu scop de a larnuri

www.dacoromanica.ro
 101

si regula limba rom&nA, are din capul loculuf alt funda-

ment si. alt metod de inv6tAtur& deca,t cel adoptat in gim-
nasiii, si va r6m-an6 ca specialitate rezervat Universitgtil%
pe camd gimnasiul dup& natura sa nu are a se ocupa de
specia1ita4 ci numal de cultura general& a inteligentel.
Acel studiti limbistic cere, mai intadii de tOte, cunoscinta
limbet vulgare, precum se vorbia de popor in Italia si. in
provincii, iar nu cunoscinta limbei clasice a autorilor care
se tractOz& in gimnaziii si care e forte deosebit& de aceea.
Rir& indo616, studiul limbil latine este o conditiune pentu
studiul filologic in acest sens, ca, orl-cine vrea s& studieze
limba romama., trebue sa, fi studiat mai intaiii limba latin&
din liceti. Insd, cine a studiat numai limba latin a. din gim-
nasit, acela n'a f&cut Inc& aprOpe nimic pentru cea romank
si de aceea nu se p6te (lice ca, studiul limbil: latine in gim-
nasiü are de scop, saii de parte important& a sa, cultura
rational& a limbii romftne. Cine ar dice ac6sta, ar trebui
sa qicl, d. e. ca., Inve land a scrie caligraficesce, ne prepa-
ram pentru arta picturii. In adevEir scrierea ne d& primele
rudimente de pictura, ne da, un condeiti sail un creion, ne
da hartie, ne conduce mama spre copierea a cator-va
semne, etc. Ins& ar fi absurd de a numi acOsta o prepa-
rare pentru arta picturii.
Asa dar scopul studiulul limbii latine in gimnasiii nu
pOte fi nicidecum limbistica romana. Nefiind dar, nici
exemplul barbatilor celebri, nici importanta pentru limbis-
tica romank causa adev'erata. pentru care limba latin& este
studiul principal in girnnasiii, nu re'rna,ne decal de a da
drept inimicilor clasicitatil si in privinta punctului al treilea.
Cu acOstä concesiune insa am ajuns la terminul OAR nega-
tive a disertatiunil n6stre si apoi avem a trece In fine la
parted positiva.
§ 5. Resumat §i transitiune.
S'ati expus intadii cele trei argumente ale adversarilor,
s'ati aratat apoi contra-argumentele corespun46tOre si. in

www.dacoromanica.ro
 102

fine s'ail combatut aceste contra-argumente. Resultatul

este : inimicil limbii latine in gimnasiii aü drept de a (lice
oil autorii vechi se pot cum5sce tot asa de bine din tradu-
ceri, ca, autorii moderni shut tot asa de buni i c cunO-
scerea limbilor moderne, ca limbi, ar aduce mai mare
utilitate social& deceit cundscerea unei limbi mOrte, ca
cea
Acum Insá se nasce intrebarea cea decisivA : ce urinezk
din acest resultat conces ? Care este conclusiunea din cele
trel premise adeverate ? Si aci am ajuns la punctul uncle
incepe erdrea adversarilor. Adversarii cic cl conclusiunea
nu este dealt una : adica, c limba latin& nu mai 'Ate Ii
stadia fundamental in gimnasiil i cä prin urmare trebue
s.," se tae cea mai mare parte din timpul consacrat eL
Intru acesta adversarii se insa16.
Conclusiunea este dubla : Saü In adever limba lating ca
studiil esential trebue sa, fie del:arta-LS din Heed, fiind-a
cele tret cause din care s'a Introdus acolo, nu stilt vala-
bile, saIl, a/ doilea, causele pentru care s'a introdus
limba Jatin In gimnasiii, nu sInt cele trei, ci sint altele,
si atunci argumentarea spre combaterea lor a fost super-
flu& Cand causele introducerii limbii latine In gimnasiii
ar fi numai trel, atunci adversarii ar avea dreptate in
conclusiunea bor. Pana cand ins& acest numer de trei nu.
este demonstrat complet, pna atunci conclusiunea este
falsa, cad mai exist& posibilitatea altor cause prin care sl
se sustie limba latinä cu t6t1, importanta ei.
Asa dar : indatà ce se va ar&ta c6, limba latinA a putut
sg, aib i alte cause pentru care a fost introdus& ca studiti
principal In gimnasiii, afar& de cele trei comb&tute, si cã
nouele cause sint mai puternice decat ori-ce obiectiune,
atunci deodath va fi cOut tOt argumentarea adversarilor,
si lupta lor va fi de comparat celebrei aventurt a but Don
Quijotte, cari in ideea sa se lupta cu uriaiT, iar in realitate
se luptase cu mori de vent ; atunci deodatA, vom fi ajuns

www.dacoromanica.ro
 103

la tinta acestel micl disertAiunI, adec& la demonstrarea

studiului limbil latine ca al celul dintaiii in gimnasiii.

§ & Afirmare
Causa principal& pentru care s'a introdus limba latina
ca studig fundamental in gimnasill este in adev.ar alta §i
se afil pe un alt ttir&m. Acea causa st& in cea mai
strins& leggtur& cu principiul intregil educatiuni i nu se
with apre-tui cleat acolo unde se afla consciintl despre
acest principiü. Fiind-c& dar mentionata cam& adev&ratl
are o rad&cin a. mai ad&ncl, trebue sa,-/ desgrop6m intaill
tot p&mintul in mijlocul cAruia a crescut, i apol II vom
scdte la lumin& natura §i importanO, er.
Avem prin urmare a resolvi acum urm&tdrele IntrebgrI :
1) ce, scop urmgresce educatiunea ? 2) care este importanta
studiului pentru educatiune ? 3) care este importanta limbil
latine pentru ?

§ 7. Scopul educatiunil
De la intelegerea scopului orärel educatiuni intelec-
tuale ataxia& Intelegerea utilitiT limbil latine. De aceea
noI nu putem da o definitdune a educatiunii dup& ideea
nOstth, fiind-ca, atund s'ar dice c& i-am formulat anume
scopul potrivit cu tesa nOstra si in favórea eI. Vom ex-
plica dar scopul urm&rit de educatiune ast-fel precum este
inteles §i pus in lucrare de pedagogil eel mai celebri, fie
orl-at de osebiti in parerile Mr, pentru a demonstra apol,
c& din cele mai diferite autoritätl pedagogice ca.§tigm to.
-WO acela§ resultat in privinta materiel nOstre.
Care pedagog v6 este mai de aprope conoscut §i cu ale
aruI idel sá Incepem ? Far& partialitate ! Orl-care ar fi !
Lock e... Rouseau... Diesterweg... Pestalozzi ? Eaca patru pe-
dagogI cunoscatl de tdta, lumea si lua.t1 din tOte sistemele.

www.dacoromanica.ro
 104

SA cercetAm ideile despre educatiune a tus-patru si, v6-

clênd ce ail cu tap in comun, s& decidem c& ac6sta va fi
notiunea sail esenta scopului educatiunii.
Locke, celebrul filosof 'V autor al IncercArii adespre
mintea omenéscA» (1694), a scris cu un an mai 'nainte o
carte adespre educatiunea copiilor» (1693)... Aci determina'
educatiunea ast-fel : «Tinta educatiunii este a aduce pe
individ in stare de all 'Astra la tOte Intamplgrile si in
t6te imprejur&rile caracterul s611 neschimbat, de a nu co-
mite nimic in contra demniatii sale de om. Prin urmare,
principiul fundamental al educatiunil este : a int&ri sufletul
spre abnegatiune §i. spre suprimarea dorintelor sail pasiu-
nilor periculOse...»
Jean-Jacques Rousseau se exprim& in «Emile» (1762),
asupra educatiunii, asa : c(Noi venim slabi in lume, si ne
trebue tärie ; despoiati de tOte, §i ne trebue ajutor ; neso-
cotiti, §i ne trebue judecati. Tot ceea-ce ne lipsesce la
nascere, ce ne trebue ins& cand sintem marl, are s& ne
dea educatiunea (Cartea I). Ast-fel educatiunea prepar& fe-
ricirea. Principiul ei consist& in a infresna dorintele si pa-
siunile (Cartea II).
Diesterweg, renumitul director al Seminarului de inv6-
Wort §i. acum (1862) deputat In Camera din Berlin, a
publicat la 1844 lucrarea sa pedagogic& principal& (In-
dreptar pentru formarea inv6tAtori1or germani...» Din par-
tea general& extragem urm&tOrele principil : i Educatiunea
este thrminat& când omul s'a copt inteatAt, !neat sA, aib&
vointa si puterea de a se cultiva §i. a se sustine insu-si pe
sine in viOta sa. Cad Oita educatiunil nu este alta decAt :
activitatea independenta, (adica, independent& mai intaiil
de pasiunile interiOre §i. apoi de ori-ce influent& contrarie
exteriOr&) in serviciul adevarului, al binelui §i. al frumo-
suluh.
In fine Pestalozzi, intre scrierile sale destul de peda-
gogice, destul de numerOse, a publicat una fundamentala.

www.dacoromanica.ro
 105

(iCercetgrt despre progresul naturit In desvoltarea geniulut

omenescr, (1797). Acolo (lice Pestalozzi : Eü, ca din naturg
separat de altil, a fi i as rOmgne egoist. Ins& tot na-
tura m'a legat.de alte imprejurgri si m'a silit sA, rnA supun
lor, ea m'a pus In-WA In dependentg de la mama, prin
care si sub a egret privighere am crescut. AcOstg depen-
dentg este isvorul moralei si produce recunoscinta, supu
nerea, increderea, amorul, cu un cuvint tOte simtimintele
ce contrabalantg egoismul. i acest egoism trebue sä fie
nimicitD.
SA resuingm acum ideile ce le-am cgstigat din opiniu-
nile acestor patru pedagogy In privinta intrebgrit generale
spre ce tinde educatiunea ? Cei patru pedagogt, si in urma
lor tog cei-l-alti formulOzg tinta educatiunit ast-fel : nimi-
circa márginiriI egoistice a individului §i supunerea lui
sub rafiunea lucrurilor spre a-1 face independent §i inteirit
in contra pasiunilor sale proprii §i influenfelor exteridre.
Tott amplificg In felurite chipuri acOstg idee. Tott insa, se
intalnesc in acea conditiune generald a educatiunii.

§ 8. Importanta studiului pentru educatinne.

SA rAspundem acum la a doua intrebare. Dacg tinta edu-
catiunit este nimicirea mArginirit egoistice a individulut Si
supunerea kit sub ratiunea lucrurilor spre a deveni inde-
pendent si Intgrit in contra pasiunilor sale proprii si a
influentelor exteriOre, In ce raport stA studiul teoretic cu
educatiunea ?
Este el singur suficient pentru educatiune sari nu ? Stu-
diul teoretic, fiind ca ort-ce teorie, general, nu este si nu
pOte fi de ajuns pentru educatiunea individului. Educatiu-
nea practicA, care se dg In familie, va rAmAnO totdeauna
elementul fundamental, elementul care se adresOzg dea-
dreptul la calitgtile naturit fie-cgrui om, le desvoltg in
parte, in parte le suprimg si le aduce In armonie unele cu
altele. Asa dar studiul nu p6te fi decgt un compliment al

www.dacoromanica.ro
 106

educatiunii familiare, Insä este un compliment asa de

esential, incat Mt% el educatiunea nu s'ar ajunge nicio-
data scopul.
CAA care este semnul caracteristic al studiului teoretic?
Pe cand tag, practica si tit& experienta nu ne da, alta
decal casuri determinate, mArginite, teoria ne ridica, la
abstractiune, la universalitate. Experienta ne da, faptul
individual, teoria ne da," legea general& Ce diferenta, esen-
tiala, exista, Insa, intro faptul individual si intre legea ge-
nerala, ? Faptul individual este variii, legea este una ; faptul
individual se schimbk legea r6mâne constanta,, faptul indi-
vidual mOre, legea e nemuritOre. Un balon se sue in aer,
o piOtr a. cade la paanint, un inel ceresc. Invêrtit in giurul
planetului se sparge si devine un num'or de sateliti si
alte mil si mii de fenomene. In tOte acestea domnesce una
si aceeas lege: gravitatiunea care nu se schimbA, nu trece,
ci remane In veci ca ideea generatrice, ca sufietul motor
al unei infinit6ti de fenomene fisice. Asemenea lee sint
obiectul studiului teoretic. Cine dar se ocupa, de studil
teoretice, in spiritul aceluia se petrece procesul de a scOte
din sute de casuri treatOre, elementul etern. Cand, dupg,
un studia teoretic, consideri practica, atunci te dedal a
ved6 si a intelege dintr'un punct de vedere constant o
lume schimUtOre.
Cu cat o fact acOsta mai mult, cu atat 41 devine o a
doua naturà, pang, cand in fine ai castigat in sufietul tO.ii
un sir de asemenea legi constante atat de numer6se
inat devin predominatOre in inteligenta ta si tu devil un
om statornic si cristalizat in ideile tale, dintr'un om nea-
segat si balotat ce ere mai 'nainte.
§i Ore a educa nu vrea sa, die& aprOpe tot acOsta ? Inta-
resce-te in contra pasiunilor si influentelor exteri6re, acOsta
ne prescrie educatiunea. Cum sa, te intlresci in contra in-
fluentelor exteriOre si In contra pasiunii, cand vedem cà
lumea in tot minutul te incOrca, ? ca, fie-care din not avem
sute de ocasiuni de a ne excita §i de a ne satisface pa-

www.dacoromanica.ro
 107

siunile egoiste ? Inta'rirea in contra acestei influente exte-

ribre se face prin maxime de caracter. Cirie cun6sce cat
de putinti, psichologie, acela sole ca. in suflet se petrec,
cu sail fara vointa nOstra, lupte de idei, ca unele resista
altora, si altele concOrda cu ele ; uitarea este rezultatul
luptei de opositiune, tinerea in minte este resultatul con-
cordantel. In acSsta, lupta se inteiresc ideile. Taria unel
idei ataxia de la resistenta cu care pOte intampina orce
idee adversara, o pOte slabi si. in fine departa din consci-
int& Dad, dar, este vorba a slabi .si in fine a departa cu
totul din consciinta nOstra atacurile periculOse ale lumil
ce ne incunjOra, atunci va trebui sa cautam alte idel care
sa fie in noi printr'un lung exercithl Intarite, intrate si
devenite a doua natura, asa that sa fie mai tar/ decat
ori-ce alta noua idee ce navalesce asupra lor. Asemenea
idei fundamentale a unui suflet care Sint mai tart decat
ori-care altele, si. anume decat o pasiune sail o tentatiune
exteriOra, se numesc maxime, §i. omul, in tare aceste
maxime sint formate si cu succes puse in lucrare, se nu-
mesce un caracter. Caracterul nu sovaesce cand in stanga
cand In drépta, nu este astadI de o opiniune si mane de
alta, precum il influentSza lumea exteriora, astadi ast-fel
si mane alt-fel, ci fiind In maximele sale mai tare decat
ori-ce alta influent& el este unul si acelas totdeauna, este
constant, fiind-ca poseda o lege nestramutata, pe cand ten-
tatiunea nu-1 este decat un cas individual in perpetuil
schimbator.
Dupa ce am desvoltat ast-fel ideea caracterului ca a unui
resultat din educatiune, se va Intelege pe deplin ce influ-
inta, are studiul teoretic asupra educatiunii, &lid, asupra
for/Axil de caracter. Studiul teoretic deda pe individ a
considera legea, si nu faptul isolat, educatiunea il invata,
a se tine numai dup. principill si nu dupa intamplarea
individual& Ast-fel teoria s'ar puts nunai un caracter In
abstractiune, si caracterul o teorie In lucrare....

www.dacoromanica.ro
 108

§ 9. Importanta Iiinbei latine pentru studifi.

Acum sa facem pasul din iirm i sa aplicam cele ex-
plicate la clasicitatea latina. Fiind-ca tinta educatiunil
este de a ne Intari In principil constante In contra or-
carul fel de tentatiuni, de a ne nimici dorintele egoiste
neregulate si de a ne supune ratiunii : acel studiti teoretic
va fi Gel mai puternic ajutor al educatiunii practice, care
ne va presenta : 1) o regularitate strict i precisa cu cele
mal putine exceptiunI posibile ; prin acésta se castig& ideea
principiulul ; si 2) o sfera de obiecte asa de Intinsa Inca
sa pa& influenta asupra marii parti a existentel nOstre
spirituale i sa ne lumineze i intaresca pe cat se 'Ate
-tOte ramificarile sufletului nostru spre a ne da o arma in
contra varietatil sensatiunilor.
Aceste cerinte ce educatiunea le adresézà studiulul teo-
-retie sint atlevkata i singura mesura, la pierre de touche,
dupa care trebue sit fie cercetate i distinse obiectele in-
vètamintulul gimnasial. Cercetand dar cu acdsta me'sura
vedem ca, din tOte studiile secundare, unnl singur cores-
punde tutulor acelor cerinte ale educatiunii, i acesta este
studiul limbii latine. AcOsta o vom proba prin compara-
rea i apretiarea celor-l-alte obiecte ale invetamintulur gim-
iiasiaL
Ma intâiü sciintele exacte, Si Intre ele Fisica, Chimia si
Istoria naturala, nu aü o sfera de obiecte intelectuale in-
tinsa, ci numai regularitatea sciinific i acésta Inca,
dup& modul propunerii in gimnasiii, intr'un grad secundar.
Importanta lor consist& mai mult in utilitate practica (In
intelesul marginit al cuvintului) i In desteptarea spiritu-
lui de observatiune, iar nu in Insa-si conformarea inteligentel.
Lor ii se cuvine far& Indoéla un loc, Insa locul inferior in
ierarhia studiilor umanidre.
Cat pentru Matematica, acésta are o calitate pre-Ws& i o
are in cea mai mare perfectiune, adica : o regularitate exem-

www.dacoromanica.ro
 109

plark o necomparabil& claritate i precisiune. Insä, pe de

alt& parte, obiectul ei este cu totul mArginit si in margi-
nile sale nu se ocup& de sfera altor idel ale nOstre, este
dar indiferent. Mgrginirea i indiferenta, de si sint pentru
desvoltarea special& a Matematicer, ca sciint&, calit&ti de
cel mar mare pret, nu pot fi privite in gimnasiü ca favora-
bile, 0 dail acestel: sciinte un rang mar secundar intre
studiile gimnasiale.
Trecend acum la limbile moderne studiate in gimnasiii, si
mai intaiii la limba francesa,, avem a constata, c, pe rang&
folosul practic, importanta lor mar este aceea c. ne pre-
sint& printr'o literatml, avut& sfera cea mai intins& i mar
apropiatä inteligenter nOstre. Defectul ins& le este ca
gramaticei i stilului lor le lipsesce regularitatea precis&
pe care o at linc bile antice ; totusi isr conserv& impor-
tanta lor pentru scOlele secundare din causa sus numite-
lor calitati.
Vine apor Istoria. Istoria universal& are o cuprindere de
obiecte asa de intins6, incat pote influenta in adev'er asu-
pra intregii nOstre existente spirituale. Ceea ce lipsesce
acestur studiti este stricta i precisa regularitate, este ideea
legit care, fie cat de marcat& de catre cati-va istorici fi-
bosofl in teorie, nu se afla, in detaliul realit&tir ce se pro-
duce inaintea ochilor nostri, nu se afil, mai Intâiü de 'Mt&
in cercul in care se 'Ate inve'ta Istoria in gimnasil Ast-
fel istoria ocupg nu gradul suprem, ins& un grad inalt in-
tre studiile umaniOre.
Limba elena are tOte calit&tile sus mentionate ce se cer
de la un studiü teoretic in ginmasiii. Ins& pe de o parte
diferenta intre cele patru dialecte elenice fundamentale, pe
de alt& parte prea marea varietate a formelor gramaticale,
mai ales in teoria verbului, fac de lipsesce acestei limbi
limpedimea i precisiunea sciintifica, intr'un mod fOrte sim-
titor. Gramatica elen& este departe de a avO insusirile sim-
ple 0 caracteristice ce le are gramatica latina. De aceea,
recunoscend importanta limber elene pentru gimnasiii, nu

www.dacoromanica.ro
 110

putem totusi a-i concede o insemnItate egala cu limba la-

tink si. de aceea trebue sa credem ca directiunea, ce r6-
sare in statele vecine de dincolo de Carpati, de a halocui
in gimnasià limba latina intru cat este studifi principal,
prin limba elena, va rOmAnë o utopie germana. Gradul
suprem intro tOte studiile gimnasiale se cuvine limbel la-
tine. Avend, ca limb& si literatura,, In genere o sfera din
cele mai intinse si predomnitore in inteligenta scolarilor, acest
stpdifi, ca studifi antic, mai are si propaga calitatea cea
eminenta a intregil anticiati, pe care unii o numesc obiec-
tivitate, altii realitate, si. a careia esenta este : a scOte egois-
mul sail individualismul din fie-care om si a supune pe
acesta unel sfere superidre, adica, Intru cat este cetatOn
statului si. disciplinei, Intru cat este spirit ganditor natu-
ru i. lucrului si adevOrului. Ast-fel subiectivitatea, cu luptele
nefericite ce le produce, lipsesce dintfinsa. Si de aci pro-
vine impresiunea de repaos si. de marime ce ne-o produce
anticitatea, pare ca dintr'un rifi turburat intram in ocea-
nul limpedit ;- de aci provine diferenta ea, pe cand In scrie-
rile modernilor audim totdOuna vorbind un individ cu mar-
ginirea sa egoista, in operele clasicitatii, in Tucidide, in Ce-
sar si. in Salustiu nu audim pe istoriograf, ci pare cO, au-
dim insa-si istoria ; in epopeele lui Omer si in cantecele
rustice ale lui Virsiliii nu vedem pe poet, ci chiar intam-
plarea si realitatea poeticti. Acosta calitate este puternicul
argument pentru care studiile clasice all fost pana acum
nutrimentul principal al inteligentel In omenirea culta si
va rOmanea totdOuna pan& cand va fi vorba de bine, de
adevOr si de frumos. Ins& acesta calitate o impartäsesce
limba latina cu limba elena. Ceea ce este proprid limbii la-
tine si o inalta peste cea elena din punctul de vedere al ins-
tructiunii gimnasiale, este simplicitatea si regularitatea
crramaticii. Gramatica latina cu cele mai putine exceptiuni,
In
ell o precisiune lapidara, cu o vigdre si energie de stil
pare cä ar fi granit turnat, este unica intre gramatici si

www.dacoromanica.ro
 111

va rèman6 prin urmare pururea cel mai bun fundament

si cea mai bun& disciplina pentru ori-ce parte a gandirii
nOstre.

§ 10. Resumat si eonclusiune

Din cele spuse result& : limba latina, a-vend gramatica
cea mai rigurOsa, avend o intindere de sfera, care p6te fin-
brat* tOte partile inteligentei, aVend in fine obiectivitatea
antica, este studiul fundamental al gimnasiului nu numai
ca studia teoretic, ci chiar in privinta morala si este tot-
deodat a. modelul care ne arata cum instructiunea si. edu-
catiunea se intaresc una pe alta. La acest merit principal
si. decisiv, mai yin ca noi merite, ca este de mult admis in
instnictiunea popOrelor civilisate si ca prin urmare form6za
o radacinä comunl, a intregii culturi: europene.
Spre studiul limbii latine dar si In genere al anticitatii
clasice ati a se concentra tendintele de indreptare in pri-
villa invetamintului In scOlelele secundare. Acest studiii,
departe de a r6manea indèr6st, trebue sa castige din contra
o desvoltare energica, in cantitate un mai mare num6r de
ore consacrate lui, iar in calitate o mult mai mare rigOre
gramaticala si. o mai vie introducere in spiritul antic. Atunci
el va patrunde in maduva junimil nOstre studiOse, ca nutri-
mental cel mai sanatos al ratiunii ; atunci a va ocupa in
timpul gimnasiului tot cercul ideilor si. o va feri ast-fel
inteun mod adev6rat pedagogic, adica spontaneil, de molip-
sirea cu lucrurl mai inalte insa tocmai de aceea periculOse
junimil, precum sint politica si altele ; atunci va realisa fru-
mOsele fructe si. in tinerimea nOstra, ii va da si el ceea ce
a dat claselor cultivate din apus, un spirit adanc de reali-
tate, care in partea practica se presintä ca onestitate §i. in
partea teoretica ca iubire de adear si, In ori-ce cas, ca se-
riositate de earacter, §i. atunci vom av6 in fine fericirea
de a clice cu drept cuvint : tinerimea nOstra este cOpta,
pentru misiunea ce i-a reservat-o istoria tarii si epoca in
care traesce. Tilu Maiorescu.

www.dacoromanica.ro
 112

IL Teorie. 1. In acest discurs, care a putut fi rostit,

dar care a putut rèmand i nerostit, intocmai ca qi pane-
giricul de mai sus, autorul caut s demonstre 06 in qcOla
secundar& -- in gimnasiti i in liceil, studiul cel mai In-
sert-mat trebue sä fie studiul limbii latine. El cauta sã
stabil6scl, acest adevk cu ajutorul faptelor i cu ajutorul
rationamentului, §i se abtine de a excita pasiunile audi-
torilor sati cititorului. Cu alte cuvinte, acest discurs are
de scop de a intemeia un adevk in mod obiectiv sail sciin-
tific. Discursurile care urm Aresc stabilirea unui adevk
in mod sciintific se numesc disertatiuni.
2. Predicele, oratiunile funebre, disertatiunile se asdra,n6,
intre ele prin faptul el tOte uranAresc dovedirea unel. tese,
MIA ca adunarea inaintea cArora sint tinute s6, aib6, me-
nirea de a lua o hotaxire in legaturA cu ea. Ele nu tin-
tesc, ca discursurile deliberative, sa, hotgrascA pe Omeni, ci
numal sa.-1 instruescá, demonstrAndu-le un adevk. De aceea
ele se numesc discursuri demonstrative.
Exercitiul SA, se citOsca, si s se analiseze cu
dea-mlnuntul modul de argumentare din disertatia de
mai sus.
Exercitiul IX. SA se compung o disertatie cu ur-
mAtOrea tesl : Pentru ce limba este cel ma Insemnat ele-
ment al unei nationalitati. i pentru ce, prin urmare, trebue
sa, cultivAm mai presus de tOte limba nOstrg, ?

8.
BECHISITORUL IN PROCESUL CAL1NIC
(Inaintea Curia' cu jurati)
I. Istorie. La 6 Martie 1871 s'a judecat de cdtre Curtea cu
jurati din Ia§1, procesul fostului Arhimandrit Climent care a in-
cercat sd ucidà pe Mitropolitul de atuncl al Moldovel, Calinic
Miclescu.
Dupd ce, dupd obiceiü, s'a constituit comisiunea juratilor
presidentul a luat jurdmintul fie-chuia, grefierul eiti actul de
acusare. Acusarea era acésta : In sera de 19 Ianuarie 1871, Arhi-

www.dacoromanica.ro
 113

mandritul Climent, profesor la seminariul din Iasi, a venit la Mi-

tropolit si, dupd ore-care disculie asupra unel adrese pe care i-o
Meuse Mitropolia, a tras patru focuri de revolver, care ail rtinit
pe Mitropolit.
Se citirg apoi depunerile (mgrturiile) facute de acusat si de
martori la instructie (la cercetarea judecgtorului de instructie), se
ascultard din nod martoril propusi si de apgrare si de acusare.
Dupg ce se terming ascultarea martorilor, presidentul dete
cuvintul proeurorului general ca sfi rostésed acusarea (reelzi-
sitoriul).
II. Discursul. D-lor jurati, snu am trebuintd a de-
monstra unor OmenI serio0 §i pdtrung de demnitatea
si importanta functiunii lor, gravitatea acestel cause.
Titlul ei proportiunea irnensd ce a luat in societate,
faima el, slut destul de elocuente, i d-vóstrd, care veniti
din mijlocul societdtii pe care o representali §i care ati
ascultat actele citite i mdrturille depuse, aff simtit-o §i
o simtitI, ca 0 mine.
Dacd acdstd causd este gravd i importantd, este tot-
deodatd §i singulard in analele nOstre judecdtoresei. Ea
a excitat atat interese lumesci cdt §i spirituale; interese
lumesci, pentru cd un om a voit sd ridice vidta unul alt
om; interese spirituale, pentru cd un preot a Intins arma
ucigkOre asupra altui preot.
0 I ce fapt oribil I Cdt este de 1a§1 Cdt este de odios !
Este la§, pentru cd victima a fost atacatd prin sur-
prindere la o distantd apropiatd, piept la piept §i cu un
instrument, ce, duce imediat la scop; este Inspdimintkor
pentru eh victima este de un caracter dulce, blAnd, gra-
tios, care nu scie ce este feutatea, care nu e capabil de
a ofensa i cdruia niciodatd, cred, nu i-au vibrat pe buze
cuvinte supèrdtOre; este odios pentru cd ambil sint
preoti, until §ef, cel-l-alt inferior, unul fdcètor de bine 0
proteguitor, §i cel-l-alt folosit.
Prin acest fapt, acusatul, In dubla sa calitate de cleric
si cetiitén, a pus in mi§care deodatd ambele jurisdictiuni,
inaintea cdrora este justitiabil.
Reloriect de Adamescu qi Dragomireecu. 8
www.dacoromanica.ro
 114

Justitia eclesiastica 1-a judecat 5i 1-a exclus din cler

ca nevrednic. Acum a5teptam ca 5i- justitia lumésch sa--51
faca datoria.
Domnilor jurati 1 Cand avem a judeca pe un om, pen-
tru faptele criminate ce i se imputa, trebue sa-1 cunóscem
bine: sa cercetam calitatile sale, temperamentul sn, mo-
ravurile 5i ocupatiunile sale, cki numal ast-fel ne vorn
face o justa idee de gradul culpabilitatii lui.
Climent, astacli dupa decisiunea sinodului ce ni s'a
comunicat, numitul Constantin Nicolau, fost calugar,
din momentul ce a primit tunderea 5i a imbrkat haina
calugariei, a primit 5i imbratipt credinta 5i principiile
institutiutiii calugariei.
Care shit principiile acestel institutiuni ?
Filosofii ail clis ca omul este o ninth simtitOre, ratio-
nala, compusä din trup 5i suflet, cu trupul muritor, su-
pus miseriilor lumil, cu sufletul nemuritor, aspirand la o
altd viéta fericith 5i eterna, 5i inv6tatil religio5l aii creclut
5i cred ca trupul ar fi o piedica pentru desvoltarea partii
celei mai nobile a omului, pentru desvoltarea spiritului.
De acolo s'a nascut intrebarea, daca n'ar fi mai bine 5i at
putinta, ca omul, tr5ind Inca, sa se desfaca de trup, sau
mai drept, de ale trupului, 5i sä tra6sca numal pentru
suflet, pentru ca ast-fel sa se perfectioneze ? Sublima idee !
Triumful spiritului asupra materiel.
Omenirea a inteles de mutt aceste nobile cugetari 5i,
de multi ani Inca inaintea cre5tinismu1ui, a inniintat
Inadins institutiuni, spre a ajunge la acest ideal. Cali].
garul la cre5tini, dupa Imbracarea haineI, devine o ninth
care, de 5i traesce, se lépeda de lume, de familie, de
plkerile 5i afectiunile el, pentru ca nu miseriile lumii
sa fie piedica desvoltarii sale morale 5i spirituale ; el e
considerat trupesce ca 5i cum nici nu exista, se retrage
adese-ori In locuri departate de thrguri, de sate, 5i-5i
stabilesce o locuinta In pdduri, munti 5i chiar in pe5teri.
Iata pe scurt principiile fundamentale ale institutiunil

www.dacoromanica.ro
 115

calugarie, iata credit*, cugetarile pe care trebuia sa le

aiba Climent ca calugär.
Climent in* facénd studii seriase la universitatile din
Rusia §i din Atena, a trebuit sa patrunda §i maibine
ticeste principii, §i sa le cunósca mai bine cleat ori-cine.
Acum, d-lor jurati, sa venim la biografia acusatulni.
Aci procurorul da cate-va amanunte despre familia
a cusatului §i continua :
Instruit §i in bune societati pand la un timp, s'a bu-
curat de o intrega stima din partea tuturor celor ce 1-ati
-en noscut.
De la un timp incace, insa, s'a observat ca luase de-
prinderea pe care n'a voit s'o numésch dea-dreptul,deprin-
-derea de a bea...
In timpul de mai incace a fost numit superior la ma-
niistirea Golia din Ia§i. Administratorul unei manastiri
-cu oclOre i cu multe obiecte de valOre avea datoria de
a le priveghia §i a r8spunde de ele. Urma dar sd se faca
un inventar prin autoritatea administrativii, §i sd le pri-
mésca' in regula in séma sa.
Aci procurorul arata ca Climent a amânat merea face-
rea inventariului, i Ministerul a comunicat Mitropoliei
a-1 va destitui, daca nu se va supune. Atunci Mitro-
polia i-a trirnis o adresa, pe care el n'a citit-o ; prirnind
a doua adresa, a gasit §i a citit ,i pe cea d'intaiii, §i atunci
s'a dus sd vacla pe Mitropolit.
In fine, sosi fatala cli de 19 Ianuarie. Nu ra voiii ocupa,
domnilor jurati, de revolverul cu care acusatul .in acea
séré s'a inarmat, caci s'a stabilit Ca el avea deprinderea
a purta revolverul cu sine, and mergea la Socola, unde
profesa pastorala, morala §i teologia dogrnatica. Ches-
tiunea posesiunii revolverului asupra-0 devine indife-
renta", pentru ca, clice el, avea Ondul sa se duca la un
croitor ce §ade langa biserica Sf. Nicolae de la wsea, §i.
4e acolo la Socola.
www.dacoromanica.ro
 116

Când a esit din casa sa, pe la 7 ore, era deci decis a

merge pan5 la Mitropolie, pentru care sfarsit luase cu
sine acea adres5, si de acolo la Socola, pentru care still.-
sit se inartnase cu revolverul. Ast-fel a depus inaintea
domnului judec5tor de instructie.
S5 ne fix5m ins5 bine atentiunea asupra alegatiunit
din urm5. Era 7 ore séra, când a esit de acas i avea
intentiunea de a merge la Mitropolie, unde trebuia sh
sécl5 o or5. Cand a venit la Mitropolie, a concediat trä-
sura cu care venise ; prin urmare, dupà o ora când avea
gdndul s5 ésii, trebuia sà mergA pe jos, pand va veni o
alta trdsur5 ; apol sii se ducà la croitor, unde, cum se
intelege, avea gdndul s5 stea filed un timp Ore-care. In
tot casul timpul trebuia sd inainteze, si mergerea sa la
Socola, care era subordinath conditiunii de a nu II prea
tardifi, acum devenia imposibil5. Luarea revolverului
cu sine pentru Socola remAne, dup5 acésta, o chestiune
indoelnic5.
Pe la orele 71/4 sail 71/2 séra (19 lanuarie), se anunth
la Inalt Prea Sfintia Sa, i Eminenta Sa, care il iubia,.
I-a primit bine, cu cuvinte fOrte gratiOse.
LuAnd loc pe sofa, dupd invitatia Eminentei Sale, s'a
pus intr'o pos5 indecent5. Eminenta Sa nu i-a observat,.
ci, din contra, i-a facut onoruri mal marl, i-a oferit ta-
bac, pe care el 1-a primit duph a treia invitatiune.
Aci me opresc a face istoricul mai departe, c5ci me-
ingrijesc, sh nu rapesc efectul mürturiilor clare ale perai-
nelor ce afi fost presente. Ve las, domnilor jurati, suh viile
impresiuni ce aü produs acele marturil, i s'a contem-
play tabloul dup5 cum vi 1-au desemnat martoril.
Ve trimet planul odailor, ca s5 studiati localitatea si
positiunea el.
Acum sub acele impresiuni, ce ne-aa produs martu-
rale, sa cercetilm modul cum se justificA acusatul.
«Am fost iritat», dice el : «am esit in salon, si acolo
om'am Oita s5 me reintorc, sh cer ertare Eminentel

www.dacoromanica.ro
 117

«Sale, i, cand am apgrut in odae, Eminenta Sa m'a in-

«tampinat cu cuvinte §i mai insultabire ; de aceea, iri-
«tandu-m8 §i mai tare, nu scifi ce am facut mai de-
«pa rte».
Justificarea este neintelésà, n'are nicl un temeifi ; nu
putem nicI inteun chip a o admite I
Sa' ne aducem aminte de martori. Ambii martori spun
ca singurele cuvinte,. rostite de Eminenta Sa, aft fost
acele de : «E§I afard, sint bolnav : esi, &á pun sa te dee
afarg I», §i aceste cuvinte le-a pronuntat tocmai cand nab-
darea trecuse bite marginile el, caci acusatul, cu bite
ca obtinuse de la Eminenta Sa promisiupea 6 va pune
sa prefacd acea adresd, dach asa cum era nu o putea
prhni, nu inceta de a face observatiunile cele mai severe
5i critice amare contra administratiunii Eminentei Sale.
Iritatia ce s'ar fi produs in el este un pretext.
Cand cine-va este predominat de o asemenea pasiune,
§i vocea ratiunit este innklu5itá de a pasiunii, Mat se
supune orbesce imperiului ei, in acel moment, in care
ea se aprinde, mi§ca, ca o fortà motrice, actiunea omului.
In acel moment, and a fost iritat de cuvintele Emi-
nentei Sale, scotea revolverul din buzunar, orl lua in mana
alt-ce-va §i dadea.
MA el n'a facut asa. Sta trei `minute pe sofa in tdcere
§i se scOld repede §i trece in salon, fará a saluta ; acolo
sade ca dou8 safi trel minute in care interyal face o
mivare ce se parea a fi aceea a imbrAcaril blanei sale,
§i, apdrênd iar41 in odae, a care! u0 o deschide cu
mana drépta, se plded ca cum ar fi voit &à dea a inte-
lege call cere ertare, cum afi creclut atat martoril, cat
§i Eminenta Sa, care i-a intins maim bine-cuvintäbire_
Cand ajunge IP fata Eminentel Sale, care nu se sculase
de pe sofaua ce sta la partea opus6 a u.sii salonului, in-
cepe a trage focurile ',din revolverul pe care il tinea in
maim stanga, acoperit cu mâneca hainel.
Domnilor jurati I Crima de omucidere se constitue din.

www.dacoromanica.ro
 118

done elemente : 1) un om ucis, 2) vointa criminala de

a ucide. In specie, de §i nu este un orn ucis, dar din
momentul ce vointa de a ucide a existat, crima nu-
pierde existenta. Crima dar, ce imputam acusatului, este
aceea a omuciderii, sevar§ith dar neisbutitä.
AcestA calificatiune ne aratä ca vointa criminalà de a
comite uciderea a animat pe autor, dar, prin circurnstante
independente de vointa lui, victima n'a c5clut. Ranele
Eminentel Sale sint Inca deschise. Ele ne indicã c o
mana criminala le-a fkut. Medicii experti ne spun ca
acele rane s'ati produs de prbectilele revolverului §i ca,
dupg configuratiunea i positiunea lor, proiectilele aü fost
indreptate cu maim stang5. Apol, domnii medici adaog5,
ca daca acele proiectile infraü in alth parte, adic5 in piept,
efectul imediat era stingerea vietil Eminentei Sale.
Cat pentru vointa criminalà a acusatului, intru cat am
relevat circumstante din care se invederez5 ea a existat
premeditatia, vointa criminala este subinteles5. Cu tote
acestea, marginindu-ne a cerceta existenta vointel, numai
din imprejurarile faptului, nu am de loc nici o diticul-
tate a o stabili. Cad in salon, in done safi In trei minute
acusatul 0-a pregdtit arma, punénd-o in stare de a func-
tiona ; vine apol plecat inaintea Eminentel Sale §i, piept
la piept, trage trei focuri consecutive, iar cel d'al patrulea,
ce fusese Indreptat la tampla capului, a trecut alaturea,
.5i proiectilul a intrat In canapea».
Aa dar, faptul este savar§it, doveclile sint incontesta-
bile, nu avem nimica ce sa ne lase indoeli asupra vointei
criminale.
Acest fapt este gray, este important. Societatea, indig-
natfi 1)&15 in cele mai adanci sentimente, a §i pronuntat
yerdictul sea. Este sciut c5 viéta Eminentei Sale este
pretiós5 tuturor. Tote personalitAtile Taril s'aii pronuntat,
Corpurile legiuitOre, Domnul, Guvernul, autoritatile co-
munale, amicil, cunoscutil s'ail grail a telicita pe Emi-
nenta Sa. S5 multumim lui Dumneclefi, cà i asta-data

www.dacoromanica.ro
 119

ne-a dat o dovadd de iubirea sa, p5strdndu-1 sanalos

legall Intre,nol.
El bine I ce ye reaulne Domniei-vóstre, representantl
al societkiI, in acest Irian tribunal ?
Nu ye remâne alta, fgra indo615, deck, precum bise-
rica 1-a expulsat din cler, ca pe un nevrednic, d-yóstrà
s5-1 expulsall din societate, ca pe un criminal.
III. Teorie. Discursul de mai sus a fost tinut inaintea
Curfii cu jurafi (care, ajutat de tribunal, judeca intre altele,
procesele de omor), i anume de catre magistratul insarcinat
sa represinte ordinea public& (interesele societáiI i numit
procuror. Printr'insul, oratorul, aduce in genere inaintea ju-
rafilor t6te probele de vinovatie pe care un alt magistrat, ju-
deca'torul de instructie, le-a gasit in sarcina acusatulul, si are
de scop ca, s demonstre ca, fapta savar§ita de acesta cade
sub vre-una din prescriptiile precise ale legi, §i c decl me-
rit& dupa cum se prevede, o ped6psa saü alta In acele pre-
scriptii. Procurorul §1-ajunge scopul, cand convinge pe jurati
si II face sa raspunda, cu da, la afirmarile sale, formu-
late de presiaentul Curtii. Din rnomentul ce juratif aü
r6spuns c acusatul e vinovat de fapta ce i se imputa,
Curtea i-aplica, ped6psa prev6duta de lege. Tinta pe care
a urmarit-o procurorul in acest discurs este de a dovedi ca
acusatul de care este vorba a faptuit o incercare de omor
cu precugetare. Un ast-fel de discurs, tinut de procuror,
en scopul de a dovedi c un acusat a calcat legea intr'un
anume chili i trebue pedepsit, se nume§te rechisitoriti sail
acusare.
Exercitiul X.SI se transforme acest discurs din punc-
tul de vedere al stilulul (elocutiunit), cantandu-se a se in-
trebuinta, pe cat e cu putinta, in loc de neologismele §i bar-
barismele de cuvinte sail constructie, ce ar contine, cuvinte
romanesci §i constructii romanesci.
Exercitiul XI. Sa se compunä o acusare, avênd in ve-
dere un cas concret cunoscut de elevi.

www.dacoromanica.ro
 120

9.
APERAREA IN PROCESUL CALINIC
I. Discursul.Domnilor magistrati §i domnilor jurati,
d. procuror general a facut alusiune la opiniunea pu-
blica, ba-a si declarat, ca ea e in contra clientului nostru.
Insa, unde §i de catre cine s'a constatat acea pretinsa
opiniune publich ? Protestez in contra acestel constatarI, §i
chiar daca s'ar proba intr'un mod matematic ca opiniu-
nea publica, ca majoritatea natiunil ar ii in contra acusa-
tului, acésta nu m'ar face de loc sa crecl ca el e culpa,
bil. Caci nu exista nimic mai mobil §i mai schimbacios
deceit opiniunea multimii ; ea este supusa tuturor im-
presiunilor momentane, ea se schimba ca vêntul, se
mi§ca ca valurile maril. Ea nu voiii merge niciodata or-
besce acolo unde ea se va duce, §i vai de aceia care o'
urméza, ca sclavi I
Am vèclut ca tOta argumentarea d-lui procuror gene-
ral a apasat asupra premeditatiunii ; eti n'am vèclut
constatandu-se faptul §i imprejurarile in care s'ar fi co-
mis ; ci am v'eclut cu parere de WI ca, din nenorocire,
ne lipsesc martoril care ar puté proba 'Ana la evidenta
circumstantele favorabile acusatului.
Nu este Irish omor cu premeditatiune, precum pre-
tinde Ministerul public.
Martoril au constatat ca nici un motiv n'a fost ca Cli-
ment sa pOrte o lira indelungata in contra Mitropolitului.
Si, daca lipsesce cu totul motivul unui fapt, atuncl nici
nu se pOte privi faptul, ca provenit dintr'o intentiune
crirninalii. 0 urd neimpacata, dupa cum ar fi trebuit
&à fie ca motiv pentru un asemenea fapt, nu exista ;
o rivalitate politica iar41 nu era, cad parintele Climent
nu se ocupa de loc cu politica, ci, numal cu sciinta,
dupd cum all auclit de la martor1,de la martorl ono-
rabill. Rolul Mitropolitului in politica era asemenea nul.

www.dacoromanica.ro
 121

Afard de locul sea in Senat, care nu insémnd mult, el

nu are nici o positiune politica' ; prin urmare niment
n'are de ce sa-1 invidieze. Sail pOte s'ar clice ca Climent
-voia s devina Mitropolit ? Atunci nu era acesta dru-
mul pentru a ajunge ; afara de aceea, ere' multi alti
care treceail inaintea lui Climent.
Precum vedeti, domnilor jurati, lipsesce cu totul mo-
tivul unel crime, atunci lipsesce crima, §i avern aface
sail cu o alienare momentand sail eu o alienare con-
tinua a mintii sail cu o alta caush a lipsel ratiunii.
Trebue dar, s'a ,dicem, saa : 1) ca Climent era nebun,
sau 2) ca era lipsit de facultatile lui mintale din causa
lAuturil vinului, sail 3) sä constatam o mare iritatie care
i-a lost causata prin vorbele §i faptele provocatOre ale
Mitropolitului §i 1-a facut sail piarda libertatea rationa-
mentului i, prin urmare, sa nu mai aiba nici o res-
ponsabilitate.
Am puté clice, domnilor jurati. cd in acel moment pa-
rintele Climent a fost nebun, .si am puté trage argumente
pentru acésta din cuvintele until martor adus de acu-
sare, ale d-lui cotnisar C. Popovici, care ne-a spus ca,
dupa conducerea lui Climent la penetenciar, acesta ar
fi Iis : «De mult am trebuit sa fth aide cuvinte, pe
care le pOte vorbi numai un om ce nu se afla in stare
normala.
Insa cea de a doua ipotesd este pentru mine mull mai
probabila, ca Climent ar fi fost in acea sérd lipsit de
facultatile ratiunii, din causa b6uturii vinului. 0 rudd de
aprOpe cu acusatul, un barbat fOrte onorabil, a depus
la judecatorul de instructie cà in acea séra Climent a
fost bet. Acésta o puteti vedé in dosarul ce vi se va co-
munica in camera de deliberare.
Este absolut de nevoe sa ilustrez mai bine conflictul
intre Mitropolit §i Climent ; cer numai putina indul-
genta. Voiil fi scurt. Mitropotitul este un om vechia, care
in conflictul séii cu acusatul s'a tinut de obiceiurile §i

www.dacoromanica.ro
 122

traditiunile cele vechi, pe and acum are 0 clerul nos-

tru legi nou5, i deci ne trebue §i Omeni nol, care sa
le aplice. Mitropolitul este un om vechiü, Climent, un
om nou. Mitropolitul pOte ca nici nu credea ca-1 supera
prin purtarea sa cea grosolana, Yindu-se de obiceiurile
pe care le-a apucat. Climent ins5, nu pOte, ca om non,
si sufere in lini§te o asemenea ofensa. De aceea a fost
contlictul intre el ; acesta a trebuit o data sa isbucnésca.
Cand 0 cum, acesta era o chestiune de temperament,
atarna de gradul de cultura, de la sensibilitatea mai
mult sail mai putin desvoltata a indiviciilor. Si aci, ve-
dem luptandu-se idei cu idei, nu Omera cu Omeni. Cau-
sele confiictului tragic avem sa le cautam dar, atat hi
subjectivitatea persOnelor, cat §i in subjectivitateas cir-
cumstantelor. In popórele §i in Omenii cei culti sinitu1
de onOre este fOrte desvoltat ; cei neculy nu sint a§a de
simtitori. Eli cred, domnilor juray, eh e de respectat acel
om care nu se lasa a fi ofensat, fiind-ca printr'acesta
probéza Ca este un om cult.
D-1 procuror general a Ois ca Climent ar fi lipsit de
la datoriile sale, purtând arme cu sine, §i ca legile ca-
nonice ar opri acésta. Insa, find vorba despre un apos-
tol al credinteL voitt veni §i eii cu um exemplu analog
tras din istoria sacra ; acesta este exemplul apostolului
Petru, care, find insultat §i ultragiat, a scos sabia §i a
taiat urechia celui ce-1 ofensase. lath' piatra pe care Cris-
tos §i-a intemeiat biserica sa I Iata unul din stalpil bise-
rich cre§tine I Iata omul sanguinic, care-§i resbung ime-
diat in contra celui ce-1 insultase I Si nu std scris nicáir
ca Cristos, care de sigur era mai pravoslavnic decal
onorabilul nostru procuror general, ar fi cerut sa i se
aplice lui Petru acea pedepsa care o pretinde d-sa de
la Jurati pentru parintele Climent.
Me adresez catre D-v., domnilor juray, §i implor buna-
vointa domniei-vOstre, cerénd ca sa luati in considera-
yune tOte circumstantele expuse de aperare, sa avey in

www.dacoromanica.ro
 123

privire caracterul acusatului, faptele provocatóre ale Mitro-

politului, iritatiunea, frà precugetarea scusabila in care s'a
gasit acusatul, i sa declarati ca el nu a avut, in momen-
tul savar§irii faptului, libertatea ratiunii sale, (land un
verdict de achitare saii declarand, cel mull, ca faptiil
este un delict scusabil.
Intr'un asemenea verdict, veti da totodata o lectiune
salutara tuturor acelor care sint invechiti In vile rele, ii
veil sili ca sa devina Omeni poi I

IL Teorie. Dupg ce procurorul a facut acusarea sa,

justitia dä drept acusatului ca sa se apere, fiind-ca, cu tOta
acusarea adusa i sustinuta, s'ar put6 prea bine ca el sa
nu fie vinovat i s alba probe de nevinovatia sa. Acusatul
se pOte ap.6ra singur, dar de obiceiti se ap6r5, printeun
advocat, care cunoscênd legile si sand sa faca un discurs,
p6te mai usor i mai cu isbanda, sa, respinga argumentele
acusatorului. Ast-fel, in discursul de mai sus, advocatul mn
vinovatitului, caut s respinga argumentele aduse de pro-
curor i sä dovedesca cum ca, de si incercare de omor a
fost, ea n'a fost fdcutd cu precugetare, ac6sta fapta nu
cade sub articolele de lege aratate de procuror i deci:
vinovatul nu pote fi pedepsit cu ped6psa ceruta de ele.
Acest fel de discurs care are de scop sa, respinga invino-
vatirile ce se aduc cul-va sati, in ori-ce cas, sa le micso-
reze insemnatatea fat& de prescriptiunile legit, se numesce
apérare.
Exercitiul XII. SA', se compuna' o ap6rare la rechisi-
torul despre care se vorbesce in exercitiul XI.

10.
RESUMATUL PRESIDENTULUI IN PROCESUL CALINIC
Legea irni impune indatorirea ca, odata desbaterile
hichise, sa ye fac un resumat al desbaterilor. Void cauta
dar a-mi implini acésta obligatiune pe cat se va putea

www.dacoromanica.ro
 124

mai bine, reducénd Inaintea domniei-vOstre tote probele

principale la cele mai simple puncte.
lath' imprejurarile in care se petrece acest nenorocit
-eveniment :
ln séra de 19 Ianuarie, acusatul se duce la palatul
Mitropoliel; acolo g5sesce impreunA cu Eminenta Sa pe
dol. domni. Dupa o discutie intre Eminenta Sa 4i acu-
sat, acusatul clice : oN'arn venit cu scop de a discuta ;
altul este scopul rnea. Am primit o adresh de la I. P.
S. VOstr5, conceputa In nisce termeni nedemni §i ofen-
&Mori; am venit dar sd ye intreb cum s'a putut s5 mi
se trimita o asemenea adresa». Eminenta sa rèspunde :
-«Se p6te sa fie : am fost bolnav, subscria multe adrese
Bra chiar a le citi. Arata-mi-o s'o vkl». Acusatul pre-
sint5 adresa §i Eminenta Sa Intraa : «Ce, nu-11 place titlul
de superior ?... sail ce?...» Acusatul rèspunde: «Nici con-
tinutul nici forma nu sint pentru o adresa». Eminenta Sa
replica din nal, sa lase adresa, ca va pune s5 o prefaca
.si mane 1-o va da.
Acusatul, nemultumit cu acest r6spuns, incepe din nog
a discuta chestia lipsei de etichetd, clice a daca el, arhi-
mandrit §i profesor, primesce o asemenea adresa, cum
trebue s5 fie adresele cdtre cei-l-alti preoll : I. P. S. Ta
ne tratezi, ca pe nisce sclavi !» La acestea, Eminenta Sa
rèspunde 7 «Parinte Climent 1 Te-am primit in casa, ti-am
facut onorurile cuvenite. Sfintia Ta, departe de a recunOsce
acésta, te-ai obrasnicit. Nu te mai pot suferi, sint bolnav,
eg l» Acusatul std Inca ca vre-o trei minute, In :urma
plecd din camera, fara a saluta pe cine-va, §i, duph vre-o
trel minute, se Inteirce iar5§1 In camera, vine cu pa§i
grabnici catre Eminenta Sa §i, cu mdna stangd scoténd
revolverul, descarca asupra Eminentei Sale patru focuri.
PersOnele care eraii in camera, neputénd prevedé care
este scopul int6rceril sale in camera, n'ail avut timpul
a interveni, deck In momentul cand s'a descarcat cel
din urma foc.

www.dacoromanica.ro
 125

Acum, cancl domnia-vestrà cunesceti tote aceste irn-

prejurAri constatate prin instructie, nu ye remane cleat a
cunesce 5i mijlecele produse de o parte 5i de alta, pentm
a Ye puté pronunta verdictul.
Cred, domnilor, ca yell fi remarcat, chiar de la ince-
putul desbaterilor, c5 ceea-ce este constatat in acest51
afacere, net5g5duit de nimeni, este c5 acusatul in urma
acelei discutiuni a desarcat asupra Eminentel Sale acele
patru focurl. Ca dach ele n'aii avut de resultat mertea
Eminentei Sale, acesta, dupà cum constat5 medicil ex-
perti, nu provine decat din imprejurarea c5 proiectilele
n'aü atins alte Orli ale corpului ; ch., prin urmare este
o circumstantd cu totul independenta de vointa acusa-
tului ; c5, cu vointa de a comite un omucid In persona
Eminentei Sale, a desarcat acele focuri ; c5, din partea
sa, el a f5cut tot ce depindea de dinsul, pentru ca re-
sultatul material s5 respund5 scopului ce-51 propusese ;-_
c5, in ochii moralel, el este tot a5a de culpabil, ca 5i
acela a c5rui crima s'a desAvar5it ; ca, prin urmare,
acusatul este 5i trebue sa fie responsabil de faptul sell ;
t a sint neadmisibile mijlócele aperarii, dupà care acu-
satul, in momentul cand a scos arma, ar fl fost din
noil intampinat de Eminenta Sa cu ace1ea51 expresiuni
provocátere ; inadmisibile, sustine d. procuror general,
c5c1 instructia facuta nu constata catu5i de pu-tin acest
fapt. D-1 procuror-general sustine c5 acesta circumstant5,,
ca 5i aceea a betiei, invocara iar55I de apérare, cand
sint probate, nu pot aye de resultat decal de a face szi
se atenueze pedépsa prin admiterea circumstantelor up-
rAtere ; dar c5, in nici un cas, afar5 de acela al belief
totale, eenn pete constitui o caus5 justificativ5, nici
o scuzA ; aperarea n'ar puté invoca aceste circumstante
pe cat timp legea nu acopere cu acest vel crima, decat
atuncea când ea a fost comis5 in moment de manie sail
durere provocata prin lovituri sail ranirl (i nu simple-
expresiuni).

www.dacoromanica.ro
 126

Ministerul public, dar, resumandu-se clice : trebue o

condemnatiune, un atentat s'a comis asupra vietil unui
cm. D-vfistra nu veti putea clice eh acusatul avea
dreptul de all face singur dreptate. Nu sint legile
onOrei, cum pretinde apérarea, pe care D-vOstra aveti a le
aplica, ci acele ale prii, dup5 care se judeca fie-care
cetdtén.
Apèrarea, avênd cuvintul, a sustinut din contra ca, in
adev6r, acusatul a fost din nofi intampinat de Mit! opolit
la Intoircerea sa din camera cu acele expresiuni provo-
catóre ; c5, dacd martorii oculari nu dafi nici o lumina
asupra acestui punct atat de important pentru ap6rare,
acésta se explicä lesne prin ceea-ce §i unul §i altul da-
toresc Mitropolitului, dupd insä-§1 declaratia lor ; ca aceste
tapte provocatóre ale Mitropolitului ar fi causat o irita-
tiune in spiritul acusatului, care, cum se constata prin
instructiune, este de un caracter ffirte iritabil, a§a luck
§i-ar 11 pierdut libertatea rationamentului, ceea ce-1 pune
afar5 de ori-ce rèspundere; ca, la acéstà stare a acusa-
tului, a contribuit §i betia, cad mai multi martori an
afirmat ca el avea deprinderea de a bea ; cà daca nu s'a
admite acéstd stare de alienare a acusatului, totu§1 ar
trebui s5 i se admita cel putin scusa, cad dup5 lege are
dreptul de a profita de ac6sta, ca faptul s'a comis In
urma unor provocari violente i provocarile sint con-
statate.

II. Teo pie. 1. Dupd ce a vorbit i acusatorul i ap6-

râtorul, presidentul Curii cu jurati e indatorat de lege, la
not, sa resume cu nepdrtinire argumentele aduse si de unul
si de cel-l-alt. Scopul sü dar este de a lämuri mat bine
pe juraq, far& sa-si dea pe fat,1( opinia mut proprie. Asa si
face presidentul, resumand acusarea i apkarea ce s'aii citit
mat sus. Din acest punct de vedere, discursul sèil are mat
rnult un caracter demonstrativ, deosebindu-se totusi" de acest
fel de discursuri, prin faptul c oratorul prin el caut& sa

www.dacoromanica.ro
 127

acluc5, numal claritate in argumentele ce se gasesc in dis-

cursurile tinute de altii, nicidecum propriile sale argumente.
Discursurile de acest fel cer o minte clara si sigura de sine,
si se numesc resumate.
2. Acusarea, ap'erarea, resumatul au de scop s5, lumineze
pe judecatori in genere, daca, un fapt intra sail nu in cutare
prescriptiune a legit daca, adeca un fapt este just sail injust.
Discursurile de acest fel se numesc discursuri judiciarc.
3. Discursurile judiciare, demonstrative §i. deliberative
sint cele trei marl categoril In care se impart de obiceiii
discursurile ce se studiazg in Retorica.
Exercitiul XIII. S5, se compuna un resumat din re-
chisitoriul si aVerarea despre care se vorbesce in exercitiul
XI si XII.

EXEMPLE DE DISCURSURI.
11.

DISaIRSUL LW SIMEON BARNUT 1) ASURRA

RELATIUNILOR DINTRE ROMANI SI UNGURI.
Revolutia Francesilor din Februarie 1848, Ca tote miscArile din
urmà ale acestul popor, nu inthrdid a arunca schinteea réscifilei in
deosebite State ale Europel, si pretutindeni unde pAtura asupritá
a natiunii nu mai putea rlibda d'asuprd-1 vechiul regim, acéstä
schintee aprinse focul revoltel. Asa se intfimpla si in Viena in 13
Martie. Soirea acêsta sosind in Pesta, se produse si ad o miscare
clemocraticd ; apoi dieta ungará trirnise o delegatie la Impèrat, ca
1) lkhiscut la 1808, Birnut 10 lieu studiile parte la Carel, parte la
Blaj, unde termini teologia ; fu preot, apoi profesor, dar episcopul Le-
meny il destitui. Atuncl se retrase la SibiA, unde inveli dreptul. In
timpul revolutiei din 1848, el juci an rol insemnat, Sind until din con-
ducétoril Rominilor, membru in comitetul de actiune. Dupi revolutie,
studie dreptul la Roma 0 la Pavia, blind titlul de doctor. La 1855 fa
numit profesor la facultatea din Ia0, unde functiona pani la 1863, iar
in 1864 muri.

www.dacoromanica.ro
 128

sa-1 cerd aprobarea celor 12 puncte, intre care : minister ungurese

independent, dicta anuald la Pesta, garda national5, i unirea-
Transilvaniei cu Ungaria. Imp6ratul, silt de imprejurfiri, admite
cererile dietei ungare i indata se si constitue primul minister
unguresc. Ungurii din Transilvania incep sa agite prin t6te mij-
lOcele pentru unirea cu Ungaria, iar dieta Transilvaniei e con-
vocatä pentru 30 Mali. Romanii se aflati intr'o situatiune fOrte
incurcatd. Ungurii presentail unirea sub nisce colori care ar fi
putut la prima vedere sä insele pe cine-va. Piceat c5, daca
Transilvania se unesce cu Ungaria, atunci Romanii se vor bucura
de tote libertatile pe care le-a proclamat TJngurii pentru sine.
Unii publicisti romfini se pronuntard pentru unire, altii contra.
In acésta stare de nehotdrire se simtia lipsa unei directiuni, lucru
marturisit si in convorbirile particulare i chiar in publicitate.
Barit spune intr'un articol cà Romfinii aii nevoe de un om care
sa póta ca ne lua de mana si a ne dice : veniti incOce, aei sa staff,
de ad sä porniti, cutare sfi voiti, acestea si pretindeti inainte de
tOte,. Acésta era cu atfit mai necesar cu cat se pérea Ca curentul
pentru unire se latesce.
Din fericire, inima cea mare care sa se opuna i Ungurilor sta-
panitori i infuriati, si Romanilor porniti pe calea rea, barbatul
care si sune trimbita fratiei si a luptei contra dusmanului se
arata.
Era Simion Barnut.
La 25 Martie se respandi printre tinerii din Sibiü o proclama-
tiune manuscrisé, avend urmatOrea cuprindere : eNici o unire cu
Unguril, liana nu vor trata cu Romanii ca natiune libera la natiune
liberé, caci i republica nu este decdt un despotism afurisit, feird
nationalitate.
Pentru a se consulta Romfinii asupra acestei chestiuni, se con-
vOca o mare adunare in Blaj. Guvernul uguresc, de si nu privia
cu ochi buni aceste miscari ale Romanilor, fu nevoit a-1 incuviinta.
Dina fixata era de 3/15 Mail, care cédea inteo Luni. In ajun, de
diminéta, piata cea mare a Blajului era intesatã de lunfe. Pe la 10
ore, call putura intra, se adunaré in biserica spre a se stabili inte-
legerea pentru ca a doua i resolutiunile sd se voteze cu inlesnire.
Aci in biserica rosti Barnut faimosul discurs ce urtnézé.

Frail Romdni,
Gine sa' nu se inchine Inaintea tnaltitnii omenesci,.
cand se uita la acéstä adunare mardta, care face s'a salte
de bucurie inima fie-carui Roman bun ei insufla respect

www.dacoromanica.ro
 129

§i spaim5 celor ce nu vor libertatea Omenilor §i ur5sc,

pe Romani ? Cine va mai puté dice cg Romanul nu
doresce o stare mai fericit5, eh' pe el nu-I mi§c6 nici
versul cel dulce de libertate, nici chiar sentinta de mOrte
care i se preparà in adun5rile unguresci?
Ce judecati, fratilor ? Afi dac5 presimlesc randunelele
apropierea yerii §i a ernii, §i animalele, furtuna cea
grea, §i dac5 unil Omen! i§l spun mai inainte chiar ora
mortii, o ginte intrégd sä nu presimt5 pericolul ce o
amenint5, un popor intreg si stea nemi§cat ea piatra,
and ii bate ora fericirii, §i sh tac5, ca un surd §i mut,
and i se trage clopotul de mórte ? Acésta ar fi un
lucru in contra naturii §i de tot cu neputint5. Inima Roma-
nilor a b5tut totdauna pentru libertate, §i end ii vedem
acum cu multh bucurie cum s'ail de§teptat §i cu ce infr5-
tire minunat5 s'ail legat 6 nu vor mai suferi ca sh-i
calce in piciOre alte natiuni ; ei se adunarà cu cugetul
de a-§I revendica drepturile ce le usurpà Unguril, Se-
cuii §i Sa§ii .de sute de ani, §i ca Ali apere de perirea
viitOre acel drept neinsteeinabil, de care nici Gotul nu
cuteza a se atinge, nici Hunul cel sèlbatic, nici Turcul
necredincios ; iar acum Unguril liberal! ne-o spun in fald
cii vor s5-1 ia astkli in epoca fratiei §i a libert5til !
Si cine sä nu se misce acum, care popor sa.' nu se
aprind5 de acest spirit dumnedeesc, ce anuntà aderea
servitutii la tOte popOrele, renascerea Europe! prin liber-
tate ? Eacd til Viena inch' i se inchin5, §i prea bunul
nostru Impe'rat implini dorinta poporului, dandu-i con-
stitutiune in 25 dile ale lui Aprilie. Cat5 schimbare, ce
bucurie ! Acurn nu mai e censura : a pierit amica tutu-
nerecului dinaintea radelor libert5til, §i pa trOna despo-
tismului s'a stins cu ru§ine din impe'riitie ; de acum ina-
inte nu va mai a§tepta scriitorul zu lunile §i cu anii
intregi duph Ore-cate foi, care le dedese in maim unui
omoritor de minte omenésch ; nici poporului nu-I va rnai
li oprit a se uita in c5rtile dregkorilor ; nici a descoperi
Retorica, de Adamescu §i Dragomirescu. 9

www.dacoromanica.ro
 130

scaderile guvernelor cele stricatóre fericiril omenesci nu-i

va mai fi pkat ; privilegiile §1 monopolul vor cade, dup5
titluri numal secil vor umbla ; legile §i judecatile se vor
face de ale§il popOrelor, dar nu inteascuns, ci la vederea
tuturor.
Sciti ce schimbare se facu §i in vecina Tara Unguresca
de vre-o doue lunl incOce. Astacli nu mai sint legate
mânele Ungurilor, cum credeaa ei ea eraii legate mai
inainte de guvernul din Viena. El ail acum ministerul
lor; singura persona Imperatului ca rege ii mai léga de
imperatie. Asia ins5 nimic nu-I irnpedica ca sä nu sbOre
cu repegiunea vulturului c5tre tinta dorintelor unguresci,
catre opera cea mare a unguriril tuturor popórelor.
Ei ail publicat ca vor sa reverse bun5tatile Constitu-
tiunii peste toll locuitoril OHL card cautare la religiune
sail la nationalitate ; toli locuitoril Tarn', clic el, vor ave
voe §i ertare sa vorbesca, sa scrie, sa se apere §i sa-§i
descopere sentirnentele in ori-ce chip legiuit, adech cen-
sura nu va mai II, ci va fi libertate de tipar pentru top.
Mini§trii Ungariei nu vor guverna Tara numai dup5
capul lor §i dupa plkerea lor, cum fac mini§trii Statelor
despotice, ci o vor guverna dupa legile, care le va pune
Tara in dicta; §i, dac5 s'ar abate cu guvernarea de la
legile §i de la scopurile Tarii, atunci vor fi respuncletori,
adeca vor ft tra§1 in judecata, ca §1 alti eel, §i vor fi
certati dupe mesura relelor ce aft fkut. Apol dieta nu
se va stringe numal atunci când i se va pare Principelui,
ci in tot anul, §i la dicta nu vor trimite deputall nurnai
nobilii, cdte-va ora§e §i sate, ca 'Ana acum; in dicta nu
vor §edA numai comitii, baronii, prelatii §i episcopil, ci
vor alege §i vor trimite deputali pe toll Omenii, care vor
ave calitatile cerute de lege; §i acésta va fi a§a, pentru
ca de aci inainte toti Omenii vor fi cet5teni liberl : 'Ana
acum numal nobilii §i popil catolici &ail liberi §i cdte-va
ora§e §1 comunit5ti, de unde urma ea numal ace§tia pu-
teail trimite deputati. Tot din acestä causa a libertalii

www.dacoromanica.ro
 131

tuturor, de aci inainte greut5ti1e PHI' le vor purta toy

Omenii, vor da dare toll, §i osta0, §i vor lua parte la
f5cutul c5ilor ; de la greut5tile acestea nu vor fi sco0 nicI
domnii, cum era 0135 acum. Se va ridica o bancfi na-
tionalà pentru inaintarea, inlesnirea §i inflorirea indus-
triei 0 a comerciului in tOte p5rtile vietil de Stat. Dar
mai e inch un lucru minunat, de care §i mortii Inca vor
salta de bucurie in morminte, când se va infiinta §i pe
pämintul Ardélului : ast lucru e §tergerea iobagiei. Li-
bert5tile acestea marl se vor scrie tote in cartea Con-
stitutiunii pentru mai mare tarie, i pe Constitutiune
vor jura 0 nsta01. Afard de aceste lucruri minunate,
ministerul a mai publicat Inca un punct : uniunea Ardé-
lului cti Tara Unguresca. Ce fierbere §i ce turburare a
c5Finat in Tara uniunea acésta, nu e de lipsa a mai
spune, c'd o scid toy ; s5 insemn5m ins5, c5 acéstà
uninne nu e ninnic alt-ce-va deck contopirea, pe care o do-
resc Ungurii de mult ; adec5 Unguril vor, pin uniune, sa
térgä deocamdat5 privilegiile Ardélului 0, impreun5 cu
privilegiile, sà sting5 tOte popOrele neunguresci, ca sa
faca din tote numai o natiune care sh se numésc5 na-
tiunea cea mare §i tare ungurésc5. Unguril lég5 tOte
bun5t5ti1e vietil constitutionale de uniunea cu Ungaria ;
ei clic a in uniune se coprind tOte §i ea fara ea nu e
cu putint5 nici-o libertate. ,5i acum uniunea acésta e la
u0: ce sa facem ?
Ca sa-mi pot da parerea cum sa esa odata gintea
nóstrà din acest labirint, in care o afi b5gat Ungurii
inainte cu vre-o nouè sute de an! §i tot inai mult o in-
calcesc, ye rog, fratilor, sa-mi dap voe ca s5 spun mai
inainte pe scurt raporturile Románilor cu Ungurii, de
cAnd sint sun dominarea ungurésca, pentru c6 efi con-
sider pe douè popOre ca pe dol Omen! : precum doi
omen! nu se pot ajuta unul pe-altul, dac5 nu-0 cunosc
lipsele, nici nu se pot feri mill de altii, daca nu-0 cu-
nose flrea 0 caracterul, chiar a§a trebuesc considerate

www.dacoromanica.ro
 132

31 douè popóre. Dati-ml voe sh ar5t ce 1eg5tura' este

intre nationalitatea §i intre libertatea, cultura, chemarea
si tOta viéta unul popor, ca de aci sh cunóscem ce s6
judecatn de uniune i ce sa judecArn de libertatea aceea
ce ni-o promit Unguril, pret pentru natinnalitate.
0 1 de v'ar face cuvintul mefi, ca a§a s simtiti eel 944
de anI ai umiliril Românilor, cum simte §erbul o cli de
domnesc to care a lucrat de diminéta pãnà sera, fl5-
mdnd, ars de sete §i b5tut 01 de v'aci infiora de ac6st5
1

le§inare 1ung5 a natiuniI nóstre, ca §i and ar fi c5c1ut

numai eri la riul C5puplui Domnul nostru Gelul Atund
eu sper c5 la lumina istoriel §i a libertatiI va pieri §i
nAluca uniunii, cum piere negura dinaintea sOrelui, acea
naluc5, ce ne amenint5 cu mOrte national5 dup5 o le§i-
nare indelungatg. lar experienta p5rintilor no§tri, cea
de o mie de ani, ne va ar5ta ce cere ast5cli de la nol
onOrea natiunil rornâne §i ne va inv6ta totdeodat5 ce
sä facem, ca sã punem fundament sigur la fericirea gintit
nóstre pe viitor 1
Dupa acésta, oratorul face istoricul acestor relatiuni, pe care-I
resumam :
Vechil Romani tineail totdéuna minte atat facerile de bine cat
ai cele de rail, ce le pricinuia vre-un popor sail vre-un rege. Ace-
eaal tinere de minte ail moatenit-o i Romanii. Ei nu pot uita c.
Unguril, &and all venit prin térile locuite de Romani, ail trait prie-
tenPsce multä vreme, ba aU legat chiar aliante cu diferitil principi
ai Romanilor i apol prin inaelaciune invins ai I-aii supus.
Acésta supunere insa n'a tinut mult, cadi indata Ungurii all inteles
ea victoria lor e ce-va cu -totul trecétor ai ca e mai bine sá
considere pe Roman de o potriva In drepturi cu el. Ast-fel pe la
1291 Românii lucrail in diete in tovaraaie cu Unguril, care nu se
gandiall sé persecute nationalitatile ; ba Inca primul rege al lor
dicea: Regnum unius lingum imbecille est, I).
Cu timpul insd el incep a se purta in mod tiranic cu poporul gi
cu nationalitatile. Acéstd purtare proviica réscóle populare, da
Ungurii, in loc sà inlature causele réului, fac aaa numita Unire a.
celor trei natiuni la 1437, adeca nobilimea unguréscé, Secuii i

1) Domnirea unel singure limb! n'are niel-o noima.

www.dacoromanica.ro
 133

Sasii se unesc in contra Romani lor. Tóta Transilvania, pamint

romanesc, devine arà stréind i numai cele trel natiuni aü drep-
turi ad, pe &and Romanil sint numai tolerati.
La 1514 dieta ungurésea primesce Decretum tripartitum jura,
lucrat de Stefan Verboczi. Prin acesta, poporul era impiirtit in
nobili i tdrani, cei d'intaiii cu drepturi i cu putere nemarginitä
peste tarani, iar acestia fdra putintil de a aye proprietate imobi-
Hera i legati de pdmintul pe care locuiati.
In 1653 si 1669, sub domnia principilor independent'', se decreta
legislatiunea Transilvaniei coprinsa in asa numitele Approbatae
et Compilatae Constitutiones Transilvaniae. Dupa acéstd consti-
tutie, Romanil nu sint recunoscuti, religiunea lor nu e conside-
rata ca religiune de Stat, preotil romani sint supusi la tote greu-
teitile. pe cand cei unguresci aü Vote privilegiile.
Pe la finele secolului XVII, calamitatile Romanilor intree teitä
mOsura. In aceste timpuri Iesuitii spun Romanilor ca, deed se
vor uni cu biserica Romel, vor capOta o stare mai bunk Aceste
fagadueli ademenesc pe Romani i o mare parte din el se unesc
cu biserica catolica. De atunci se despartesc in unit/ (greco-catolici)
si neunifi (greco-orientall).
De ad aü resultat Ore-cari folóse materiale pentru Romani si
ajutarea tinerilor uniti ce mergeati la scOlele clericale din Austria
sau din Roma ; all resultat insa i rele, din care cel mai mare-
este desbinarea produsa intre frati.
Si barem s'au purtat mai bine Ungurii cu natiunea romana fie
numai cu cea unitr Nicidecum. Tot preotii catolici aveaii
pasul inaintea celor uniti. Acésta a fost in adev'er o infetaturd
crudd pentru Romani, ca sä nu se mai insele eta-data.
Apoi oratorul continua :

Acum ce vom clice de tote uniunile acestea §i de tOte

bunalatile lor, cand vedern cum &à tOte acestea aü fost
numai nisce laturi cu care ne-ail prins, furii cu care
ne-au inciierat, spaime cu care ne-air infricat, §erpi cu
care ne-ail inveninat SCI juram ch nu ne vorn rasa sh
I

ne mai in§ele ; sh jura'm ca nu vor mai putd turbura

pacea §i buna intelegere a nOstra nici Iesuitii, nici c51u-
garii sarbesci,-. nici misionarii Strigoniu1ui nici agentir
natiunilor strèine, chiar dacd s'ar imbraca in vestminte
de preoti §i de episcopi romanesci ; sà jur5m cà nici
diavolii Iadului nu vor mai puté rupe legüturile iubirii

www.dacoromanica.ro
 134

fr5tesci, cu care e legath adunarea acésta, §i printr'insa

t6t5 natiunea romAn5.
Sà jur5m, fratilor I Si, ca frati de sánge, s5 e§im la
luptd in contra celui ce e du§man nationalit5tii nOstre
§i care vine c5tre noi cu flamura de uniune nouà de la
Tara Ungurescä I
Scifi cã Ungurii, mai ales de 12 anl incOce, sl-al pro-
pus sh topéscii Intr'una pe tOte natiunile cele de sub co-
rOna ungurésca i s5 fac5 din t6te numal o natiune tare
§i mare, §i un regat tare §i mare unguresc.
Acesta e un lucru fOrte mare, s5 insemnAm bine c5
e inteadever mai mare cleat tOte victoriile liii Atila §i
ale lui Arpad, pentru-cà ace§tia aii snpus cu puterea
nisce popOre blande §i le-au tinut In lascultare tot cu pu-
terea pAnA ce se stinserà ei ; dup5 perirea lor, natiu-
nile acestea aü remas cu datinele, cu limba §i cu reli-
giunea lor, cad acel cuceritori barbari aveaii trebuint5
numai de bratele, larà nu de limba natiunilor subju-
gate ; de averea, nu de religiunea §i datinele lor na-
lionale.
De tot altmintrelea cuget5 Unguril din clilele nOstre.
Ace§tia aü aflat cà Atila §i Arpad saü Stefan sail Mathia
Corvinul aü Meat rëü CA nu I-al ungurit pe toll local-
torii Pauoniei §i al Daciel, ca aü lucrat dup5 principiul:
qregnum unius linguae imbecilic est..
Aa dar Unguril de ast5cli, de call-va ant IncOce, lu-
créth la ungurirea Schiailor, Românilor, etc., cu o in-
sufletire care ar produce fapte demne de multumita
omeniril intregi, and ar pune atilta ostenéla, penfru
ca sh introduca libertatea cea adeverat5 nu numal la
natiunea unguresa, ci la tOte natiunile, de a caror ega-
htate nu vor sa scie nimic.
In ce chip se apuca un econom bun cu toll feciorii
§i servil sel de cultura tarinilor sale, Imparte lucrul la
toll, le da" mijlOcele trebuinciOse §i card de el, ca sh se
p6t5 bucura la timpul sell de un cities bun, de un se-

www.dacoromanica.ro
 135

eerat m5nos ; a5a s'ati apucat si Unguril cu tote pute-

rile de lucrul lor, ca s5-1 faca Ungurl pe toll.
Dieta Ungariel de la 1836 puse lege ca s5 se fac4 in
unguresce bate afacerile administratiunii publice §i sA se
introducA limba ungurésc5 in tOte §cOlele din Ungaria ;
jurnalele unguresci din ambele patril ungurescia§a nu-
mesc el Tara Ungurésc5 i Ardélulratesc de mult pla-
nul unguriril pretutindenea, invala pe bite natiunile ca
nu e sc5pare intealt nume afarà de cel unguresc. De
este vr'un Roman aci de fat5, care n'ar fi citit gazeta
de Pesta, pentru acela mai repet, ea de and incepu a
e§i astA gazet5, redactorul ei Ludovic kossuth strig6 ne-
incetat cu viersul tunetului catre toll Unguril : «S5 ne
gr5bim, sh ungurim pe toti Croatil, Romanii hi Schiail ;
e5, de nu, pierim I»
In ce chip se repede un torent din munte dupd o fran-
gere de nor, desr5d5cinéza arbori, ucide Orneni i vite,
spal5 semën5turi §i sate, duce §i rèstOrnA tot ; ap se re-
pede acest barbat in contra natiunilor neunguresci i cu
atata furie amenintà eh le va stinge §i nu va suferi «in
saecula saeculorum» ca sä se fac5 macar invet5turi morale
in limba nationalà prin seminariile .lor, incat comitele
Szechényi, eel d'intai apostol al unguririi, e constrins
a-I dumiri furia §i a-I striga : «SA nu-I constringem cu
foc §i cu fier, ci s5-I primim in Constitutiune, ca §i el
s5 ne priméscd pe noi, adecd limba nOstr5». Nicolae
Wesselényi d5 sfat Ungurilor ca «numai acel Romani
sd capete drepturi de cet5tén, care se vor face Unguri»,
;;i-i pare ea c5 Ion Bob, episcopul Romanilor, a f5cut
tOte fundatiunile sale in interes national.
A§a cuget5 §i lucréz5 tOtã nobilimea inalt5. Ce sä clic
de corifeii inteligentei Ungurilor ? Unul din cel mal re-
iiumii invelati unguresci, scriind memoriul despre ape-
nirea pruncilor mid, aratà ca Idtirea limbil unguresci
peste toti locuitoril tdrif e mai presusrdecat libertatea
fericirea tarn% «Faceti s5 vorbéscA unguresee toll lo-

www.dacoromanica.ro
 136

cuitorii Tarii» strig5 acest Ungur invbtat «atunci eii

nu void mai cere de la voi, ca garantie, libertatea §i
fericirea Tara». Altul provoca mai an pe Episcopil Ro-
rnanilor, dep-dreptul, ca sa se apuce numaidecat de tra-
ducerea cartilor bisericesci de pe limba romana in cea
ungurésca, ca sa se introduc5 in biserica Romanilor.
Cine sa nu fi audit cum fierb §i cum se frimênta Un-
guril de cati-va ani, ca sa faca §cOle ap6ratOre de prunci,
in care sa se ungurésca mai intaiii pruncil Romanilor, in-
vetand limba ungurésca de la 2 ani pina la 7, apoi In
vr'o douë-deci de ani sa se ungurésca satele §i comuni-
tatile romane pe calea aceasta ? Care Roman nu scie ca,
inainte cu §ése ani, se primi planul unguririi §i de catre
dieta din Cluj §i se f5cu proiect de lege, ca sa se pue
r6stimp de 10 ani natiunilor neunguresci ca s5 invete
unguresce, pentru cii dupa aceea se vor face tOte in
limba ungurésca. Sa spunA venerabilul consistoriii din
Blaj, care se afla de fata in biserica, cata frica §i entre-
mur 1-aii cpprins pe toy, and aü inteles acest proiect
al Dietel, §i cu ce insufletire se apucard sil intórca rèul
acesta de la natiunea romana I
Each ce voesc Ungurii §i care e scopul lor I Pinii la
15 Martie inca nu sciail ce sa faca, pentru ca le erau
legate manile §i piciOrele de cabinetul din Viena, §i nu
puteaii purcede in contra Croalllor 5i a Schiailor, cum
doriati, nici nu puteail sa intrebuinteze tOte mijlOcele
ce erail de lips5 la acest scop. Acum au ministerul lor,
acesta cunOsce mijlOcele. Si pot dice ca locul intiiO in-
tre mijklcele -acestea 11 ocupa Uniunea nu e de tre-
buint5 a mai addoga ca e vorba de «uniunea Ardélulm
cu Tara Ungurésca», pentru c5 acésta se intelege de sine.
Daca ai intreba pe veun Ungur ce este Uniunea, s'ar
mira de nesciinta-ti, §i daca ai mai intreba, ti-ar re'spunde
cii Uniunea e fericirea, e libertatea insa-§1, Uniunea e
cornul abundantei, care coprinde tOte bunatatile p5min-
tesci t cine are Uniunea, are tOte ; Uniunea ne da tOte ;

www.dacoromanica.ro
 137

pentru aceea, de acest cuvint misterios sint pline tote

gazetele ; Uniunea e materia de conversatiune in tOte
cercurile societ5tii ; Uniunea e scrish pe toll pdretil ; fla-
mura Uniunil e infiptà pe case, pe biserici si chiar pe
calle c5I5iori1or.
Efi, ins5, cu t6te acestea, nu sint multumit cu Uniu-
nea, nici nu me r5pesc de bucuria cea universald ; ci
vreafi sh cerc mai cu dea-m5runtul : ce este Uniunea
pentru Unguri ?si ce este Uniunea pentru Romani ?
Ce se tine de intrebarea intaiii : ce este Uniunea pentru
Unguriaceasta o pOte cunósce fie-cine, fare.' sd fie po-
litic : scim toti cd Unguril vreil si facà tar5 ungurescA
din pamintul Ardélului, vreail se nu mai fie done patril
unguresci mid, ci sa se fac5 din amandoue o patrie un-
gurescA mare. Ungurii simt ca proprietatea care §1-ati
insusit-o panh, acum asupra parnintului Românilor, nu
st5 pe temeifi sigur ; pentru 6 din dreptul resboiului
cuceritor nu se nasce proprietate, ci numai posesiune,
pand se simte in putere natiunea subjugatà ca s5 scu-
ture jugul. Asta bine o sciii Unguril : ei sciii eh' Maurir
nici in 700 de ani nu §1-ail chtigat dreptul asupra Ispa-
nier. Perrtru aceea vreaii acum a-si castiga proprietatea,
care in adever nu o ail avut Oa acum ; prin Uniune
vreall a-i pleca pe Romani ca sd-si dea din mani pro-
prietatea pernintesc5, bunkatea cea adeveratà pentru
nisce bun5t5t1 p5rute si inseldtOre. Parra acum numai ur-
mele tiraniei unguresci sint tipürite pe p5minful Roma-
nilor, ca si pe fetele lor ; dreptul lor nu e scris nicAiri;
cu Verböczi, cu Aprobatele si cu Diplornatele regilor Un-
guri, nu pot proba proprietatea asupra pAnnintului altor
natiuni, fiind-ca acestea, ca nisce documente fabricate
de Unguri pe partea lor, n'ail putere inaintea judecAtii
umanit5tii ; iar daca i-ar puté pleca pe Romani la Uniune,
atunci tnvoirea Romanilor le-ar da un document nal cu
care §1-ar consolida posesiunea cel putin Inca pe cAte-va
sute de ani, nu pentru totdéuna, fiind-ca nici o genera-

www.dacoromanica.ro
 138

tiune n'are drept sa punk jug pe grumajil generatiunii

viitóre.
Cand ar locui pe pamintul Ardélului numal Ungurl §i.
Sa§I, §i Impreuna cu ace§tia, in loc de un milion §i
jumatate de Romani, ar locui tot atatl Japonezi sail alth
limba, atunci eii n'a§ ave sa clic nimic In contra unirii
ArdéluluI cu Tara Ungurésca. Insa pamintul acesta nu-1
tin nici Japonezil, nici Arabii ; ci, afara de o mâna de
Sa0 §i de UngurI amestecati printre RomanI, Ardélul e
proprietate adevèrath a natiunil române, care a ca§ti-
gat-o cu buna dreptate Inainte cu vre-o mie §apte sute de
anI, §i de atunci Liana acum o tine, o apèra §i o cultiva
cu multa sudOre §i ostenéla. Deci ea clic ca nici un Ro-
man nu 'Rite fi cu nepasare cand este intrebat : al cui
sa fie pamintul acesta, care pana acum a fost al Roma-
nilor ? Nu este tot una §i nu ne pOte fi tot atat, sail sa
fie al Romanilor, sail sa fie al Ungurilor §i apol Romilnik
numal sa fie tolerati In pamintul lor. Prin urmare inte-
lesul adev6rat al acesteI Intrebari : Sd fie Uniune sad sd
nu fie 9 este : Sei ne dam pdmintul nostru Ungurilor sau
sd nu-I dam? &I ne vindem Ora Ungurilor sad sci nu a
vindem? Sei fim $i de aci Inainte lipiturile altor natiuni
sad sd fim Merl? Ce va respunde adunarea la aceste
Intrebari ? Ce ar re'spunde tot Poporul Roman, cand ar
ti de fata ?
Sa consideram, drept aceea, ca. Uniunea da Ungurilor
o WA intréga fara nici o ostenéla ; ca ArdOlul e patria
aurului §i a metalelor nobile, care vor curge tOte in
punga natiunii unguresci ; ca sarea §i tOte bunatatile pa-
triel mistre vor adauge tesaurul Ungurilor §i saracia
Românilor ; iar feciorii Romanilor vor forma legiuni,.
care se vor bate pentru gloria celor ce le-ail §ters nu-
mele cel glorios §1 i-aii botezat cu nume barbar ; ca pa-
tria nOstra e cetate inconjurata de la naturä cu murk
cumpliti, Med de care Ungurii de pe campia Panoniei
sint expu$l la tote atacurile inimicilor, ca nisce epurl

www.dacoromanica.ro
 139

pe §es ; ea, taindu-se Ardélul de catre Statul Unguresc,

acesta eernane ca un om farii de picióre si desfigurat,
de nu pOte sa se misce mai ales catre Moldova §i Ro-
mania, ca sa le coprinda ; ca daca nu se face unirea cu
Ungaria, se rupe legatura care MO pe Unguril din Ar-
del cu cel din Panonia, §i atunci Unguril din Ardél, firesce
ca se vor stinge cu incetul, fiind tdiata comunicatiunea
Ior cu creeril ungurisraului din Panonia. Din contra, daca
se face Uniunea, natiunea ungurésca cea mica mai cresce
cu tm milion §i jumatate de Romani §i cu vre-o dou6
sute de mil de Sa§i, pe carl Uniunea II face Unguri, in-
data ce se va/proclama. SA consideram in urrnfi ea afara
de ca§tigurile acestea, Uniunea (la Ungurilor o putere
nemarginita peste Ardél de a pune legi, de a comanda,
de a administra tara numai in folosul natiunil unguresci,
fiind-ca dupa Uniune legea nu va mai cunOsce alte na-
tiuni; sh le consideram aceste tOte bine §i vom afla, ce
este Uniunea pentru Unguri §i pentru ce a§téptd cliva ei
mai tare decat imp6ratul cliva de triumf.
Ce este Uniunea pentru Romdni? Daca ne aducem aminte
ce afi folosit Rornanilor tOte uniunile de pana acum, po-
litice §i religionare, §i vom considera ca. §i Uniunea de
acum nurnai spre binele Ungurilor se urzesce, putem
prevedea ce va fi Uniunea pentru Romani. Cu tOte acestea
sã o cercetam ce-va mai cu dea-manuntul, ca sa vedern
§i sa ne convingem ca sub masca libertatii §i a fratiei,
cu care ni se infati§éza Uniunea, ea nu acopere pentru
noi libertate, nici fratie, ci numai servitute i o tiara sel-
batica, care mananca natiuni.
Eft clic ea libertatea cea adeverata a veri-carel natiuni
nu pOte fi deck nationala. Care om nu se va simli va-
témat 'Ana la inima, daca-1 vei opri sa nu vorbesca, pe
unul, pentru ca I-a facut natura Ungur, pe altul, Sas ;
dacd-1 vel opri sa umble, pe unul, pentru ea are mersul
mai lin, pe altul ca pa§esce mai repede deck alti Omeni?
Ail nu li se va turbura firea, cénd va aucli unul : taci

www.dacoromanica.ro
 140

tarcliule ; altul : taci, mOr5 de vent ; altul : tine-ti gura,

Ungure, Sasule, etc., Intr'adever, toti vor fierbe de ma-
Me, pentru a tot omul are voe s5 vorbésch §i sa merg5,
cum 1-a dat natura §1 cum 'Ate; §i and 1-al atacat liber-
tatea acésta, i-al vatemat totdeodata sentimentul de onOre.
Adec5 : libertatea veri-carui om e legatà de persona lui
cu cea mai strinsh leg5tura, e proprietatea lui cea mai
personalà si pOrt5 chiput persdnel fie-cArui om, a§a cat
nimeni nu Se mirk nu cuget5, nu vorbesce, nu umbI5,
etc., decal fie-care in formele sale.
Acum sá trecem de la persOna omului, la persOna na-
tiunii, care si ea are personalitate. DacA e drept &à per-
sOnele 1111-0 pierd natura and se MO Inteun corp
national cu limba si datine comune, atunci vom fi con-
strinsi a clice §i de natiune ceea-ce clicem de o persona
singur5, eh si libertatea e legata strins cu persdna el,
-Ca si a persOnelor firesci, daca nu mai strins. Libertatea
natiunii pOrth si ea chipul natiunii, cum pOrt5 libertatea
personal5 chipul persOnel omului. Natiunii i-a dat natura
§i el forme ca si persOnelor firesci. Cu persona natiunil
deodatà se nasce si libertatea ei, ca si a persOnelor sin-
guratice, si cu persona dimpreun5 se stinge. Tot ce ajuta
si impiedicd libertatea natiunii, tot ce liitesce libertatea,
aceea cresce pretul si inalta demnitatea oatiunii. Cu cat
ii pretuesce mai mult persona sa öre-care natiune, cu
atat isi iubesce mai fierbinte si libertatea, si cu atat are
mai mare pret si respect inaintea gintilor, face §i pOte
lucruri marl pentru onOre, nu sufere nici un scklemint
din libertatea sa, pentru &à ea simte cã fara de libertate
flU e ow:we pe pamint si cà vieta natiunil fara onOre e
mai amar5 decat mOrtea. Pentru libertate i§i pune averea
§i viéta ; libertatea e cOrda inimel ei cea mai personala,
proprietatea el cea mai national5, inima el, sufletul el,
podOba el I
Ce ar face Unguril, cand le-ar cuvinta Inca o data de
pe tron impèratul losef in chipul urmator : «Ungurilor I

www.dacoromanica.ro
 141

Acum este epoca libertii, efi am pus filosofia ca sa fie

datatóre de legi In impgratia mea ; fill liberi tori, vorbiti
ce vreti, Irish numaI nemfesce; ridicati-v6 §coll §i Inv6--
tali, Irish numal nemtesce ; ridicati-v6 teatre §i tipografii,
faceti §i tipAriti ce ye place, insã numai nemtesce ; lepé-
dati-ve portul national §i limba vOstra cea necult5, pentru
c5 a§a cere unilatea §i sciiparea Statului, sA fie numal o
limbe in §coll §i In teatre, in case §i In pialà, in biseric5
§i la judecate ?» Aii n'ar ridica Ungurii iar5§1 furci, ca sa
spanzure portul nerniesc, cum au flicut dupà mórtea
impèratuluI Josef? Ce ar dice §i cum s'ar purta Germanii,.
când I-ar face alt Napoleon Bonaparte sa-§1 lepede limba
cea aspra i cand le-ar impune limb, legi, guvern si
datorii frantuzesci, fie acestea cat de liberale chiar §i 'Ana
la gradul cel mai inalt republican ? Cum s'ar multumi
cu rusismul Cabinetele, Dietele si Universitatile de la
Pesta 'Ana la Berlin §i Gotingen, cand 1-ar constringe
Rusnl. pe Unguri §i Germani la limba §i religiunea orto
doxa, chiar daca I-ar imbraca de o sut5 de oH mai libe-
ral decat e imbrUcat maghiarismul ?
Acum, inchipuiti-v6 ca yin nisce deputall de la dieta
unguresca In mijlocul acestei adunari, §i incep a cuvinta
in chipul urmator : «Roman11 AstadI e.diva libertath
tuturor. La masa libertatil slut puse scaune §i pentru
voi ; veniti de §edeti §i voi judeciitorl, de la comitate
'Ana la cancelaria de curte, §i luatl parte la tote ono-
rurile pontice §i militare, insa numai eel ce sciti ungu-
resce, ca Ungurii nascuti. Acum e diva dreptUtil pentru
top% veniti totI eel asupriti de luay dreptate eftina §i
repede, Insa vedeli sa ye fie scHse instantele unguresde,
§i sä luati totdéuna ate un Ungur lânga vol, ca sh vor-
bésca, pentru voï la judecetor, pentru ea sciti eh mama
nOstra cea dulce, patria comuna, nu mai sufere In jude-
cati altà limba fard numal cea unguresca, nici sa se
plat-1ga cine-va farA numai cu lacrimi unguresci. Astadi
e cliva lurninil, cólele Tara sint deschise §i pentru voi,.

www.dacoromanica.ro
 142

nu ca inainte de irnpUratul Josef ; 1nvèati, drept aceea,

toy §i ye luminati, insg numai unguresce, pentru Ca a§a
cere unitatea Statului !» Nu ye intreb dad s'ar afla Ro-
mani, care sU accepte vre-o dregelorie, in care v&I c5
trebue sá lucreze in contra natiunii sale, pentru c vinclè-
tori aü fost la ori-ce natiune §i vor fi; nu ye intreb dacii
vor merge Românii la judeciitori, and vor vedé drep-
ta tea legatA de limba ungurésc5, ci ye intreb ; ail este
libertate aceea care leg5 onorurile farii numai de o limba"
in tara In care slut mai multe limbi? Au dreptate e
aceea pe care o face Statul nurnai celor ce sciü unguresce ?
Lumina adevèrath e aceea, de la care opresce Statul pe
toti cel ce nu sciii unguresce ? Eti clic cu acésta nu e
libertate, nici dreptate, ci este o calamitate mare pe acele
popóre nefericite, care ail cdclut in astfi grópii intunecósA,
ce pOrth nurne de Stat.
Ce folos va avé natiunea romang din libertatea tiparului,
pe care o permit Ungurii, cand tipografia cea liberd nu va
umbla fdrá pumal spre folosul ungurismului, i dacd va
cuteza un Roman sa apere in teresele natiunii sale,
tiparul unguresc 11 va arAta inaintea lumil ca pe un
criminal, §i judecgtorul ii va certa ? Ce-i vor folosi mi-
nititrii eel responsabill al natiunil unguresci, care nu va
suferi In sinul séii nici un element strUin neasemënat ?
Ce-i va folosi chiar §i intamplarea cand toll mini§trii
din Buda-Pesta ar fi Romani, cand ace§tia nu infAti-
§6z5 natiunea romanh §i interesele ei ? Apoi dieta cea
anuala nu va 11 acea Dietä a tUrii §i a natiunii ungu-
resci, persecutUtOre §i sting6tOre de natiuni ? Care Roman
póte crede cä acéstd Dicta va purta grijA de 1nflorirea
Românilor prin cultura nationalä, cand ne-o spun in
fatU, cg sub corOna ungurésca nu pot fi mai multe
natiuni ?
Egalitatea civile ? Acésta atunci ar ave loc in Stat,
cand ar apera legile Statului intr'o formA pe top ceta-
Lenii §i le-ar face dreptate fdr5 s6-1 intrebe daca sint

www.dacoromanica.ro
 143

nobill sail dmeni de rand, &Arad sail avuti, crestini sail

pagani, albi saii negri, barbari sail romani, i cand le-ar
deschide calea spre castigarea mijlócelor vietil i spre
cultura tuturor, Inteo forma. Insa lucrurile nu mergasa,
ci din contra vedem ca la judecata ii face dreptate
sie-si lie-care natiune ; si, afara de acésta, ii incérca
fie-care numal fericirea i cultura sa ; i, in special, Un-
guru i Sasil, de cand locuesc impreuna cu Romanii, se
silesc numai cum sa le ia locurile si cum sa-i tuna In
saracie i In intunerec. Deci, nu póte sa clica nimeni
ca RomanuluI tot una il este daca 11 va judeca un jude-
calor unguresc sail sasesc sail din contra un judecator
ales si aseclat de Romani. Scia ca Ungurului i Sasului
nu-i e tot atat, de eine sa fie judecat ; pentru aceea
ap6rat ef totdéuna cu atata furie privilegiile, chiar pi
asupra altora. Pentru ce aü coprins el tOte dregkoriile
langa imp6rat, la guvern si la kite judecatoriile, si pen-
tru ce vor sd le faca acum pe tOte unguresci ? Mira ca
sh facli usurare Romanilor ? Nicidecum ; ci chiar din
contra, ca sail faca singuri dreptate loruli, si Roma-
nului sa nu-I rèmana nici un mijloc de ap6rare.
El scia Ca dreptatea e cum o fac Ornenii ; i, find
Omeni i judecatorii judecand pe fie-care dupa placerea
si Patima sa, ca toy Orgenii, de I-al ingradi cu ó mie
de legi, totusl «plus valet favor in judice, quam mille
leges in codice» 1). De unde urmeza cà nici-o natiune nu
pete spera dreptate pentru sine si pentru fiii s61, cand
e supusd la judecatile altei natiuni, cad dreptatea nu
depinde numal de la legi bune, ci si de la judecatori drepti
si bun.' ; i, precurn nu pOte fi nimeni judecator drept
in causa sa, asa nu pOte sa fie nici o natiune judecatóre
drépta peste alte natiuni.
Acum judecati, cum va puté ti Romanul egal cu Un-

1) Mai bine sa at pe judecfitor in partea ta decit o Lille de articole

de lege.

www.dacoromanica.ro
 144

gurul inaintea legil in asemenea imprejurAri, and Ro-

marzul, numai cu gura Unguruldi va puté vorbi cu ju-
dec5torii, §i ace§tia vor judeca pe toti dupd plAcerea minis-
trului drept5Iii unguresci, a acestel drept511 de cabinet,
care-I ucide de 944 ani 1
De egalitate religiOsh nici nu mai void sa vorbesc. Ce
egalitate pot &à a§tepte Rornanii in anul 1848, cand Ina
in anul 1842, deputatii Ungurilor din Cluj stad de epis-
copii Românilor, ca SA traduch numai deck cartile bise-
ricesci in limba unguresa ? Fr5tia asta nouà a Ungurilor
cAtre rninitrii bisericii române va sta numal intr'aceea,
c5-i vor multumi pe unii episcopi sad preoti mai de
frunte, ca prin ace§tia su-I in§ele pe toti cu vorbe bune
i sperante mincinóse. .
Se promite mai incolo ridicarea servitutii, unindu-se
Ardélul cu Ungaria. Asta o cred. CL ed cred c5 se va
ridiba §i dacd nu se va uni, pentru c5 i-a venit timpul
sa cad5. 0 putere cumplità §i neveclut5, care lucréz5 in
contra despotismului pretutindene, lucrez5 de mult §i la
surparea acestei cetuti barbare, §i zidurile ei se vor rés-
turna acum peite aceia, care nu vor su o (Warne din
iubire cutre omenire.
Vedem cu ea s'a ters in Ungaria §i va chdê §i in Ardel;
dar dacd se va face Ardélul lard unguréscA prin Uniune
atunci libertatea Românilor nu va trui nici-un .an §i ia-
ra§i vor 6(16 in servitute ; §i pentru ce ? Pentru eh in
Tara Ungurescu, §i libertatea trebue s5 fie tot ungurésc5,
§i acésta va fi legat5 de conditiuni pe care Românul nu le
va puté implini, dupd a§teptarea §i p15cerea Ungurilor.
Ungurii vor da libertate nurnal . celor ce vor voi a se
face Unguri ; pe ace§tia II vor ajuta la dregutoril poli-
tice, scolastice, bisericesci, §i le vor face veniturl, §i-i
vor lauda in public ; iar, din contra, pe cei ce II vor sirnti,
cd nutresc sentimente nationale ii vor depurta §i ii vor
certa. Cei ce cunosc firea Românilor vor prevedé ca.
nu se vor supune ap u§or la mèsurile unguritOre. Un-

www.dacoromanica.ro
 145

guril II vor lua cu rêul, ca s5-1 ungurésca prin sada,

biserica si tote mijlOcele cele mai egoistice, care pot
veni in minte unui guvern teroristic si tiran. Romanil
nu-i vor asculta, le vor sta In contra, si asa-i vor lipsi
de libertate, cum i-a lipsit in secolii trecuti, nu numai
pe Romani, ci chiar si pe fratil lor. Ce cugetati, daca
Wesselenyi scria inainte cu vr'o cati-va ani, Ca numai
acelor Romani, sa se dea drepturi de cetateni, care se
vor face Unguri ? Aii nu o va pune conditiunea acésta
ministerul si dieta unguresca, acum dupa ce va ave
putere nernarginita peste Romani ? Ba o va pune fara
indoela, si ea. cred ea si stergerea servitutil e numal o
lima in undita intregului inghititor ungurism, cu care
vreil sä-1 prinda pe Romani, ca pe nisce pesci fara de
pricepere.
Ce e drept, garda nationala, care se promite in punc-
tele unguresci, e cetatea cea mai tare a libertatil si
onOrea fie-cal-6 natiuni, asa incat gra de acésta si gra
representatiune nationala, poporul e numai o turma de
oi pe care le mulge, le tunde si le ucide un tiran de
cioban, fara sa se póta ape'ra de el.
Insa ce bucurie vor ave Românii, cand isi vor vedé
fecioril insirati in garde nationale si in regimente, cand
acestea tote vor fi unguresci ? Garda nationala, paladiul
libertatii popOrelor celor culte, pentru Romanii incor-
porati cu Tara Unguresca, va fi numai instrument de asu-
prire, de stOrcere si de ucidere in mana comandantilor
unguresci. Pe Romanil dintr'un sat ti vor ridica asupra
altui sat roman, care nu va voi a Se unguri ; la urma
ii vor face sa jure ca vor ap6ra Constitutiunea ungu-
resch i vor pazi cu sflntenie legile unguresci, care slut
facute si se vor mai face pentru stingerea natiunii
romane.
Insa la ce sa mai amintim mai multe libertati unguresci,
cam) nu numai in doué-spre-clece, dar nici inteo mie de
puncte ca acestea nu vei afla nici macar o libertate, precum
Retorica de G. Adarnescu ei Dragomirescu. 10
www.dacoromanica.ro
 146

nici Inteo mie de trupuri mOrte nu se and macar o viét5,

pentru cà iei sufletul din bite 1ibert5ti1e, dacA omori na-
tionalitatea ; pentru acesta cliseI cfi libertatea fie-cdret
nafiuni nu pole fi dee& nafionald, i cd libertatea fdrei de
nafionalitate nu se pile tnfelege la nici un popor de pe
pdmint.
Poporul care cunOsce cum ca lumina sciintelor §i a
artelor, nu mai pOte fi proprietatea unor clase privile-
giate, ci trebue sA se facA bun comun la Mad natiunea,
acela trebue sa facA din culturà proprietatea comun6 la
tOtã naliunea. SA ceram la popOrele luminate, care sint
mijlOcele culturil? i vom afla cã ele sint §cólele si insti-
tutele nationale pentru sciinte §i arte, iar mijlocul cul-
turil politice, in special, II atl5m in universit5ti. Univer-
sit5tile nu sint nici-decum mijloc arbitrarid, ci sint un
mijloc necesar dictat de aceé§ii nevoe firescO a popOrelor
chemate la viéta politicO, care 1-aii invetat pe Orneni a
semena §i a cOce paine, ca sA trkscg. Numal de la uni-
versitati se-We a§tepta jurisprudentd luminat5 ; de la
§cOle §i institute nationale, cultura natiunii. Insà tocmai
pentru eh cultura e puterea cea mai tare pe p5mint §i
e o cetate noug a unit5til nationale, natiunea. intrég5 tre-
bue sa-§1 impreune puterile intru ridicarea acestor a§e-
cleminte §i sO faca lucru comun din culturà, de vrea sä
se bucure de fructele ei ca de un bun comun.
InsA cum se va pule apnea natiunea de acest lucru
comun fdr5 de limba nationalà ? S presupunem de
exempla, ci guvernul Republicei Francese cere invelg-
torilor de prin institutele Ora ca sd nu mai facO inveth-
turile in limba frances5, ci in cea latina ; s5 clicem eh
tot asemenea cere §i guvernul englez, guvernele italice
§i germane ; ce ar urma din acestA stramutare ? Nu clic
cà inveldtorii acestor natiuni luminate n'ar fi in stare a
face invetatura §i in limba latin5, dar me leg CO n'ar
trece mult, si universit5tile acestor popOre n'ar fi mai
luminóse deck liceul catolicilor din Cluj. Indath al vedé

www.dacoromanica.ro
 147

ca nu le e indemana nici invelatorilor, nici §ocilarilor a

cugeta in limba lui Cicerone ca in limbele lor, rniptea
s'ar osteni sub greutatea cea steeina, sciinta din cli in di
tot mai mult s'ar intuneca, s'ar face mal grea de invètat
§i mai u§Ora de uitat, tOte regiunile el §i cele mai lumi-
nOse s'ar mai umplé de erori, curn era pe timpul des-
potismului limbil scolastice §i, ratacind indata mintea
de la adevèr, ar trece sute de ani pana §i-ar veni in
sine, ca sa-§1 cunOsca ralacirea. Religiunea s'ar ingropa
in fanatism. i filosofia n'ar fi in stare sa ridice piatra
-de pe up mormintului. Inventitmile §i descoperirile in
arte §i in sciinte ar inceta indata. Industria §i corner-
ciul, care numal la lumina sciintei infloresc, §i nurnai
arta le pOrta, s'ar impiedeca mult, §i parte ar cadé cu
totul. Starea cea infloritOre a omeniril de astacli s'ar
vesteji, sentimentul de libertate ar amorti §i la natiunile
libere, de n'ar mai r6mane eine sa lucreze pentru deju-
garea natiunilor aservite. Insa, ea ye asigur, ca natiunile
acestea luminate nici-odata nu vor lua limba strelna
pentru invelatura, ele vor demonstra toldeodata intr'un
acord universal, cd natura a dat limba fle-carei natiuni,
cu scop ca sd se folosesca cu ea in tote trebile vietii,
precum I-a dat picioare omului, ca sa umble pe piciOrele
sale, urechi ca sa audd cu urechile sale, ochi ca sh vada
cu ochil set. Val de omul care-I pOrta altul ; val §i de
natiunea care nu umbla pe piciórele sale, saii nu vede
decât cu ochil altel natiuni I Nici-odata nu va patrunde
raza de cultura in creerii acestel natiuni, ci va re'mane
pururea intunecata ca orbul, §i serva natiunilor ra-
pitóre.
Ap vor pay Romeinii, dacd vor baga limba unguréscii
in §cOlele nationale ; §i cu atat vor merita mai mult dis-
pretul lumil, cu cat, traind in secolul luminilor, vedem
descoperirile gintilor luminate, care ne spun ca cultura
ion cea adevèrata nurnai de atunci se incepe, de când ai
inceput a iiivöta in limbile nationale.
www.dacoromanica.ro
 148

Acum sà vedem cat acrev'er coprinde in sine acea teo-

nie fairnOsa a politicilor din Buda-Pesta §i a celor dim-
preuna cu el advocati al Uniunii, care clic ea precum
cere unitafea Statului uniformitatea de drept, aa cere
neapèrat i unifOrmitatea de limba pentru legi, pentru
inlesnirea guvernariI, pentru sciinta, §i cuin Ca cele-l-alte
Iiinbi nici din acea causä nu se pot suferi, pentru ca nu
sint culte in de ajuns.
lin guvern de fiare sëlbatice ia nurnal cleciuéla din ani-
malele cele blande, §i apoi le lash' sa cante, sa ragésca,
sa sbOre §i sa se guverneze fie-care dupa firea spe-
ciel sale.
Deci un guvern de Omeni e mai sdbatec decdt fiarele,.
daca nu suferd limbile altor natiuni, §i pe acestea a se
guverna fie-care dupa natura §i nevoile sale.
Insa mintea cea sandtósa nu ptite aproba atare stat..
Dacii e de trebuinth sh fie state pe pamint, §i dach
statul e o necesitate de la natura ; atunci statul, Cara
indoélh, e tiebuincios numai pentru c, find in stat Omen],
sii se pOta apèra mai u§or intr'insul decat afara din stat;.
adich : statul e un ayclèmint omenesc spre apèrarea
persOnei §i a bunurilor omeniril. Cand clic eh e a§ecle"-
mint omenesc, atunci voiil sà inteleg ca nici nu e a§ecle-
mint ingeresc mai presus de fire, nici nu trebue sa fie
institut diavolesc, iad inghititor de libertate §i spaima
gintilor neputincióse. Când clic spre aperarea persdnet,
atunci .inteleg totdeodatä i libertatea §i onOrea, caci
Omenii f5rà libertate §i onóre, mai mull sint vile care
acum trag in jugul unui tiran, acum in al altuia, decat
Omeni. Cand clic spre aperarea bunurilor, atunci inteleg
nu numai mâncarea §i lAutura, imbracamintea i locu-
iota, ci afard de libertate, inteleg §i limba, cad cine va
clice cà limba e nurnal un lucru de prisos pentru Omen'.
§i natiunl, §i ca ar fi mai bine de Omeni and ar fi mull ?
Cand vorbese de omenire, atunci inteleg tote natiunile,
caci cine va clice ca natiunile nu sint partile omeniril ?

www.dacoromanica.ro
 149

in urma, and clic natiune, atunci inteleg persona unul

popor intreg, care e legat intre sine cu aceea§i Erni:A §i
datine, cacl cine va clice ca natura i-ar fi desbracat pe
Omeni de demnitatea de persOna cand I-a unit intr'un
corp national cu legaturile acestel kalif minunate ?
Dacd odata fie-care om e persOna, atunci nu pOte sa
fie un om mai persOnd decal altul, prin urmare nu pOte
sh clica catre aly Omeni : «Eli sunt slain!, voea mea e lege
oentru toli».( Daca e persona ori-care natiune, atunci o
natiune nu pOte fi mai persOna deck alta ; prin urmare
nu pOte sa clica catre cele-l-alte natiuni din acela§ stat :
4( Noma ea slid stain!, numai limba mea pOte fi limba di-
plomaticd, iar ale vOstre trebue sa se smulga ca neghina
din grafi ; eil singura voiii pune dregetori, fara sh intreb
de turmele neunguresci, ce pdstori sd le pun ; nu me
wit' uita daca ye veil puté intelege en el sag ba, dach
yeti aye incredere in el sail ba, pentru ea eg am voia
si puterea sa arcl pretutindenea Orneni credincio§l pla-
nurilor mele, §i vol n'avey sa me intrebati de ce fac a§a,
ci vol sinteti datori numal sa ascultay §i s5 day dare
5i osta§k».
Omul ce umbld sa ucida pe altul §i-a pierdut dreptul
de a fi suferit in societatea omenesca ; a§a §i-a pierdut
dreptul de a fi suferita intre natiunile de pe parnint §1
natiunea care lucreza spre stingerea altora, dupa atari
maxime. 0 natiune cu minte recum5sce drepturi §i obli-
gatiuni reciproce §i nu provOca pe altele ca sa se apere
de ea ca de o flail selbatica.
Cu acesta egalitate a natiunilor e legata strins liberta-
tea lor de a se desvolta tie-care dupa firea sa in tote
partile vielii statula. De aci urméza ca, pe langa tota
unitatea statului, nu sint trebuinciOse nici uniformitate
de drept, cu atat mai putin uniformitate de limba. Ce
e drept, se clice ca, de n'ar fi atatea drepturi intr'un
stat, cum sint de ex. in Austria (drept austriac, ungu-
resc, sasesc, afard de cele bisericesci, al caror numer

www.dacoromanica.ro
 150

-e §i mai insemnat), ci dac5 ar fi numai un drept in tot

tinutul statului, ar cresce prin acésta iubirea cet51enilor
c5tre patria comun5, pe and varietatea drepturilor par-
ticulare mic§oréz5 iubirea cAtre ea §i sl5besce statul.
La acésta aü observat de mult politicil cel mai marl,
eh sin5tatea statului, ca §i a altui corp organic, depinde
de la proportiunea p5rti1or §i a intregului, in care se
face dreptate fie-cgrel pri. Un cethtén, o cetate, o pro-
vincie, pole s5-§i uite de statul de care se tine, asta e
o inthmplare de trite Ode, dar nenatural5 ; ins5 iubire
adevèrath numai chtre un stat ca acela pot s5 aila5 ce-
t5tenii, in care toll iaü parte la tOte afacerile WT. Este
o pàrere fals5, dacA crede cine-va cà dobindesce statul,
nimicind formele individuale. Cand ar put& creia eine-
va in tOta cetatea, in tot statul un sentiment incAt fie-
care sd se tinA mAret c5 e membru al statului ; prin
acésta intregul statului ar dobindi putere nou5 ; a§a do-
brindesce §i prin drepturileparticulare, cdnd acestea sint
puse de voia cea universal5 a popOrelor diferite ; din
contra, impunêndu-le an drept, care nu r6spunde firi-
lor, incetéza a lua parte la lucrArile statului, se instrel-
néz5 de catre el §i-1 parasesc.
Deci dac5 unitatea statului nici atilt nu cere, ca s5
fie acela§ drept in tot tinutul statului, cu atht mai pu-
tin cere ca sh fie numai o limba acolo unde sint mai
multe.
De ce sd nu se pOta face in Ardél §i in Ungaria aceea
ce se pOte face aiurea ? In adunarile Elvetiel se vor-
besce in trei limbi : frantuzesce, italienesce §i nerntesce;
In ale Belgiei, érth legea sd se vorbéscd limba belgica
§i francezh ; in Sardinia, italienesce §i frantuzesce.
iat5 c5 Unguril nici nu sint mai liberi, nici mai fericiti
decAt aceste popOre luminate, ba sint fOrte departe de-
ele cu tOte celea.
Dacd §i-ar propune cine-va, ca sà facA o carte de legi
precis5 §i frumosa ca a dreptului roman ; atunci putern

www.dacoromanica.ro
 151

dice ca nici Germanii n'aii limba pentru acest scop ma-

ret, cu atat mai putin Unguril. Insa and vine vorba,
ca si natiunile care n'ail limba culla ca latina, aii tre-
buinta de guvernare in ori-care forma, atunci nu e mai
mare absurditate pe lume, decat apologia despotismului
limbistic, ca limba cutdrel natiuni n'ar fi matura pen-
tru legi si pentru guvernarea poporului. Daca ar trebui
sa astepte cine-va cu punerea legilor si cu guvernarea,
pana ce se va cultiva pe deplin o Ore-care limba, atunci
pOte tot sa stea ea nebunul pe term, asteptand [Ana ce
va curge riul, ca sd treca ; cad riul si cultura limbil vor
curge in etern si niciodalca nu vor fini. Dacä nu slut
chemati Inca nici Germanil la carte de legi, cu atat mai
putin sint chemati Unguril decat Romanii. Sa ne uitam
la limba legilor din Aprobatele si Compilateie Unguri-
lor. Ce va sa clica : sectajda levok oladh Natio, patidll-
satnak, recepta religio ? Ce cultura de limbd va afla
cine-va in acest galimatias, de care sint pline Aproba-
tele si Compilatele orl unde le deschicli ? Se pot Unguril
lauda cu;acest amestec de la turnul Babilonului, ca o Mi-
nerva nascuta dea-dreptul din capul lui Joe, ca sa caute
cu dispret la limbile altor natiuni mai culte deck a
lor ? Ce sa faca dar Germanii, Unguril, Romanii, Schiail,
neavend nicl o limba maturd pentru legi ? Accepta-vor
latina cea mórta sail alta limba streina ? Acésta insä
n'ar fi inaintare, ci regres si asuprire ; mintea cea sane-
tOsh le indemnd pe tote, ca si se apuce de jurispru-
denth fie-care cu limba sa ; natiunile &á se sufere una
pe alta pentru binele comun al tuturor, ca sii se gayer-
neze fie-care pe sine insail, si atunci isi va afla fie-care
cuvinte pentru dorinte, si politicil 41 vor ave si el limba
lor cultd de ajuns pentru carte de legi. Insa despotis-
mul null impune limba sa, pentru cuvintul ca n'ar fl
culte cele-l-alte limbi pentru scopul public ; cacl de aci
ar urma, ca sa faca chiar din contra, adica ca sa le
dea ocasiune de a se cultiva ; ci el vrea ca natiunile

www.dacoromanica.ro
 152

sA-§1 uite cu Incetul §i de nurnele libert5til, ca apol la

uring &à se sting5 dintr'insele §i sentimentul de fiber-
tate. Pentru acésta opresce natiunea despoticA pe cele-
l'alte, s5 nu-§1 ridice §c6le nationale, dicénd ch. sciintele
Ina lte nu se pot propune decat in limba el, c5ci ea nu
vrea sa se lumineze §i altele, ci vrea sA re'manh Orbe
§i surde la t6te mèsurile egoismulifi el. De aceea opresce
ea adunArile §i le MO de limba sa, ca alte natiuni sA
nu se pOtA consulta despre cele ce le- ar fl de folos. De
aceea pune legile numai in limba sa, ca cele-l-alte na-
tiunil sh nu le trite MO §i sd fie constrinse a intreba
totdéuna pe strèini, ce vor. De aceea pun dreg5tori
streini, ca s5 nu se WA intelege cu ei alte natiuni, ci
sA fie constrinse a alerga intr'al decelea sat, 'Ana vor
da de cine-va care sh le Intelég5 vorbele §i sä le tra-
duch cArtile. Nu-i ajunge cd dA dare §i-i face léfh dre-
g5torului, pentru ca sd rêspundà §i el deplin numelui
§i datoriei sale, ci, afarà de acésta trebue sh cumpere §i
traducerea cArtilor, care ar fi obligat s5 le facà dregé-
torii insa-§i In limba aceluia, pe care-1 ating. lntr'ade-
vér, atare guvern cu mésurile acestea nu doresce de loc
a u§ura pe popor ; el I§1 incercA u§urarea sa, nu binele
poporul M.
Aii nu s'ar cuveni mai bine scopului societ5tii, p5cil
§i fericiril natiunilor conlocuitbre, cA unde vor fi numal
Unguri acolo §i dreg5torii sd fie numai Unguri ; unde
vor fi numai Romani, acolo dregAtorii sA fie numai Ro-
mani; unde vor fi amestecali, acolo dregkoril inc5 s6
fie amestecati, pentru ca sA rèspundA lipselor poporului,
fiind-ca, dupA mintea sOnatOsa, dregkoril sint pentru po-
por, nu poporul pentru dreg6tori ? Ce va dice poporul,
dac5-1 va intreba cine-va care dreptate-i este mai eftin5:
aceea ce se face In ascuns cu scrisori de sute de cede,
care nu le v'ed niciodat5 p5rti1e ce se judec5 §i se tar&
ganesc deci §i sute de ani, sad aceea care se finesce mutt
In doue-trel dile, vorbind pArtile in limbile lor In vede-

www.dacoromanica.ro
 153

rea §i audul tuturor ; §i care guvernare ii este mai u§óra,

cu dregkoril §i en limba strelna, sail cu limba sa §i cu
dregkoril al4i de popor din sinul s'ed ? De ce sa nu pOth
fi mai multe limbi in administrare de aci inainte, cand
scim cd pana acum s'a f5cut Intrebuintare de mai multe
limbi la judecatoripe acestei tari §i nefericirea Tara
n'a venit de la multimea lirnbilor, ci de la multimea pri-
vilegfilor.
Iar ce se tine de limba romand, acésta e limba oficiósii
de sute de ani la tOte scaunele de judecata ale proto-
popilor §i la consistoriile Românilor din Ardél ; pentru
ce sa nu fie dar rnaturd pentru legi §i guvernare, cand
sint tipariti intr'insa codici de legi §i multime de alte
carti ?
Tacem alte argumente, mai mult curióse deck seri-
Ose ale Ungurilor, precum sint d. ex. : unitatea limbii
ar cere-o §i unitatea coremei ungurescl, §i datoria de a
se conserva pe sine, §i alte asemeni ; le tacem, deOrece
corema cea adevèrata a Täril, ce se dice acum Unga-
ria, nu sint cercurile cele de metal, cele de la Papa
Silvestru (care Inca se vkl a fi date dimpreuna cu sirn-
bolul : Regnurn unius linguae imbecille est, a§a dar nu
spre stingerea altor natiuni), ci natiunile care locuesc
pe parnintul Daciei §i al Panoniel ; acestea sint corema
cea adevératé a Tarii, §i ale acestei coreme sint drep-
turile cele mari, pe care ninAnui nu este ertat a le
atinge. Cu datoria Ungurilor -.de a se conserva pe sine,
ca sa nu piara din pricina putinatatii lor, nu este
legat dreptul de a-i inghiti pe Romani §i pe Schiai.
Cine este de vina dach a ajuns nava ungurésca intre
Scila §i Caribda ? Ce ursita rea il indémna sail' ridice
asuprall tOte vênturile, cand ar trebui sa le aline ; sa
manic pe toti peil, and ar trebui sa-i imblandésca; ce
politica e din partea lor, de se pun cu atétea puteri in
contra natiunilor cu care ar trebui sa lege cele mai

www.dacoromanica.ro
 154

tarl 1eg5turi, ca sà-0 apere fiinta comund de du0nanil

comuni ?
Din tOte acestea urtnézA cà unitatea limbii in statul
poliglot nu o cere nici unitatea statului, nicI unitatea
1egis1atiunii, nici inlesnirea, eftinkatea i repegiunea gu-
vernärii, nici starea culturil altei limbi ; ci o cere, pre-
cum am clis, numal uprarea despotismului §i cugetul
lui nelegiuit de a r5pi libertatea natiunilor, ca s dorn-
nesc5 peste ele.
Deci natiunea ungurescii nu póte sà pretindà privi-
legiü peste alte natiuni nici in privinta limbii, ci trebue
s5 se mu1tumesc5 0 ea cu egalitatea §i cu dreptatea.
Numai pand unde tine dreptatea tine urnanitatea ; din-
colo de dreptate locuesc flare selbatice. N'are natiunea
unguresca nici un scop necesar, nici o nevoe adeve'ratd
care sd nu le aibg i cele-l'alte natiuni In aceea0 me'sur5.
Pofta domnirii peste cele-l'alte nu e nevoe adev6rat5, ci
e numal paroxism de friguri, care lasand-o odatd, va
peH odatà cu ea §i pofta de a inghiti pe alte natiuni.
Dac5 aii nevoe Ungurfi sa vorbesca unguresce in adu-
n5rile lor 0 care tiran ar fi atat de nebun, ca s5-i
fac5 a vorbi in limba care nu o cunosc ? aft i Ro-
mdnii tot aceea0 nevoe Dada nu-0 pot inchipui Ungurii,
cum sà-1 guverneze cine-va cu dreg6torl streini §i cu
limbd streinh pe care nu o inteleg, nici Romdnii nu véd
pentru ce sa aibd Ungurii o nevoe mai intetitore deck
a Romanilor §i in privinta acésta ; deci, dacd e i aci
tot aceé0 nevoe §i tot acela drept egal, unde este te-
meiul privilegiului limbii lor ? Dac5-I constringe natura
pe Unguri cu necesitatea cea mai irnperiósà, ca sà invete
in limba lor tOte, de la alfa pand la omega ; tot acea
natur5 ii face §i pe Români, §i tot cu asemenea necesi-
tate §i tot pentru asemenea scop, ca s5 invete românesce.
0 natur5 le-a n5scut pe tOte natiunile, o iubire le-a val.-
sat in inimA spre limba lor, un sentiment de onOre
bate In inimile tuturor, §i un scop le-a dat tuturor ; 5i

www.dacoromanica.ro
 155

acest scop nu se pOte ajunge, daca va domni una peste

alta, ci numai domnind un drept egal peste to:Re. Uncle
are aci loc privilegiul unel singure limbi, pana and va
sta numele de drept si de libertate pe pamint ? Safi dOra
Ungurul are privilegiii i spre au iubi limba mai fer-
binte deck Romanul pe a sa, Si ca sh fie mai superb,
cu originea sa cea scitica, deck Românul cu cea
italiana ? Parra and nu se va stinge sentimentul de
iubire si de onfire din piepturile tuturor Romanilor,
nicidecum I

Asa este : fart' nationalitate nu e libertate nici lumina

nicairea, ci pretutindeni numal lovituri, intuneric
amortire. Ce este apa pentru pesci, aerul pentru sbu-
ratfire i pentru tfite vietuitórele, ce este lumina pentru
vedere, sOrele pentru crescerea plantelor, vorba pentru
cugetare, aceea e nationalitatea pentru fie-care popor.
Inteinsa ne-am nascut, ea este mama nOstra ; de sintem
barbati, ea ne-a crescut ; de sintem liberi, Intrinsa ne-
miscam ; de sintem vii, intransa vietuim ; de sintem
sup6rati, ne alina durerea cu cantecele nationale ; prin
ea vorbirn astacti cu parintil nostri, care au trait de mii
de ani ; prin ea ne vor cumisce stranepotii i posteri-
tatea peste mil de ant Nationalitatea e indemnul cel mar
puternic spre lucrare pentru fericirea genului omenesc.
Pe care nu-1 trage inima a lucra nici pentru gloria Si
fericirea natiunii sale, acela nu e deck un egoist pierdut
pentru umanitate, de care e pacat ca 1-a impodobit na-
tura cu forma de om.
Nationalitatea e libertatea nóstra cea din urma,
limanul mantuirii nfistre viitóre ; numal liberta tea acésta
nu a rapit-o pana acum nici un barbar de la Romani,
dupa ce le-a luat tot. De 1700 de ani se lupta Némul
Roman in departata Dacie cu tke turmele barbarilor,
si ancora acésta a tinut nava romana in contra tuturor-
valurilor de nu s'a scufundat in abisul peirii cu barbarii
d'impreuna. Si iata ea unirea cu Ungaria acum vrea s'a

www.dacoromanica.ro
 156

frangã 5i s5 smu1g5 acest5 ancord de mantuire, vrea s5

strice acest organ al vietil romanesci, vrea sh' r5pesc5
de la Romani 5i libertatea cea de pe urm5 I
Asta e Uniunea pentru Romani Pentru Unguri e
1

pentru Romani rnórte ; pentru Unguri, libertate nem5r-

ginit5, pentru Romani, sclavie etern5.
Unindu-se natiunea romanii cu Ungaria, nu va aye
nici 5cOle, nici dregetori nationali, care s5 pOrte grij5 de
5cOle 5i de interesele nationale, nici chiar bisericä na-
tiona15. Rite acestea se vor boteza a doua Ord pe nume
ungurese ; tote se vor imbrdca in vestmint unguresc ;
din ora in care se va deelara natiunea pentru Uniune,
se va invoi la peirea sa ins5-51 ; ea va incepe indatà a
se stinge 5i a pieri ca un arbore fulgerat. Atunci, nici
om, nici D-cleil nu-1 mai pOte sc5pa pe Roman de peire
national5, pentru ca, invoindu-se la sententa mortii sale,
va arata ca preotii romani eraii trecuti de mai 'nainte la
idolii gintel streine, nobilii lor erail cumperati, poporul
era vindut i tOtà natiunea era mOrta mai dinainte,
i Ungurii acum Ii fac numai ingropaciunea cea de
batjocura.
A5a posteritatea romana se va rnira de nesimtirea
nOstra i ne va blestema in morminte, c5ci am ascultat
cit nepasare sententa de mOrte a gintel nOstre, c5ci n'am
recurs chiar 5i la cele mai din urmh mijlOce pentru
aperarea numelui roman, del nu ne-am ridicat toti
pentru unul 5i unul pentru toti, ca sil dep5rtam de la
strenepoti acest5 infamie nemeritatii. 1NTu era lucru mai
.stralucit 5i mai maret inaintea Omenilor 5i a Dumne-
tleitor, ca sh ne o5tirn pentru nemurire, 5i mai bine sa
descindem toll in morminte la parintii no5tri, incoronati
cu glorie, decat sà lasam o infamie eterna ca mo5tenire
nefericitilor no5tri stranepoti? Ce limba pOte sh spunii
amarul cared ufere numal in trei chle omul osandit la
inórte, dar apoi arnarul unei natiuni cine-1 va spune,
pe care o ar vinde fiii sei cei intelepti ? Ce condeift

www.dacoromanica.ro
 157

pOte sa descrie durerile celui ingropat de viill ? Eaca el

se de§tepta in mormint, i§I mu§ch buzele §i-§I rode mai-
nele de desperare ca nu-i lucesce nici o racia de sea-
pare in fundul mormintulni. Durerea acestni nefericit e
scurtä ; iar durerea unel natiuni ce merge spre pieire,
va trece impreuna cu istoria din secol in secol §i de la
generatiune la generatiune, child nu se va mai aucli nici
o vorba romand in tre Olt, Mure§ §i Tisa, cand sunetele
cele duld ale limbii nOstre se vor li schimbat de mull
in sunete barbarice amortite, cand nu se vor mandri
stranepotii celor de astacii, cum eh shit vite de sub cerui
cel bland al Italiei, child le va fi ru§ine de memoria
Scevolilor, Brutilor, Scipionilor §i vor jura pOte cd se
trag dea-dreptul din turmele lui Atila. Atunci sapa §i
plugul barbarului va scóte din mormint cate o piétrh
romanh, ca sa marturisesca cum ca pietrele ail mal
multd simtire de veneratiune catre memoria natiunii
celei dinthiii care a figurat odata in lume, de cat noi,
miliOnele de legionari, pe care ne-a a§eclat aid Traian,
ca sa pazim nemOrta gloria numelui de Roman ; §i noi
in loc sa o marim, o am mic§orat, o am intunecat, o
am vindut §i, impreund cu natiunea, o am ingropat in
anul 1848 I
Ce se tine de intrebarea Uniunii, Adunarea sd fespuncia
sërbatoresce dupd data marilor no§tri strabuni, cum ca :
«Senatus et populus Daco-Romanus, beneficii et injurke
memor esse solet. Ceterum Hungaris quoniam non pcenitet,
delicti gratiam non tacit; fcedus et amicitia dabuntur cum
meruerint», adich : «Senatul §i poporul Daco-Roman tine
minte §i facerea de bine §i nedreptatea. Pe Unguri, fiind-ca
nu le pare fell de relele ce I-aii facut, ci inch vreati a-i
face un re'd §i mal mare, nu-i theta ; unire §i amicitie va
lega cu el, cand vor rnerita».
Fara conditia libertatii egale, RomaniI sa, nu pa§ésca
cu Unguril la nici un fel de unire, ci sh se unésca cu
natiunile care recunosc libertatea natiunilor §i o respec-

www.dacoromanica.ro
 158

teza In faptfi. Orl-ce chernare la unire, fara de conditia

libertatii nationale, e chemare la sclavie, la care tóta
natiunea libera va respunde cu dispret, va protesta ser-
batoresce in contra el, §i se va apera. A§a se cade sa
faca §i Romanii.
Find-ca natiunea, adunandu-se din tOte partile la acésta
serbatOre a libertalii, arata ca nu va mai fl supusä altor
natiuni, mi se pare a fi de trebuinta ca voia acésta a na-
rtiunii, adunarea sa o imbrace in vestmintul cel mai serba-
toresc, adica : sd proclame libertatea # independenta na-
4iunii rorndne.
Find-ca natiunea, ajungénd la cunoscinta libertatii, de
aci Inainte nu se mai pOte purta ca serva altei natiuni,
ci vrea a se tine §i a se purta ca o natiune libera,mi
se pare a fi de trebuinta ca obligatiunea acesta chiar cu
juramint sa o intaresca, adica : Adunarea sd depund jurd-
mintul In numele intregel nafiuni, cum cd nici-odatd nu
se va lepeida de nationalitatea ei ; ci o va apera in etern
cu puteri unite in contra dupnanitor i periculetor .i cu
puteri unite va lucra pentru vie:fa, ondrea, cultura qi feri-
cirea et in tot timpul viitor.
Care thud a§a, fratilor, dati &à mai aruncam Inca odata
-c, cautatura peste clilele natiunii nOstre, de cand jelesce
sub domnirea unguresca ; dati sa reculegem cu mintea
Inca odata, de §i este lucru trist §i dureros, cum I-ail
asuprit §1 cum I-aii batjocorit Ungurii pe Romani cu legile
care sint destinate de la natura spre aperarea Omenilor ;
cum s'a unit cu tOte gintile asupra lor; cum 1-aii privi-
legiat asupra natiunii n6stre §i pe Sa§1 §i pe Serbi §i pe
toy, ca sa-§i pOta versa tot veninul asupra Romanilor §1
licolo unde nu le ajung dintil cel reutacio§i ; cum i-aft
oprit de la Foil, ca sä remana orbi ; de la dregetoril,
ca &á n'aiba aperatori ; pe cei ce nu 1-aii putut strica cu
uniuni politice, i-ail incalcit cu uniuni religionare, §i
acum cand se anunta libertatea la tOta lumea, el ne
anunta stingere de tot.

www.dacoromanica.ro
 159

A§a, fratilor Inchipuiti-ive Inca odat5 cum a acest5

mie de ani a tiraniel unguresci e numai o li in viéta
cea durerOsi a natiunii nOstre ; inchipuiti-ve cà dimi-
néta ne-at b5gat in jug, tOtà cliva ne-at manat §i acum
and veni sera ca sh repaus5m, ne jail jugul de pe cerbice
numal ca sà ne omóre. Care natiune de pe pämint nu s'ar
ridica de la mic Oa la mare, and II vede numerate
clilele vietil? Libertatea veri-c5rui popor e bunul lui cel
mai inalt §i nationalitatea e libertatea lui cea din urm5 :
ce pret mai are viéta lui, dupd ce §i-a pierdut tot ceea-ce
il face demn sä mai fie pe p5mint ?
In mana acestei adun5r1 e push' vieta §i mórtea, sOrta
presenth §i viitorul, nu ale unui otn, ci ale natiunii in-
tregi. Ce va respunde Adunarea inaintea Natiunii, a lumii
§i a posterit5til and ar subscrie sententa de mórte asu-
pra natiunil sale ?
Deci, fratilor, nu ye uitati la pretentiile Ungurilor cele
nedrepte, nici la acei putini in§elati §i in§e15tori dintre
noi, care, in speranta lefilor ce a§teptà in Imper5tia
Ungurésch, tin cu Ungurii §i clic a aperà onOrea §i sc5-
parea natiunii nOstre. Considerati cà ace§tia sint datori
a 15tra pentru osul ce li-1 aruncd streinii ca sA latre pe
fratil lor §i sd musce Natiunea §i pe mama lor ins5-§1 ;
feriti-ve de ei, aci nu sint Romani. Cuutati la acestä
multime de Romani, care strig5 in numele a WA na-
tiunea : «Sd nu ne ducem la masa libertutii unguresci,
cud bucatele ei tote sint inveninate ; sa nu ne vindem
Tara §i limba, caci, perclendu-se odatà nu se mai Ole
ca§tiga. Uniti-ve cu poporul toll, preoti, nobilI, cet5teni,
osta§1, invetay §i ye consultati en un cuget asupra rnijle-
celor reinvieril nationale, pentru eh top' sinteti fil ai ace-
leé§i marne §i causa este comun5 ; tineti cu poporul toti,
ca s nu r5t5citi, pentru cà poporul nu se abate de la
natur5, nici nu-1 trag streinii a§a de u§or in partea lor,
cum ii trag pe unii din cele-l-alte clase, care urlã im-
preund cu lupil §i sfa§ie pe popor dimpreund cu ace§tia ;

www.dacoromanica.ro
 160

nu ye abateti de la causa nationala de frica luptei : cu-

getati ca alte popóre s'aU luptat sute de ani pentru liber-
tate, Irish cand vi se va paré lupta cu neputinta, cand
se vor ridica greuthtile asupra vOstra, ca valurile marii
turbate asupra unei awl, cand va deslega principele
intunericului pe toti necuratii i.-1 va trimite, ca s5 rupa
legaturile fratiei vóstre §i sa ye abata de la causa si
iubirea gintii nOstre, la idoli strèini ; aduceli-v8 aminte
atunci cu cate insufletire 5i barbatie s'ail luptat strabunii
nostri din Dacia pentru existenta §i onOrea natiunil nOstre,
precum ne-aft lasat scris Bonfiniu cu aceste cuvinte :
«Colonfile §i legiunile romane, cople§ite de barbari tin
Inca limba romana §i, ca &à nu o piarda cu totul, atat
de tare se lupta, Meat se pare ca nu s'ail b5tut atat pen-
tru tinerea vietil cat pentru neatingerea limbil. Caci soco-
find bine desele inundatiuni ale Sarmatilor §i ale Gotilor,
apoi eruptiunile Hunilor, Vandalilor §i ale Gepiclilor,
incursiunile Germanilor i ale Longobardilor, cine nu se
va mira fOrte ca Inca s'aii tinut urmele limbii romane
intre Daci §i. Geti ?»
A§a, fratilor 1 Aduceti-v6 aminte atunci ca vor striga
din mormint strabunii nostri : Ffilor 1 Nol Inca am fost
nu odata in imprejurari grele, cum sinteti vol astadi ;
noi Inca am fost inconjurati de inimici in pamintul
nostru, cum sinteti voi astacli, .5i de multe ori am suferit
dOra §i mai rele deck vol. ; fost-am cu Gotil, dar nu ne-am
facut GO ; fost-am cu Hunii, dar nu ne-am hunit ; fost-am
cu Avarii §i nu ne-am avarit ; fost-am cu Bulgarii §i nu
ne-am bulgarit ; cu Rugi §i. nu ne-am rusit ; cu Ungurii
i nu ne-am ungurit ; cu Sa§ii §i nu ne-am nemtit. A§a
este, flilor 1 Nu ne-am ungurit, nu ne-am nemtit ; ci
ne-am luptat ca Romani pentru pamintul i numele nos-
tru, ca sä vi-1 lashm vouè d'impreuna cu limba nóstra
cea dulce ca cerul sub care s'a nascut ; nu ye nemtiti,
nu ye rusiti, nu ye unguriti nici vol ; rèmaneti credin-
cioi numelui §i limbii vOstre ; ap6rati-ve ca frati cu puteri

www.dacoromanica.ro
 161

unite in pace §i in rèsboiti. Vedeti cum ne-am luptat

Doi pentru limba §i romanitatea noistrA ; 1uptati-v6 §i voi,
§i le apèrati ca lumina ochilor vo§tri, pdn'a ce se va
restaura Capitoliul §i va trimite la voi Senatul §i poporul
Roman pe Traian cu legiunile peste Dun5re, ca sh ye
incoroneze cu laurul nemuriril pentru constanta §i bar-
b5tia vdstrà i» Dixi et saluavi anirnam meam.
Exercitiul XIV. SA se cite'scg, sti se analiseze, arg-
tanclu-se ce tesg se urmgresce si care este argumentarea
oratorului.
Exerci#ul XV. Stt se compung, intrebuintandu-se
argumentele eseiAiale din acest discurs, un alt discurs mai
scurt avend aceeasi tesg.
Exercqiul XVI. S1 se Inv* pe din afarg peroratia
acestui discurs.

12

DISCURSUL LU1 KOGALNICEANU 9 LA ALEGEREA

LUi CUZA
Acesta e unul din discursurile cele mai pline de entusiasm ale
lui Kogalniceanu ; dintr'insul ne dam séma irnediat de multumirea
generala ce domnia atunci.
Puterile europene hotarasc prin tractatul din 1856 sa con sulte pe
Romani, ea sä vela in ce sens doresc ei sa li se reformeze Con-
stitutia. Dupd acésta, se aduna Divanurile ad-hoc. Ele votéza prin-
cipiul Uniril, regimul constitutional, independenta, neutralitatea.

1) Mlchail Kogalniceanu s'a nfiscut la 1817 in IasT. Primele studil

le-a recut in casa parintisca ; apoi a fost trimis impreuna cu Sii luI
Mihail Sturdza, Domnul Moldovel, in Franta si apoI in Germania, la
Berlin. Fiind la Berlin, Kogelniceanu scrise un articol despre liieratura
ramdnii (in limba germane) si o importanti lucrare (in limba franceze)
despre Tiganl (Esquisse sur les gigainsl, cum §i o opera forte insemnath:
Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques Transdanubiens
(din care a a perut numai tomul If.
Intors in Tare, Kogélniceanu publice diferite reviste ca: Dacia Li-
Retorica dt Adamescu si Dragomirescu. 11

www.dacoromanica.ro
 162

Diplomatia europénd in 1858 face Conventiunea, care acordd cele

alte puncte, afard de Unire, ldsdind tot done' principate, cu doi
Domnl, cu dond adundri. in urma proclamdrii Conventiunii, se
intrunesc adundri elective in ambele principate. in Moldova se
alege colonelul Cuza. Dupd proclamarea resultatului,rostesce Ko-
gAlniceanu cliscursul ce urmSzd.

Maria Ta !
Dupa o sutà cincl-clecili-patru de ani de umilire si
degradare nationala, Moldova a intrat in vechiul sëü
drept, constintit prin capitulatiile sale, dreptul de all
alege pe capul s6i), pe Domnul.

terard, Archiva romdnéscd, Fdia sciinpficd fi literard, i calla si pue

in aplicare ideile sale democratice. Ast-fel, el fu intre cei ce stäruiri
mal malt pe lângä Grigore Ghica pentru ca sä decreteze emanciparea
Tiganilor particulari (1855).
Putin timp dupa intbrcerea sa, (pe la 1843) fu numit profesor de
istorie la Academia Mihiiilend, cólã superibri intlintati de Mihail Sturdza,
Domnul Moldovei.
Dupa r6sboiul Crimeii, se inchee pacea de la Paris 1856, dupfi care
Romanii a vead sk fie consultati in privinta organisäril ce doriad A-11
dea. Aceste dorinte trebuiaii si fie exprimate de catre Divanurile ad-hoc.
Pink rand sä se alégi Divanul ad-hoc din Moldova aii fost multe fra-
mêntiri. In ambele principate, incetand termenul de domnie al principilor
Gr. Mica si B. $tirbeiii, s'au numit caimacami: Teodor Bals si Alexandru
Ghica. Sub cAirdicimia luI Bals in Moldova s'a inceput propaganda pen-
tru Unire, 1 Rogiilniceanu era in fruntea tuturor micärilor. Murind
Bals, in locul lui fu numit Vogoride, agent devotat Turciei si Austriei, care
n'ar fi vrut ca principatele si se unesch. Acesta alciituesce listele electorale
asa ca sii ésa deputatl adversaril Unirii. Unionistii protesta la coruisarii
Puterilor europene. Diplomatli francesi intervin la POrta peatru casarea
alegerilor, dar Pórta se opune, i relatiile dintre Franta f Turcia se
rup. Kogfilniceanu di o lovitura care decide succesul causei nationale :
pune mama pe corespondenta lui Vogoride si o publicri. Din ea reesia
interventiunea directa a Turciel alegerile sint casate ; se fac altele
z

Roue., es partisani aI Unirii.

Sub Domnia lui Cuza el ocupa de cloud orl functia de prim-ministru.
in timpurile din urmã de asemenea Kogalniceanu a fost ministru in
mai multe rânduri. Cea maI insemnati epoca a sa in acésta din urma

www.dacoromanica.ro
 163

Prin inhltarea ta pe tronul liii tefan cel Mare s'a re-

inältat nationalitatea românà. Alegéndu-te de capul
seri, némul nostru a voit sh implinésca o veche datorie
catre familia Ta 1), a voit sã rèspldtesch sangele strämo-
ilor Téi, vArsat pentru liberTAtile publice.
Alegéndu-te pe tine Domn in tara nOstré, noi am voit
sà ardtiim lumii aceea ce Mid tara doresce : la legi noud,
om noti.
0 Winne I mare si frumbsti ti-este misiunea I Consti-
tutia din 7 (19) August2) ne insemnézd o epocé noua, ai
Maria Ta esti chemat s5 o deschicli. Fil dar omul epo-
cel ; fé ca legea sd inlocuéscd arbitrariul ; fA ca legea si
fie tare : ia Tu, Maria Ta, ca Domn, fii bun si bland,
fii bun mai ales pentru aceia pentru care mai tort Domnii
trecuji ad fost nepdsdtori sad rel.
Nu uita .c5, dac5 cinci-cleci de deputall Te-aii ales
Domn, insa ai sd domnesci peste douè milieme de
dment.
Fh dar ca Domnia Ta sh fie cu totul de pace si de
clreptate, impacd patirnile i urile dintre nol si reintrodu
In mijlocul nostru striimosésca fr5tie.
Fii simplu, Maria Ta, fii bun, flu Domn-cetätén ; ure-
chia Ta sii fie pururea deschisa la adevér i inchisii la
rninciunii si lingusire.

periódi a vietil sale este timpul re'sboiului din 1877 si al tratativelor

diplomatice urmate dupi aceea.
Kogalniceanu a contribuit mult la desvoltarea studiului istoriel in
tarn 'Astra', de si mai tóti viéta 1-a fost consacrat'a politicel. Ultima
sa lucrare a fost un discurs citit in sedinta solemnk dela jubileul Aca-
&mid, privitor la cilte-va chestiuni istorico-politice, ca desroblrea fga-
nilor l irnproprietk irea raranilor.
A murit in 1891.
1) Alusiune la On Cuza, care, impreunä cu Manolac\he Bogdan, aC
fost ucis de domnul Constantin Dumitru Moruz la 1778.
2) Conventiunea pentru reorganisarea Principatelor Romilne, facu ti
de catre Puterile europene in 1853.

www.dacoromanica.ro
 164

Porti un frumos §i scurnp nume, numele lui Alexandra

cel Bun. Sa traesci dar multi ani
Ca §i dinsul, fa, o Dómne, ca prin dreptatea Europei,
prin desvoltarea institutiunilor nOstre, prin simtimintele
Tale patriotice, sa mai putem ajunge la acele timpuri
gloriose ale natiel nOstre, &and Alexandru cel Bun clicea
ambasadorilor imperatului din Bizantifi cd :
Romania nu are alt ocrotitor decdt pe Dumnedeti $t
sabia sa I
Sfi traesci, Maria Ta I
Exercitjul XVII. SA se compuna un discurs prin care
membril Parlamentului si-ar fi exprimat Suveranului sen-
timentele lor cu ocasiunea proclamaril Regatului (1881).
Exercitiul XVIII. Sa se invete pe de dinafara i s. se
rostaca, dupg regulele actiunii (vegi mat departe teoria)..

13.
DISCURSUL LUI T. CIPARIli 0 ASUPRA PUTERli
DE VIATA A NATIUNII ROMANE
Excelentsi 2), domni l i frati I
Cand ne uitam inapoi la istoria poporului nostru §i
mai CU séma la a naliunii nóstre din asta patrie dulce
care e intaiul légan al vietii rornane pe aceste locuri
nordice orientale, mai ca nu aflam in §irul atator mari
1) Timotela Ciparia este unul dintre eel mai Insemnatl scriitori al
Romanilor de peste munti.
Islascut la 1805, Invela la Blaj, fu profesor i neobosit luptator pentra
culture poporulul. El este unul din Intemeetoril Asociatiunil pentru cul-
ture poporului roman, societate care exista /Ana ecu si face progrese
mad. Cu ocasia inaugurarii i deschiderii acestel asociatiunl, la 23
Octombre 1861, rosti el discursul ce urmeaza ca aspuns la cuvan-
tarea Mitropolitului Swam, care era prezidenthl 'Asociatiunii.
Cipariil a fost unul din membril gondatori a! Academie! Romane. A
murit in 1887.
2) Se adreseza Mitropolitului $aguna.

www.dacoromanica.ro
 165

secoll, de la inceputul celui al doilea al erei cre§tine

pan5 acum, peste mijlocul celui de al 19-lea secol, deck
numai dile de lacrime, de dureri §i de suferinte de teit5
forma ; iar dilele de bucurie pentru poporul roman, §i
pentru natiunea nOstrA transilvana in specie, ail fost mai
putine 5i mai rare deceit pana de corb alb. Cultura ro-
manA, ce ail adus-o cu sine in Dacia din alte Orli ale
lumii mai fericite §i mai desfAtate, §i ail transplantat-o
in acest pAmint rece 5i inghetat, cultur5 de care mArtu-
risesc tote ruinele §i tOte unghiurile patriei nOstre,
acele 40 de cetAti, ce le. numéra Ptolomeil in geografia
sa cu numele, abia cu 50 aril dupa strAmutarea nOstrA
in acest Babiion, URA, mai tOth cAdu prada gintelor
barbare, care, inainte de a prAda Grecia §i Italia, Atena
.§i Roma, se pAru cA din prada patriei nOstre §i din ruina
culturil romane de pe acest pamint ail prins gustul de
a se incrunta in ruinele §i ale celor-l-alte provincil din
imperiul roman.
Din acestA ruinA totald a natiunii, numal Dumnedefi
scie cum am scApat, numai ca prin minune, §i numal cu
pielea §i cu viéta, cad acele incursiuni §i. prAdAri nil
ne-afi rApit numai averea §i cultura ce am avut-o, dar
ne-ail rApit §i mii de mit de suflete de ale fratilor §i
parintilor no§tri. Si dac5 ar fi fost mOrtea lor numai cor-
poralA, mai putind le-ar fi lost §i amarAciunea ; insA cleat
mOrtea naturald mai este mOrtea §i mai cumplitA pentril
om : sclavia, despArtirea de ai sei §i, mai presus de tOte,
simtul unel ruine nationale ; cad nici o durere nu pOte
&A se asemene cu durerea pe care omul o are cand vede
nu numai pieirea sa, ci §i pieirea unei patrii, a Inlet
natiuni intregi, mai fiirA nici o sperantA de ridicare din
acea pieire.
InsA din kite aceste ruine, Provedinta ne-a conservat,
Ina in aceste dureri cumplite, un tesaur nepretuit, pe
care nu ni I-ail putut rApi nici sabia invingetorului, nici
crudimea tiranului ce domnia pe corpurile nOstre ; ilia

www.dacoromanica.ro
 166

puterea fisic5, nici politica infernal5, un tesaur n5seut

cu noi de la litele maicei mistre, dulce ca s5ruthrile ma-
melor, cand ne aplecati la sinul lor ; tesaur mai scump
deceit viéta, tesaur care, de 1-am fi pierdut, de 1-am pierde,
de vom suferi vre-odat5, ca cine-va cu puterea saü ea
in5e15ciunea sail cu momele sa' ni-1 r5péscii din manele
nóstre, atunci mai bine s5 ne inghith pämintul de vil....
Cel putin s5 ne adun5m la p5rintii no5tri cu mangderea Ca
nu am tr5dat cea mai scumpa ereditate, fiir5 de care nu am
mai fi demni de a ne mai numi liii lor : limba romanésc5.
Noi sper5m in providenta divia, sper5m in virtutea
neinfrant5 a natiunii, care intru atati secoll nici in cea
mai apus5 sOrt5 a el nu a tr5dat-o ; sper5m in marii
b5rbati 5i insufletitii fil al natiunii, care mai ales in
aceste timpuri critice, in care se tractézA cestiunea de
a fl sag a nu fi, cu töt5 brb5tia demnü de un Roman
vechiii, cu tOtà resolutiunea nef5tarit5, 5i cu pana 5i cu
euvintul 5i cu fapta, ag sprijinit 5i sprijinesc eausa natio_
nal5, causa culturii, in biseric5, in 5015, in politica ;
care 5i-ail intors tOth influenta 5i positiunea 5i n'ail crutat
nici osteneli, nici spese, numai 5i numal ca s5 sprijinésch
acést5 natiune, cu al c5rei nume se laudà 5i a c5reia
limb5 o vorbesc.
Chiar 5i ast5 cli solemn5, ce ne-a adunat din tote p5r-
tile Patriei, e o dovadà a vietil rom5nesci 5i o protestare
mai solemnh decAt jur5mintul, ch natiunea romilna nu
vrea 5i nu va suferi nici-odat5 batjocura ca s5 se lapede
de al sèfi nume 5i de a sa limb5 in favOrea nici celei
mai culte natiuni 5i limbi din lume, cu atilt mai putin in
favdrea ori-c5rei alte, care eri-alalt5eri era Inca necu1t5,
barbar5 5i care pand 5i ast5cli Inca nu 5i-a scuturat ru-
gina ce o rodea pana la inima Inca inainte de 20-30 de
am, sail inainte cu o sutà de ani 0. Acesta adunare atat

1) Alusie la limbs maghiarii si la incercárile Ungurilor de a impedica

desvoltarea limbii române.

www.dacoromanica.ro
 167

de numerOs5, atat de strAlucit5, de atati bdrbati bravi §i.

demni, cari cu atata bucurie null pregetarà nici oste-
néla, nici spesele ca s5 alerge aid in dep5rtare §i sd ia
parte la acéstd sërbatóre nationalà, e o dovadd nein-
frantà c5 se simt mândri a fl flu ai natiunii romane §i a
se numi cu numele stramo§esc. Natiunile cari viséz5. §i
tr5esc in acel vis de§ert &à Ore-când tot vor aduce pe
Roman ca sail despretuéscd limba §i sii adoreze pe alta
streina, care nu se pot desb5ra de ilusiunile lor cii Ro-
manul va voi vre-odatà a se imp5na cu pene strèine §i
a inavuti s5r5cia acestor natiuni ingamfate §i preten-
sive 9, -- depuna-§1 2) odatã pentru totdéuna tote ambi-
tiunile r`eil calculate, detepte-se din visul lor 5i nu se
mai nutréscA cu ilusiuni seci §i arn5gitóre. Ca arnin,
arnin le clicem lor, ch mai curénd va trece cerul §i pa-
mintul, decat sd se prefacä Romanul in cutare sail cutare
natiune. De Roman ca natiune clic, nu de Roman ca indi-
vid ; cd dac5 ail fost imprejur5ri, cand cate un biet Ro-
man, sail de fóme sail de golitate 3), sail de ore-care
ambitiune, sail de vr'un alt calcul, s'a dep5rtat de tul-
pina natiunii sale §i s'a incopciat 4) ca un oliv domestic
in oliv s'elbatic, asta s'a putut intampla ; póte se va mai
intampla §i pOte ca chiar in clilele nOstre sa vedem cu
ochil asemeni intampl5ri ; sa-i lasam insa in numele lui
Durnnecleil, s5-§i caute fericirea §i repausul inimii, unde
le place §i unde speréz5 sh le afle ; c5ci Romanul, ca
nntiune, pe carele 17 secoll 1-aii apasat la pamint in
adev8r, dar nu 1-hu rupt, nici 1-aii smuls din rad5cin5,
tot Roman va rëmâne, de s'ar duce §i cu miile instr6i-
nandu-se. Asta ne e credinta neclintit5, §i sperAm ca toti
cei ce nutresc asemenea credint5, nu se vor ru§ina, cad

1) pretentióse.
2) pfirlisésci-0*.
3) goliciune ; särficie.
4) altoit.

www.dacoromanica.ro
 168

mai madu6sd 1) e tulpina ei cleat s6 se usuce, chiar dac5

se §i usuch multe §i ori-cat de multe ramuri din corpul
el ; ca un ogor fructuos, carele este in stare nu numal
a nutri graul din destul, ci §i pglamida, cci paramida
se va arde, iar graul se va aduna j iar5§I se va semena,
ca sëminla sa nu-i lipsesca In tOt5 eternitatea.
Nu voesc a me Intinde mai departe, macar cà multe
s'ar mai puté clice §i aduce din viéta natiunii, ce do-
vedese invederat eh' de§erte sint tOte sperkile, ilusiu-
nile, visele ; in de§ert tOte sofismele §i ma§inatiunile 2)
tuturor care mai trag sperant5, c5 dOr dew din Roman
vor puté face alt popor nordic safi asiatic. Un razem al
nationalithtii romane se formezd astacli §i noi sperAm Ca
asemeni razeme se vor forma §i de aci inainte, i mai
multe §i mai puternice.
Sh uram dar acestel tinere plante, ce ast5cli se plan-
t &à in a doua nóstrã patrie, s5-i urAm bine-cuvintare
de la cel ce sustine §i sprijinesce tote, ca, cu ajutorul
Celui Prea Inalt §i cu zelul eel inv5p5ét al natiunii, nu-
trith §1 crescut5, sà ajungh cat mai curdnd la statura
normalà, in care sä Inverc1esc5, sà infrundesca §i fructe
inmiite sá aduch de bun §i dulce gust tuturor Romani-
lor, fructe de cultur5 §i prop5§ire in tOte ramurile sciin-
lei, artei §i civilizatiunii. Sà ur5m, domni §i frati, §i
acelui mare bArbat al natiunii 3), carele de la inceput
cu aldur5 a cuprins la sinu-§i §i fkä preget a condus
pand In momentul de acum ideea acestei asociatium,
care astacli din idee trece 'in realitate ; sd-1 ur5m din
inimh caldurós5, cu sinceritate nefotkita §i cu resunet
strab5t5tor, ca Cel ce 1-a inhltat la acest5 mare trépt5,
s5-1 insuile purtarea de grip' parintése5 pentru natiu-
nea roman5, nu numal in cele elute §i Dumnecleesci, ci

1) naduvósk ; plink de nafiduvfi, de putere.

2) piedicele ; §ireteniile.
3) Mitropolitul *aguna.

www.dacoromanica.ro
 169

§i in cele ce se tin de buna starea unui popor dernn

de o stare mai bun5. De buna stare nu nurnal mate-
rial5, ci §i mai virtos de acea stare eminenta ce dis-
tinge pe o natiune culla de c5tre un popor, precurn cu-
vintul distinge pe om de alte vietuitOre pe acest p5mint.
S5-1 ur5m ca ski vacld .implinite intentiunile marini-
incise, ce le nutresce c5tre natiunea roma* sfil'i vacld
natiunea fericith, mai fericità de cum o aflase la ince-
putul p5storiel sale ; ski vacld mâng5erea cu ochii, re-
pausul §i multumirea sufletului Inca §i in viéta acésta.
Sd-i urArn clile fericite, in mijlocul natiunil ajunse la
fericire, (Jule multe §i impreunate cu neincetata multu-
mit5 din partea acestel natiuni bune §i tinèr-simtitOre ;
cerénd §i rugadu-ne ca §i de aci inainte sA bine-voésc5
a cuprinde §i ad5posti, a ajuta §i sprijini acestà tine'rä
societate, pe care a iubit-o §i a ocrotit-o de la légan
pAnA in mornentul de 1'45. Sd tr5iti Escelenta VOstra 1
Exercitiul XIX. SA: se compunl un alt discurs mai
scurt cu aceea0 tes 1 cu aceleasi argurnente.

14.
DISCURSUL LUI BARBU CATARGIU 1) LA UNI-
REA DEFINIT1VA
Acest discurs este pronuntat la 11 Decemvrie 1861, cdnd Barbu
Catargiu era deputat 0 child s'a comunicat Camerel a Unirea de-
finitiva s'a aprobat de Puterile europene. Ziarul Independen(a
din acel timp spune cd a fost primit cu aclamatiunl generale 0
instill Domnul a cerut sà i se comunice telegrafic. La acestea
ziarul adaogd : «0 voce m4cath i sonord, un accent puternic §i

1) Barbu Catar.gin s'a niscut la 1807 in Bucuresci si a invetat mai in-

laid in sada grasca de la Mfigurenu ; apol a fost la Paris, unde a studiat
dreptul si sciintele politice. La 1834 veni in Tara, intra in Societatea filar-
monica intemeeta de Heliade si fu unul din eel* ma! zelosi sprijinitori al tea-
trulul, pe care-I considera ca o scóla de moravurl. Ig incepu cariera po-

www.dacoromanica.ro
 170

vibrator, imagini vii si cuvinte bine simtite ridicail discursul la

inaltimea faptelor ce-1 inspirase,. In adev6r, dacd all citindu-1 ne
simtim cuprinsi de emotiune, ce trebue sa fi fost atunci cand ace/
accent cputernic, insufletia fie-care vorbd ! Si acésta, cu atat mai
mult trebue s'o credem, cu cat sciut este ca Barbu Catargiu era
renumit ca improvisator.

Domnilor,
Sint in vidta Omenilor evenimente de acelea in care
limba omen éscA e in neputintà a exprima sentimentele
ce mi§ca inimile.
Evenimentul clilei de ast5c1i e de acelea ce nu se ex-
prima ; totu§i II pricepem in acest minut in adâncul ini-
mei nóstre.
Unirea e savdr§ita', ni s'a clis, domnilor. Acest cuvint
e un cuvint inalt ; el coprinde f5ga'cluinta mantuiril §i
viitorul prii. De aceea, domnilor, el a circulat ca G
schintee electrica in inimile nóstre ale tuturor ; §i sint
incredintat ca, dacg existà nemurirea sufletelor, dupà
cum religia ne incredintdza', sunt bine incredintat cd
strkno§ii noWi ail simtit §i el acestA intiorare i cu la-
cr5mi de bucurie ne bine-cuvintdth din inhltim ea ce-
rurilor.
Unirea s'a facut, domnilor ; acéstd unire este simtita
de aceste douè popore de mai mult limp deck ne pu-
tern aduce nol arninte, dar de ail simtit-o, nu s'a fa'cut,
sail de s'a facut, n'a tinut deck un moment.
In adev6r, domnilor, sciti prea bine ca Inca din ye-
curile trecute furà bkbati care incercara impreunarea

Mica sub domnia lui Alexandru Ghica. Sub Bibescu fu director la de-
partamentul dreptatii. La 1858 deveni mernbru in adunarea electiva,
vota pe Cuza si fu chiar ministru in cel d'intaiii cabinet. La 1862, dupa
ce se proclarna Unirea definitiud, Barbu Catargiu fu numit prim-minis-
tru, ast-fel ca el este cel d'intdirz president de consiliii al Romania. Tot
in acelas an fu ucis la esirea din Camera, unde se discuta proectul de
lege pentru starea taranilor.

www.dacoromanica.ro
 171

natiilor desp5rtite in douë. Dar fu in zadar ; 0 de ce

acésta, e lesne de inteles. Pricina neisbutiril lor fu mij-
lócele ce intrebuintar5 ; aceste mijlOce era, domnilor
in duhul vécurilor lor, era conchista, puterea materiald;
puterea vécului in care tr5im, este puterea morald, a in-
telepciunii, a cuvintului, a infr5tiriT pentru unirea na-
tiona1it5fi1or. Unirea nóstr5 dar de astkli, se face sub
scutul intelepciunii 5i al infrditiril ; i intelepciunea, sciti,
domnilor, eh ne vine de la Dumnecleil, infritirea intre
Omeni este una din cele mai de c5petenie comanda-
mente ale religiel nóstre. S5 clicem dar ca biserica nOs-
trä: ceea-ce Dumnecleii a unit, Omenii s5 nu indriis-

nésc5 a mai desp5rti ; nu. Dar ca sà ne asigurdm in

contra unel asemenea primejdii, nu este destul, domni-
lor, unirea intre tdrile surori ; ne trebue i unirea intre
fiii el. A5a numai, domnilor, vom consolida pentru ye-
curl, faptul inalt de astkli ; a5a numai vom pdstra locul
nostru intre natiile Europel, unde ne afl5m de astkli in-
scri5i. La din contra, domnilor, acea bine-cuvintare a
str5bunilor no5tri ce ne privesc din sinul veciniciei, se va
preface intr'un blestem i sint insu-rni a clice, c5 cel ce
va mai indr5sni de astkli a mai arunca thciunele discor-
diet intre noi, si aibd blestemul nostru i al urma5ilor
no5tri ; el va aye hula 0 blestemul chiar al natiilor ce
ne privesc.
24 Ghenarie fu o cii asemenea de infr5tire intre noi,
dar din nenorocire nu eram inch pregatiti, de aceea sp.
5i vëclurdm sfd5iatii a doua-cli.
Atunci ne lipsia increderea, domnilor : mai multe irn-
prejurdri, ce trebue sd le d5m uitirii, slujise inc5 a
intemeia intre nob acea neincredere.
De 5i avénd aceea51 dorintA, aceea51 tint5, ne aflam en
tote acestea in neunire ; temerea unora 5i Indr5snCla prea
mare a altora, se pretdlmdcia intr'un fel nep5stuitor pi
de aci 1.6111 desbin5ril mergea crescénd.
Acurn, domnilor, ne cunóscem mai bine ; am dovedit,

www.dacoromanica.ro
 172

socotesc, c5 aceea ce voiam era tot aceea si ca numal mij-

lócele de a ajunge ne despktiati.
Acum pe drapelul nostru, inaintea ckuia sa firn toll'
ingenuchiati, sh scriem astAcli :
le Totul pentru Turd, nimic pentru noi 19
S5 trAescd Romania I
S5 trAéscá Puterile ce privighézA fericirea tkil nOstrel
SA tr5escA Domnitorul nostru, care singur prin a so
stkuinth ne-a dat mijlocul de a striga iarhsi :
SA trãesc5 Romania I
S5 trAdbc6 Domnitorul vecinic si nedespktit de nol I
Exercitiul XX. SA se citesca, discursul de mai sus
* sa, se analiseze arAtandu-se tesa si sirul ideilor ce spri-
jinesc tesa.

15.

DIN ELOGIUL LU1 PAPIU ILARIAN

de G. Barg
In qiva de 14 Septembrie 1869, Alexandru Papiu Ilarian 51-a
-citit in sinul Academiel Române, discursul ski de receptiune, tra-
tând despre viéta lui George *incai. La acest discurs a réspuns
George Barit, aducênd elogil noului academician qi arátând me-
ritele acestuia.

Domnule,
In istoria popOrelor vine adesea cate un period de
timp, din care cunoscénd cine-va pe deplin viéta unui
sail a unor b5rbati care ail condus afacerile si destinele
unel tari sati natiuni, cunOsce totdeodat5 aprOpe si istoria
acesteia.
Acel bkbat roman, care va fi in stare de a compune
biografiile cunoscutilor triumviri : Samuel Micu, George
.incai si Petru Major, pe un period rotund de ani cinci-
,cleci, incepdnd adich de la anul 1770-1820, acela ne va

www.dacoromanica.ro
 173

da chiar in aceste biografil istoria poporului roman din

patria in care s'aii nascut si in sinul careia aü lucrat el
in acelas period de ani cinci-cleci.
Daca presa pe timpul acelor triumviri ar fi fost sufe-
rita a se misca cel putin in cercul in care ii era ertat a
se misca cu 20 de ani mai tarcliii in acele ri, atunci
deslegarea sus atinsel probleme s'ar fi usurat in mare
mesura, pentru ca in acel cas ne-am afla in posesiunea
unui numer considerabil de documente, care, de öre-ce-
nu se pàstrara prin presa, all i disparut cu totul din
scrinele particularilor, iar altele chiar si din arhivele-
publice.
Acestd imprejurare luata in de aprOpe consideratiune,
imi dfi mie criteriul dupa care am sa apreciez coprinsul
meduvosului i elocuentului discurs, pe care-I aucliram
din graiul d-tale, d-le Papiu.
De unde acea abundanta de date istorice culese cu
atdta grifa i critich? De unde acea phtrundere agerd in
natura evenimentelor din secolul expirat, petrecute in
acele tari, in care istoria din acel secol si din acest al
nostru, Inca nu este scrisa, ci abia adumbrità in cate-va
liniamente destul de usóre ? Bespunsul ce-mi pot da la
intrebari de natura acestora, este ca un barbat, incalclit
si condus de acelas spirit sacru, de care fusese condus
si cel laudat de dinsul, nu afld repaos pana nu strabate
in fundul adevérului. Acésta vointa de fier te-a condus si
pe d-ta, pentru ca, incepênd din anil juniei i pand in
timpul de fa.ta, sà sacrifici hle si nopri, bani i sanétate,
spre a strabate prin locurile, pe unde credeal ca póte
sä stea ascuns adeverul istoric pentru natiunea nóstra.
Dupd ce adica, in anul 1852, find in Viena, prin lucra-
rile istorice publicate atunci, al dat prima prob5, cà
eti determinat a alca pe urmele barbatului al carui
panegiric 1-ai facut astl, curénd dupd aceea ai trecut
in Italia, adica in acea lard, pe al care! pamint luase si
George Sincai aspiratiunile si, de nu me insel, chiar

www.dacoromanica.ro
 174

primele informatiuni autentice, atat despre originea na-

liunel, cat §i despre sorgintele cele 'mat bogate, din care
s'ar puté scrie cand-va istoria Romanilor §i a parnintului
locuit de acest popor.
Cu atat inca nu te-ai indestulat, ci precum George
Sincal, in curs de ant 34, cercetase mai multe bibliotece
-§i archive din imperifl, precum el umpluse cleci de tomuri
cu documente istorice, culese din kite unghiurile, tot
-ast-fel d-ta, convins cii o yield de om nu pOte fi de ajuns
necum a compune acea istorie, dar nici a culege mate-
rialul necesar la ridicarea unui monument national atat
de maret, ai mers tot pe urrnele lui George Sincal §i ale
contimporanilor set, pentru ca sii aduni la un loc tot ce
vor fi scapat ei din vedere, §i cele pe care lor nu le-a
fost dat a le cunOsce. Tesaurele de monumente in 3 to-
muri §i alte publicatiuni istorice, qite 'Ana acum din
condeiul d-tale, aii dat ocasiune publicului nostru ca §i
celui strein, sa prevada ceea-ce are sa mai a§tepte de la
d-ta, iar -membril acestei societati academice ail fost con-
vin§1 indata de la inceputul activitatii sale, cum ca d-ta
trebue sii ocupi loc in mijlocul nostru.
Tot din aceste cause era lucru firesc, ca §i compunerea
biograflei lui George Sincai sii o ateptam de la d-ta. Ai
corespuns §i acestei misiuni intr'un mod, bleat avem
clinaintea ochilor noWi spirituali, imaginea autentica a
istoricului, literatorului §i totdeodati martirului George
Sincai. 0 singurd indoeli s'ar mai pute, de§tepta in spi-
ritele nOstre, o indoela in fata careia trebue sa se oprésca
fie-care om insetat de adever ; iar aceea este cii nu
cum-va biograful ori istoriograful, preocupat §i el intr'un
mod sail altul, sii fi fost prea purtinitor pentru persena
singurateca, §i prea sever catra societatea in mijlocul
careia vietuise acea persona. Cu acesta reflexiune a mea
voesc rechema in memorie unele opiniuni care s' aii
sustinut intr'un timp despre barbatul glorificat de d-ta,
ca adica, el ar fi fost Un Roman prea infocat ; ca

www.dacoromanica.ro
 175

prea ar fi voit sh intórcd lumea cu degetul ; cd se in-

cerca sd deldture mai multe institutiuni asupritóre §i
fOrte funeste, el singur cu umeril ca de un Titan, si
asa mai departe.
. .
Tr5surile mai de frunte din decursul vietil lui George
Sincai, asa precum ni le-al imp5rt5sit d-ta cu destuld
precisiune, explich si mai limpede, pentru ce istoricul §i
literatorul George .Sincal din ideea nationalitglii romdne,
Meuse Ore-si cum un simbol al credintel sale ca om, gi
apoi pretindea cá n acest punct sä fie toll de o credintd
cu el. Ore, insà, putea el sd aib5 altd credintd in pri-
vinta nationalit5til ? A petrece in vigOrea junetil cinci
ani printre ruinele Romei lui Romulus, a Scipionilor, a
lui Cesar si Pompeius ; a descoperi acolo la sorginte,
incepénd cu columna lui Traian, tOtd originea inaltd §i
gloriOsh a limbil si a numelui ; apoi a se reintOrce in
Pa trie si a trage paralele intre odiniOrd i timpul sa ;
mai era ore cu putintd ca el si sotii s61 sd nu se inspire
§i sd nu eernde dominati de unica idee subiim i salva-
Ore, a cdrei conceptiune fusese ajutard cu atat succes
de cele-l-alte idel ale timpului s65, propagate din Franta
la tOte popOrele ?

Eram pregdtit, domnul med, ca s te vècl tractand cu

predilectiune ideile nationale, istorice i literare ale lui
George Sincai si ale consotilor self, intocmai precum ai
§i urmat in ultimele trei pürti ale discursulu domniei-
tale. Era in adevër timpul, in care generatiunile pre-
sente sii li se dea ocasiune de a compara gradul cul-
turii sciinifice, pe care se aflad barbatil de sciintd in
sus atinsul period de ani cinci-deci cu acela pe care se
afl5 in clilele nOstre aleii natiunil rorninesci. lntea-
ceea se cuvine ca nol la asemenea ocasiuni, sa nu pier-
dem din vedere neauditele dificultdti cu care avead a

www.dacoromanica.ro
 176

se lupta p5rintii notri intru cd§tigarea de sciinte §i

cunoscinte, in comparatiune cu abundantele noijlOce,.
care stail in clilele nOstre la dispositiunea junimil. Cum
se putea Ore, ca Omenil care aveafi ate o plAti§Ord anuald
de 300 de franci sail 60 de galbeni, sh-1 aibá bibliotech
bogat5, s5 adune multirne considerabild de documente
forte pretióse, in fine sä intreprindä dese chldtorii sciin-
tifice pe un timp cand in tot cuprinsul patrid lor lipsia
ori-ce drum a§ternut §i ori-ce mesagerie de po§tà ? Acei
b5rbati insä iubiaü cu devotament absolut natiunea,
limba, pa tria, sciinta ; apoi Sfinta Scriptur5 clice cu mare
drept cã caritatea implinesce tOte §i invinge tOte. De
aid se i explica extraordinarul devotament al acelor-
b5rbati.
Cu adev'erata duio§ie am ascnitat apoteosa ce fad d-ta
lui George Sincal, §i cu care itI inchei discursul de astkli.
Domnia-ta voesci ca spiritul set' s5 fie in mijlocul nos-
fru. Cand vom observa, cum c5 Romanil cautd §i cu1tiv5
istoria Patriel §i a natiunii cu acela zel care se vede la
cele-l-alte popOre de rash' latina, atunci se va simti §i la
nd cà spiritul tuturor bArbatilor, pe cari I-al rechernat
astacli in memoria nOstr5, ardtandu-i de model posteri-
tAtil, se afld in mijlocul nostru.
Una din problemele societ5til academice, de al drei
membru ales te salut5rn nol astricli pe d-ta, este a reco-
manda natiunil studiul istoriei, lar mai ales a conlaptui
din tOte puterile sale pentru cultivarea istoriel nationale.
Acésta este §i studiul domniel-tale de predilectiune. Acest
camp pe cat e de frumos §i atr5g6tor, tocmai pe atat e
ti de intins, sail mai bine, vast, intrecurmat de munti §i de
riurl marl, ca §i in lumea fisic5. Inteaceea, nol vom pune
unlér §i vom lucra, de §i nu cu atatea succese, cate se
vor fi a§teptand de la noi, de sigur insa cu devotamentul
rémas nouè de mo§tenire de la venerabilii notri ante-
cesori.
Sil fii, domnule Papiu, bine-venit in sinul acestel so-

www.dacoromanica.ro
 177

cietdri academice. SA ai parte de anil lui Nestor §i de

succesele MI Livius pe cdmpul istoriei nOstre 1

Exercitinl XXI. Sa se facti, elogiul academic al lui

V. Alecsandri, cand a fost primit In Academia romAnä, cu
materialul dat de profesor.

16.

PROCLAMATIUNEA DOMNITORULUI CAROL ASUPRA

VITEJIEI OSTASILOR ROMANI LA GRIVITA
de Principe le Carol 1).

Osta0,
In bdtdlia de la 30 August. ca §i in luptele care ad
precedat §i urmat acéstd memorabild cli, voi all dovedit
&à virtutile strdbune n'aii pierit din rdndurile o§tenilor
romdni. Sub focul cel mai yid al inimicului ati infruntat
mOrtea cu bkbdtie, ati luat o redutd, un drapel §i trel
tunuri. Tara ye va ti recunosatóre de devotamentul, de
abnegatiunea vOstrd ; iar efi, ca Domnul §i Comandantul
vostru, sint mdndru de vol §i ye multumesc. De §i am
avut simtitóre pierderi, de §i. deplAng impreund cu vol
bravii carnaracli *lull pe cdmpul de onóre, dar sdngele
vdrsat nu va il in zadar : dinteinsul va rodi mdrirea g
independenta Patriel.
Dat in Domnescul Nostra cartier general al armatei de
Occident, in Poradim, la 5 Septembre 1877.
CAROL

1) Discursurlle, Proclamatiunile si diversele acte ale M. S. Regelul

Carol sint adunate si publicate de Academia RomAna in 2 volume, sub
titlul c30 de ani de DomnieD.
Retorica, de Adamescu ei Dragomirescu. 12

www.dacoromanica.ro
 178

17.

PROCLAMATIUNEA DOMNITORULUI CAROL ASU-

PRA TROFEELOR CUCERITE LA GRIVITA
Ostag,
In cliva de 30 August, virtutea vóstrà a incununat cu
victorie stégurile române. Regimentul 14 de Dorobanti
batalionul 2 de Ven5tori, impreund cu trei bataliOne
din gloriOsa armatà imperial5 rusa, aü luat din rnAnile
inirnicului reduta ce el ap6ra cu aldta inversunare, i un
drapel si trel tunuri aü fost cucerite de trunele m5stre.
Aceste trofee, Eu ordon a se trimite In Capitala Tarir
si a se 'Astra acolo ca o vecinich dovadà a vitejiei ar-
mate! romanesci. Drapelul se va asecia deocamdatii In
Arsenal, pand se va hot5ri definitiv locul unde are s6 se
p5streze.
Iar tunurile luate de la vra'srnasi, done se vor asecIa
la ambele pa'rti ale statue! Jul Mihaiii-Vitézul. Umbra
mhretà a gloriosului Dornn va vede ast-fel c ostenir
románi aü r5mas pânà astücli flu al eroilor de la Ulu-
gtireni.
Cel de al treilea tun se va asecla inaintea marelui corp
de gardà de la Palatul Domnesc, pentru a fi pururea
.pentru brava nOstrA armath un glorios exemplu de
imitat.
Dat in Domnescul Nostril earlier general al armatei de
Occident, in Poradim, la 5 Septembre 1877.
CAROL

Exercitiul XXII. Sti, se citésc i sa se arate deose-

birile si asemënarile dintre aceste discursuri si cele cu-
noscute pana acum.
Exercipul XXIII. Sa, se compura proclarnatiunea pe
care ar fi dat-o Stefan cel Mare dupg btit'alia de la Résboeni.

www.dacoromanica.ro
 179

ACTIUNEA

Teorie despre actiune.

Dupa, ce am gAsit ideile, le-am orandit in plan si le-am
dat forma definitiva,, discursul ar fi cu desa,varsire gata,
daca ar fi destinat sg, fie numai citit de cei pe cale orato-
rul vrea s-i convingg. Un discurs insa, nu e adev'erat di-
scurs cleat cand, dupg ce a fost compus, este rostit de ca-
tre orator in fata auditorilor. Numai prin acestil rostire se
dovedesce ca oratorul are cu adevèrat elocuenta (elocvenfa
sag elocinta) este adicl, elocuent (elocvent sat. elocinte).
In adeve'r, un discurs pae fi fate frumos la citit si to-
tusi sa, nu producã nici-o impresie asupra auditorilor, cand
oratorul 11 rostesce. Rostirea dar este o lucrare eseriVala
care completOza discursul si pOrt6 numele de actiune.
Se numesce dar ac(iune totalitatea conditiunilor externe
pe care trebue sä le indeplinOsca un orator cand rostesce
un discurs, adica : cum s5, pronuate vorbele, cum s'a' se
infatiseze ascultatorilor, ce gesturi sa, fac6 etc.
Prima conditiune a actiunil este memoria. Se cere ca
oratorul sa-si exerciteze memoria ca s5, part spune dis-
cursul, iar nu sä-1 cite's* fiind-ca ori-ce discurs citit pierde
cea mai mare parte din efectul ce ar putO sa produca.
Memoria are rol important si in improvisatiune, adica in
vorbirea pe nepregAtite ; atunci trebue sti, tinem in minte
bine sirul ideilor ca sa, nu ne repetam sail sa nu ne con-
trazicem. S'aii v6clut casuri cand un orator cu memoria
slaba anunta la inceput ca va vorbi despre fret punete si
in desvoltare uita, pe al treilea si tractOz'a pe al patrulea,
despre care nici nu pomenise.
La cei vent actiunea oratorie avea o mare importanta,

www.dacoromanica.ro
 180

juca un rol mai mare decat la moderni, pentru cg nol po-

seam mai multi scriitori decat oratori. Cu tOte acestea
ai adi un orator, ca s producg efect asupra ascultgtorilor,
trebte sä adauge la talentul de a OA idei temeinice (in-
ventiunea), de a le aseda in plan (dispositiunea) §i de a.
stilisa (elocutiunea), i talentul de actiune, unde pe langg
memorie mai cuprinde :
1. Vocea, care trebue sg fie distinctg, pur i nuantatg ;
sg, nu fie nici prea incag, nici prea repede. Oratorul tre-
bue sä ia tonul potrivit cu pasiunile i sentimentele ce
vrea sä exprime. Sg fie simplu in expunerea faptelor, ani-
mat in discusiune, vehement sail miscgtor in circumstante.
patetice.
2. Gestul trebue sg fie in arMonie cu tonul discursului.
Ori.-ce gest care nu e la locul lu saii e silit, displace.
3. Fisionomia este si ea fOrte importantg ; miscgrile
muschilor fetei pot exprima ca o oglindg -US-Le miscgrile
pasiunile sufletesci ; de aceea ele trebuesc studiate i uti-
lisate pentru ca cu ajutorul lor oratorul sg dea mai multà,
expresiune cuvintkii sale.
In privinta actiunil e bine sg stim ce cred marii ora-
tori despre ea. MIA bunkirg, ce dice Cicerone :
(Niel nu se pote spune cat de mult tag ac6sta part
a artei este esentialg oratorului. S'agi ve'dut cimeni care,
fax& sg, aibg darul vorbirei, aü cules prin singurul merit al
actiunil tOte premiile elocuentei ; iar altii care avedi ta-
lent aü trecut drept Omeni care nu sciii sg vorbOscg din
pricina stangaciei actiunill). (Orator, XVII).
Si mai departe :
eAlegerea cuvintelor, locul lor, leggtura periOdelor tre-
hue sg fie resultatul unui calcul. Daca cunosc6torii aü pro-
clamat pe Demosten8 regele oratorilor, este pentru c in
acOstg privintg i-a intrecut pe toti.
(Mainile, umerii, soldurile, miscarea piciorului, positia,
mersul, tot in fine era in acord cu cuvintele i ideile sale.
Vocea lui era sustinutg, cu tOte cg era cam tare ; dar a.

www.dacoromanica.ro
 181

fost singurul orator care a sciut sl intOrcit acest cusur in

folosul lur, caor in bucatile patetice, lua un ton plingator
care inspira incredere si in acelas timp i mill, asa cg, el
justifica rèspunsul ce Demostene dete unur om care II in-
treba care este prima conditie a elocuentei : Actiunea, dise
el ; dar a doua ? Actiunea; dar a treia ? Actiunea.
aNu e intr'adev6r nimic care sa patrunda mar mult su-
fletele, mar capabil a le conduce, de a le madia, nimic
care sa Lc& pe orator sa apara mai mult de cum voesce
el sä fie judecatD. (Brutus, XXXVII).
In fine :
a Trebue s dorim o voce frumOsa, cacr nu depinde de nor
st o avem, dar depinde de nor s o cultivam i s o ford-
ficam. Oratorul deci va studia inflexiunile vocil ca sa pOth
trece prin t6te gradele, prin tOte tonurile, de sus si de jos
c(E1 va regula asemenea i miscarile, ast-fel Mat sa nu aiba
nimica escesiv in actiune. Va tin6 capul' drept i ridicat.
Va put6, ins& fOrte rar, sa faca, cati-va pasi. Va evita sa
fuga pe tribuna. Nu va pleca capul a lene ; nu va gesti-
cula cu degetele si nu se va servi de ele pentru a bate
tactul. Pentru miscarile corpului va av6 i mar multa grijg,
a le observa ; chiar aplecandu-se, va pastra demnitatea ac-
tiunil. Va Intinde bratul daca va vorbi cu forta, Ii va
stringe dm& ia un ton mar dulce. Figura dui:A, voce, da
ajutor mai bine actiunii. Trebue sg, aibg, gratie i demni-
tate. Dar trebue sa se evite afectatiile Si strambaturile. Tre-
bue asemenea sà reguleze cu ingrijire miscarile ochilor,
caci daca figura este oglinda sufletulur, ochir slut inter-
pretir lui ; el vor exprima bucuria sal intristarea dupa
natura subiectuluiv. (Orator, XVIII).
Exercitiul XXIV.Se va da fie-carur elev cafe o parte
din aPrima catilinarga ca sa-o citOsca, sa-o pregatOsca si
sa-o rostOsca, In fata colegilor s.
Exereitiul XXV. Se va da fie-carur elev s cit6sca,
sa Inv* pe dinafarg, i s rostOsca cate un discurs din
cele de mai sus si care are o intindere mai mica.

www.dacoromanica.ro
 RECAPITULARE
(Condit,iunile oratorului)
A fi orator insemneza, In inteles general, a vorbi bine,
adica a spune asa lucrurile ca sa convingi pe eel ce te as-
cult& despre adev'orul cliselor tale si a-I hotari, daca este
nevoe, la vre-o actiune anumita. Ac6sta e un dar natural.
Intalnim adesea Omeni care ad ac6sta calitate de a te im-
presiona cand spun ce-va. picem atunci despre el ca ad elo-
euenfa" naturalci.
Darul natural nu este insa de ajuns ; se core o anurne
cultura, se cer anume calitati intelectuale si morale. Asa .
ad fost oratorii al caror nume a trecut peste vecuri.
La Greci si la Romani, pentru-ca desbaterile in public
avead un mare rol, s'a desvoltat oratoria si s'ad stabilit
cerintele el, intemeindu-se studiul Retoricei, adica studiul
conditiunilor oratorului.
Oratorul perfect, cum 1-ad inteles cei vechi, este un bar-
bat de o onestitate exemplara, om invëtat, cunosc6tor
adanc al filosofiei, un observator minutios al vietii si obi-
ceiurilor omenesci, cu vorbire conving'etOre, cu infatisare
placuta, cu glasul simpatic, cu pasiuni puternice, insa des-
tul de bine stapanite.
Negresit, e gred, sa se gas6sca tOte aceste calitati in-
tr'un om ; de aceea n'a existat orator care sa nu aiba

www.dacoromanica.ro
 183

vre-un defect ; totusi gasim o buna parte din ele la toti

oratorii ce marl'.
SA resumam aci principalele regule pe care trebue ad
le aibit in vedere acer care voesc a fi oratori.
S'a dis c poetul se nasce, iar oratorul se face (poeta
nascitur, orator fit). Ac6sta este adeve'rat numal in parte,
cacl, precum se cer daruri naturale spre a fi poet, tot ase-
menea se cer daruri naturale pentru a fi orator.
Studiarea subiectului trebue sa, fie prima preocupare a
oratorului. Trebue sa-1 cunOsca in tOte amanuntele i sa
fie el mai intaiil deplin convins de cele despre care
11)

voesce a convinge pe alir. Retorii vechi aü dat numele

de invenOune acestei cercetari amanuntite, adica gasirea
tuturor argumentelor satii probelor pe care trebue sa le in-
trebuinteze in discurs. Adunand materialul intreg, se va pro-
cede la dispunerea (dispositiunea) mut dupa un plan bine
intocmit si apol se va gandi oratorul la frasele cu care
trebue sä-1 rostesca, adica la elocutiune.
Ce scop urmaresce ori-ce orator cu un discurs al s'eli ?
Cei vechl 4iceaü ca se deosebesc trel scopuri : set convingd,
sa placd, sá misce. (Erit eloquens is qui in foro causisque
civilibus ita dicet ut probet, ut delectet, ut flectat). In ve-
derea lor se va pregati deci oratorul.
Dad, probele sint bine adunate si bine intocmite, va
convinge.
Ca a, placa, e dator sa tie sema de nisce conditiunr, pe
care cei vechi le-at numit moravuri oratorice. Ele s'ar putO
defini ast-fel : ace trebue sa, crOda publicul despre cel ce
vorbescep. Publicul trebue sa crOda ca este un om care
se infatiska dupa o pregatire anumita ; cà nu pcite ave.
nicidecum intentia sa-1 amagosca ; sa-1 creada ca e modest,
adica ca. nu vrea sa-si impue parerile, ci ca lasa pe as-
cultätori sa, le primosca daca, vor voi ; sa capete credinta
ca un interes superior, interesul special al ascultatorilor
adunati acolo, ori interesul general al StatuluT, il face sa
vorbosca, iar nu folosul s'611 personal. Ca sa plac, orato-

www.dacoromanica.ro
 184

rul trebue .sa tie samg de conditia ascultgtorilor, de vgrsta

kr, de cultura lor, de starea lor suflet6sca In momentul
cgnd le vorbesce. Acesta este un impOrtant element de
succes.
Ca sg misce saü s Induplece pe ascultatorl, oratorul
are trebuintg de patetic. Prima conditiune este ca el in .
su-s1 sa fie miscat (si vis me flere, dolendum primum ipsi
tibi 1) ; apol s caute a transmite ascultatorilor starea sa su-
flet6sca. Ac6sta o face prin caldura cuvintaril sale. Regule
In ac6stg privintg nu se pot da ; in acOsta parte mai ales
decide darul natural. At-Ma se pots recomanda oratorulul,
sg gas6sca momentul cand ascultatorii sint destul de bine
pregatiti ca sa, pOtg simti si e o emotiune puternicg ; de
aceea am v'eclut c pateticul stg la sfgrsit i numai In
rare casuri: stg la Inceputul discursului.
Une-orl oratorii, ca s prov6ce Induiosarea ascultgtorilor,
recurg la mijlOce indirecte, adicg pun sub ochii ascultato-
rilor scene sail obiecte care pot sg producg emotiune.
Atund avem patetic indirect. Asa ar face un procuror care
ar aduce In fata juratilor hainele pline de sange ale unel
victime saü cutitul cu care s'a servit asasinul ; asa a fg-
cut Antonia cand a descoperit corpul plin de rani a lub
Cesar.

1) Asa a dis Horatiu ; dupA el Boileau : «Pour me tirer des pleurs II

faut que vous pleuriez«. Le Clerc : «Tremblez et fremissez si vous vou-
lez me faire trembler et frémir«.

www.dacoromanica.ro
 POVESTIRI
DIN VIEW. ORATORILOR CELEBRI

VIETA LUT DEMOSTENE

Demostene, care era celebru la inceputurile lui Eschine, era totu0
cu 8 an! mai tinér de cat rivalul ski. Era ndscut la 385, la Peania
in Atica. La varsta de 7 an! pierdu pe tatd1 ski, care era un bogat
armurier. Tutoril sdi ii mancard toatd averea 0 putin le 'Asa'
de educatia WI. Totu0 el se duse sd asculte pe Platon 0 pe Eu-
elide din Megara, 0 Academia a avut in el cel mai zelos discipol.
Se hotdri sd urmärésed inaintea tribunalelor pe mizerabilii earl il
sdrilcise §i lud ca sd-1 conducd in studiul oratoriel pe Ised.
Ajuns la majoritate, pledd in contra tutorilor sdi, care full osan-
diti la restituiri considerabile. Este probabil ea Ised 1-a ajutat in
compunerea celor 5 pleddri ce a pronuntat in proces 0 pe care
le poseddm.
Apol Demostene incercd a vorbi de la tribuna publicd, dar de
doud ori fu respins cu §uerdturi.
Stilul lui 'Area obositor 0 intunecat, fdrd u§urintd 0 Med gra-
pe. Dar aceste neisbancli infldcdrard i mai mult pasiunea lui pentru
glorie. Se inchise in timp de mai multi ani intr'o singurAtate pro-
fundä, lucrand cu o energie remarcabild pentru a invinge defec-
tele lui naturale, ingälbenindu-se pe dirt!, copiind 0 recopiind pe
Thucydide, meditand, compuind 0 mai cu sémä declamand. In fine,
e0 la lumina stdpan pe el Qi pe tote resursele artei. Atunci avea
25 de ani. In putin timp, ajunse la putere 0 la renume. Se servi
0 de talentul lui spre all marl averea. Scria pleddri, cum a fdcut
0 Antifon, Iseti 0 atatia alti ; caracterul lui violent se potrivia
mai mult cu rolul de acusator cleat cu acela de apèrdtor §i de

www.dacoromanica.ro
 186

apologist. Numerósele discursuri judiciare care ne-aa rknas de

la el, nu sint dealt o mica parte din acelea ce a scris si a pro-
nuntat.
Singure pledarile lui Dernostene ar fi fost de ajuns sd-i facA a
reputatie nemuritóre.
Dar euvintdrile sale cdtre popor i cuvintarile politice 11 fac
sà intrécd pe Isar i pe toti cei-l-alti orator! atici. Cea mai mare
parte din Filipice sint capo-d'opere. Apérarea lui Ctesifon, acest
fahnos discurs asupra Corónei, este chiar intréga fiintd a lui De-
mostene, plind de focul geniului sëü i al pasiunilor care-I insu-
fletiaa acum 20 de secole.
In timp de patru-spre-clece an!, Filip nu putu sä faca un pas
fara a se gasi in fata lui Demostene. Proectele lui, abia concepute,
erail denuntate Greciel de la inaltimea tribunei ; vedea esind din
toate pdrtile vrasmasi la accentele acestel voci inspirate ; si Demos-
tene nu se da in lfituri de a pune in acéstd lupth sfinta chiar 5i
onórea lui.
Primia aur de la regele Persilor spre a combate aurul lui Filip
si ii semëna in tótd Grecia fail a se gAndi ca va bfinui cine-va
&all face si lui o parte si fcd Ii vinde discursurile. Plutarh
spune, eu o invederatd exageratie, cd la Cheronea Demostene sol-
dat n'a fost demn de Demostene orator si cd acela care a contri-
buit mult sd aducd acéstd dezastrósd bdtalie, Ii pdrdsi postul 5i-51
aruncd armele. Dar Atenienii nu-I invinovfitird, fiind-cd nu voiair
sd cérd de la un om de tribund ceea-ce puteau cere de la un om
de meserie.
Odatil Filip mort, Demostene incercd sd ridice Grecia in contra
succesorului lui ; dar ruins Tebei ardtd cd Grecia n'a fdcut alt
ceva decAt sd schimbe un stdpan pentru un altul mai teribil.
Depdrtarea lui Alexandru permise A tenienilor a se crede liberi un
moment, si Demostene Ii recdpétd Vita influenta.
In fine primi in sala teatrului, in cliva concursului pentru noile
tragedil, acea corónd de aur, cum propusese odatd Ctesifon sd i se
dea in numele poporului, drept recompensfi pentru devotamentul
si serviciile In!.
Dar putin timp dupd triumful lui, Demostene c54u in disgratie.
Harpalus venise la Atena ca sfi ascundd fructul talhdriilor ce comi-
sese si precupetia protectia oratorilor, ea sa-1 pótd fi permis a sta
in oras. Mai intdifi Demostene propuse isgonirea lui, dar in cjiva
cdnd Harpalus trebuia sd pdrdséscd Atena, el se abtinu de a vorbi.
Tdcerea lui, pe care o justifica printr'o infirmitate care ii alterase
vocea, fu socotitd ca interesatd. Fu implicat in procesul lui Har-

www.dacoromanica.ro
 187

palus si condemnat de Areopag la o amenda de 50 de taleno 1) ;

sententa il declara prisonier pane and va pled acéste enormii
surnd.
Demostene, or si ce ar 'lice Plutarh, nu primise nimic de la
Harpalus. Nu numai pentru &à Demostene a protestat Vita vieta
de nevinovetia lui, are cine-va dreptul se-I créde ; dar casierul luT
Harpalus, prins la Rodos de Macedonénul Philoxen si supus la
torturi, numi pe top eel ce primise bani de la Harpalus, fere a
pronunta nici-odate numele lui Demostene. Philoxen, care nu avea
nici un euvint se crute pe vrestnasii WI Alexandru, a merturisit
in scrisorile ce le seria Atenienilor tot ce aflase asupra acestel.
afaceri.
(A Pierron).

ELOCUENTA LTA ANTONIU

Antoniu n'a scris nici unul din discursurile lui. Pentru acésta
dadea o iustificare care face mai multe cinste prudentei deck.
sinceritetil. El vroia se fie totdéuna in putinte de a nega, dace i
s'ar fi imputat ce a cps odate ce-va ce nu trebuia se died. Prin-
cipiile pe care le profesa asupra datoriilor de orator judiciar 11
Veen se treed de la alb la negru, trecênd de la o cause la alta ;
si negresit pentru acésta nu se expunea nici-odate a vedé pe
vre-un Brutus punendu-1 in contradicpe cu el insu-si. In ce pri-
vesce morala de orator, Antoniu n'avea decal un singur ideal :
succesul. Se deeidea cu greu se se ocupe cu un proces óre-care,.
dar dace acorda cui-va protecPa lui, o fécea fere reserve. Apéra
interesele clientului prin tote mijlócele posibile, oil-care ar fi lost
valOrea lor morale, numai se-1 Oa servi a atinge scopul. Acésta
este teoria pe care Antoniu o desvolte singur in dialogurile in
care Cicerone il pune sti vorbesee. Dar eeea-ce spune despre con-
sciinta cu care &Mita sell indeplinesca sarcina, réscumpéra ero-
rile acestei doctrine prea mult advocetesci. Se pétrundea adene
de sentimentele pe care vrea sa le inspire judecAtorilor si audito-
rilor sel. Nici-odatä de ex. nu cduta se provóce compatimirea
pentru client, dace el insu-s1 nu se simpa emotionat de durere
si de mile.
Ast-fel printr'o miscare spontanee, clicea el, iar nu prin calcul
sail prin arta, a sfesiat tunica lui Manius Aquillius dinaintea ochi-
lor poporului, spre a arata ränile de care er a acoperit pieptul
acusatului. La vederea acestor rani, Marius fu misca t de aorta

1) 260,833 fr. dupi moneda misted.

www.dacoromanica.ro
 188

Techiului lui tovarao de arme, acest om salbatec varsa lacrimi, oi

Aquillius fu achitat.
Acestea eraii triumfurile elocuentel lui Antoniu. Cicerone vor-
besce totdéuna cu o vie admiratie de acésta elocuenta 1).
Iatä ce lice el (Brutus XXXVIT) : Antoniu se gfindia la tot ; el
aoeila fie-care lucru aoa ca pentru efectul ce urmaria si traga eel
mai mare folos posibil ; i, dui:a cum un general face sã inainteze
la timp cavaleria, infanteria, trupele uo6re, el ii aoecla argumentele
in partea discursului care-1 convenia. Avea o excelenti memorie,
nici-odatd n'ar fi fost banuit de munca i totdauna avea aerul de
a vorbi fãrà preparatie. (u t6te acestea era aoa de preparat, ca ti
se 'Area ca judeckorii nu sint destul de preparati pentru a se
pazi de surprinderi. Expresiunile lab nu erafi de o mare ele-
ganta ; nu trecea dar ea are o elocutiune ingrijita ; pe de altd parte,
insa, nu avea nimic grosolan, oi term enii lui eraii aceia cari convin
unui orator.
Am spus: daca trebue sa tinem socotala de o dictiune corecta,
acésta calitate e mai putin mare prin ea insall deck pentru ca in
general este negligeata. Nu este atk de mare meritul de a-ti cu.
nósce limba cat este ruoine a nu o cunósce.
Antoniu avea mai multd grija de efect deck de gratie. Alegerea
cuvintelor, locul lor, legkura intre periods erail totdéuna resul-
atul unul calcul.

CICE RONE
Cicerone, cel mai mare orator al Romanilor, s'a nascut la anul
106 a. Chr. in oraoul Arpinum. Familia sa facea parte din ordinea
equestra. A crescut la Roma oi a avut ca profesor pe poetul Archias ;
a servit in armatd oi a luat parte la fasboiul cu Socii.
A inceput sà tind discursuri la varsta de 26 ani, in timpul dic-
taturil lui Sula. Cu ocasia primului sed proces a avut de adver-
sar pe celebrul orator Hortensius oi totuoi a caotigat causa.
De atunci renumele sail a mers crescand. Intrand in functiuni
publice, a fost mai intaiii questor in Lilibea (Sicilia) oi mai tar4in.
consul.
In timpul consulatului lui s'a intamplat celebra conspiratie a
lui Catilina.
In timpul triumviratului lui Yompeid, Cesar oi Crassus, el a
fost persecutat de Clodiii, care capatase mare trecere ark la popor
cat oi la triumviri. Ast-fel a putut sà faca a se vota o lege contra
1) Pând aci dupft : A. Plerron, Histoire de la litterature romaines.

www.dacoromanica.ro
 189

lui Cicerone, acusfindu-1 ed a trimis la m6rte pe tovarAsil lui Ca-

tilina fdrà ad fi fost osAnditi de popor. Inainte de a se vota acéstä
lege, Cicerone pleed in exil ; dar lucrurile se schimbarà peste
cAte-va luni, Cloditi pierdu tOtA influenta de care se bucura si
Senatul decreth chemarea lui Cicerone din exil. Intercerea lui a
fost un adeverat triumf. Atunci a rostit el o eerie de discursuri
intitulate Pro Domo.
Amic al conjuratilor care ail ucis pe Cesar, el trecu in partea
lui Octavian and se formA triumviratul lui Octavian, Antonia si
Lepid; dar nu scApA cu vietd, caci Antoniil ceru ea acela care ros-
tise vehementele (cFilipice contra lui sd fie pus pe lista proscri-
silor. Ast-fel pieri Cicerone in vArstA de 63 de ani, ueis de Omenii
adversarului seri.
Iatti ce dice Quintilian despre Cicerone :
'Marcus Tullius, silindu-se sd imite cu totul pe Greci, a repro-
dus, dupd mine, vigOrea lui Demostene, abundanta lui Platon, de-
licateta lui Isocrat. Si-a insusit prin studiti ceea-ce era mai bun in
fie-care dintre ei si a sciut sd cultive o sumA de calitàfi propril
ale sale, cael el nu se asemenA cu un riusor care se formezd din
apa ce o varsd plOia, ci este un isvor care tisnesce din munte. Se
pare cA Providenta I-a trimis in lume ca sa se vadà intr'insul tote
puterile elocuentei. Cine 'kite Wà explice lucrurile cu mai multà
grijfi decal el ; eine pOte sal misce mai cu multd putere, eine are
mai mult farmec in vorbire ? E totdéuna atAta autoritate in tot
ce spune, incAt ti s'ar Ore cA e rusinos sil nu fil de pArerea lui.
De aceea contemporanil lui 1-aft numit regele eloeuentei judeeci-
toresel, si pentru posteritate .Ciceronev a remas nu ea numele unui
om, ei ea numele insu-si al elocuentei,. 1

Puterea cea mare a lui Cicerone sta cu deosebire in patetic.

Acest lucru il spune chiar el intr'una din luerdrile sale retorice
(Orator XXXVIIXXXVIII) :
eCe as pute spune despre arta care consistd in a escita coin-
patimirea ? AtAta m'am eserci tat de mult, incAt de cate-ori eram
mai multi care aveam sd pledam aceeasi causA, se invoiaii toff ca
sd me lase pe mine en peroratiunes. DacA aveam Ore-care succes in
acest gen, nu artei il datoram, ei unei sensibilitAti naturale. Ta-
lentul melt in acest gen, pentru care regret ca nu are mai multd
putere, se OW judeca dupA discursurile mele, cu tote ed eetirea
nu Ole sA inlocuescd acea cAldurd de actiune care dti eloeuentei
vorbite atAta superioritate fate de cea scrisA.
4Dar nu e destul numai a escita compAtimirea judecAtorilor,.
dupd cum am fAcut adesea si inteun mod asa de atingAtor, hick_
in cursul uneia din pledArile mele, am prezentat un copil in brate;

www.dacoromanica.ro
 190

c à Intr'o altà causA am ridicat deodatà pe ilustrul acusat pentru

care pledam, i CA, luand de asemenea in brate pe fiul lui, un
opil mic, am facut sä se cutremure forul de plAnsete si de ge-
mete ; nu e destul acésta : trebue sA escitezi in sufletul judecdto-
rului, invidia, favórea, dispretul, admiratia, ura, amorul, desgustul,
speranta, frica, bucuria, durerea. In lucrArile mele se vor gdsi
exemple pentru tote aceste pasiuni deosebite : pentru cele tari in
discursurile contra lui Verres, pentru cele blande in ap6rArile mele.
TOte mijlOcele, in adevér, de a misca set de a potoli spiritele,
le-am incercat, as putO dice chiar, le-am du s la perfectie, dacA nu m'as
teme cä voiit fi acusat de presumptiune, de si spunênd adev'erul .

Cicerone n'a fost numai un orator stralucit, al cArui renume a

trecut peste vécuri ; el a studiat in amilnunt arta oratoriei. Avem
de la el mai multe scrieri de retoricé, dintre care cele mai insem-
nate sint : .Brutus sive de elaris oratoribus , (Brutus, daspre ora-
torii celebri), Orator. (Oratorul), «De optimo genere oratorum ,
.(Despre oratoril perfecti).
Iatd cate-va pasagii din aceste scrieri :

Cele dou6 merite principale ale oratorului sint : intdiul, a argu-

menta cu dibAcie pentru a lumina pe ascultkori ; al doilea, a misca
spiritul ascultatorilor prin forta actiunii. Acela cara scie sA infld-
careze pe judecAtor, reusesce mai sigur deck acela care se mar-
ginesce sit-1 instruéscd. (Brutus, XXIII).

.Orator elocuent, dupd ideea pe care o avea M. Antoniu, va fi

acela care inaintea judecatorilor si la ori-ce discurs public, va sci
sA probeze, sã placd si sã misce. Este trebuincios a proba, dulce
a placé ; dar a misca este a invinge. De la acest din urmfi mijloc
atArnd succesul. De la aceste deosebite functiuni derivä deosebi-
tele feluri de stil. Cel sirnplu este destinat a proba ; cel temperat
a plAcé, cel vehement a misca ! In acest din urmA, mai cu sOme,
consistA forta artei oratorice. Oratorul va sci a discerne ceea ce
apartine fie-cdrui gen si a se cxprima dupd trebuinta causei, cad
fundamentul elocuentei, ca al ori-cArui alt lucru, este bunul simt ,
(Orator XXI).

Oratorul trebue sã discérnd tote convenientele relative la gAn-

diri si la expresiuni. Circumstantele de stare, de rang. de repu-
tatiune si de vArstd, acelea ale locului, ale timpului, ale audito-
riului cer expresiuni i gandiri deosebite. In discursuri, ca si in
yield, trebue sã observi cuviintele. Trebue ca oratorul sä pue stilul
in raport cu subiectul i cu caracterul celor care ascultii.

www.dacoromanica.ro
 191

4,03 póte inteadev6r sd fie mai necuviincios deck sä intrebu-

buintezi in pledarea d'inaintea judecatorului vorbe marl despre
lucruri comune sail sd vorbesci de maestatea poporului roman in
termeni simpli si familiari !,. (Orator XXI).
cTrebne, dupd mine, ca omul inteadevèr elocuent nu numal sd
aibal acéstà facultate de a se exprima cu abundanta si bogatie, dar
sii studieze arta care are un raport imediat cu elocuenta : dialec-
tica. Inteadevèr, cu tote &à este o diferentä intre o disertatie si
un discurs, intre a vorbi si a sci sá vorbesci, si una si alta sint
coprinse in arta de a vorbi,. (Orator XXXII).
eNu e destul numal ca oratorul sa' fie dealectician, trebue Inca
sà cunóscà bine tote 'Agile filosofiei. Yard acésta nu va ave nimic
de dis asupra religiei, asupra afectiunilor de familie, asupra amo-
rului de patrie, asupra binelui, edului, virtutii si vitiului, a supra
datoriilor, asupra dureril, asupra pia* cerii, asupra agitatiilor sufle-
tului si ilusiilor spiritului, idel care intrà adesea in discursurile
publice si pe care nu le póte spune oratorul cu putere, abundanta
si boOtie, gra' sciinta de care vorbesc.. (Orator XXXIII).
cA nu scrie de loc, Brutus, sail a nu scrie asa de bine cum vor-
besci, slut lucruri care provin din cause deosebite. Sint oratori
care n'ail redactat niciodatà nimic, de lene sail de fried de-a nu
amesteca lucrarea de la forum si aceea de cabinet. Inteadevér,
forte adesea-ori nu se scrifi discursurile decat dupd ce s'ail pro-
nuntat. iar nu in scopul de a le pronunta.
4Altil neglijézd acéstà grijä, pentru ca nu se g'andesc de loc a
se perfectiona, si nimic nu e mai potrivit pentru acésta deck
compositia. Dealtmintrelea, odatä ce sint convinsi cã ail câstigat
destulfi glorie in arta de a vorbi, Sint forte putin gelosi de a Ifisa
posteritatii memoria talentului lor ; chiar cred cà reputatia lor este
mai mare daca' ceea ce ail scris nu va fi citit de cunosckori. Altil
se cred mai tari in improvisatie decalt in stil si acésta se intamplã
de ordinar la Omenii dotati on mail dispositii cdrora le lipsesce
fondul sciintei,. (Brutus XXIV).

BOSSUET
Bossuet s'a ndscut la 1627 ; a studiat in colegiul Iesuitilor din
Dijon, apoi la Paris, si a fost numit preot si canonic la Metz. Acolo
trala isolat, impArtindu-si timpul intre rugAciune si studiii. Peste
tot pe unde 41 Meuse studiile, prin tOte cercurile, avusese succese
strdlucite ; dar, de si numai de 25 de ani, acéstä timpurie cele-

www.dacoromanica.ro
 192

britate nu putea seduce un spirit asa de puternic ; de aceea a pre-

terit se se clued in provincie, si numal afacerile Capelei de la Metz
11 aduseri la Paris in mijlocul amicilor 01.
Aci incepu o Berle de predici in timpul unuf post al Pascilor-
Ele atraserã atentiunea tuturor ascultfitorilor, tuturor Omenilor
insemnati din stat si chiar a Anel de Austria.
Acesta printese voi sa-1 asculte. Incercarea de atunci a tine-
rului predicator impresione adfinc auditoriul.
E de mirare,clice un criticcum se admira acesta cuvintare
sobre si simpla, care se ridica fara sfortari la cea mai inalta elo-
cuenta ; nici eruditiune afectate, nici citatiuni ambitiOse, nici in-
dulgente pentru uritul gust al timpului sail vanitatea oratorului ;
limbagiul Sfintelor Scripturi, invetaturile Perintilor si ale docto-
rilor reapar in fine la catedra crestind cn autoritatea unui puternic
geniii, cu autoritatea si stralucirea unel limb! nemuritere (1659).
Fiind mai tfircliii episcop la Condom, rosti discursul la mer tea
Henrietei de Franta, regina Angliei, urmat de alte cuvintfiri care
ii stabilira renumele de mare orator.
Bossuet n'a isbutit de la primele incercari. A muncit mutt si
a scdpat treptat de multe din defectele care se observa in primele
sale lucrari.
Nici-odate null inveta cuvinterile pe dinafara. Se pregatia
forte bine, une-ori isi scria discursul intreg si-1 citia odate inainte
de a se urea fn amvon; aci da drum liber inspiratiunii sale, care
completa si indrepta cele pregatite prin reflexiune. Nu repeta nici-
odate predicile pe care le mai tinuse... In oratiunile funebre ne
impresionéza nu atat datele biografice si invetaturile ce resulta,
ci mai mult emotiunea personale a oratorului. De aceea cele mai
frumOse din ele sint acele in care a vorbit despre persOne pe care
le-a cunoscut de aprOpe. De aci vine puterea pateticd a exprimarif
durerii si puterea simpatiel admirative, ce desteptil in ascultdtori
vorbirea lui.
(Lanson)

ELOCUENTA LUI MIRABEAU 1)

Era urit : corpul lui infatisa nisce couture masive. Nu puteaf
se.-I privesci chipul. Fata avea o colOre negra-verde, era plin de
ciupituri, iar ochif infundati sub nisce sprâncene gr6se. Gura if
era mare si stramba. Avea un cap fOrte mare si un piept fOrte
lat. Vocea lui era tot asa de asprd ca si tresurile fete!. La ince-
putul cuvinterii, glasul ii era traganat si intretiliat, dar incet, incet
1) Nascut la 1749, mort la 1791.

www.dacoromanica.ro
 193

vorbirea devenia curetore si se indlta la tonul maestuos al gin-

dirilor pe care le exprima.
Mirabeau avea acea elocuentd care ridid. multimile. Avea mis-
call puternice, frase pline si rotunde; avea porniri neasteptate si
imperióse. Era superb cand ameninta sail ataca. Dar n'avea nu-
mai calithtile externe ale oratorului. Avea logica strinsä si scia si
arate faptele cum se potrivia mai bine cu ceea-ce sustinea. Dis-
cursurile sale sint substantiale, solkle ; ele instruiail pe cei ce le
ascultail.
(Lanson)

VIETA LORDULUI MACAULAY

Rare ori natura si educatia s'ail asociat intent' chip asa de

norocit ca in persona lui Macaulay. Armonia desfivirsitä dintre
aceste cloud elemente a facut dintr'insul nu numai un om mare,
ci si un oat cult in intelesul cel mai inalt al cuvintului. Cu-
noscintele dobfindite prin studiii nu aii rémas la dinsul un mate-
rial juxta-pus si prin urmare sterp, ca in capul unui pedant, ci
ail devenit o parte intimO a vastului sed intelect. Ele sint scara
pe care el s'a ridicat in sigurantd cdtre cele mai indrOsnete ab-
stractiuni si cele mai vaste generalisdri, fail a se rfitdci in para-
doxuri si fantasmagorii literare. Mintea lui, nutrita prin studii
intinse si temeinice, era un laborator minunat, in care substantele
cele mai variate se aflad intr'o necontenita fierbere, se desfacead in
elementele lor primordiale si se ldmuriail pand la o limpediciune
cristalina, se combinail in proportiile cele mai felurite si se piitrun-
dead intre ele prin actiuni si reactiuni adanci : si din aceste ope-
ratiuni ad esit la lumina' substante noué, cari ne uimesc prin stra-
lucirea, ne incantO prin armonia si perfectia formelor lor.
Thomas Babington Macaulay s'a nascut la 25 Octombrie 1800
in Rothley-Temple, aprópe de Leicester. Tatäl sell, Zacharia Ma-
caulay, este unul din acei filantropi, cari ail lucrat cu Wilberforce
pentru desfiintarea robiel Negrilor, si aceste nobile straduinte 1-ad
meritat inmormintarea in Abbatia de Westminster, una din cele
mai inalte onori pentru un Englez. Micul Thomas da dovedi de
o precocitate rard. Abia era de patru an!, cand, intr'o mand cu o
bucata de paine acoperitä cu unt si in cea-l-altá cu o carte cat eI
de mare, citia povesti si istorióre, pe care apoi le povestia servi-
tOrelor din cash', intr'o limbil asa de corectg, incat acestea diceail
cO .vorbesce ca o carte.. Sub ingrijirile afectuóse ale mamei sale,
o femee distinsg, el inveld in casa parintésca pand la varsta de
trei-spre-dece an!. Chiar de atunci el prevestia cO avea sa fie mai
Retorica, de Adamescu ei Dragomirescu. 13
www.dacoromanica.ro
 194

in urmA un cititor pasionat, o inteligentfi vie, un scriitor eminent,

o memorie uimitóre.
De ei timbrul vocii sale nu era destul de viril ei de qi actiunea
lui nu avea perfecta indestrie a lui Burke sail Sheridan, totuel
Macaulay era considerat ca cel d'intAiil orator al timpului sëü. Si
meritA acest rang, pentru-ed el nu se ridica nici-odatà BA vorbéscd,
fàrä sA arunce valuri de lumina puternicA i noud asupra obiee-
tului desbiltut, i fArà sä mAnuésed materialul ideilor sale cu o
dexteritate extraordinark punênd in relief tote punctele favora-
bile tesei sale cu o gratie de expunere, cu o adAncime ei o abun-
dantA de sciinta, pe care nici-unul din rivalii séi nu o poseda.
Drept vorbind, discursurile ml sint adevérate studii politice, pe
care eine-va le póte citi cu folos chiar scum cAnd interesele si
pasiunile ce le-ail provocat ail fost indestulate sail atinse. Aea de
mare era pldeerea ce ele produceail asupra auditoriului, ineat, de
indaté ce se réspfindia sgomotul ce Macaulay va vorbi, acéstA
scire producea asupra Camerei Comunelor efectul unui talisman.
Toi acel representanti cari nu luau parte activA la desbateri si
aeteptail momentul votului prin sàiile laterale, prin bibliotecd,
bufet saü culuarele Parlamentului, se apropiail de sale eedintelor
si pAndiat cu nerAbdare védité momentul cAnd se scula el ca sã
vorbéscd ; Abia simtiail eh a inceput, i tótA sala se umplea de
lume ea prin farmec. Numai acest fapt, intr'un Parlament ea eel
din Londra, ne dà mésura talentului ski. Tote succesele ei promo-
tiunile sale politice el le-a datorit nu nascerii, nu favoril regale,
nu intrigilor saü inrolérii sale neconditionate intr'un partid, ci su-
perioritAtii talentelor i intinderii cunoscintelor sale. Numai elo-
cuenta ei strAlucitele Iui calitAti ea bérbat de stat ad ridicat pAnd
la treptele cele mai inalte ale sedrii politice.
Ceea-ce inalta aea de mult pe Macaulay in ochil politicilor tim-
pului sell, nu era numai mäéstra alcAtuire a discursurilor sale, ci ei
intelepciunea sa de bérbat de stat, care il conducea cu o siguranti
perfectà in primejdiósele eéréri ale tendentelor sale democratice,
mal-mal radicale. Mintea lui fusese exercitatil in vechile forme ;
insA el, in loc de a cristalisa in ele, fAcea dintr'insele piedestalul
inovatiilor celor mai indrésnete. Cu chipul acesta el insufla celor
sfiicioei mai multh incredere deck cel mai indefetnic aderent al
statului-quo. Macaulay nu despretuia povetite ce i se dail in numele
trecutului, nici nu se ingrozia de predicerile adversarilor sëi, earl
pretindeati cal mOsurile sustinute de dinsul, vor pune statul in pri-
mejdie. El se lupta cu tote afirmérile ei primia lupta pe propriul
lor tAram. 0 pArere contrarie pe care inimicii s61 politiel i-o opu-
neati, el scia sail CC 0 inlAture printr'o argumentatie vigurOsd, saC

www.dacoromanica.ro
 195

sa o incorporeze cu o dibacie rara in sistemul sdia, pe care 11 ma-

nia, 11 largia necontenit, il intaria, fat% sa-1 lase a eovai intr'un
singur punct. El nu arunda un dispret nerod asupra trecutului, ci
scia id facd dinteinsul faclia presentului, dfindu-i un seas ei o
interpretare pe atat de originala, pe cat de inteldpta ; scia sa Ned
din trecut nu o piedica pentru inovatiuni, ci un ajutor 0 un agent
propulsiv pentru reforme viitóre. Ori-cat de indrdsnete ar fi fost
reformele ce reclama, el scia sa le sciata din invdtamintele ei spi-
ritul timpurilor trecute, and inovatiunil sfintenia ei puterea tra-
ditiunii. Este o placere sa vada cine-va cu ce logic& fina el da
in terpretari none unor legi 0 forme vechl, ei impaca cu o arta'
superióri anticul cu noul, intelepciunea bdtranilor cu nevoile mai
inalte ale timpului sett Cu Vita stralucirea imaginatiei sale, el este
ei rdmane unul din barbatil de stat cei mai practici ai Engliterei.
El 10 impodobesce subiectul cu t6te podóbele ce-1 procurd fru-
mosul ski genid, dar nu-0 pune credinta numal intr'insele. Fer-
mecdtórele lui flori se sprijinesc pe o tulpind ce pOte infrunta
vijelia. Instinctul lui sigur ii spune unde trecutul vine in ajutorul
parerilor lui ; prin acest instinct, vechiul absOrbe in sine noul, ei
noul sun& vietfi asupra anticului. and el vine cu un sistem de
reforme care vor &drama vechile forme ei vechile traditiuni, el
scie sa probeze ca nu inovézd ci antiquitdza, ca cel ce ataca este
mai bdtran cleat eel atacat, in scurt ca pretinsa revolutie este in
fapta o simpla restauratie. Cu acésta arta in adevdr superióra a
putut Macaulay sa filch' a trece multe din reformele sprijinite de
el inaintea unei adunari aea de conservatóre ca parlamentul en-
glez de atunci. El are URA indrasnéla ei originalitatea ideilor de-
mocratice, fart sa. OA aparenta de a pretinde egalitatea ei a face
din top* o apd, ceea-ce ar nasce mania ei indignatia trufaeel aris-
tocratil engleze. In fine, in discursurile lui domnesce o simetrie
aea de perfecta, o sciinta de o calitate aea de superiOra, o simtire
}lea de calda ei aea de adevdratd, o logicd aea de strinsa, o ironie
aea de incisivd, incat impresia finala a fie-carula din ele este o
convingere adanca ei o placere incomparabila.
Pe &and era in viéta, Macaulay visite cu placere Coltul Poetilor
din Abbatia Westminster, ei exprimase speranta cd ei el va ave
odatd gloria de a fi inmormintat cu eel mai iluetri barbati ai Orli
sale. Acdsta speranta ei dorinta i s'a implinit ; la 9 Ianuarie 1860,
ramaeltele lui pamintesci full depuse chiar in acel Colt al Poe-
tilor, care ii placea aea de mult, la piciórele lui Addison ei nu de-
parte. de Milton, doud genii pe care le admira de o potriva ; pe
eel d'intaid pentru curatenia stilului, pe cel d'al doilea pentru subli-
mitatea cugetarilor ei demnitatea caracterului.

www.dacoromanica.ro
 196

Macaulay era un om cu degvfirsire lipsit de vitii. Caracterul

sal era simplu, sincer si generos. Multi 6meni mari pierd a 11
cunoscuti de apr6pe ; de aceea Erasm dicea cu mare dreptate :
.6menii marl sint ca tapetele de Flandra : fac efect numal de
departe.. In adev6r, la multi 1110' gloria este in raport direct eu
pfitratul distantei. Macaulay nu avea de ce sti se feréscd a fi cu-
noscut de apr6pe. Intriga si astutia nu ggsiail loc in caracterul
lui franc si deschis, precum se póte citi cu inlesnire pe trasurile
chipului lui. Capul lui era masiv, de o frumusete virild, un ochiii
viii, o gull bine thiatd. Avea pasiuni, dar ele nu-I stapdniaa nici-
odatk si acelea care predominaii erail pasiunile nobile. Cunoscea
valórea banilor, dar acésta nu-1 opri de a fi darnic cu amicil si
generos cu cei nenorociti. Nu-i plticeail animalele, si in deosebi
nu putea suferi &Anil ; dar iubia pe copii cu o adevératà pasiune,
si una din plAcerile lui era de a se juca cu dinsii. De si manierele
lui erail de o simplitate aprópe rustia, totusl spiritul, talentul lui
pentru convorbire, intinderea si varietatea cunoscintelor lui, sigu-
ranta miraculósel WI memoril, fãcea adesea dintr'insul podóba
cercurilor culte si chiar a sal6nelor din Londra. Convorbirea lui
asa de bine frasatd, invioratà cu trgsuri de spirit si presiirath cu
citatil bine alese, exercita un adev6rat farmec asupra acelora earl
1-au1iaii convorbind.
(Ang. Dernetriescu).

www.dacoromanica.ro
 _
GENUL ISTORIC

www.dacoromanica.ro
 I.

CARACTERELE I IMPORTANTA GENULUI ISTORIC

18.
CUVINT INTRODUCTIV
LA

CURSUL DE ISTORIE NATIONALA

Rostit in 24 Noembre 1843 in Academia MihäilenA
de Mihail Kogalniceanu

Domnilor,

Dupd prive1i0.ea lumii, dup6 minunile naturil, nimica

nu este mai interesant, mai màret, mai vrednic de luarea
ntistrá aminte, decdt Istoria.
Istoria, domnilor mei, dupd clicerea autorilor celor
mai vestiti, este adeve'rata povestire §i infalipre a intarn-
plkilor némului omenesc; ea este resultatul varstelor
5i a experientel. Se póte dar, cu drept cuvint, numi gla-
sul semintiilor ce aii fost i icOna vremil trecute. Karam-
*) Pupa. Cronicile Rominiel, vol. 1, ed. 2.

www.dacoromanica.ro
 200

zine, in alte cuvinte o numesce : testamental ldsat de cdtre

strdm(4i strdnepotilor, ca sd le slujéscd de tdlmdcire vre-
mil de Md. .F i de povdfuire vremii viildre 1).
In acéstd privire atat de importantd, istoria, dupd Bi-
blie, trebue sd fie, §i a fost totdéuna, cartea de cdpe-
tenie a popOrelor §i a fie§te-cdrui om in deosebi, pentru
cà fie§te-care stare, fie-care profesie afld in ea regule de
purtare, sfat la indoirile sale, invèl5turd la nesciinta sa,
indemn la slavd §i la faptd Minh.
Domnitorul prin istorie se degéptd la nobila ambitie
de a face lucruri marl i drepte, §i prin urmare de a
trdi in viitorime. Lauda ne§térsd i nernurirea cu care
sint incununati ocarmuitoril cel buni, defdimarea §i hula
care sint totdéuna partea celor r6i, e mai cu neputintd
ca sd nu le insufle in inimd dorinta spre bine §i spre
virtute, dacd inima lor nu le este Inca stricatii prin gan-
grena lingu§irii. Cele mai inane isbânçll, cele mai sla-
vile fapte, nu vedem Ore a s'ail indernnat prin istorie ?
Spre pilda,_ biruinta Asiel, dupa m5rturisirea tutulor is-
toricilor vechl, s'ail pricinuit prin désa citire a Iliadel 2)
de cdtre Alexandru-Cel-Mare. Cine nu scie ea acest fal-
nic isbdnditor purta hecontenit cu sine, inleo cutie de
aur,' poema lui Omer ; §i ce este Iliada alta, decdt o is-
torie in versuri, cea mai veche i cea mal frumOsä din
tOte 8)1 Fara' a merge in vecuri a§a depdrtate, nu s'a ye-
clut mai in chide nOstre un alt Alexandru, Carol XII 4),
1) N.-M. Karamzine, istoric rus, a trAit intre 1766 si 1826. A publicat
traduceri de romane si de alte opere ; a scris poesii, nuvele, biografiI,
ail de istorie, etc. Intre cele mai cunoscute lucrArI : Memoriii asupra
Rusiei vechi i nouci (1810) ; Cucerirea Nocgorodulul (1804) ; Scrisorile
anal cdldlor rim (1819), etc.
2) Poema grecA celebrA, care povestesce un episod din marele re's-
bola troian.
3) Alexandra cel Mare, regele Macedonlel, nAscut la 356 a. Chr. a
domnit intre 336-323. Faptul pomenit aci se povestesce in : Plularh,
V iata lui Alexandru, § X.
4) Carol XII, regele Suediei, a domnit intre 1682-1718.

www.dacoromanica.ro
 201

de§teptanduli geniul spre isbdncli §i slavd, prin citirea

vietil Macedonénului, scrish de Quint-Curtie ? 6) Care,
dar, imp'erat, care Donm nu trebue sd tremure d'inain-
tea istorieT, acestui stra§nic tribunal, ce are sd-i judece
cu aceé§i nepArtinire, precum odiniOrd Egiptenil judecad
pe Regil lor eOti din yield ?
DAtkorul de legi, bdrbatul de Stat, in istorie invatd
tocmelile ocdrmuitorilor, puterea §i sldbiciunea lor, pri-
cinile de sporire sag de scddere a staturilor, felurile de
guvern sub care ail inflorit mai mult, legile care ail
avut inriurirea cea mai priinciOsä sag cea mai stria-
ciósd asupra puterii, asupra culturii, asupra moralului
norOdelor.
Wenul in istorie gdsesce pildele cele mai drepte §i
mai adeve'rate despre strategie ; arturarul, filosoful in
ea v'ed inaintarea duhului omenesc, rdtacirile sale, des-
coperirile geniului, pricinile nesciintei, a superstitiei §i
a intunericului.
Simplul particular, in citirea istoriei, gdsesce man-
gaere pentru relele de fata ; ea II aratà ca, prin o tristd
fatalitate, perfectie n'a fost niciodata in lume, virtutea
mai totdéuna a fost prigonità in yield, §i cal resplata
ei cele mai multe ori nu 1-a venit deck dupa mOrte.
Cine nu trebue sail uite durerile §i nemullumirile, cand
istoria ii arata pe nisce cetateni vrednici de a porunci
lumii, care ail fost jertfa tiranilor §i, de multe ori, chiar
a compatriotilor lor ? Nenorocirile mistre trebue sd le
socotim de nimic, and vedem pe un Socrat slit sa pri-
méscd otrava chiar din rana Atenienilor 6), pe un Aristid,
supus ostracismului, numal pentru cd era numit ((cel

5) Quintus Curtius Rufus, istoric roman din primul secol al erel cre-
stine, a scris Vita Alexandri Magni.
6) Socrat, vestit filosof gre; a trait intre 468-399 a. Chr. Sa se
reamintesci povestirea mortil lui : Platon, Criton.

www.dacoromanica.ro
 202

drept7)», pe un Caton dandu-§I singur mórtea, ca sa null

vada patria In robie 9). E cu neputinta ca cine-va, insu-
flat de asemenea pilde, sa null imbarbateze caracterul,
sd nu dorésca a imita pe ace§t1 straluciti barbati, facênd
abnegatie de sine, §i ravnind numal folosul ob§tesc.
Cat trebue (lath, sa ne fie draga acesta sciinta inalta,
care las ca ne da o petrecere folositóre §i prin citirea
el ne indestulézh curiositatea cea mai nobila, dar ne
Invata Inca a fi buni, ne mantue de prejudge, ne spo-
resce ispita prin ispita vécurilor trecute, §i ne lungesce,
cum am clice, viéta I.
((A nu sci ce s'a intamplat inainte de a fi näscut, este,
clice Cicerone 9), tot aceea ca §i când al fi necontenit june ;
cad ce este varsta omultli, daca memoria faptelor nOstre
nu s'ar uni cu vécurile cele de mai Inainte ?»
Istoria singura 'Ate, ca Inteo panorama intinsd, sa ne
arate Impèratiile trecute inainte de mil de ani; ea ne
face privitori la luptele, la revolutiile, la sfaturile, la
schimbarile intamplate de la inceputul lumil ; ea scOte
din morminte pe stramo§iI no§tri, §i ni-I Infati§éza ca
vii dinaintea ochilor, cu kite virtutile, cu tOte patimile,
cu tOte naravurile lor. Ea, dara, ne MO cu vecia, puind
in comunicatie semintiile trecute cu nol, §i iard§1 §i pe
nol cu semintiile viitóre, carora are sa le tradee pove-
stirea faptelor nOstre.
Pe langa tOte aceste, istoria are §i nepretuitul dar de
a judeca cu nephrtinire faptele contirnporanilor no§tri,

7) Aristid, om politic din Atena, a trait intre 540-468 a. Chr. Si

se reamintesci povestirea osindirei sale : Plutarh, Viala lul Aristid, § XII.
8) Istoria Romani ne-a pistrat numele a doui Cato vestiti. Aci e
vorba de Cato din Utica (intre 95-46 a. Chr.). S'a luptat contra lui
Cesar si, dupe ce Scipione a fost Invins la Thapsus, s'a sinucis. Faptul
e povestit de Plutarh in viata lul Cato din Utica, § LXXVLXXVIH.
9) Despre Cicerone (106-43 a. Chr.) si se vacli biografiile oratorilor
la finele genulut oratoric.

www.dacoromanica.ro
 203

pe care noi nu avem curagiul sail destoinicia de a-1

cumisce drept §i adevèrat.
Studiul istoriei, domnilor mei, a fost in tOte timpurile
ocupatia de predilectie a Omenilor ganditori. Niciodata
insa n'a avut importanta §i universalitatea de care se bu-
cura astacli. La eel vechi, ea era partea numai a o§te-
nilor §i a filosofilor, din pricina scumpetei manuscrip-
turilor. Astãcli frisk ori §i unde natia este ce-va inaintata,
istoria este citirea ob§tOsca a tuturor starilor, pana §i
cele injosite. In Franta, tdranul, séra la coltul focului,
ca sä se odilmésca de trudele duel, citesce maretele re-
forme ale Constituantel §i stralucitele biruinte ale lui Na-
poleonic). In Prusia, de cate ori mi s'ail intamplat sà ve'd,
in vremea popasului, pe muncitorul de pamint citind, la
umbra unui copac, faptele marelui Frederic 11)1
Acéstd norocita popularitate a istoriei vine mai ales
din doug pricini. Cea intaia este ca astach fle§te-care ce-
tatén are drept §i indatorire de a se ocupa cu trebile
statului, ca fie§i-cine doresce a sci care sint §1 cum se
pazesc drepturile nationale, ca§tigate de catre stramo§i ;
§i unde pOte cine-va sa le gasésca mai bine desiu§ite
deck in istorie ? A doua pricina, §i cea de capetenie,
este aflarea tiparului, multumità, §i de o mie de ori
multumita acelnia care d'intaiii a gasit acésta arta, cea
mai mare impra§tiitOre §i pastratOre a intamplarilor,
fard care istoria niciodatá n'ar fi ajuns in cinstea uni-
versald in care se aflä. Nici nu pot sh ye ark cat lipsa
acestel inalte aflari arunca nedumerire in povestiri, ne-
sigurantd §i intunerec in tot. Acésta lipsa, domnilor mei,
este pricina ca intre Romani, chiar §i intre eel mai in-
semnati, se gdsesc a§a de putini care cunosc istoria.
Tiparul, la noi, nu este Inca destul de slobod §i de

10) Napoleon Bonaparte a trait intre 1769-1821. Consul : 1802-1804,

Impirat 1804-1815.
11) Frederic cel Mare, nfiseut la 1712, rege al Prusiel intre 1740-1786.

www.dacoromanica.ro
 204

Impra§tiat : nol n'avem Inca publicat In limba nationala

macar o istorie universala 12) §i ce vorbesc de istoria
universala, când chiar analele patriel nóstre zac in in-
tunerec, pastrate numai in nisce manuscripte, din care
douè, din pricina copi§tilor, nu se potrivesc 1 18). i cu
tOte aceste tiparul ar fi cel mai sigur §i mai grabnic
mijloc ca sa ajungem la civilisatia societatii europene.
Noi, care ne falim cu propa§irile ce socotim 6 facem,
nol care nu vorbim deck luminare §i civilisa tie, daca
voim sa avem In fapta aceea ce vorbim, ar trebui sa
urmam pildei Nord-Americanilor, a caror cea intdifi
tréba, de care se apnea, cand f§1 fac vre-o noua a§e-
clare, este sa deschicld un drum §i sa aduca cu din§ii
un tdsc, spre tiparirea unui jurnal. Prin acésta indoita
operatie, ei ajung telul §i fac analisul a ori-ce sistem so-
cial, pentru ca, cum dice Volney 14), societatea nu este alta
deck comunicatia u§órd §i sloboda a persOnelor, a lucru-
rilor §i a ideilor.
Dacd istoria, in deob§te, adica a némului omenesc,
este a§a de interesanta in resultatele sale, cu at mai
mult trebue sa ne fie istoria patriel, a locului unde am
véclut cliva ? Omul totdéuna inainte de ném 0- a iubit
familia, inainte de lume §1-a iubit n6mu1 §i partea de
pamint, fie mare, fie mica, in care el s'a nascut, a pe-
trecut dulcil ani al copilariei ce nu se mai intorc, a
simlit cea Intaifi bucurie §i cea intaiii durere de barbat.
Acest simlimint sfint, nu cunosc Inca nici un ném, nici

12) Prima istorie universala in limba romani s'a publicat de Helia de

Radulescu la 1843.
13) Primele colectiuni de cronici vechl s'aii publicat in Magazin isioric,
revista redactata de A. T. Laurian si N. Balcescu (intre anil 1846-1848)
si in Lelopuefele Moldovel adunate de M. Kogilniceanu (intala editie la
1852 ; a doua la 1872). La 1853 a aparut Cronica lui incal. Aceste
tref all pus fundamentul scrierilor istorice serióse in literatura romina.
14) Volney, scriitor francez, a trait Intre 1757-1820. Principala
scriere : Les Raines.

www.dacoromanica.ro
 205

o semintie cat de bruta, cat de selbateca, care sd nu-1

aiba. M'as intinde prea departe de subiectul meil, daca
m'as pane a ye arata pilde despre acésta ele sint ne-
numerate.
Ce interes mare trebue sh aiba istoria nationala pen-
tru noi, imi place a crede, ca i d-yOstra o intelegeti ca
si mine. Ea ne arata intamplarile, faptele stramosilor
nostri, care prin mostenire sint si ale nOstre. Inima mi
se bate, când aud rostind numele lul Alexandru-cel- Bun 15),
lui Stefan-cel-Mare 10, lui Mihaiii-Vitézul 17) ; da, dom-
nilor mei Si nu me rusinez a ye dice ca acesti barbati
pentra mine slut mai mult decal Alexandu-Cel-Mare,
decal Anibal is), decal Cesar 19) ; acestia slnt eroii lumii,
In loc ch. cei d'intAia sint eroil patriei mele. Pentru mine
batiilia de la Résboeni 20) are mai mare interes decat lupta
de la Termopile 21), i isbanclile de la Racoya 22) si de la
Calugareni 23) imi par mai stralucite decat acelea de la
Maraton 24) i Salamina 25), pentru ca stilt castigate de CC-

15) Alexandru-cel-Bun, Domnitorul Moldovei, intre 1401-1433.

16) $tefan-cel-Mare, Domnitorul Moldovel, intre 1457-1504.
17) Mihaiu-Vilezul, Domnitorul MuntenieL intre 1593-1601.
18) Anibal, vestit general Cartaginean, intre 247-143 a. Chr.
19) Cesar, general roman, apoI dictator (101-44).
20) Lupta de la Rfisboeni s'a dat intre Turd si Moldoveni, coman-
dap' de $tefan eel Mare In cliva de 26 Iulie 1476. Moldovenii, dupi o
resistenia eroicA, aü fost
21) Lupta din strimtórea de la Thermopile s'a dat intre marea
armati a lui Xerxes sl 300 de Spartani ai lui Leonidas, carI art murit
tori.
22) La Racova (sail Podul Inalt) s'a dat luptA intre Turd si Moldo-
veni, comandati de Stefan cel Mare, pe la 10 Ianuarie 1475. Moldovenil
art invins ad o mare armati turcescii.
23) La CAlugAren1 in (Pia :de 13 August 1595, Mihaid Vitezul a
invins o mare armatA turcesci comandatA de Sloan Pasa.
'24) La Maraton, Grecil comandati de Miltiade, art lnvins pe Pet*
(490 a. Chr.).
25) La Salamina, Themistocle cu armata greaca a invins o mare
floti a Persilor (486 a. Chr.).

www.dacoromanica.ro
 206

tre Romani 28) I Chiar locurile patriei mele imi par mai
p15cute, mai frumOse decat locurile cele mal clasice. Su-
céva §i Targovi§tea shit pentru mine mai mult cleat
Sparta §i Atena IBaia, un sat ca tote satele pentru strelni,
pentru Románi are mai mult pref decal Corintul, pentru
ch. in Baia, avanul Riga 27) al Ungariel, Mateiü Corvinul 28),
vitézul vitejilor, Craiul Crailor, cum clicea Sixt 1V 29),
r5nit de sabia moldovana 30), fu pus in fuga §i uitä dru-
mul patriel nOstre I
Trebuinfa istoriei patriel ne este neap'erata chiar pen-
tru ocrotirea dreptftilor nOstre impotriva natiilor strelne.
Neavénd istorie, fieste-care popor dusman ne-ar puté
clice cuvintele d-lui Aaron 31) : aInceputul ce al este ne-
cunoscut, numele ce porp nu este al 1ëi, nici pamintul
pe care locuesci I SOrta ta asa a fost, ca sa ill tot dupà
cum esti I 1464:15-te de inceputul tèü, schimb5-ti numele
saü primesce pe acesta ce P-1 dab' eii, ridica-te si du-te
din pamintul pe care locuesci, c5ci nu este al Veil §i
nu te mai -munci in zadar, cad tu nu pop fl mai bine
de cum esti)). Si, in adevér, tOte aceste cuvinte ni s'ail
clis de catre streini ; inceputul nostru ni s'a tAgliduit,
numele ni s'a prefacut, pAmintul ni s'a sfd§iat, dreptu-
rile ni s'aii cdlcat in piciOre, numal pentru c5 n'am
avut consciinta nationalitatil nOstre, numal pentru c5
n'am avut pe ce sh ne intemeem §i sà ne ape'ram drep-
ta

26) Si se reamintesci faptele istorlce spre a se explica apropierlle

fAcute de autor : RisboeniTermopile; Racova i CrilugarenIMaraton
§i Salamina.
27) Riga = rege.
28) Mateiii Coruin a domnit intre 1458-1490.
29) Sixtus IV a fost papi intre 1471-1484.
30) Lupta de la Baia s'a dat la 15 Decembrie 1467.
31) Istoricul Florian Aaron, (1805-1887) a scris o istorie universali
sub titlu Istoria lurnii (1846) i o Istorie a Principatulul Taril Romet-
nesci (1835). Pasagiul citat aci de RogAlniceanu este din prefa.la primului
volum din acésta din urmi lucrare.

www.dacoromanica.ro
 207

Domnilor, cand a§ fi a5a de norocit sa desvoltez mai

mult In inima d-vóstrd interesul pentru istoria patriei,
m'a§ fali ca am sporit in d-vOstra 5i iubirea catre pa-
trie 5i ca', prin urmare, am contribuit la pa'strarea na-
tionalitatil ; cad, ce pOte mai mult sa ne-o pastreze, de-
ck acéstd istorie, care ne arata ce am fost, de unde am
venit, ce sintem, §i, ca regula de trel, ne descopera 5i
numèrul necunoscut : ce avem sa fim I
0 asemenea carte ar trebui sa fie pentru noi aceea
ce Iliada era pentru Greci. Si sa me credeti, domnilor,
cà i istoria nóstra' are intamplari, are portreturi, care
nici-decurn n'ar re'mAné mai jos deat eroil celor vechi,
daca acestora li s'ar scOte aureola poetica, cu care pana
geniului i-a infrurnusetat. Totul este, ca vécurile eroice
5i mitologice ail trecut de mult, ca astacli poesia nu se
ga'sesce nici macar in versurile poetilor 5i ca numai tin
Omer a fost In lume.
Negre§it eh' istoria Spartei, a Atenei, a Romei are mai
mult interes deck a nOstrà pentru tot strelnul : d'intâill,
pentru ea Grecii 5i Romanil sint popórele care pan5 acum
resuma civilisatia 5i lurnea veche ; al doilea, pentru ca
inriurirea lor Inca panii astkli se p5strézh' asupra misted
prin pravile religiOse 5i civile, prin sciinte, prin arte, prin
Ornintul ce 1-am mo§tenit de la din§ii, 5i, In sfar§it,
pentru cd tóth instructia clasica a junimil Inca astgcli se
rézima pe istoria Grecilor 5i Romanilor ; 5i mai ales pentru
cd faptele acestor popOre s'ail scris de nisce barbati ea
Tucidide 32), ca Tacit 88), ea Tit-Livie 84). Sub aceste priviri
eil singur marturisesc interesul universal al istoriel grece 5i
romane ; dar In ce se atinge de curagiul individual, de
Indrasnela faptelor, de statornicia ap6rarii, de marinimia
32) Tucidide, istoric grec, intre anil 471-401 a. Chr. Veal biografia
lui in ultimul capitol al acestel carp.
34) Tacit, istoric roman, intre 54-140 p. Chr. Veal biografia.
34) Tit-Livie (Titu Liviu) istoric roman, Intre 59 a. Chr. si 19 p.
Chr. Veal biografia.

www.dacoromanica.ro
 208

§i bArbdtia Voevoclilor no§tri care, de §i pe un teatru

strimt §i cu mici mijlOce, aü savár§it lucruri uria§e, in
tOte aceste, domnilor mei, nu me tern de a clice eh' isto-
ria 'Astra' ar fi mai jos decal istoria a ori §i cCrui popor
vechifi safi noti.
Lupta nationala' a Românilor, care, mai trel vécuri,
afi aperat cu sabia Cre§tina' tatea In potriva tuturor pute-
rilor Islamismului ; domnia lui Alexandru-cel-bun §i a lui
Mircea-cel-Betra'n 85), al ckor nume 'resunaii de la Marea
Balticd parA la portile Bizantiei ; stralucitele fapte ale
unui tefan-cel-Mare ; blanda figura' a lth Négu V. V., 39
carele, ca Ludovic XII al Frantei 37), l5sh slatuiri fiului
ski curn sh domnesda ; abdicarea lui Petra Schiopul, care
prefera sd se scobke de pe tronul Moldaviel decét sfi
pl'atesc5 bir Turcilor 38) ; chipul mket §i intocmal ca al lui
Ahil 88), al lui Mihaifi Vitézul, singurul Voevod ce ajunsese
a uni p'artile Daciel vechl §i a se puté intitula : «Mihail
cu mila lui Durnneclefi, Domnul Valachiel, Moldaviei §i
Transilvaniei» ; inima de era. §i geniul bkbàtesc a Dóm-
nelor Elena §i Florica 49 ; patriotismul preotului Fiirca§41)
§i inalta intelepciune a lui Miron Costin, carele cu acee§1
man'a purta sabia spre aperarea patriel §i condeiul spre
scrierea analelor nationale 42); rivalitatea numal spre bine
a Domnilor Mateiii §i Vasile 43) ; marile planuri sprijinite

35) Mircea-cel-Bétrdn, Domnitorul Munteniei, intre 1386-1418.

36) Négoe Basarab, Domnitorul Munteniei, intre 1512-1521. El a
dada biserica de la Curtea de Arges.
37) Ludovic XII a fost rege al Francle 14C8-1515.
38) Petru Schiopul, a domnit in Muntenia intre 1559 si 1567.
39) Broil din Iliada lui Omer.
40) Ddrnna Elena, sopa lul Petru Rares. Acesta a domnit 1527-1538
si a doua 6ri 1541-1546.
41) Preotul Farcap (Popa Stoica din Farcas), general al lul Mihaiü
Vitezul, cantat de Bolintinénu in balada sa : cPopa Stoics.*
42) Cronicarul Moldovean Miron Costin a trait intre 1633 si 1691.
43) Mateiii Basarab a domnit in Muntenia intre 1633 si 1654, far
Vasile Lupu in Moldova intre 1634 si 1653.

www.dacoromanica.ro
 209

de marl talenturi a lui Serban Cantacuzino 44), pentru care

tronul Valachiel se 'Area prea mic 0 rAvnia tronul Bi-
zantiel ; ape'rarea a nou6-spre-clece plaqi in cetatea
Nemtului impotriva armiei intregi a lui Sobietki, man-
tuitorul Vienel 45) ; tote aceste figuri, tOte aceste fapte, ar
merita mirarea chiar a steeinilor, când istoria nOstrá ar
fi mai bine cunoscutg. Voiti, insg, un interes de roman,
varietate de intampläri, episoduri patetice, tragedii care
sg ye scOti lacrimi din ochi, grozavil care sd ye ridice
perul pe cap ? Apol nu NrQirl aye trebuintä cleat sa ye
povestesc cruclimele §i viéta aventurierà a lui Vlad Te-
pq 46), mil-tea vrednicd de un principe a lui Despot Era-
clidul 47), domnia lui Alexandru Lapu§nénu48), intrarea Ca-
zacilor sub Hmelnitki 45) in Moldavia, care singurà este
o poema intrega, navalirile Tatarilor, taerea lui Branco-
venu 50) 0 a familiel sale, una din cele mai triste prive-
h§ti ce istoria universald pOte infdlip, catastrofa lui
Grigorie Ghica 51), in care se intalnesce tot neprev'eclutul
dramel, 0. ate alte scene grozave 0 uimitOre, ate alte
44) $erban Cantacuzino a domnit in Muntenia intre 1679 si 1688.
45) Si se reaminteasci povestirea lui C. Negruzzi sSobieschi si Ro-
manil.. Sobieschi a domnit intre 1674 1696.
46) Wad Tepeis a domnit in Muntenia intre 1456-1462.
47) lacob Eraclide Despotul, a domnit in Moldova intre 1561-1563.
Si se reamintésci Despot Vodd de Alecsandri.
48) Alexandru Ltipusnénu a domnit in Moldova intre 1552-1561 si
a doua oth intre 1563-1568. Si se reamintésci sAlexandru Lipugnenus
de C. Negruzzi.
49) Hmelnifki (Chmielnicki safi Khmielnitsky) a fost un celebru
hatman al Cazacilor, care a trait intre 1593 si 1657. A fost capul
revoltei contra Polonilor (care stipaniau Rusia-Mici) si a negociat pentru
ca Iinuturile Cazacilor si fie anexate de citre Tarul Moscovei. Invasiunea
lui in Moldova se afli povestitii in Cronica lui Miron CostIn (edilia Ko-
gilniceanu, 1872, vol. I, pag. 313).
50) Constantin Brdncovenu a domnit in Muntenia hare 1689 si 1714.
Si se reamintesci poesia populara despre uciderea ha.
51) Grigorie Ghica, domnitorul Moldovel, in timpul carnia s'a pierdut
Bucovina, a ocupat tronul de la 1776 la 1777 gi a fost ucis de Turd.
Retorica, de Adamescu oi Dragomireecu. 14
www.dacoromanica.ro
 210

intamp15ri de cel mai mare interes chiar pentru indi-

ferenti 1
Pe langa acestea, istoria rornanesca mai are un interes
§i mai universal. Patria nOstrA, prin o snag vrednica de
WO jalea, a fost menitd din cea mai bètranà vechime
s6 fie teatrul nhvdlirilor §i a Cesbóelor str6inilor. Inaintea
veleatului 52) cre§tinesc g5sim pe Darie 53), pe Alexandru-
Cel-Mare, pe Lysimah 54), luptându-se cu Dacii, al ch-
rora p5mint 1-am mo§tenit noi.
0 surd de ani dupa Cristos, intalnim pe Decebal cel
mai insemnat Rigfi Barbar, care a fost vre-odatà, mai
mAret, mai vrednic de a fi pe tronul Romei, decal mi§eii
urma§1 ai lui August. In adev6r, acest Decebal merita
atat de putin numele de barbar, cat §i ori-ce alt bArbat
mgre, care doresce a-§i civilisa tara. «Este barbar», dice
d-1 Saint-Marc Girardin55), ((acela care sub Domitian56), bi-
ruitor legionelor roniane, cerea ca Imp6ratul, In loc de bir,
sd-1 trimetà me§teri §i lucratori de tot felul, atat in artele
r6sboiului,. precum §i in acele ale p5cii ? Este un barbar
acela care, inainte de a Incepe re'sboiul impotriva Ro-
manilor, cautà pan5 in fundul Asiei alianta unul alt
du§man al Romei, al RigAi Partilor ?» PanA acolo se in-
tindea politica acestui b5rbat insemnat. Insa un eroii mai
mare se pornesce asupra lui ; Decebal trebue s5 se piece,
patria i se supune §i, nevroind a o vedé rOb5, el, care
o tinuse slobodd §i mandra, care lua bir de la domni-
torul lumii, 41 &à singur mOrtea §i scapd de a figura in
triumful luf Traian, singurul irnpèrat p5gan, pe care din
pricina virtutilor sale cre§tinil 1-aii pus in Raifi. A§a,

52) Veleat = era.

53) Darius, regele Perqllor, intre 521-485 a. Chr.
54) Lysimach, rege al Traciei, apol al Macedoniei, mort in 281 a. Chr.
55) Saint-Marc-Girardin, scriitor francez, a trait intre 1801-1873.
56) Domitian, imparat al Romanilor. a ocupat tronul Intre 81 si 96
p. Chr.

www.dacoromanica.ro
 211

domnilor mei, sfarsesce resboiul Dacilor, una din epocile

cele mai importante din istoria Romei.
Plinie cel tinér 57), inteuna din scrisorile sale, ne da ideea
cea mai drepta despre acest cumplit resboiii in care era
sti se hotarasca pricina civilisatiel si a barbariei. Cani-
nius, unul din prietenil sel, facea o poema asupra acestui
resboiii ; Plinie II indemna in intreprinderea sa. «AI
dreptate),, Ii scrie, «sä lei acest subiect ; nu este altul
mai noii, mai bogat, mai intins, mai poetic, si veiii dice
insus'i mai fabulos, macar ca totdéuna adeverat. Vel ave
a zugrhvi canaluri sapate in nisce tari necunoscute, po-
duel aruncate pentru intdiasi data peste fluvil repedi,
lagare asedate in mijlocul unor munti neapropiall 'Ana
atunci, un Riga silit sa fuga, silit sa se ormire, dar care
mOre cu tot curagiul seii, si in sfarsit doue triumfuri :
unul, care fu cel dintai pe care Romanii ii castigara asu-
pra Dacilor, pana atunci nebiruill ; i cel-l-alt, care fu
cel de pe urma, in care biruinta isprdvise peirea acestui
popor. Greutatea este ca sa te poi line deopotriva cu
marimea subiectului». Paguba cà acest poem s'a perdut ;
el ar fi putut sà ne dea o multime de detaliuri asupra
acestei lupte.
Trece o surd de ani, i patria nestra, schirnbata in co-
lonie rornana, incepe a se face teatrul unde serta Impe-
riel se hotaresce de catre barbari : la Dui-Are este lupta
intre barbarie i civilisalie. Alani, Avari, Gepidi, Goti,
Huni, Lombardi, Bulgari, pe toti acestia II vedern trecênd
§i petrecend prin tarile nestre, sfasiind una dupd alta
imperia Cesarilor, risipind-o in urma de tot si prefacend,
in starsit, fata Europei. Istoria tuturor acestor popóre
barbare, care este lipita cu inceputul tuturor natiilor
none, ar rernânea intunecbta, dacä nu s'ar des1usi prin
istoria romanesch.

57) Pliniu cel Uttar, scriitor roman, a trait intre anii 62 115 p.
Chr. A lasat o colectiune de gScrisorla.

www.dacoromanica.ro
 212

In vremile moderne iar5§1 vedem Moldavia §i Valahia

menite, ca §i In timpul de demult, a fi locul luptelor ce-
lor mai sangeróse. Ungurii, Polonii afi hotarit aicea cea
mai mare parte a re'sbOelor lor cu Turcia. Sub zidurile
Hotinului, Sobiefki cd§tiga reputafia militara, care pe
urma 11 chema pe tronul lagelonilor. Imperiali§til, mo§te-
nitori Ungurilor, culeg iara§i in farile nOstre cele mai
frumóse trofee asupra Osmanilor. Vine inceputul vécului
al opt-spre-clecelea, §i Moldova vede figura cea mai ma-
rep' din tOte, a lui Petru-Cel-Mare 58). De atuncea mai tOte
biruinfele Rusiel asupra Turciel se *Ugh In Principa-
turi ; bataliile, tractaturile, generalii isbanditori ai acestei
Puteri pOrta nume de locuri romanesci. Nimeni, dar,
nu pOte tagadui interesul universal al unei istorii care
ne infali§eza nisce intamplari a§a de importante, nisce
barbali a§a de stralucifi, nisce natii a§a de numerOse §i
de deosebite, care tOte pe pamlntul patriei mistre ail la-
sat urme de trecerea lor, monumente de existenfa ce
afi avut, bine-cuvintari sail blestemuri ; unele §i altele,
meritate prin facerile de bine sail prin rautafile ce ne-ail
lasat.
Lisa cu cat acesta istorie este interesanta, cu atat este
§i grea de infali§at ; §i cu tOte acestea eil indrasnesc a
primi asupra mea o sarcina a§a de mare : nimeni nu
smite mai bine decat mine cat ea este mai presus de
putinfa mea. Las, Ca chiar slabul mefi talent este nedes-
toinic de.a trata dupa cuviinfa un asemenea inalt subiect,
dar chiar imprejurarile din afara sint Impotriva mea. 0
singura istorie completa i sistematica nu avem Inca des-
pre Romani ; insuli §irul Domnilor nu este Inca clasi-
ficat §i statornicit prin faclia unel critici sanatose. Docu-
mentele oficiale §i actele publice, care sint cea Intai §i
cea mai puternica dovada a adevérurilor istorice, ne lip-
sesc cu totul ; din pricina deselor revolulii care In atatea

58) Petra cel Mare, Tarul RusleI intre 1682 §i 1725.

www.dacoromanica.ro
 213

randuri ne-aa pustiit patria, ele sint pierdute pentru tot-

déuna sail impra§tiate prin tari straine, pe la particular-4,
sail in bibliotecile Ungariei, Poloniei, Transilvaniei, a
Moscovei, Petersburgului, Vienei §i chiar a Stocholmului.
A§a dar, In lipsa acestor isvóre de capetenie, nol nu
avem decat letopisetele Taril §i istoriile Ungariei, Polo-
niel §i Turciei, cu care patria nOstra ail giant In strinse
relatil ; dar §i aceste izvOre slut Inca departe de a fi de- .

savarOte. Cronografurile romanesci, in ce se atinge mai

ales de intaile timpuri ale Principatelor, nu se potrivesc
rnkar Intre dinsele. Istoricil vecini, Unguri, Poloni §i
Turd, nu coprind, precum se intelege de la sine, decat
fragmenturi despre istoria nóstra, §i acestea Inca adesea
intunecate prin duhul partidei §i a urii. Ne mai raman
Inca istoriile, observaliile istorice, calatoriile publicate
despre ladle nOstre de deosebiti streini in deosebite
limbi ; aceste sint ajutorul de capetenie pentru compu-
nerea analelor nationale. Lipsa cea mai mare ni s'ar
putea Indeplini prin nepretuitele uvragiuri ale lui Samuel
Klain §i Gheorghe .5incai a caror viétä n'a fost decat o
lunga lupta §i o Intrega jertfd pentru patrie ; dar, din
nenorocire, aceste mult dorite §i mult a§teptate scrise
pang acum nu aa e§it de sub tipar §i, cum me tern, nu
vor e§i Inca multà vreme 59).
Pe langa greutatea sarcinel ce se pricinuesce prin haosul
atator materiale a§a de infelurite, a§a de impra§tiate,
a§a de Incurcate §i tot a§a de sarace, apoi se mai infa-
ti§eza §i datoriile ce se cer de la ori-ce istoric, fara pri-
vire asupra formel din afark talentul §i titlul compunerii.
Lucian, nascut sub Traian 0), cere urmatorele calitati §i
datoril de la un bun istoric. El vrea ca istoricul sa fie
intelept, sd aiba sentimentul cuviintelor, sä scie a gandi
59) Cronica lui $incai s'a tipArlt in prima edifie In 1853 ; scrierile
istorice ale lui Main in cea mai mare parte nu s'aii publicat nicr
&nä acli.
60) Lucian, scriitor grec, care a trAit in secolul II, al ere! cre§tine.

www.dacoromanica.ro
 214

§i a-§1 infiiti§a gándurile, sd fie cunoscut in trebile poli-

tice §i militare ; s5 fie slobod de fricA §i ambitie, s'a spue
adeverul Ord slAbiciune §i f5r5 am5rire, s5 fie drept, fär5
asprime, censor f5r5 *Lire §i Mil clevetire ; sh n'aibh
nici un duh de partid5, nici insu§ duh national ; il vread,
dice el, sa fie cet5ten al lumil, 1'51.5 st5pdn, f5rd pravi15,
f5rà privire c5tre opinia vremil sale §i nescriind cleat
pentru stima Omenilor cu dreptA judecatà §i pentru lauda
vii torimil.
Acestea sint 1nsu§irile unui bun istoric ; in vremea lui
Lucian pole a se intampla la multi ; dar astacli, and
egoismul §i ambitia Intunec5 talentele cele mai marl,
putini s'ar g5si care sd le adune. F5r5 s5 voesc sad s'i
me pot pune mai sus sad mAcar deopotrive cu altil, socot
a nu-mi yeti lua red incredintarea ce v'o dad c5 reul
§i minciuna nu vor g5si nici-odat5 in mine vre-un ape-
r5tor, §i c5 me void sili a ye spune adeverul, caracterul
principal al istoriel ; iar and nu-I void pute clice, void
thee, §i irIvOstr5 veti intelege pentru ce. Imi yeti erta
o mica' plecare pentru natia mea, f5r5 frisd s'A credeti cé
a§ denatura faptele sad a§ scusa aceea ce merit5 ocar5.
Ins5, cum clice Karamzine, pe care nu me pot opri de
a-1 imprumuta a§a de des, sentirnentul de not §i al nostra
1nsufletez5 povestirea ; pentru-c5, atát o p5rtinire grOs5,
partea unui duh slab §i a unui suflet f5r5 ineltare, este
nesuferite pentru un istoric, pe atat II afitim c51durA,
energie §i lnantare, and iubirea patriel ii indrépté con-
deiul. Nici-odat5 nu va fi suflet in care s5 nu domnescé
acest sentiment generos. In Tucidide noi vedem totdéuna
un Atenian ; Titu Livid este pururea un Roman.
In mine yeti g5si un Roman, Insé niciodatà 0115
acolo, ca sd contribuesc la sporirea romano-maniel, adica
mania de a ne numi Romani, o patimi care domnesce adi
mai ales In Transilvania, §i la unil din scriitorii din

www.dacoromanica.ro
 215

Valahia 61). Petru Maior 62), de fericith aducere a minte, prin

cartea sa Despre inceputul Romanilor, publicath pentru
intaia§1 dath la anul 1812, ca un nofi Moise a de§teptat
duhul national, mort mai mult de un véc ; §i lui sintem
datori cu o mare parte a impulsului patriotic ce de
atunci s'a pornit in tustrele provincil ale vechil Dacii.
Pe de alth parte, insh, a avut i nevinovata nenorocire
sh produch o §cOld destul de numerdsh, de Romani nol,
care, farh a-§1 sprijini çlisele cu faptele, socot eh trag
respectul lumii asuprd-§i, and strigh eh se trag din
Romani, eh' sint Romani, §i prin urmare cel d'intaifi
popor in lume. Acésth manie s'a intins panh acolo, incat
unil Ii insu§esc chiar §i faptele i istoria lAtranilor Ro-
mani de la Romulus §i panh la Romulus Augustulus 63).
A§a, d. Aristia, pe care II cinstesc ca bun traduchtor a
unei phrti a Iliadei, intr'un poem epic, exaltat de un
entusiasm putin potrivit cu un Roman, d. Aristia, clic,
numesce Roman pre Longin, suta§ul roman, care a
strhpuns cOsta Domnului nostru Iisus Cristos, cand era
rfistignit pe cruce, §i nu.§1 póte ascunde bucuria cà cel
d'intaifi cre§tin a fost un Roman 64).
Sh ne ferim, domnilor mei, de acésth manie care trage
asupra nOstrà risul str6inilor. In positia nOstrh de fath,

61) liomanomania) acésta se Oa in scrierile autorilor care fac

parte din sc6la istoricii ardelénft, alt-fel numiti si cola latinistd. Acesta
scóli voia sit probeze, in tot chipul, ca Rominil aü pfistrat neintrerupt
caracterele poporului roman si limba latind i pentru acesta inlAturati
din limbft t6te vorbele cari nu eraii de origine latinft. Ea a fost com-
batuti mai intaiii de tinerii scriitori moldoveni din generalia lui Kogal-
nicenu, (Alecsandri, Alecu Russu, Costache Negruzzi s. a.) si in acest
pasagifi e o proba; apoi de scriitoril grupati in jurul Conoorbirilor literare.
62) Petru Maior, e until din Intemeietoril sc6lei istorice ardelene, a
trait intre 1760 (?) si 1821.
63) 8i In istorla lui A. T. Laurian, scrisé cu mult mai tardi6, se
vede acest lucru.
64) Costache Aristia, profesor si literat, a trait in Bucuresci intre
18 0-1880. A tradus citeva cinturi din Mada in versuri, a tradus

www.dacoromanica.ro
 216

cea d'intdi datorie, cea Intal insu§ire trebue sá ne fie

modestia; altmintrelea, am puté merita ceea-ce clice d.
Heliade, eh numal naiite bancrute vorbesc de strgmoii
lor, bun5-órá ca i evgheni§til65) sc5p5tati 66).
Sà ne coborim din Ercul, daa vom fi mi§el, lumea
tot de mivi ne va tine, §i, din potriva, daca, isgonind
demoralisatia i neunirea ob§tésed care ne darma spre
peire, ne vom sili cu un pas mai sigur a ne indrepta pe
calea fratiei, a patriotismului, a unel civilisatii sandtóse
§i nu superficiale, cum o avem, atunci vom ft respectati
de Europa, chiar dacd ne-am trage din hordele lui Gen-
gis-Kan 61). Ma dar, domnilor mei, ell nu ye voiti ascunde
cà legile, ce obiceiurile, ce limba, cà inceputul nostru
se trag din Romani : istoria de mult a \recta aceste ade-
veruri, dar, inch oda ta' ye mai spun, sint departe de a

din Viefile paralele de Plutarh, din Alfieri tragedia Saul, etc. Dintre lu-
crarile originate, mai cunoscuta e poema: Prin(ul roman, cu ocasiunea
intronarif principelui Bibescu (Tip. 1843). hat pasagiul din aceste estante
epicee la care- face alusiune Kogfilniceanu :
Roman a fost sutasul Roman, el stie bine,
Din Colonii ce Roma parnantul e umplut,
Precum si Palestina, si 'ndata 'n minte-I 'tine
Ca 'ntaifi crestin acolo Rominul s'a vfizut.
Longhln impunse coasta
Longhin Roman sutasul ape! cu mucenie,
Crestin voind si min* viata el-a repus;
Trecu la nemurire, sutas de sfinti si fie
Din turmele pfigane la ingeri in cer sus.
0 Doamne, zise 'n sine, ce think slava mare l
Roman Longhin, sutasul intaiul crestinit etc.
65) Eoglienifli nobill.
66) I. Heliade-Rddulescu a fos la inceputul carierel sale de scriitor
adversarul teoriilor scôlei ardelene. In prefata gramaticel din 1827 zice:
(Trap nostri din Transilvania si Banat. . . . bine ar fi fost sa urmeze
duhul Italienesc, adici a aerie dupa cum vorbim.,
67) Gengis-Kan, impiratul Mongolilor (näscut la 1162, mort la 1227)
care aavut un mare si puternie imperiii in Asia st a patruns si in Europa.

www.dacoromanica.ro
 217

mOguli o manie ridiculd, vorbindu-ve de faptele Roma-

nilor, ca §i. când ar fl ale nOstre ; ci voifi face ce-va mai
folositor : me voiii sili a Ye indemna ea, dacd voiti sd
fill cunoscuti de adeverati fii al Romanilor, apoi sO faceti
§i Dumnia-vOstrii ce-va care sä se WO semelui cu isprd-
vile poporului de lume domnitor.
Inainte de a sfdr§i, dati-mi voe, domnilor mei, s à chern
luarea d-vóstrA aminte asupra cursului mat. Dacà Grecii
ad *Int odatà sub jugul Romanilor, este pentru CO ail
voit sä fie Plateani, Tebani, Ateniani, Spartiani §i nu
Eleni ; tot a§a §i strOmo§ii no§tri au voit sd fim Arde-
leni, Munteni, MoldovenN nu Romani ; rare-Dig ail venit
sA se privesca intre din§ii ca o singurA natie. In neu-
nirea lor dar trebue sii vedem izvorul tutulor nenoro-
cirilor trecute, a cdror urme Inca pane astdcli sint vii
pe pdmintul nostru. Departe de a fi partinitorul unui
sentiment de lira catre cele-l-alte parti a némului meg,
privesc ca patria mea tOta acea intindere de loc, unde
se vorbesce românesce §i, ca istorie nationa la, istoria
Moldovel Intregi inainte de sf4ierea ei, a Valahiel §i a
fratilor din Transilvania. Acestà istorie este obiectul
cursului melt Intinclendu-me, cum se Intelege de la sine,
mai mult asupra intdmplOrilor Moldaviei, nu voiii trece
sub tOcere i faptele vrednice de insemnat a celor-l-alte
parti a Daciei, §i mai ales a Românilor din Valahia, cu
care sintem frati §i de cruce §i de sdnge §i de limba
§i de legi. Prin urmare, ye rog sa Insemnati ca etz nu
voiii descrie faptele deosebit duph ani de Pe, ci intr'un
chip cblectiv...
Istoria Românilor, ca §i a tutulor natiilor moderne,
se Imparte In istorie veche, de mijloc §i noud ; fie-care
din aceste se 1mparte In mai multe periOde, care tote
incep cu o epocA. insemnata. Nu ye voiii vorbi deck de
impartela principalg.
Istoria veche se Incepe de la cele WWfl timpuri istorice

www.dacoromanica.ro
 218

ale Daciei, si merge pand la intemeerea staturilor Vala-

hiei (1290) si Moldaviei (1350).
Cu formarea principaturilor se incepe istoria de mijloe
si se sfarsesce cu desävarsita lor c5dere sub domnil fa-
narioti (1716). Acestd parte a istoriel este adev6rata
istorie a Romani lor.
Istoria nou5 se incepe cu vécul cel mai cumplit, care
veodatà a ap5sat tãrile nOstre. 'Date elementele de natio-
nalitate si patriotism sint de mult perdute; legile funda-
mentale ale PHI se calca in piciOre ; in adunArile ob-
stesci, sub nume de Divanuri, se fac numai nisce forma-
lithti f5r5 interes. 0 aristocratie ignorant5, sprijinith de
POrt5 si de cler, pe de o parte tine in lanturi Un popor
de mai mult de douè milióne de Omeni, iar5 pe de alta
se face stavilh chiar binelui ce unil din Domnil fanarioti
voesc a face ; driturile prii, care din care se silesce sh
le vinc15 mai cu mic pre i mai degrab5 ; izvOrele de
inavutire publicá se intrebuintéz5 numal la folosul unor
familii privilegiate. Moldavia se sfasie in trei 01160), Va-
labia este inconjuratà cu cetdti turcesci zidite pe p5mintu1
el R0). Fara ajutor din hiuntru, Romanii scaph Vote prileju-
rile de mantuire ; i, in vreme and bite popórele Eu-
ropel inaintéz5 spre o mai zdravan5 intemeere din là-
untru si din afar5, noi, cu aceési repedime, ne apropiem
de peire. Revolutia franceza, sguduind Europa Oa in
cele mai adanci ale sale temelii, se resimti i intre Ro-
mani; unii dintre el se pun in comunicatie cu direc-
toriul francez 70) ; dar prea multe 15ri, prea multe stavile,
im pedich ori-ce bunA isprav5. Biruitorul de la Marengo 71),

68) Tre1 parti, socotindu-se cele 'Joni provincil pierdute: Bucovina

(1775) si Basarabia (1812).
69) Principalele cetki turcesci eraii: BrAila i Giurgiul. Ele ad fost
pArisite forte tArdid.
70) Se poate cal asupra acestel chestlunI : P. Eliade, L'influence fran-
saise sur l'esprit public en Roumaine. 1898.
71) Napoleon.

www.dacoromanica.ro
 219

in expeditia sein Egipt 72), voind a da tréba Turcilor, tra-

mite emisari in Valabia §i Moldova, ca s5 fornieze par-
tizani ideilor noua ; generosul Rigas, m5gulindu-se cu
fagaduintele lui Bonaparte, se face propavèduitorul
libertatii ; oprit in Intreprinderea sa, el se da calailor
de la Belgrad §i. more pentru patrie 73). Dar mOrtea sa nu
remane neroditóre §i ea este menità s pregatesca re-
generatia nOstra. MOrtea lui Rigas de o parte, apesarile
nesuferite ale tiranilor de alta parte, ideile vécului, care
de §i incet, dar tot incepuse a patrunde intre Romani.
scrierile lui Petru Maior si ale altor b5rbati patrioti,.
contactul cu armiile rusesci ce aü ocupat Principatele
de la 1806 pana la 1812, tOte acestea, pregatesc intam-
plarile de la 1821.
In vremea and in Moldova Eteria isbucnesce §i chéma
la libertate nu numai pe Greci, dar pe kite pop:Vele
cre§tine, care gemeafi sub jugul Turciei, Tudor Vladi-
mirescu ridici pe de alta parte in Valahia stégul natio-
nal, vestind Românilor ea vremea venise pentru ca iar5
sh scuture stapanirea str6inilor, sa dep5rteze abusurile
care o rodeail §i s5 dobindéscii guvern national inte-
meét pe o §arta 71) libera15. Pornirile §i ale lui Ipsilanti
§i ale lui Vladimirescu75) aü un 1.66 sfar§it ; dar, cu tOte
aceste, resultatele lor pentru noi sint nem6surate. In-
tamplarilor de la 1821 sintem datori cu ori-ce prop5§ire
ce am facut de atunci, c5ci ele ne-aii de§teptat duhul
national ce era adormit cu totul. De atunci multe im-
72) Expeditia acésta s'a Bent in 1798 99, Napoleon find general.
73) Rigas, poet grec, (1754-1798) se pare ci a fost roman de ori-
gine. Se dice di el s'a dus din partea eterier societate secreti pentru
liberarea Grecier la Venetia, unde s'a intalnit cu Napoleon, care avea
sa-I ajnte a pregiti o revolutie contra Turcilor. A fost insi prins de Aus-
triad si dat Turcilor, cari 1-a impuscat.
74) .5'arhi = charta, adici Constitutiune, dupe numirea data primer
constitntluni engleze : Magna charta Ithertalum 1215).
75) Vladimirescu a fost ucis de Ipsilante prin tridare. Ipsilante a
font bitut de Turd si silit si pirrisescli Ora romindsci.

www.dacoromanica.ro
 220

prejurari din afara ne vin in ajutor. Curtea protectOre 76),

La o r6splata pentru jertfele ce Romanil i-an facut de
la Petru-Cel-Mare 'Ana la pacea de la Adrianopol, sim-
lesce o ingrijire adevërata pentru sOrta misted ; §i, de §i
inch romanismul nu triumfa, cum clice d. Aaron, to-
tu§1 existenta politica incepe a ni se a§ecla pe temeiuri
mai statornice. In urma multor phtimiri, multor neno-
rociri, Un orizonte mai senin ni se arata ; pacea de la
Adrianopol 77) se inchee intre Rusia §i Turcia, §i drituri
pierdute de v6curi ni se intore inapoi 78). Kiselef, un nume
pe care Romanii nu trebue sa-I rostésca dectit cu recu-
noscinta §i dragoste '78), este insarcinat cu regeneratia pa-
triei, cu punerea in lucrare a pravilelor menite sà ne
faca o natie, pana la implinirea celei mai marl 145-
-duinte, 'Ana la cea mai temeinich incheza§luire a natio-
naIiUiii adich numirea de Domni paminteni §i
pe viéta, pe tronurile Moldaviei §1 Valachiei 891
Pana aci, domnilor mei, vine istm ia ce am sa ve' in-
fati§ez. Sprijinul cel mai temeinic, ca sa pot ajunge la
telul dorit, II a§tept de la indulgenta d-vOstra' §i de la
nadejdea magulitore cã prin prelectiile mele voiii puté
de§tepta in d-vOstra un duh de unire mai de aprOpe in-
tre tOte ramurile némului românesc §i un interes mai
-viii pentru natie §i patrie. Acésta mi-ar fi cea mai scumpa
résplatire §i cea mai buna imbarbatare in trudnicul meii
-drum.
Intr'o asemenea istorie, care cuprinde atatea timpuri
§i atatea locuri, chiar cu cea mai mare luare aminte,

76) Curtea protectóre era Rusia.

77) Acéstii pace s'a inchelat in 1829.
78) Domnf pe viati
79) Kiselef a guvernat äriIe române in timpul alciituirii i punerif
aplicare a Regulamentulul Organic (1880-32).
80) Primii domni regulamentarf aü fost: Alexandru Ghica in Mun-
tenia si Mihail Sturdza in Moldova.

www.dacoromanica.ro
 221

trebue s fac gre§eli ; ori-cine mnsà va bine-voi a me as-

culla ce-va, va 1nsemna cá ele se vor intâmpla din lipsa
cunoscintelor §i nicidecum din rea voint5 sail cu vre-un
scop ascuns. In inf5to§area intdmp15ri1or care sint aprOper
de noi, voifi fi cu cea mai neadormitä priveghere, mar-
ginindu-me a ye aràta nurnai faptele implinite, fara a
voi a ye descoperi §i telurile ascunse. Noi n'am ajuns
Inca a§a de departe ca sa putem tracta cu nepgrtinire
istoria contimporana ; acésta este tréba viitorimii ; Dum-
necleil dar sa me ferésed de a voi a me pune censorul
convietuitorilor mei, judecându-le safi criticándu-le pur-
tarea §i faptele.
Exercitiul XXVI. SA, se fan& analisa 1iterar5, a dis-
cursului lui Koga1niceanu.
INDREPTARI. Cestiunile introductive : Cine este autorul
Mid a fost tinut discursul ? Care este ideia fundamentalá ? Care
sint punctele principale ?
Desvoltarea : 1. Cum definesce el istoria ? Cu ce o compara ?'
2. Gäsesc toti ómenii interes in istorie ? S'a n. ocupat ómenil in
trecut cu istoria ? Prin ce a apAtat istoria popularitate mare in
secolul nostru ? 3. Pentru ce la Români e putinti lume care cu-
nósce istoria ? 4. Pentru ce e mai interesanta pentru om istoria
patriei sale decdt istoria ornenirii ? Comparatie intre istoria uni-
versalii si istoria patriei (se va atrage atentiunea asupra frumu-
setei pasagiului). 5. Are istoria nóstrã interes si pentru streini ?-
6. Pentru ce e greü a scrie istoria ? Care sint cerintele sciinti-
fice ? Cari sint cerintele literare ? Fägaduesce KogAlniceanu cã va
fi nepdrtinitor ? Cum intelege el nepdrtinirea ? Se póte exagera
patriotisrnul i anume cum ? 7. Cum Ii propune autorul a studia
istoria Românilor ?
Care e incheerect discursului ?
Ce fel de discurs este ?
Exercitiul XXVII. SA, se fac5, o disertatiunea supra-
insemnätatii istoriei Romanilor, utilisandu-se ideile aflate
in discursul lui KogAiniceanu.
Exercitiul XXVIII.S6 se fac5, o lucrare asupra tame!:
Cum trebue with; istoria, utilisandu-se ideile exprimaté in
partea 6 a discursului lui Kogainiceanu.

www.dacoromanica.ro
 II.

SPEC11LE GENULU1 ISTORIC

19.

IOAN TAUTUL
BIOGRAFIE
de N. BAlcescu %)

Intre ceratenii ce ail ilustrat Moldova, a fost until si

km Tautul. El se tr5gea dintr'o familie din cele mai
vechi ale Moldovei. Era un om d'un caracter original
.,i de o mare capacitate. Politic indem5natic ; cunosciind
prea bine limba grecesca", latinéscd §i polonezd, el do-
bándi favorul lui Stefan-cel-Mare, Domnul Moldovel; care
ii dete logofetia mare., ministerul cel mai insemnat al
Tgrii, §i il intrebuint5 in mai multe ambasade.
1) Niscut in Bucuresci la 1819, Nicolae BAlcescu, indemnat de familie
a-sl alege o carierà, infra. in armati cu rangul de cadet in cavalerie.
Din interesul ce purta :instructiuniI publice, infiiniii la regimentul in
care servia, o scóli pentru gradele inferibre. Acéstii scóra fu desflirOta
dupi patina' vreme prin stäruintele consulului rus si, nu tirciiii dupii
aceea, Balcescu esi din armati.
Pe la 1838 se formase in Tara o partidk nationali, care voia si
schimbe situatia Principatului, introducénd reforme democratice si, de

www.dacoromanica.ro
 223

La 1501 el merse In Po Ionia de inchei5 pacea intre

Stefan Voevod §i Albert, regele Poloniel. Acesta atunci ii
dkui mai multe sate de la margine..
La 1504, murind marele tefan Voevod, vitézul vite-
jilor, se urcd pe tron flu! sëii Bogdan Voevod. Acesta,
duph povatuirea ce-i dedese tatd-séii, trimise pe logoretul
s'ar fi putut, sft unesci Wile sub un principe stréin. Intre fruntasii
acestei partide era si BAlcescu. DupA ce Campinénu se inthrse din cA-
lAtoria ce Meuse pe la cabinetele Europel i fu arestat, BAlcescu socoti
ei a venit momentul sä facA o revolutiune, dar proiectul fu descoperit
pi capii acestei miscAri, Billcescu si Mitick Filipescu, furA Inchisi la ma-
nfistirl. Filipescu muri in inchisóre, far Walcescu fu liberat la venirea
pe tron a lul Bibescu
Peste cati-va ani, 10 incepu cariera de scriitor, publicAnd intr'o re-
vista din Iasi studiul intitulat (Puterea armatA a Romanilorn.
La 1845 incepu sà redacteze, impreunA cu A. T. Laurian, revista in-
titulati iMagasin istoric pentru Dacia)), care fAcu epocli in desvoltarea
istoriograflei la noi, aliituri cu Cronica lui $incal pi cu cronicile moldo-
venesci publicate de Kogfilniceanu.
Fu unul dintre fruntasil revolutianil din 1818 0, cand se constitui
guvernul provisoriA, i se dete insArcinarea de secretar al acestui guvern
impreunA cu Rosetti i I. C. BrAtianu.
DupA cfiderea revolutiunii, In Septemvrie, exilAndu-se, se duse in
Transilvania. uncle tocmai se Incepuse lupta Romanilor, aliai cu Austria,
contra Ungurilor.
DupA aceste evenimente, atins de oftica, din causa vietil sdruncinate
ce dusese, trill cand in Franta, cfind in Italia 0 muri in Palermo intr'o
xtremA sArAcie In 1852. Singur i departe de lark el s'a stins cu nu-
mele ei pe buze.
El incepe seria IncrArilor sale cu aPuterea armatAs, i intreprinde
studiul nu numal pe basa autorilor romiini si straini, dart i pe basa
hrisdvelor.
Tot in aMagazinul istorica publicA el : aDespre starea socialA a mun-
citorilor plugari in Principatele Romane in diferite timpuri*, in care
studiazA pentru prima 6rA acestA chestiune basat pe documente.
Preocupat de aceleasi idei, tipAresce la Paris o lucrare IntitulatA :
a Question économique des Prirzcipautés Danubienness, in care zugrAvesce
réua stare a taranilor.
Opera de cApetenie a lui BAlcescu, pe care n'a initut insA s'o ter-
mine, este : aistoria Romanilor sub Mihaiii-Vitézul*,publicatA de Aca-
demia Romani, sub ingrijirea lui A. Odobescu.

www.dacoromanica.ro
 224

Taut cu un plocon de clece pungi de bani §i insolit de-

o céta de pedestrime, ca s mérga la Sultanul Turcilor
s5-1 Inchine Moldova. Se clice ca, intrand :Taut In sala
marelui vizir, 4i trase cismele §i le dete slugii sale, po-
runcindu-1 sa le tie In sala Inaintea lui ; de care lucru
mirandu-se Vizirul, 11 Intreba : nu cum-va Ii e tema sa
nu i le fure cine-va ? «Nu scii, re'spunse el, dar mi se
pare ca, cu nisce Omeni care vor sa aiba tot, trebue sa
pastram tot ce putem». «N'al sa te temi de nimic, ii r6s-
punse Vizirul, noi acum sintem prieteni, iar nu vra§ma§1».
«Doresc, clise Taut, ca acesta prietenie sa pastreze capul
ca §i piciOrele». Duca aceea, Vizirul, punendu-1 sfi §acia
pe o sofa laugh' dinsul, 1-a adus dupd obiceiii, cafea. El,
necunosand Inca acea b'eutura, a turnat-o deodata pe
gat, strigand : «SA' traésca Imperatul i Vizirul» I In urma
se Infati§a i Inaintea Sultanului Soliman §i ii declara ca
vine din partea Domnului s'efi §i a Poporului Moldav,
sa Inchine inaltimil sale ambele Moldavii cu conditii cin-
stite, iar mal cu séma religia sa fie pazita fara cea mai
mica vate"mare. Sultanul se bucura mult, vêclénd cã Mol-
dovenii, a caror puternica sabie o simtise de multe ori
Turcii, vin singuri sa se plece puterii sale. El primi &Me
conditille §i dete solului un act formal subscris cu mana
lui, ca sa-1 duca Domnului se'il la Sucéva. In acest act
se cuprindea : ea' Moldovenii, supuindu-se de buna-voean
lor Impe'ratiei Otomane, vointa Sultanului e ca bisericile
§i religia lor sa fie nevaremate ; Tara sa se administreze
dupa legile sale ; Domnul sa nu fie dator la alt cleat
numal sa triméta in toti anil Inaltei Porti : 4000 de gal-
beni, 40 de epe §i 24 de §oimi ; i acestea sub titlul de
dar (pe§ke§). Duca aceea Sultanul darui lui Taut cele
clece pungi de bani, ce-i adusese din partea lui Bogdan
Voevod. Cu ace§ti bani, Intorcéndu-se in patria sa, a zidit
o biserica de piétri, forte frumOsa, In satul Bilicesci,
In tinutul Sucevel, pe Siret. El a mai zidit inca, In Con-
stantinopol, un palat sub numirea de Bogdan-Sarai sail

www.dacoromanica.ro
 225 ,

palatul moldovenesc, in care era §i o biserich pe numele

Sf. Nicolae.
La anul 1511 a murit IOn T5utu1 Logofétul.
Exercitiul XXIX. S. se analiseze si sg, se spunk eine
este autorul ? Despre ce trate'za ac6sta scriere ? Cine a fost
Tautul cand a trait ? Pentru ce se ch6ma biografie ?
Exercitiul XXX. S se compunä biografia Regelui
Carol.

20.
TESEli 5 1 ROMULUS
PARALELA
de Plutarhi)
Acestea sint faptele cele mai vrednice de amintit din
cele ce am putut afla despre Romulus §i Teseü. i mai
intaiii se vede cà unul (Teseii), de §i putea sa domnésed
Med temere in Trezena, ca unul ce mo§tenise o domnie
gloriOsä, el de a sa bund voie §i nesilit de nimenea a
nkuit s5 fac5 fapte marl. Cel-l-alt lush' (Romulus), sim-
tind nevoia sà scape de robie §i de pedépsa ce-I urmaria,
s'a fAcut, dui:a clisa lui Platon, vitéz de fried ; §i, temén-
du-se d'a nu suferi cele mai marl pedepse, s'a pornit de
nevoie a intreprinde fapte marl.
Ceea-ce insh a cutezat Teseii pentru tributul ce Atenie-
nil dal Cretanilor, adica:de a plAti de bung-voie la Creta
cu fete §i cu tined spre a fi dat pradd vre-unei flare,
sail spre a fi jertfit pc mormintul lui Androgeu, saii
ceea-ce este mai u§or din cele ce se spun spre a se
primejdui insu-§1 ca sa cad5 inteo robie josnicA §i ne-
vrednicA la nisce Omeni insu1t5torl §i r6utkio§1, este o
faptd care dovedesce o indrAsné15, mArinimie §i jertfire

1) Vecll notitele istorice.

Retorica, de Adamescu i Dragomirescu. 15

www.dacoromanica.ro
 226

nespusd precum §i o nespus5 ravnii de glorie §i de vir-

tute.
Si dacA se cuvine s5 nu aruncAm tote nenorocirile
numal asupra sOrtel, ci sh cgut5m in ele §i pornirile
morale §i pasiunile din care s'ail nascut, atunci nu pu-
tern indrept5ti nici pe Romulus pentru nesocotita sa
manie §i pentru pripita violenta nechibzuita impotriva
fratelui sèii, nici pe Teseii pentru cele ce a sgvar§it im-
potriva fiului s65. Dup5 cum pricina ce starnesce mania
isbesce in chip mai crunt sail mai putin crunt pe cine-va,
tot a§a §i faptele ce el s5var§esce covar§it de ea, sint mai
mult sail mai putin scusabile. A§a dar, de vreme ce Ro-
mulus a intrat in cértà cu fratele sëii numai gdndindu-se
§i jhluindu-se despre interese publice, nimeni nu ar fi cre-
(Jut s5 i se aprinda mintea deodatà pand la atata furie.
Pe Teseii insd 1-ail int5ratat contra fiului sea 1) nisce
pasiuni de care forte putini all putut scbpa in viét5 :
amorul, gelozia §i calomniile femeil. Dar ceeace e mai
de luat aminte, este c5 sup6rarea 1111 Romulus a mers
pada la faptà al càruia sfar§it n'a fost de tot fericit ; pe
and urgia lui Teseil, a rners numal panh la vorbe cu
rnustr5ri aspre §i blesteme lAtranesci ; iar cele-l-alte ne-
norociri pare-se ca tin6rul le-a suferit numai din intam-
plare. In acéstà privint5 dar aci putem 11 de partea lui
Tesea.
Un lucru de admiral la Romulus este mai Intaiii de tOte,
a, de la nisce inceputuri fOrte midi a ajuns in capul
trebilor statului. C5ci, pe când ei (Romulus §i Remus)
inainte de a fi liberati, eraii numiti slugi §i copii de pur-
cari, ei ail ajuns sA libereze mai pe toll' Latinii, doban-
dind, in acela§ timp, cea mai frumOsh faimä de ucigè-
tori al inimicilor, salvatori al rudelor, regi peste natiuni
§i fundatori de ora§e, iar nu desc5lecdtorl, cum a fosi

1) E vorba de Ilipolit, pe care mama sa vitrega, Fedra, il invino-

-valise pe nedrept, el este inamorat de dinsa.

www.dacoromanica.ro
 227

Teseil, care, nimicind mai multe orase cu nume de regi

§i de eroi antici, din multe p5rti locuite a ajuns s5 alcg-
tuésch un singur centru pentru locuirea tuturor. Unele
ca acestea a facut §i Romulus in urm5, silind pe inimici
a-si anima §i a-si distruge propriile lor loca§uri, spre a
locui impreunii cu inving6torii. La inceput ins5, el nici
strãmuta, nici mkia cet5tile, ci cl5clia el insu§1 allele
din neflin16. Ast-fel dobAndi el in acela§ timp §i p5mint,
§i patrie, §i domnie, §i nernuri, §i ca's5torii, §i aliante,
fdrA a ucide pe nimenea nici a ruina, ha incli ajutora"
pe eel f5rd vatra, care voiaft A. se constitue in popor §i
sil devie cet5teni. Tdlhari §i fackori de rele n'a ornorit ;
dar a ca§tigat prin rèsboiü natiuni, a distrus cetAli §i a
triumfat in contra regilor §i domnilor.
Duca trad. P. M. Georgescu.

Exercitiul XXXI. Sa se analiseze Si sa se spunk' :

Cine este autorul acestel scrieri ? Despre ce trat6za, ? CAte
persOne ne infatiséza. ? Ce afltLm in privinta fie-cArel per-
sOne ? Ce se scie despre Romulus ? Ce se scie despre Teseir ?
Asupra ckor puncte se face comparatia? Ce e paralela 9
Exercitiul XXXII.-- SI se fac'a o paralell intre te-
fan-Cel-Mare si Mihaiti Vit6zul.

21.
ARTA MILITARA LA MOLDOVENI IN TIMPUL MARIRI1 LOR
M ONO GR AF I E
d e N. B 61 cescu

Moldovenii, in vecul de mijloc §i mai In urm5 Inca,

se arata unul din cele mai viteze popdre ale Europei.
Un scriitor polon din vécul XVI, Orichovius, dice pentru
dinii: «El slat Omeni feroci, insd forte viteji §i nu mai
«este alt ném care s5 aib5 hotare asa de inguste si sh
«se lupte mai mult pentru gloria edsboiului i pentru

www.dacoromanica.ro
 228

«ardtarea vitejiei i sd sustind mai multi vr4ma§1 impre-

«jurul lor, &kora sd le faca neincetat rèsboifi saii se
«aperd in contra rèsboiuluI facut de catre aceia».
«Darzia i semetia», clice Cantemir, «este maica i sora
«lor, cad daca unul are cal bun §i arme bune, atunci
«gandesce eh' nici un om nu-1 !Rite intrece, i nu s'ar
«feri, d'ar fi cu putintä, insu-si cu Dumnecleil sa SC
«lupte».
Locuitorii de tara de jos, obicinuill mai mult s tea-
éscd In rèsboiii cu Tataril, erail mai viteji decat cel de
Tara de sus. A omori §i a prdda pe Turd §i pe Mari
era la ei o datorie cre§tinésch....
Armele Moldovenilor eraii ca §i ale Muntenilor : arcul,.
sulita, securea, sabia, pa1ouI, maciuca, pu§ca, care la
din§iI se numea sanetd, §. c. 1. lii r6sbbele nationale se
slujiaii cu cóse, topOre i fu§turi. eArcul», clice Cante-
mir, «il intind el fOrte bine §i se pricep a purta §i su-
ate ; dar cu sabia totdéuna fac mai multd isbanda. Tar
epu§ca o pOrta numai vénatorii, pentru Cu clic ei ca
«este lucru ruinos sd se lupte la Oste cu acest fel de
«arme, cu care nu se pOte cumisce nici arta militard nici
«vitejia».
Pedestrimea Moldovenilor se randuia in glote addnci,.
de unde §i expresia «a se ingloti pedestrimea», ce aa
de des se vede in cronicele luI Ureche §i Miron. Cala-
rirnea lima era armata lor cea mai perfectA. Ea se lupta
culare §i pe jos, pe rand ; lucru ce este cunoscut ca cel
mai mare grad al perfectiel unel otiri. Cronica ne .arata
ca «la 1422 pornindu-se craiul Vladislav al Poloniei asu-
«pra Crijatilor (Cruciatilor) i-aii tramiS §i Alexandru Vodd
«400 de Moldoveni, Omeni tot a1e§1 inteajutor, care ail
«ardtat mare vitejie cu isbandd impotriva Crijatilor, ca,
«facénd navala Moldovenil asupra Crijatilor, apol deodata
«s'afi fkut a fugi. Iar Crijaii, e§ind dinteo cetate anume
«Marienburg, gonind pe Moldoveni pand 1-aii in§irat spre
«o padure, i acolo, pedestrindu-se Moldovenii pre obi-

www.dacoromanica.ro
 229

oceial kr, ail prins a sageta pe Crijatii Nemti, §i &And.

«Nemtii jos §i incalecând Moldovenii, mare mórte ag facut
«in Nemtii aceia si, intorcéndu-se Moldovenil cu isbAnda
«la craiul Vladislav, mare multumita §i laudg aii avut».
Asetuenea vedem pe Moldoveni §i In mai multe ránduri
a se lupta. Ca la tOte naiiIe meridionale, nimic nu era
mai iute si mai de temut deck cea d'intAiii a lor isbire.
Ne isbutind insa, lesne se descuragiaii. Acésta ne-o mar-
turisesce si Cantemir; clicénd : «Moldovenii la inceputul
«r6sboiului totdéuna sint fOrte viteji, Si de al doilea slabi
«la inimg. Iar dacg ii infráng protivnicil inapol, atunci
«prea rar ag barbatie sg incépa d'a treia Org. Insg aü In-
«vetat de la Tatari de se Intore inapoi din fuga §i, prin
«acesta apucare cu meste§ug, afi smuls biruinta de multe
«ori din mânile protivnicilor».
Tuning, ce Moldovenii numiaü pu#I, n'aveaii multe in
ostirea lor la inceput, pentru cg, depre cum am aratat,
ei iubiaü prea putin armele cu foc. Mai in urma insa, In
al 16-lea vc, ele se Inmultira, si In bfitglii vedem figu-
rand 50 §i 80 tunuri. Mortierele se numiaii pive §i obu-
surile, bumbarale. Ele eraii asemenea numerOse. In bg-
Calla de la Cahul (1564) vedem pe Din Vv. a intárnpina
pe Turci cu 30 tunuri si 80 pive. Ingrgdirile de campa-
nie sag retrasarnentele an fost asemenea de mult cunos-
cute Moldovenilor si se numiail
Rèsboiul defensiv se perfectiong mult la Moldoveni.
Inca in vécul XIV, et detera o frumbsa proba despre
acésta. La 1359, Regele Casimir al Poloniei, tramiténd
o armata insemnata din Polonia Mica §i Rusia, cu tefan
Vv. Impotriva lab Petru 1 Vv., acesta, vëclénd ca, din
inferioritatea numericg a o§tirii sale, nu isbutesce In ha-
taliile particulare, s'a tras in locuri strimte. Polonii,
trebuind sa tréca printr'o padure désa i neumblata,
Petru Vv. o ocupa mai dinainte si puse sg tae cu ferès-
trae toy copacil de pe Iângg drum, lgsandu-i pe trun-
chiurile lor numal Intinati. Cand intrara POlonii In codru,

www.dacoromanica.ro
 230

Moldovenii incepur5 a impinge copacii cel mai dep5rtati ;

care c5clênd pe cei mai de aprope, Ii prUvalira" pe toti
peste:ostirea polong. In ametéla i inv5ImUsala in care
erati Polonii, v6clénd Odurea din tOte *tile criclénd pe
dinsil, ese deodatã i Petre Vv. si ii isbesce ; ei nu mai
puturü face at'unci nici o miscare, incurcati Bind de co-
pacii care in cUderea lor ii slutise de mdni si de pi-
cióre. Multi din Poloni pierirà in acea cli memorabila,
mai multi ins6 cklura prinsi ; trel stéguri marl, i altele
nouè mai midi militare sail boeresci (gentilitia) si cu tot
aparatul de rèsboiii, picara in mAnile biruitOre ale Mol-
dovenilor.
Acéstli tacticä o p5zirà Modovenii totdéuna, and
aveati a se lupta cu o armata mai numerOsa decM a lor ;
ast-fel intre allele, la 1450, intrdnd o ostire insemnata
de Polonezi, sub comanda generalilor Petru Odrovict.,
Konezpolski i MichaiI Buceacki si un numèr de Moldo-
veni cu Alexandru Vv. impotriva usurpatorului Bogdan,
acesta, vèclénd cã nu le va puté sta impotrivá cu ostea
sa, se trase la strimtori cu gdndul s'a aduch pe Poloni
dupá dinsul, i ast-fel, zabovindu-i i flarnanclindu-i, st-1
pOta invinge. Acéstà tactich ii isbuti. Dupu ce purtii pe
Poloni din loc in loc, ii aduse in sfarsit la apa Birla-
data Acolo, trebuind Polonil sà tréca printr'o padure,
de si sciati Ca este ocupata de Omenii lui Bogdan Vv.,
dar semetindu-se, pornirã mai intditi carele cu parcalabul
de Hotin Si cu toll Moldovenii din Podolenii. Pe cdnd
acestia eraii in mijlocul pádurii, Ostea lui Bogdan Vv. ii
isbi i, dupa o cruntà ap6rare, d'abia puturA scapa cu
multà pagubA.
Atunci vrénd sa" treca i cea-l-altã Oste polonez6, 11 esi
inainte Bogdan el]. multe stéguri i buciume i 1'45 6-
eltrime, dar multi pedestrime». reclénd acésta, Polonil
«se tocmirä de rësboiü i ati tinut lupta de la chindie
pdn'd a Inoptat, and «inglotindu-se pedestrimea, ail Eri-
cut mare pierire in Polonezi la strimtori, Mind vinele

www.dacoromanica.ro
 231

cailor cu cóse §i cu fu§turl. Atunci picard morti §i ca-

.petele armatel polone. Isbanda ar fi fost a lui Bogdan
«Vv., dacd Moldovenii protivnici, ce trecuserd cu carele
«inainte, nu s'ar fi intors §i 1-ar fi smuls biruinta».
Inteaceste re'sbOe civile se formar5 Moldovenil ca
intr'o §cOld militar5. El nu avurd indath trebuintd deck
de un c5pitan mare ca s5 se fac5 vestiti 0i sd fie erol
al Cre§tin5t5tii. Acest c5pitan nu intOrclid a se ivi §i fu
Stefa n-cel-Mare.
El se ardtd credincios tacticel pdrihtilor sëi. Aceea ce
avu ins5 mai deosebit, este c5, folosindu-se de cuno-
scinta ce avea despre importanta positiilor naturale la
re'sboiii, el ascundea un trup de o§tire, care, la un semn
hot5rit, se arunca pe la spatele vrd§ma§ului, in vreme
ce cea-l-alth armie II isbia in fat5. Este cunoscut cà
acestui principiii fu dator Anibal biruintele sale. Ast-fel
la bdtdlia de la BOrlad (20 Ianuarie 1475) Stefan Vv.,
dup5 ce slàbise call Turcilor, pOrjolind érba inaintea lor
peste tot locul priu care trebuia sh tréc5, I-a tras la
strimtOre. Acolo, folosindu-se de positia locului, chiar
§i de negurela atmosferei, puse o sam5 de Omeni in
campie, care deterd semnul de re'sboill cu «trOmbite, bu-
ciume §i tobe». Tura, intorcéndu-se chtre glasul ce se
auJia, socotind cd acolo se afld Stefan cu tOth puterea
sa, acesta ese atunci de unde era ascuns, II isbesce in
dos, in vreme ce cei-l-alti II isbiaii in fat5, i printea-
cesta «aperare cu me§te§ug», dup5 cum clic cronicaril, e
numai cu 47000 Omeni, invinse o armatd de 120000.
Aceste principil tactice povètuird pe Stefan Vv. in nu-
merOsele sale campanil i bitIil ce a dat in vreme de
46 de ani necurmat cu tOte.popOrele invecinate. La adu-
cerea arninte a minunatelor fapte de arme ale acestui
eroil, cronicarul polon Dlugoss arunc5 o strigare de-o
admiratie sublima I Istoricul ungur Istvanfie mdrturisesce
ca. el era cel mai vestit general al vremii sale pentru
sciinta militard ; iar un scriitor vechiii moldovén, in en-

www.dacoromanica.ro
 232

tusiasmul sëii, strigd : «Care Voevod mai multe rèsbóe

«a avut ? Care Domn, mai marl biruinte a fácut, §i
«acestea in deosibite vremi §i locurl cu deosebite né-
emuri ? Ca fulgerul de la 116sArit la apus a strAluminat ;
4marturi sint Le§ii, care cu sAngele lor pAmintul nostru
«aii ro§it 1 Marturi Unguril care pre satele §i cetätile lor
«de foc potopite le-ail v'eclut 1 Marturi sint Mara', care
acu iutimea fugii lor, de ferul lui n'aii sapat 1 Marturi
«sint Turcii, care in fuga lor nu puturà afla mAntuire 1
«Marturi sint Muntenii, care de aldrimea nOstrà s'au
«sdrobit 1 Marturi stilt bite némurile de prin prejur, care
«asculitul sAbiel lui aii cercat».
Dupà mOrtea acestui Domn, sub Bogdan Vv., tefan
V Vv., Petru Rare§ Vv., Moldovenil mal:avurà dre-care
triumfuri militare. Ace§ti Domni fAcurA edsboiii, §1 cu is-
bAndA, Ungurilor, Polonilor, Muntenilor §i. Tatarilor. Duph
stingerea lor, Moldovenii, aciénd cii totul sub suzerani-
tatea Portil, Domnil, ne-mai avénd a apéra libertatea §i
independenta Patriei ce le pierduse, lAsarà a scAdé §i a se
demoralisa armata. ll'esbelele lor, incetand atunci a mai
II nationale, ei pierdurfi acel entusiasm care face pe tot
norodul nebiruit, and el scie a se lupt5 pentru natio-
nalitatea §i libertatea sa. 116sbOele, ce el avurA in urmA
a sprijini, full mai tOte numai nisce lupte intre preten-
denti pentru dobandirea tronului, la a aror sfadä popo-
rul lua prea putfnA parte. i, inteaceste re'sbOe curat os-
tä§esci, Moldovenil se arAtard adesea mult mai prejos cle-
at natiile vecine, cAci In vreme ce acestea progresaii in
arta militarg, el staii pe loc. Ast-fel, la 1561, in bAtAlia
de la VArbia, Alexandru Vv. LApu§nénul, cu WA supe-
rioritatea numericA a armatei sale cAtre a protivnicului
sell Despot Eraclid, cu MCA vitejia personalA ce arAtA,
pierdu acéstA bAtAlie, aci nu sciu a se folosi cum tre-
bue de artileria sa, nu luA ofensiva la vreme §i se
apArA mOle, cAnd fu atacat. Ast-fel, la 1570, Polonii, in-
vin§i, scAparA din mAnile biruitóre ale lui Ion Vv., in-

www.dacoromanica.ro
 233

vingétor, numal cad acesta nu sciu iaràl intrebuinta

bine artileria sa. Acest Domn, ca §i Tom§a Vv., culese
öre-care triumfuri asupra Turcilor, Poronilor §i Munte-
nilor, §i ar fi fost in stare a da Moldovenilor vechia
lor strAlucire militara. El ridich stégul independentei ;
dar Moldovenii, scarbiti de tirania lui, refuzarh a-1 se-
cunda. in bataliile lui, insa, vedem pe Moldoveni a pro-
fita de lectiile vecinilor i arala öre-care sciinth tactica.
Se vede ch pe a tunci incepuse Moldovenii a studia tac-
tica, mai cu sema in chrtile vechimil, cad la 1578, ye-
dem pe Petra Vv. Schiopul, in batalia de la Docolina
impotriva lui IOn PotcOvh ce cu Cazacil ocupase tronul,
intrebuintand aceea§l tactich ce vestitul Cartaginez Ani-
bal intrebuinth in bgthlia de la Zama. In lipsh de ele-
fany, insa, el puse in fruntea liniel sale de batalie, ci-
recli de vaci §i erghelii de cal, pentru ca sh calce pe-
destrimea lui PotcOvh. Lui i se prileji acee4i nenorocire
ce intimpina vestitul biruitor de la Cane, cad Cazach,
stand pe loc §i läsand sh se apropie o§tirea lul Petru Vv.,
deodath slobozirà focurile intr'insa. Atuncl acea cirédh de
cal §i cirédà de boi sphimantandu-se se intOrserg inapoi
§i, nhvdlind peste Ostea lui Petru Vv., o puse in neoran-
duéld. Cazacil se folosirà de acéstä imprejurare, o isbira
deodath d'a drépta §i d'a stanga §i lesne o invinserh.
Stefan Tom§a Vv. (1612-1618), ajutat de vestitil ca-
pitani Munteni, Marzea, Ghetea §i Racea, care duph
mórtea Domnului Mihai Vv. VitOzul se trasese in Mol-
dova, invinse in vr'o cate-va randuri pe Poloni i mai
cu sOmh in bhthlia de la Cornul-lui-Sas. De atunci, pe
timpurile lui Vasile Vv. §i Stefénith Vv., vedem pe Mol-
doveni luptandu-se vitejesce in mai multe ocasii. BAthlia
de la Boiani (1685), in care Cantemir Vv. Bkranul a
spart §i a desfAcut cele d'intaifi randuri ale Polonilor, este
cea din urma bAtalie generala, in care legiunile moldave
strfilucirà cu falh. De atuncl arta militarà se pierdu in
Moldova.

www.dacoromanica.ro
 234

Moldova era inconjuratd de un brad de cetdti pe t6te

marginile sale. Despre Po Ionia avea Hotinul, Soroca si
Tighina (Benderul) ; despre Transilvania avea cetdtile
Ndmlu i Smedorova ; despre Tara Romdriéscd, Crd-
ciuna ; pe Dundre, cetdtile Rend, Cartalul. Smilul (Is-
mailul) i Chilia, 5i pe Marea Negrd, Cetatea AIM (Mon-
castro, Ackerman). Afard de acestea, Sucéva, capitala,
era tare intdrità. La tOte aceste cetAtl era comandant
ate un parcdlab, afard de cetdtile Chilia §i Cetatea Alba,
la care, pentru importanta lor, se trdmitead doi para.-
labl ; iar in cetatea Sucevel era Hatmanul pdralab.
Aceste cetéti furd multd vreme asilul libertdtil Moldo-
venilor. De aceea asupra lor vedern tintuite tOte silintele
vrdjma§ilor lor. Moldovenil se ilustrard in apdrarea lor.
La 1497, IOn Albert, regele Poloniei, asediind. cetatea
Sucevel cu 80000 osta§l, o bétu in zadar in vreme de
trei s'eptdnidni. Cetdtenil se aparard bdrbdtesce §i ce stricail
tunurile Polonilor cliva, el astupad nOptea cu pdmint,
sanduri §i- piétrd.
Dar acolo unde Moldovenii se ilustrarfi mai mult, fu
in apèrarea Cetdtii-Albe. Acéstd cetate era singurul lor
port pe Marea-Négrd §i printr'insul el domniaii asuprd-i.
Cdcl nu trebue a uita cà acéstd mare era odiniOrd un lac
moldovenesc §i cé Domnii Moldovei purtaii titlul de
Stdpdnitori al Màrii Negre. Turcil pricepuré importanta
acestel cetéti §i nu pregetaré nicl o jertfd spre a o do-
bindi. Dar Moldovenil o apdrard cu vitejie, i Mohamet
I, dupd o asediare de o hind, invins de din§il, fu silit
a se retrage ind6rel. Urmdtorul sultan Baiazet, fu mal
norocit. La 1483, el veni cu o o§tire §i cu o floth nu-
mer6sd, de asedid cetatea. Un scriitor vechiü ne-a pdstrat
arndnuntele acestel asedieri, prin a cérel perdere se
ingroph viitorul maritim al Moldovel. «Cetatea Mon-
«castru clice el, se Oa pe ripa mdril aprOpe de gura
«Nistrului. Locul e fOrte bine intdrit, §i prin positia sa
«cea naturalé i prin munitia sa cea artificial% §i de

www.dacoromanica.ro
 235

«fórte mare important5 pentru inlesnirile TArii, ale riu-

«lui, ale m5ril §i de fOrte mare pret §i nume pentru tOta.
«provincia dimprejur, care nume §i-I ctigase mai virtos
«pe timpurile cand sultanul Mahomed, mergénd aseme-
«nea asupra lui, ii combiitu in vreme de o tuna de dile
«§i, neputendu-1 lua, fu gonit de rigórea frigului §i silit
«s5-1 lase. Baiazet, (land voie la ai sei sá prade Tara §i
«vedend ca eel din lAtintru nu se mi§c5, hot5ri a apropia
«armata de pe mare §i deodath 11 inconjurd de pe ap5 §i
«de pe uscat, §i-1 strinse a§a incat nu se putea aduce sail
«scOte nimic. Vädend pe locuitori cerbico§1 in vointa lor
«a-1 apera, preg5ti artileriile, incepu a bate zidurile de
«mai multe parti §i urmand a-I bate mai rn ulte dile,
«darlimase din ziduri atata cat socotia cä Omenii set vor
«pute sá intre destul de lesne. Cu tOte acestea el porunci
«colOnelor sale ca in lupt5 s5 urmeze una dupd alto, si,
«in diminéta viitOre, cum se f5cu diva, se pusera impre-
«jurul zidurilor. Omenii eel din 15untru iI fAcusera in_
«ruinele zidurilor aperaturi fOrte insemnate cu valuri §i
«eu §anturi fOrte adanci, a§a fuck, cand s'ail ar5tat Turcii
«la intrarea lor prin rupturi, indat5 se inc5erarã cu din§ii
Ǥi, impingendu-1 inapol cu mare impetuositate, intre-
«buintand spre aperarea lor segeti, focuri, darde §i. pietre,.
«se purtarà cu atata inime fuck, renind §i omorind fOrte.
«mare numer din cei din afare, ii gonir5 mai de multe
«ori. Dar vr5§ma§ii avénd Omeni prea multi, lesne se
«reinoiaii §i, venindule soldati nol in bätae, nu da loc de
«repaos la inconjurati. Omorindu-se §i r5nindu-se Omeni
«dinteace§tia §i neavénd pe cine pune in locul celor
«ce lipsiaa, se mic§orà mereti numerul aperAtorilor §i
«a§a suferia cu mult mai mare pagubd prin cel pulini
«care Ii perdeaii, decat aduceati prin cel multi care 'a
«omorati dintre vrA§ma§i. Baiazet, dup5 ce linu pe ail
«sei in betae o mare parte de di, porunci sà dea sema
«s5 se adune §i, incetand betaea, II reconduse in lag5r cut
«gaud CO, in dimineta viitOre, s5 se a§ede armata 8§3

www.dacoromanica.ro
 236

-oca, impgrtindu-se in mnite colOne care sä urmeze in

«bdtae una dupd alta, sd pOtd innoi neincetat colOnele
«sd find lard intrerupere bdtaea i cliva i nOptea, pand
«cand vor &drama valurile §i. vor mistui pe aperatori.
«Cu acest cuget trdrniténd la repaos o§tile le fdcu sà infe-
«lega cd, dupd ce va trece nOptea, in cea-l-alta cli, mai
«'nainte de resdritul sOrelui, s'a se afle la randul lor, spre
«a se intOrce din noa la bdtae, cu ideea safi de a la'sa
«acolo viefa, sari de a ca§tiga locul mai inainte de a se
«retrage. Vecldnd locuitoril pregdtirile vr4ma§ilor, ne-
«lipsindu-le curagiul, cu tote cd cunosceafi primejdia in
«care se allaa, find slabiti prin cel riinifi §i cel morti, dre-
«sera locurile de care aveat trebuinlä §i se preggfird cu
«tOte puterile ce le mai remaneati spre aperare. Venind
«cliva urmdtOre, Baiazet reconduse o§tile -kite la locul de
«atac. cu mare sgomot de sunete, de strigdri §i de larma
«ce faced(' soldafil sel, care fdrli indoire I§1 fdgkluiaii bi-
«ruinta. Baiazet, dorind sh scape cat va puté §i Omenil
«§i locul, se hotari sd incerce dacd, cunoscénd el primej-
«dia, va puté sh-1 aducd cu invoire sd se lase de Ina-
ordtnicia lor: facu semn cd avea sa vorbdscd cu el, tra-
«rnise inainte pe un sol al sea, ca sh le spund cum ca
«Turcii yin cu hotarire statornicé de a nu inceta bataea
-ocliva i nOptea, pand ce nu vor lua locul, §i cd, dacd
«a§tepta sd fie siliti, le vestesce ca le va da locul in
«pradd §i nu va erta nici varstd, nici sex, §i cd toff se
«vor omori; iar dach vor voi a se supune, II va primi
«lard a vatema averea sail. personele §i, déndu-le liber-
((tatea, va sta in voea lor d'a remand pe loc saa a se
«duce intealtà parte. Auclind cel din lduntru propune-
-orile sultanului i nevéclénd nici un chip de a se puté
«mantui, flind-cd nu mai remdsese atatia cat sd pOtii
-«apera valurile, cerurd putina vreme ca sh respuncld.
-oStrangéndu-se atunci capeteniile, dupd cate-va dispute,
-ose hot5rird,s5 priméscd condifiile propuse, incredin-
.otandu-se mai virtos bunel opinii ce aveafi despre Baiazet

www.dacoromanica.ro
 237

«ca le va pzi credinta. Duph ce s'ail sratuit nitre sine,.

«tramisera soil lor ca sã le dea locul §i, find primiti cu
-cbungtate de Baiazet, ingriji sultanul cu scumpètate ca
csd nu Otimesc5 nimic, &and voe celor ce vor voi s'd
(se duch d'aci, sa pOtà scOte tOte lucrurile lor farà vre-o-
«impiedecare §i I5sdnd Moncastrul bine p5zit, se intOrse
«la Adrianopolv.
Parc51abil cetatii care ail fAcut acestà frumOs5, de §i
zadarnica apèrare, s'ail numit Gherman j I( 5n.
Tot inteacestà vreme pierdurà Moldovenii §i cet5tile
de la Dungre. Alexandru Vv. Ldpu§nenul, la 1564, dd-
rdm6 cetãtile din launtrul Trii. Ele se zidirà in urmA,
ca sh fie dArdmate iar5§1i de Dumitra§cu Cantacuzino la
1684, din poronca sultanului. La 1714 Turcil rezidesc
numai ceta tea Hotinul §i o opresc pe séma lor.
Acésta este tot ce am putut descoperi despre arta mi-
Mara in Moldova. Cetele moldave, in curs de trel vécuri,
f5curA 90 de campanii, din care 19 civile, 15 impotriva
Polonilor, 13 impotriva Ungurilor §i Nemtilor, 12 impo-
triva Turcilor i TAtarilor, 13 impotriva Muntenilor §i 8
impotriva Cazacilor.
Generalii cei mai vestiti ce afi comandat armatele
Moldovei, afara de Domnii aratati In cursul acestei
scrieri, at fost: Boldur Vornicul, Sendrea Hatmanul, vor-
nicul Cdrdbat, vornicul Grozea, hatmanul Barbowski,
vornicul Bucium §i hatmanul Buhu§.

Exercitiul XXXIII. SA, se analiseze i sg, se spunk :

Cine este autorul acestet serial'? Despre oath cestiuni tra-
t6z5,? De cand i pan a. cAnd se Intind faptele studiate de
BAlcescu ? Care sint isvOrele pe care se Inteme6zg? Cum
infatis6zA el arta militar& la Moldovenl?
Exercitiul XXXIV. S se fac6. un resumat In scris al
acestel monografii.

www.dacoromanica.ro
 238

22.
DOMNIA LUI ANTON1E RUSET 1)
CRONICA
de Ion Neculce ')

Dacd a mazilit Caplan Pap pe Durnitra§cu Vod5 la

Tutora, a venit Domn Antonie Vodi Ruset iar Grec
tarigr5dinén, rudd cu Dumitra§cu Vodà Cantacuzino.
Acesta dacii a venit In scaunul Domniei, find bun §i
milostiv, s'a apucat a face lucruri dumnecieesci, biserici,
s5-1 rëmde pornan5 ; ad dres clopotnita la Sfintul Nicolae
§1 aü indrilit preste tot §i aü f5cut zid impregiur §i afi
zugruvit pristolul precum se vede, §i au adus apf pre Ole,
pAnA In zidul acestei biserici, care pre urmd cu vreme
s'ail astupat, netocmind-o nirne. Zudit-an §i la manustirea
Sfintului Sava zidul impregiur, ce n'afi apucat sa-1 istovésc5.

1) A domnit in Moldova de la 675 [Ana la 1678.

2) Ion Neculce s'a nascut la 1672. A fost facut Mare Hatman de cktre
Dumitru Cantemir, la trecerea acestuia in partea lui Petra cel Mare, si
a luat parte la resboiul Rusilor cu Turd!. Pierclênd Rusil rasboiul, Ne-
-culce a trecut cu Cantemir in Rusia si a stat acolo caff-va ani panii la
1719, cand s'a intors in Tara.
Lucrarea de capetenie a lul Neculcein afara d. compilarea croni-
celor anterthreeste iLelopise(ul Tdrii Moldovel de la Dabija Vv. pond
la Domnia lui lOn Mavrocordat Vv.*. Cuprinde evenimentele de la 1662
OKA la 1743, la care a fost mai totdéuna 'Arta§ saa le-a cunoscut
de aprbpe.
Letopisetul este precedat de cate-va file ce peortii titlul 60 sdind de
cuvinte ce sint crape din om in om, din Omen! vechi Fi bardni, i in
lelopisefe nu sint scrise...). Aci se cuprind o =ma de tradilluni relative
la diferill Domni. Din ele all imprumutat subiectele poeslilor lor istorice
Bolintinénu i nig poci. Aci se OM, de exemplu, intimplarea cu Daniil
Sihastru, cu Aprodul Purice s. a.
Neculce nu era prea invetat, dar era om cu bun sill* cu pricepere
de a judeca lucrurile, castigati prin amestecul direct in afacerile statului,
si cu un deosebit talent de a povesti.

www.dacoromanica.ro
 239

lard al doile an al domniei lui, i-ail venit poruncd de a

mers la Oste, cu vizirul, la Cehrin.
Mert-aii §i Duca Vodd., Domnul muntenesc, §i bUtênd
cetatea Cehrinului cdte-va s'eptUrridni §i viind §i óstea
moschicésca cu un cnéz, anurne Ramadan, ail bUtut pre
Tura, §i multi Tura s'ail inecat in apa Tezmenul O. La
Antonie Vodd era Hatman Gavrilita ; iarà dacd aU mers
4iste la Cehrin, sciind Halep-Pa§a pre Buhu§ Hatmanul,
carele aü mers cu zaheréua la Camenit5 si Buhu§ Hat-
manul, facea pod preste Nistru, si, viind Oste le-
§ésca, tinea cale sã nu lase zaheréua s'a trécd la Came_
nitA, §i s'ail facut un resboiil mare unde sta Buhu§ vite-
jesce. i acel pasa intrebandu-1 pe Antonie Vod5. Ruset,
unde este Buhus Hatmanul, iar Antonie Vorld afl dat
sémh cà aü bolndvit 5i n'all putut sd vie in óste §i airfacut
pre Antonie Vod5, de ail trimes cum mai de sirg, de 1-ail
adus pre Buhu§ tocma acolo la Cehrin. Si, mergénd
Buhus cu slujitorii ce avea pre camp pustitl, aü dat preste
nisce Cazaci ce tineail §leahul Turcilor la nisce stand
de piétr5, si nime nu le putea strica nimic ; iar lovindu-1
Buhu§ 1-aii luat pre tort' de grurnaz pana ail apucat ei sa
intre in stanch' ; §i, mergénd Buhu§ la adunare, i-aii in-
chinat la pa§a pre Cazaci. Pentru care slujbh aü dobandit
cinste 4i nurne bun de la pa§a §i indath aii poruncit pa§a lui
Antonie Voda Ruset de I-ail pus Hatrnan pe Buhu§, §i aü
çlis sa nu afle ca-1 mai schimbd din hatmanie. Deci,
pentru Buhus era si Duca Voda, Domnul muntenesc,
indemnator la pasa ca sa-1 pue hatman, fiindu-1 cumnat;
dar §i hàrnicia lui 11 arata la stUptini vrednic, cum si
atunci n'aft mers cu mânile Ole la pa§a.
Iar la arml dupà acésta, aü mers Turcii cu dste 5i cu
Domnil acestor teri la Cehrin si ail dobandit Cehrinul
cu vicle§ugul lui Ramadanovschi. pic s5 fie aclut in
robie la Turd un fecior al lui Ramadanovschi dintr'un
1) Resboiul acesta s'a intfunplat in anul 1677.

www.dacoromanica.ro
 240

podgheaz ce ail fost mers Muscalii spre Crim, mai inainte

de o§tirea Turcilor la Cehrin, §i 1-aii fost §i turcit pe acel
fecior al hul Ramadanovschi. Si, auclind el c este tatà-s64
cu o§tile moschicesci acolo la Cehrin, a spus Turcilor s5-1
clued §i pe dinsul acolo ; cA, dach 11 va sci tatd-sa, el
va Inchina cetatea.
Deci, mergend Turcil a doua Ord cu o§ti la Cehrin, aft
dus §i pe feciorul lui Ramadanovschi, §i aft scris la tath-
seii sä siléscA sA-1 scOtà din robie ; §i, ajungénd Turcii
§i cu bani la Ramadanovschi, el aft fâcut vicle§ug, sco-
tendull feciorul din robie ; ail imbAtat cu holercA pe Ca-
zacil cei din cetate, §i dormind beti, aft dat scire Turcilor
§i aii intrat Turcil in cetate, §i aii prins pe top Cazacii
§i ail ars §i cetatea pând in pAmint, eh era de lemn §i
de pAmint. Iar Ramada novschi s'a fAcut a fugire §i tarn-
pinându-se cu Ostea moschicésa ce venia asupra Turcilor
la Cehrin, dacA aft inteles ca ail luat Turcil Cehrinul, s'ait
tutors inapol in desert. Pe urma, intelegend Muscalii de
vicle§ugul lul Ramadanovschi, 1-aii prins impèratul mos-
thicesc §i aft topit banil ce aft fost luat de la Turd §i i-ail
turnat in gura lui Ramadanovschi ; §i a§a si-at luat platA
dupà fapta lui.
Iarà la Pórta ImpérAtiel Turcesci, pre acea vreme,
umbla Dumitra§cu Vodà Cantacuzino sa mazilésch pre
Antonie Vodfi Rusk din Moldova §i Serban Cantacuzino
Logof6tul din Tara MuntenéscA umbla pentru domnia
Taril Muntenesci sà maziléscA pre Duca Vodà Domnul
muntenesc ; Ca pe Serban LogotZtul Ii lásase Duca Vodd
caimacam iii Bucuresci §i ispravnic sd facd curtile dom-
nesci acolo in Bucuresci, §i dac5 aft OM curtile, el n'afi
mai a§teptat pe Duca Vodà &A vie de la Cehrin, c'atunci
aft gasit vreme bunA de fugA §i s'a dus cu tOtà casa lui
§i cu tot némul lui, Cantacuzinescii ; c5 avea multi §i
marl neprieteni la Duca VodA, de staft in tot césul sAi
manance capul... i In douè rinduri 1-aft adus Duca Vocla,
pe gurile lor, la Bucuresci, sa-1 tae capul. Numal se pu-

www.dacoromanica.ro
 241

nea DOmna i cu fratele Dóinnei, Lupa§cu Spdtarul,

cumnat find lui Serban Logofetul, de a-i scotea capul ;
iar pe urmd, tdmplandu-se de ail murit Lupa§cu Spdtarul,
ail veclut Serban Logofetul cã n'are cine se mai pune
pentru dinsul, §i numai ce i-ail cdutat de ail fugit.
Deci Duca Vorld, dacd ail inteles de la Cehrin cä ail
fugit erban Logofétul la Udriiii i cu tot némul lui, s'aii
rmlhnit. Chemat-aii atunci pre Constatin Stolnicul, fra-
tele lui Serban Logofétul, i pre nepotul sell Constantin
Brancovenul Postelnicul de 1-au giurat Duca Vodd pentru
Serban Logofetul, cum cd nu va ave nici o nevoe, nu-
mai sd se intOrcd inapoi ; dll pe Stolnicul Constantin il
credea Duca Vodd, dll II era cumnat, i se apuca ca va
intórce pe fratele seri de la Udriiii inapol. i a§a all
amdgit §i ei pe Duca Vodd, de au trimes §i pe din§ii de
la óste tocmai la Udriiii, la cei-l-alti ; deci, Serban Logo-
fetul, dacd all veclut si pe frate-seil scdpat de Duca Vodd,
n'au cdutat sa se mai intórcd inapoi ; ce, avênd prieteni
la POrta Imperdtiei, all fAcut cum ail putut cu cheltuéla §i
all luat domnia Tdrii Muntenesci. Insd, pe Duca Voda nu
1-aft putut mazili, ci all mazilit pe Atitonie Vodd Ruset
din Moldova ; §i ail venit Duca Vodd ,din scaunul mun-
tenesc Domn aice in Moldova, in locul lui Antonie Vodd.
Deci, intorcendu-se Antonie Vodd de la Cehrin, all venit
pdnd la Soroca, §i ii 'Arise o samd de boeri pe Antonie
Vodd, §i Antonie Vodd cheltuise o sutd de pungi de bani
mai bine atunci la Vizirul, i scia cd §i-a aFclat lucrul, §i
all mers de §i-aft luat chua build de la vizirul §i all imbracat
caftan sd merga la 1ai cu domnia, in Moldova. Iar Bu-
hu §i alti boeri care il parise, daca all vdclut cd all im-
hi-kat caftan de la Vizirul, ail inceput prinde cail
sa. fugd care incotro putea. Mers-aii Antonie Vorld §i la
Kihadua sd-0 ia cliva bund ; iar atunci ail §i nimerit un
agd de la Imperdtie cu mazilie, §i acolo de la Kihadua
vizirului 1-ail luat caftanul din spate §i 1-ail pus in flare,
§i 1-aii dus la Imperdlie, la Urn ; ui ail pus caimacarni
Relorica, de G. Adamescu si Dragomirescu. 16
www.dacoromanica.ro
 242

pank a socoti Imp`erktia sh pue Domn. Atuncl, auclind

boeril cei ce erail sk fug5, s'ail bucurat §i aii dat laudd
lui Dumnecleii.
Iar pe Duca Vodd nu I-a mazilit §i ail mers de la Ce-
hrin la Bucuresci ; §i, in Bucuresci dach ail mers, a trimes
Impërktia del-ail mazilit; §i ail venit cu mazilia Constantin
Brâncovénul Postelnicul, In Bucuresci, cu cialma in cap,
fdrk de veste, §i nimic nu scia Duca Vodk, §i impreunit
cu Skimni-aga sk-1 duck In Tara Moldovei §i in locul
lui, In Tara rnuntenesck, sh fie Domn erban Logofétul.
Vrut-aft atunci Constantin Brâncovénul Postelnicul, ne-
potul lui Serban Vodä, §i all umblat sk prindk pre toti
neprietenii lui Serban Vodk, sk-i tie la inchisOre pank
a veni erban Vodg cu domnia de la Tarigrad. Deci pe
Cupgresci, find Greci, nu 1-ail putut lua de la mâna
Ducal Voidd ; iar boeril muntenesci, care erau du§manil
lui Serban Vodk, Stoica Paharnicul §i cu altii, clack ail
prins de veste, aft fucut cum ail putut §i au fugit §i acei
in Moldova. Iar pe Hrizk §i pe alti multi boeri munte-
nesci 1-ail prins ; si dup6 ce ail venit Serban Vodk, pe
toti i-aii omorit cu grele §i cumplite morti ; iar Duca Vodd
ail purces la scaunul sèll in Moldova in postul CrAciunului.
Iar la vremea lui Antonie Von, dupd ce s'ail intors
de la Jeravna vizirul §i cu Hanul, coronit-ail Le§ii atunci
pe IOn Sobieschi sd fie craiil In Tara Le§esca ; §i dupà
ce 1-ail coronit, ail ales un Domn mare le§esc §i 1-ail
trimes sol la POrtà pentru interneerea §i a§ecl'emintul
pAci1 ce afi fost fAcut la Jeravna ; §i ail trecut prin Mol-
dova, prin Ia0., §i i-ail e§it Antonie Vodd inainte §i i-ail
facut mare cinste §i ail facut mare zilbava la Tarigrad §i
tarzill s'ail intors in Ora lui.
Antonie Voda, mkcar ca era Grec §i strèin tarigrk-
den, dar era mai bun Dornn deck un phmintOn ; &à
nici un obiceiil re'il in lark in clilele lui n'aii facut ; ce
Inca §i cate ail gasit de alliI rele multe ail rasa t. Numai,
la toll Domnii se afla cate un musaip, om edil ; a§a si

www.dacoromanica.ro
 243

la Antonie Voda era o ruda a lui, Alexandru Raman-

din, postelnic mare, Grec de némul lull, sumet, mandru,
nebun, lacom ; trecea peste tog, nu cunoscea pe nimeni,
avénd trecere §i cinste de la Antonie IWO'. Dar, Inca
§i pre cum v'ed acum, musaipii la Domnul nu numai
str6ini, ce §i de al no§tri, cari au cinste §i sint apropil
la Domn, ail intrecut cu clece Orli cu r'eutate §i neome-
nie pe Ramandin ; ca Ramandin nici un obiceiii eeil n'aii
indemnat pe Dorian sa faca, nici all fácut ; iar ace§ti de
pre acum, cate ciume rele §i r6utati, tote le-ail scornit
§i le-ail facut, pe cum le veil vedé la randul lor inainte,
ca s'aii Insemnat tote anume la ce Domn s'a facut §i cine
au fost musaipil.
Fost-ail §i feciorii lui Antonie Voda desmierdati, fara
frica ; umblail prin Tara cu multi feciori de mazill ne-
buni, strin§1 cu din§ii, de faceaii multe giocuri, §i betii,
§i nebunii, prin targuri §i prin sate boeresci. Si, de §i
oblicia Antonie Voda, Inca nu le clicea nimica §i nu-1
certa cu cuvintul, ca un parinte ce le era ; §i pentru
aceea 'mite in osanda, mai pe urma, Antonie Voda ail
agiuns ; Ca ail mers boeril la POrta, de 1-aft parit prea
tare, cu multe naphstii, in loc de bine ce ail facut An-
tonie Taril, de n'au scos nici un obiceiti rèfi. Cu acest
fel de multamit5 boeril 1-aii multumit, ca 1-aii inchis
Turcii §i 1-ail batut §i 1-ail casnit cu fel de fel de cazne,
pand §i tulpanuri subtiri il faceau sa inghita §i apol le
tragea inapol de-i scotea matele pe gura, §i 1-aii facut
de p dat 1000 de pungi de bani §i mai bine. Si, dup5
ce 1-ail sloboclit Turcil &à mérga la cash-§i §i apropiin-
du-se de casa-§i, numal ce a vèclut ca-1 arde §i casa ; §i
putintelele odóre ce ii mai scapase mistuite in casa ail
ars §i acelea.
Vedeti pacatul §i osanda la ce aduce pe om, la vreme
de betrânete saracie §i caznel Si cat aii mai trait Anto-
nie Voda, cu milostenie 1§I tinea viéta lui, §i feciorii lui
la mare lipsa ail agiuns ; se hraniaii cu pescaria in To-

www.dacoromanica.ro
 244

rigrad. Dar §i boerii ce 1-ati parit Inca nimic nu s'aii

ales de casele lor ; la Alexandru Buhu§ Hatmanul ni-
mica nu s'a ales de casa lui §i de feciorii lul, care se
vede §i pand asth-cli.
A§i§derea §i Miron Costin Logofétul, când aü pus Con-
stantin Cantemir VocIA de i-a thét capul in Roman, care
este povestea scrish la rand inainte, clicea §i striga fri
gura *mare ch nu este nimic vinovat lui Cantemir Vodà
§i piere pe dreptate, nurnai osanda lui Antonie Vodá ii
gonesce, §i pentru aceea piere eh l-a_ parit cu strâmbh-
tate. Si aly multi ca acesta.
Deci, bine ar fi, fraylor, sh nu ye indemnay a parire
pe Domni, macar de v'ar §i porunci Domnul care va fi
atunci in scaun stdpanitor, inch din cele drepte sà le
mai imputinati, iar napastii sh nu puney ; ca osanda
nu se erta, nici trece pe om ; inch pe multi am vèclut
indesandu-se pentru cinste sh dobandesca, de paresc
Domnii §i se laudd intre din§ii ch se tern Domnii de
dIn§ii, §i cue ch sciii bine a phrire, Iar pre urma, cu acel
fel de hhrnicie n'am v6clut pe nici unul viind la vr'o
pricosalh.

Exercitiul XXXV.Stt se analiseze si s& se arate : care.

e deosebirea dintre ace"sta scriere i cea precedent& ? Ce
deosebire este Intre o biografie i ac6st& scriere ? Care sint
faptele mai insemnate ce se descrit. aci ? Ce observari se
pot face In privinta stilului ei ?
Exercitiul XXXVI SA se resume ze In stil istpric

www.dacoromanica.ro
 245

23.
DARIO IN SCITIA
FRAGMENT DIN ISTORIA LUI HERODOT 1)

Ducénd (Dariu) Ostea pe calea cea mai scurt5, cum

ajunse In Scitia, Intdlni cele-l-ale dou6 trupuri de o--
till ale Scitilor ; i, intalnindu-le, le urm5ri, pe când ele
se atineml departe de dinsul cale de o cli, Inca Darin,
mergênd in contra lor, nu-i putea ajunge ; iarà Scitil
fugiaii mereii dinaintea lui, precum pusese la cale, ca-
tre tàrile acelora ce nu voise sa' le dea ajutor, i mai
intaiii catre pdmintul Mehlanhloenilor. Acéstà navalire
a Per§ilor i Scitilor aduse acestora mare pagub5, iarà
Scitii de-acolo apucarà in spre lérmil Androfagilor,
dupà ce-i tulburará i pe dInii, apucar5 In spre Neu-
rida ; i, dup5 ce bantuirà i aceste némuri, se indrep-
tali, tot fugind, spre Agatir0. Agatir§ii Irma% deOrece
vècluse cum vecinil lor fugiati dinaintea Scitilor §i cum
eraii tulburati de din§ii, trimeserà Scitilor, chiar inainte
ca ace§tia sh le calce pamintul, un crainic i ii vestirà
ca nu cumva s5 trécd peste hotarele lor, cad dacd se
vor ,incerca sà-i calce vor aye mai intaiii a se lupta
crancen cu diniI. Agatir§ii, dupà ce le vestirá acestea,
se strinserà la hotar cu gandul de a respinge pe nAvd-
litor, In timp ce Melahloenii i Androfagil i Neurii, pe
and Per§ii impreuna cu Scitii le Calcaii tarile, nici n'aii
incercat a se opune, ba fugiafi in neoremduela in spre
Miéda-NOpte si spre pustietki. Scitii l5sase in pace pe
Agatir§ii care nu le aduser5 ajutor, §i din pAmintul
Neurid se intórserà la dmnii, fugind dinaintea Per§ilor.
DeOrece o asemenea ghibacie ost4éscà se urma intr'una
gra incetare, Darin trimise un calaret catre craiul Sci-
1) Vecri notitele istorice mal departe.

www.dacoromanica.ro
 246

tilor Indantirs, ca s5-I spund urmAtOrele : «Iubite, ce tot

fugl, când pop' sh fad cu totul alt-ce-va deck ceea-ce faci?
Cad dac5 te crecli vrednic de a me infrunta, n'al deck
si stai pe loc, sh incetezi de a mai umbla incOce i incolo
ti sa te luptl ; iarà dach recunosci cA e§ti prea slab,
opresce-ti mersul, §i vino de te intelege cu stApAnul
aducendu-1 drept daruri phinint §i ap5».
Idantirs, craiul Scitilor, respunse la aceste cuvinte,
in modul urmator : «0 Persule I eac5 cum indreptkesc
purtarea mea : eü carele nu m'am temut de nimeni, nici-
odatA n'am fugit mai inainte §i nici acuma nu fug din-
naintea ta, nici nu fac alt-ce-va deck ceea-ce eram de-
prins a face chiar in vreme de pace. De ce eu nu me bat
cu tine indatd, ill voiii talmaci §i acesta. Nol, neavénd
nici orav nici pAminturi lucrate, nu ne temem c5 ni le
yeti lua sail ni le veti strica §i am pute u§or intra in luptd
cu tine ; dacd fuse vrei numaideclit sC ajungem sh ne ba-
tem, avem din intamplare mormintele nOstre cele strd-
mo§escl : poftiti de le gdsiti f incercati-ve sh le stricati ;
atuncea veci afla dach noi ne lupt5m sail nu pentru mor-
mintele nOstre. Pand atuncl nu ne vom bate cu tine, afarà
numai dacd alte cuvinte nu ne-ar indemna. Despre bh-
telie atka clicem ; iar de stgpAni efi nu cunosc deck pe
Jupiter, strdbunul meii, §i pe Istia, regina Scitilor. Tie,
in loc de phmint 5i ap5, drept daruri i1 voiti trimite al-
tele care ti se vor cuveni mai bine ; §! drept respuns la
cuvintele prin care cud cà tu etl stepanul meü, eii ii clic
cà e§ti de plâns».
Crainicul se duse sC spunh acestea lui Dariü, iard crail
Scitilor, numal cuvintul de robie auclind, se urnplurd
de manic. El trirnet partea din o§tire ce era unitä cu
Savromatii §i condush de Scopases, sh se intelegh cu
Ionienii care peziaii podul Istrului ; iara cu partea care
remase li se peril nemerit sh nu mai facd pe Per§i sà
tot alerge, ci sA ndv5lescd asupra lor ori de eke ori
acetia se vor pune sA m5ndnce. Dupd ce darà begara

www.dacoromanica.ro
 247

de sémd cand sedeaii ostasil lui Dariii la mas5, el f5cura

ceea-ce pusese la cale : c515rimea Scitilor totdéuna co-
varsia calárimea dusmanului, iard c515retil persl, fugind,
nu se puteafi adaposti decat numal lane- Ostea lor pe-
destra, care putea sd-I sprijinésca ; asa c5 Scitil, dup5
ce goniaii calarimea dusmana, iarAsi se intorceaii inapoi,
teméndu-se de pedestrime. Náv5Iiri de acestea fficeail si
nOptea.
Un lucru numal venia In ajutorul Persilor si in contra
Scitilor care hartuiail Ostea lui Daiiil : acésta minune mare
era glasul mägarilor si chipul catdrilor. Pdmintul Scitiei,
precum am aratat mai lnainte, nu hranesce nici magari
nici catari ; din pricina frigului in tOt5 Tara Sciticd nu
se and de loc ast-fel de dobitOce. Prin sbieretele lor,
mAgarii turburail c51hrimea Scitilor, si, de multe ori,
cand acestia navaliaii asupra Persilor, call, auclind in
mijlocul unel asemenea navalirl, glasul magarilor, se
tulburaii si, de spaimd, apucaii fuga inapoi, radicand in
sus urechile lor, Ca unii ce nu auclise mai inainte ase-
menea glas si nici nu v'eduse asemenea fiinte. Ast-tel
Persil' eraii inteuna h5rtuiti printr'ast-fel de mid In-
caerarl.
Scitii, duph ce veclur5 cd Persil nu vor puté decat cu
gra' sh re'inde mai mult limp in Scitia si cd vor slébi
necontenit prin lipsa tuturor celor de nevoe, chibzuird
urmatórele: el par5siaii inadins parte din turme impreunh
cu p5zitorii lor si se retr5geati in alt loc, iar Persil', ve-
nind In urina lor, luau vitele si se intorceafi Inapol cu
prada fácutd.
Urmându-se ast-fel de mai multe ori, Dariii ajunse la
o mare lipsh de hrand ; atunci crail Scitilor, afland acésta,
trimisera lui Dariii un sol cu o pas6re, un guzgan, o
brdscd si cinci s5geti. Persil intrebard pe cel ce adusese
aceste daruri, ce inteles putea &à aibh aceste lucruri ;
iar el re'spunse ca nu i s'a poruncit nitnic alta, deal sti
dee darurile si s'a se IntOrc5 Inapol, si indemna pe Persi,

www.dacoromanica.ro
 248

dace erau de§tepti, sh telmeasce el singuri ce vor se

diet darurile acelea. Iar Per§ii, audind acestea se pusere
la sfat.
Pererea lui Dariti fu c Scitil in§i-§i ii (Weal pemint
§i ape, judecand ci guzganul se nasce in pemint §i se
brenesce cu acelea§l fructe ca §i omul, c brósca se nasce
in ape, ca pase'rea sémènd mai ales cu calul §i ca. cu
segetile ei II Inchine puterea. Acesta fu pererea lui
Dariii ; dar Gobria, until din eel §apte ce biruise pe mag,
se rosti In contra acestel pereri, judecând ce darurile
vroiaii se dice urmetOrele : «0 Per§i, dace nu veti sbura
In cer ca pasèrile ; dace, fecêndu-ve guzgani, nu ye vett
cobori sub pemint, sail dace, fecêndu-v6 brO§te, nu veti
sari in iazuri, atunci nu ye yeti mai IntOrce inapoi,
ci veti fi uc1§1 cu aceste s6geti».
Ast-fel telmecird Per§ii darurile ; iar partea din o§tirea
Scitilor ce fusese intdiii insercinate de a pazi Vermii lacu-
lui Moeotis §i care de acolo avea se vie se se Intelega
cu Ionienii .cel a§edati pe lânge Istru, indate cum ajunse
la pod, dddu sfetuirile urmetdre : «Barbati Ionieni, am
venit se ye aducem desrobirea, de vreti sà ne ascultati.
Am aflat cã Dariii v'a inarcinat sà pezitl podul numai
§ése-deci de dile, §i dace, In acel restimp, el nu se va
mai intOrce pe aci, atunci vol sunteti slobodi se ye in-
tdrceti in tam vdstre. Dace dar acuma veti face vol acésta,
yeti fi fare de vine fate cu dinsul ca §i fate cu nol, §i,
dedrece ati stat locului eke dile a fost vorba, acuma pu-
teti fOrte bine se plecati».
Dupe ce Ionienii primire a urma Intocmai, Scitil se in-
tOrsere grabnic Ind6r6t ; iar dupe ce darurile ajunserti
la Dariti, Scifil ce mai rCmesese se a§edarà in fata lui
cu pedestrimea I cu caii, ca cum ar vroi se incepa be-
taea. Atunci prin mijlocul Scitilor, a§edati de betälie,
sare deodate un epure ; indate toti, cum 11 vedura, ii
luard la One. Ineclénd Darifi cum Scitii eraii in mi§care
§i recniaii, cercete se afle pricina §i, aflând Ca el vCnau

www.dacoromanica.ro
 249

un epure, spuse atunci celor cgtre care obicinuia sh spue

§i altele : tOmeni buni, du§manul ne dispretuesce grozav
pe noi, incat imi vine §i mie acuma sa cred cum eh
Gobria a vorbit adevèrat despre darurile scitice. Dach ei
se arata ast-fel, la rândul mat am sd dafi 0 eft un sfat
priincios spre a ne puté asigura retragerea». La aceste
cuvinte, Gobria re'spunse : «0 rege 1 al numal din svon
cunosceam saracia acestor Omenl, iar acuma dupti ce am
venit aci, am aflat-o §i. mai bine, v6cléndu-i cum 41 bat
joc de nol. De aceea, cum va veni nOptea, sd aprindem
focurile ca de obiceiii §i, dupd ce vom am5gi pe osta§ii
cel mai slabi §i cel mai tic514, s5-I 15sam aci Impreuna
cu magarii, iar noi sh ne dep5rtam, mai inainte ca Scitil
sd ajungg la Istru §i sA ne tae podul, §i mai inainte de
a se gfindi Ionienii la mijlOcele cu care ar puté sh ne
pr5p5désc5».
Acesta fu sfatul lui Gobria, iar Dariii, facéndu-se mipte,
Il urm5 ; el opri pe Omenil cel bolnavi 0 pe cel pentru
care nu ar fi fost mare pagubá dacd s'ar fi pierdut, pre-
cum §i toll m5garii, 0-i p5r6si chiar in taberà ; el fAcu
acésta pentru ca magaril s5 tot strige, iar ómenii, pentru
ca eraii bolnavi, dar sub cuvintul ca el are de gaud sd
navalésca asupra Scitilor cu o§tenil eel mai voinici al o§tirii,
iar el in acest timp s5 p5zésch tabéra. Spunénd acestea
cdtre cei ce rèmaserá 0 aprinserd focurile, Dariii plecà
indatà in spre Istru.
Dupi traducerea de A. Gr. ufu.

Exercitiul XXXVILS5, se analiseze, argandu-se : Care

e cuprinsul el ? Care e deosebirea dintre acèst5, compositie
0 cronica de mat sus ? De ce dicem ca e un fragment
istoric?

www.dacoromanica.ro
 250

24
CIUMA DIN ATENA
FRAGMENT DIN ISTORIA RESBOIULIJI PELOPONESIAC
de Tucidide
La inceputul verii urmatóre, Peloponisienii i aliatil
lor, sub comanda regelui lacedemonian Arhidamos, fiul
lui Zeuxidamos, navalira ca §i intaia data cu trei parti
din armata lor in Atica §i pustiira partea campOsa a
tarii. Numal de putine dile eraii el in Atica, cand in
Atena incepu sa se ivésca o molima, care, se dice, bantuise
inainte vreme cu furie in multe parti §i cu deosebire in
Lemnos §i in alte tinuturi. Dar se scie ca nicairi nu a
bantuit mai grozav §i nu a secerat o mai mare multime
de Omeni ca aid. Cad la inceput nu se gasiail de loc
nici doctori ca s'o vindece, pentru ea nimeni nu o cu-
noscea. Bo- cu atat mai mult muriail in mare numèr, cu
cat se duceati pe la bolnavi, §i nici-o indemanare orne-
nésca nu putea sa-i gasésca vre-un mijloc de vindecare,
TOte rugaciunile in temple, tOte oracolele, i tote mijlO-
cele de acest fel nu full nici, de un folos.
Acésta molima se pare ca s'a aratat mai intaift in Etio-
pia, in partea de sus a Egiptului §i de acolo s'a latit
mai departe in Egipt, Libia §i peste o mare parte din
tarile supuse regelui Persiei. In Atena insd ea isbucni
deodatä. i mai intaifi fura isbiti locuitorii Pireului, care
chiar inviovatirá pe Peloponisieni ca ar fi otrivit putu-
rile (pentru ca acolo pe atunci nu se gasiail fantani de
izvor). Dar cu timpul ea se intinse §i in partea de sus a
cetatil, §i a tunci mortalitatea se marl ingrozitor.
In privinta natu ril acestei bO le, fie-care om, Invelat §i
neinv 601, pOte, in bund voe, sa caute a stabili de unde
a putut sa se ivésca §i care slut causele ce ar fi in stare
sa pricinuésca nisce schimbari atat de uimitOre. EU m e

www.dacoromanica.ro
 251

voia multumi numai sa descria cursul propria al Wei

5i sa-i arat caracterele ei esentiale a5a hick, daca s'ar
mai ivi vre-odata, nimeni sä nu mai fie impedecat de a
o cunOsce; 5i voiii face acésta, ca unul ce nu numai
am 176-Jut pe altil suferind, dar am suferit 5i eit in-
sumi de ea.
Anul in care a isbucnit e sciut ci a fost, in privinta
altor Me, unul din cel mai sanato5i ani ; iar cel carora
li se intamplase &à fie bolnavi de alt-ce-va, aii fost dati
cu totil in acésta MM. Cei-l-alti, fara nicl o alta causa
eraa apucati deodata, sanato5i find, cu marl calduri la
cap 5i simtiafi o grozava ro5iald 5i aprindere in ochi,
pe dinduntru gatiejul 5i limba le eraii insangerate, iar
respiratia avea un miros gra' 5i. uricios. Apoi dobandiaii
un guturaia stra5nic 5i règu5ald ; 5i nu dupa mult timp
greutatea cadea la piept, ceea-ce se manifesta .printr'o
tusa grozava.
De cadea asupra stomacului, 11 prapadea ; de unde
urma, cu mari dureri, deosebite descompuneri ale fierii,
dintre care multe sint cunoscute cu numele lor special
de catre doctori. Cel mai muly eraa apucati de un su-
ghit sec, insotit de puternice convulsiuni, care la miff
incetaii indata, dar la altii tineaa rnulta vreme. Pe supra-
fata corpului nu simtiail nici un fel de caldura ; iar
corpul nu era palid, ci ro5iatic 5i vinèt 5i plin de pelite
scamo5ate 5i de umflaturi. Dar pe dinguntru caldurile
eraii a5a de mari, incat bolnavii nu puteaa suferi inve-
1i5ul nici al celel mai subtiri haine, nici al teséturii celei
mai fine, ci trebuia sa stea goi 5i se asvarliaa bucuros
in apa rece. Multi Omeni, fara pazh 5i. 1ngrijire, din pri-
cina setel lor nestinse alergaii la fantâni. Acésta maria
primejdia, cad bolnavul bea ori prea mult, ori prea
putin. Erati cuprin5i apoi de o insomnie 5i de o neli-
ni5te necurmata. In timpul crescerii Mei, trupul nu se
baga de séma ca slabesce, ci resista cutropiril ei, mai
mult decat 5i-ar fi inchipint cine-va, a5a ca cel mai multi

www.dacoromanica.ro
 252

eraii doboriti de calduri de-abia a noua sail a §aptea cli

find Inca in putere. Daca trecea §1 de acésta periOda,
bóla se tr5gea In partea de jos a corpului §i pricinuia
groznice ulme i stra§nice e§iri afar* Si de acestea cei
mai multi slabiad §1 muriad. Ast-fel rkitatea incepea
de la cap §i de acolo se tragea In jos prin tot trupul ;
§i dach cine-va putuse scapa de momentele cele mal
critice, acésta se vedea din faptul ea bOla se intindea la
extremitdtile corpului, la maini §i la picióre, a§a ca
multi nu scapaii deck pieNendu-le. Unii I§I pierdur5
chiar ochii. Altii insanato§indu-se, 1§1 pierdur5 cu des&
var§ire memoria, de null mai dadead séma nici de ei
in§i-§i nici de ai lor.
Ast-fel era acésta bOla, fara &à mai amintim o mul-
time de alte casuri curiOse, ce se iviad odata cu ea, pe
la unii i pe la altii.
Omenii muriad, unii din pricina lipsel de ingrijire,
altil insà, ori-ck de Ingrijiti ar fi fost. Nu se gasia nici
o doctorie sigura §i statornica despre care s5 se Ord
spune cá era de ajutor acelora care an fi luat-o. Caci
ceea-ce era de folos unuia, altuia era vatemator. Si iar5§1
nici unul, aiba el o constitutiune mai puternica or): mai
slaba, nu era mai crutat deck altul ; ea dobora pe toti
fara deosebire de natura sad tratament. Dar ceea-ce era
mai grozav In acéstd nenorocire, era starea de descu-
ragiare, care cuprindea pe toy, indata ce observad ca
sad imbolavit. Caci ei pierdead indata ori-ce sperant5
§i tocmai de aceea cu atat mai mult se lipsiad de ori-ce
ingrijire §i nu-§I mai dat nici-o ostenela s5 se im potri-
vésca bOld. Unul pazind pe altul, capeta }Ala la gat, si
ast-fel muriaü ca oile. i acésta Imprejurare pricinui cel
mai mare desastru. Cad dach unii nu voiad de frica sa
se clued la altii, (nnenii muriad din lipsa de ajutor, ast-
fel, c5, din lipsd de ajutor, case intregi au fost desà-
var§it nimicite. Daca insa unil mergead la altii, I§1 pier-
dead vieta, cu deosebire aceia care voiad cu tot dinadin-

www.dacoromanica.ro
 253

sul s5 dea ajutor, deOrece, el, dintr'un simt de onOre,

nu luau séma la primejdie §i intrafi §i eiaü pe la prie-
teni. Mila cea mai mare cdtre cel ce eraii pe mOrte saü
bolnavi o ardtard cel ce se insdndto§iserd, &Ad el nu nu-
mai cunosceail mai bine bOla, dar mai erail §i in sign-
rantd, deOrece nimenl din cel ce zdcuse odat5 nu se mai
imbolndvia a doua Ord, a§a ca sh fie in primejdie de
mOrte. Ace§tia nu numal eraft fericiti de cdtre cei-l-alti,
ci el din pricina bucuriei presente, aveail spe-
ranta, desigur neintemeetd, Ca niciodata nu vor mai
muri de vre-o alta bold.
Unul din cele mai marl necazuri ale locuitorilor, in
acestd nenorocire, fu insh marea afluenth in ora§ a Ome-
nilor de la lard, necaz de care insd suferird nu mai pu-
tin chiar ace§ti str6ini. Cad, negdsind case de loeuit, §i
Iiind nevoiti, in acest timp calduros al anului, sa se
multumescd cu mici colibe inndbu§itOre, mortalitatea se
intinse fdrd frêü. i !north' stau aruncati unil peste
cum se intampla. Altii, pe jumatate morti, se rostogoliail
pe ulite §i in préjma izvOrelor ; a§a de mare le era
pofta sd-§i stingd setea. Chiar templele, In care se add-
postise, eraii pline de le§uri, caci acolo i§i dase sufletul.
Cad, deOrece flagelul bantuia pe Orneni asa de grOznic,
incat el nu mai sciail ce sa mai facd, incepurd sh nu
mai aibd nici un respect, pentru ceea ce era dumnecleesc
sail venerabil.
TOte bunele orândueli §i obiceiuri, ce se pastraii mai
inainte la inmorminthri, furd cdlcate, §i fie-care I§1 in-
morminta mortii cum putea. Unii, incepend sh nu mai
aibd cele trebuinciOse, din pricind cà le murise prea
multi mai inainte, Ocean acésta In tr'un chip de tot ne-
ru§inat, ndvalind peste ruguri str6ine, §i sail i§i puneail
mortii pe ele §i le daii foc mai inainte ca cel ce le ri-
dicasera sa vind sà le intrebuinteze, sail i§i asvArliail
mortil pe primul rug aprins ce intiilniaü, §i o luau apol
la fugd.

www.dacoromanica.ro
 254

5i multe alte neorandueli se intamplara In cetate, neo-

randueli pe care, acum pentru intaiasi data le pricinui
acésta molima. Omenil Incepura sa se dedea cu Indras-
néla si pe fata la placeri nerusinate, care mai Inainte
se tineafi tainuite, deOrece el vedeafi cat de repede se
schimba tote si cat de curând s'a intamplat ca cel bo-
gall sh mOra, iar eel care mai Inainte nu aveafi nimic--
sh ajunga dinteodata In stäpanirea averilor lor. De aceea
cautara sa se folosésca de ele cat mai repede si cat mai
placut, cad aveaft credinta ca nu sint siguri de viéta si
de averea lor decal pentru putine clile. Nimeni nu se
simtia plecat sa traésca modest, cu ganduri de glorie,
cad fie-care scia bine ca ar puté fi rapit mai inainte de
a-si ajunge scopul. De aceea fie-care socotia ca e de
Mudd si Colositor ceea-ce putea sh multumésca simturile
safi ceea-ce aducea cd§tig, ori-care ar fi fost mijlOcele
prin care ar fi fost procurat. Si nn-i mai tinea In frêii
nici frica de cid nici legile utnane. Cad in ce privesce
pe cel d'intaiii, toy credeafi ca tot una e daca-1 cinstesci
sail nu, deOrece vedeati ea totul, fail deosebire, este
prada mortil. Iar In privinta crimelor cetatenesci, ni-
meni nu credea ca va mai trai pana sa fie tras la ras-
pundere §i pedepsit, cad toti aveafi spanzurata de-asu-
pra capetelor o sentinta mai infricosata, si, 'Ana la exe-
cutare, el trebuiati &à caute, sd se folosésca cat mai mult
de bunurile vietil.
In a§a nevoe se aflaii Atenienii : locuitorii erafi nimi-
citi de molima, iar tara lor de vr4ma§ul pustiitor. Si in
aceste nefericite timpuri f§1 adusera aminte, precum usor
se intelege, de profetia care, dupa cum spuneati cel mai
136trani dintre dInsil, fusese cantata in timpurile vechl :
Veni-va odald un doric rdsboid fi ciuzna odald cu el.

Exereitiul XXXVIII. Sa se cite's* sa se analiseze si

sa se arate : care e deosebirea din punctul de vedere al ye-

www.dacoromanica.ro
 255

rit'atil istorice dintre acest fragment istoric si eel prece-

dent ? Care realis6z6, mai perfect genul istoric ? Ce ne rah&
pe nol din punctul de vedere al nepgrtinirii ? Cine a au-
torul ? De ce n6in era el ? In ce st,a, mgrirea mai ?

25.

BATALIA DE LA CALUGARENI
DIN ISTORIA LUI MIHAItT VITEZUL
de Nicolae 1361cescu

Drumul care merge de la Giurgiu spre Bucuresci trece

printr'o dim* 56sh 5i deschisà, afarã numai dintr'un
loc, done po5tii departe de acést5 capitalA, unde el se
aflã strins 5i inchis intre ni5ce déluri pOdurOse. Intre
aceste déluri este o vale, largii numai de un phtrat de
milii, acoperità de crang, pe care gdrla Néjlovul o inéca
5i páraele ce se scurg din déluri o prefac inteo balla
plind de nomol 5i mocirl5. Drumul acolo trece in lungul
acelei val, parte pe o 5osea de pdmint, parte pe un pod
de lemn, care amândouè sint a5a de strimte, fuck d'a-
bia p6te coprinde un car lérgimea lor. Acéstà strimtOre
pe care locuitorii o numesc Vadul Cdlugdrenilor, fu
alésd de Mihaifi-Vod5 spre a sluji de Termopile Roma-
nilor. Astkli acea vale se aflà intocmai cum o descrifi
anali5til acelor timpuri. Niel un monument nu ne arata
&á acolo fu lupta cea cráncenh pentru libertate. Atdt
sintem de nesimtitori la gloria nationalA. Romdnul trece
acum prin aceste locuri sfinte, f5rA ca nimic sà-1 aducA
aminte ca pamintul acolea e friméntat cu sangele pa-
rintilor sèlt 5i acopere Osele vitejilor.
Mihaifi-VodA voi a se folosi de positia 5i de strimtOrea
Vadului Calugarenilor, in care nu se putea destinde in
front mai mult de doI-spre-clece Omeni, ca s5 fac5 mul-
timea Turcilor nefolositOre, 5i ca sa se p6t5 ast-fel lupta

www.dacoromanica.ro
 256

cu puteri de o potrivd. Pentru aceea el t5b5rt acolo cu

()stile sale, puind strajd in deosebite p5rti, ca sd vadd de
nu vor umbla Turcil a trece printealt loc. Dar Sinan,
voind a inainta spre Bucuresci, era nevoit a trece pe la
Calugdreni, find acesta drumul cel mai scurt, temén-
du-se, Ca (Mud prin altd parte, sd nu lase in urma sa un
vr5smas asa de Intreprinclkor i ndr5znet ca Mihaiii. In-
gâmfarea sa i multirnea ostilor sale il f5cea a crede cd
va birui lesne. Intr'adevèr armata lui era, cum scim, de
180 miY ostasi, mai mult deck de clece ori mai mare ca
a lui Mihaiu-Voda, care, cu tOte ajutOrele ce primi din
Moldova si Ardél, d'abia se urca la 16 mil Omeni si 12
tunuri. Sinan pOte nu banuia ca nunferul crestinilor era
asa de mic, dar scia cà armata lui e mult mai mare
deck a lor.
De si putini, ostasii crestini erati insh plini de foc si
de dorinta de a se mésura cu dusmanul. Exaltatia si
furOrea soldatilor crescu atát, incit, intelegênd cii unii
din c5pitanii lor, &kind la multimea, puterea i rim-
duéla piginilor, erati de pirere a se trage inapoi, spre a
nu primejdui in norocul unei clile gloria i reputatia cu
gre5 dobindite, incepurd a face multi larima in tabèrd,
strigind eh in ori-ce chip el vor si incerce o bdtae, ca
si scape odati, cum cliceaii ei, prin pripidirea ostirii
dusmane, ce se afla acum adunati tóth la un loc, de
acest resboifi, i sh sdrobésch de tot jugul nesufe-
ritel tirinir turcesci. Vrénd nevrénd, trebuir i capii
ostilor cu totil a se tnvoi de a astepta acolo sosirea
dusmanului.
Dupd ce trecu Dunirea, marele vizir dete comanda
avant-gdardiei armatel lui Satirgi-Mehemet-Pasa si la
arier-guardie orindui pe Hasan-Pasa, beiler-beiul Rume-
liei, iar pe beil Salonicului i Nicopolei II insircini cu
paza si apérarea podului. Cele clece galere ce se urca-
sera pe Dundre pind la Rusciuk fur5 descircate de tot
felul de arme i munitii, i primird porunci d'a r6miné

www.dacoromanica.ro
 257

pe loc spre a pezi podul. Apol in 11/21 August, Sinan

porni cu tote armata sa spre Bucuresci. In cea d'intel
nOpte, Turcil conecire inteun sat ruinat in dreptul Ca-
murii, §i a doua cli (12/22 August) sosire in capul Vadului
Celugerenilor, trecênd riul Salcea pe trei poduri. Cele-
rimea wire, care manevra la avant-posturi, inainte pane
la intrarea strimtoril, i sta acolo, odihnindull §i Os-
cendu-§1 cail, când un nor mare de pulbere ii védi apro-
pierea Romani lor. Ea fu indath isbitä cu putere i fugi
inspeimântate One' in tabere. Spahiii inaintare Spre a
sprijini nevelirea clrimil române, One cand se apuce
vizirul punh armata in orenduele. Sinan se uita
plin de mirare la putinul numer al cretinilor care cu-
tezaii sh a§tepte §i ince se isbesce o armate a§a de
numerbse. Cu kite acestea nedespretuind pe vre§maii
sei i tern endu-se de vre-o curse, el ingriji de tot ce 1-ar
puté fi spre foto& Pentru aceea porunci beiler-beiului
Humeliel spre a inainta spre stânga cu o§tile sale §i cu
épp tunuri i a merge drept cetre al notri, in vreme
ce el insu§1 in capul spahiilor, urmend dupe artilerie,
puse, in lipse de pod, de arunce scenduri peste Illia-
cirla de lenge pedure ce avea dinaintea sa, spre a o puté
trece. Din alte parte Segban-Ba§i cu doue-spre-clece mii
ianiceri, se a§ecle in pädure, coprindend posturile cele
mai importante ; §i, urcend doue-spre-dece tunuri marl
intr'un del inalt, le indrepte spre armia nóstre i incepu
a tuna asupre-i.
In acestä intocmire puternice §i ingrozitOre inaintend
Turcii, al no§tri incepurd a se retrage inapol mai la strim-
tOre, dar cu mune rendueld §i luptându-se neincetat. Pe-
destrimea ins, strinsd in urme prea de aprópe de Turd,
fu respinsd in pedure §i dete inapoi In lungul strimtorii
mai lute §i cu öre-care neoranduele, dar fere a incerca
vre-o pierdere simtitOre. Era a tunci pe la 3 sail 4 cesu r
dupe amiacli §i Turcii, multumiti cC aC impins inapoi
nevelirea cretinilor, nu indresnire a inainta mai multi
Retorica, de Adamescu ei Dragomirescu. 17

www.dacoromanica.ro
 258

in acea strimtOre necunoscuta, unde-1 putea astepta vre-o

cursa. Vizirul ll asecld corturile intr'o positie fOrte bunh
pe o inaltinne la intrarea strimtorii, tiind ostile ar-
si
mate si avênd tOta n6ptea masalalele aprinse la die
patru colturi ale taberei. Mihain-Voda luase positie din-
colea de rill pe o inaltime, dou6 mile de talfera turcésca,
ocupand strimtOrea despre Bucuresci. Ast-fel armatele
protivnice se aflaii aseclate pe done lnà1irni, fata in fata,
Iiind despartite numal de padurea din vale ce nu le
opria a se vedé. Romanii aveail dinaintea lor o turma
de bivoli cu stéguri i tOth tab 'era lor era plina de focuri
mari, in mijlocul carora petrecurd tOta nOptea.aceea,
vermuind i miscandu-se necurmat, cantand, chiuind Si
haulind, dupa natura lor vesela in mijlocul nevoilor, si
supërand i hartuind pe Turd cu numerOse avant-pos-
turi. Ambele armate asteptara ast-fel cliva cu nerabdare
cu acea neodihnd ce simt ostile in ajunul unei 'marl
batalii. Turcil, ingamfati de mica isbanda ce dobindise,
avead de sigur credinta cd a doua di se va vedé trium-
ful Islamismului prin sdrobirea Iu Mihaiü i armater
lui. AI nostri se pregatiaii a ape'ra cu bfirbatie acea stria).-
tore, care era cheea ICrii lor si a Europel crestine. Ei
sciaii cat sint de puyni pe langa dusrnani ; dar, cre-
dinciosi infocay, iaima lor ardea de dorinta de ail da
viéta pentru patrie si lege si d'a merita cununa marti-
rilor.
In sfarsit sOrele veni sa lumineze acésta di de Miercuri
13/23 August, menita a fi brilantul cel mai strdlucit al
cor6nei gloriei romanesci. Inaintea zorilor inca, Mihaiu-
Voda tramise o séma de pedestrime cu pusci, de se asecla
la intrarea padurii i ii puse tunurile intr'o build positie
pe o inaltime. in vremea aceea, Turcii ii }trail positie
in prejnia podului de ceea parte. Sfarsindu-si pregatirile,
Mihaiii 10 inaltä impreuna cu ostasii sCi rugaciunile catre
Dumneclea. Apoi, indreptandu-se catre dinsii, le Oise,
«sa-0 aduca arninte de vechia lor vitejie, cab ocasia de

www.dacoromanica.ro
 259

«acurn e frumes5 si de o vor pierde, anevoe o vor mai

oc5peta... Turcii, le clicea el, sinl uimiti de atâtea per-
«dell ; cetatile lor din tete p5rti1e sint coprinse : din cafe
ocapete ag avut armatele lor, numal unul a remas care
«mai Indr5snesce a tine frunte crestinilor, eh' cu dinsul
«ag a se lupta §i gloria d'a-1 birth va fi ferte mare. Mul-
«timea vr5smasilor nu trebue sh-1 sperie, de vreme ce
oSinail a 15sat cele mai bune osti ale sale in garnisene
«prin cet5ti si a adus cu dinsul numal Omeni care vor
«face mai mult sgomot deck vhtemare. Pe lang5 acesta
«locul de b5tae nu putea fi mai bine ales, deerece mul-
«timea lor aci le este nefolositere. El le Oise Inca sä-si
«aducà aminte de cruclimea vr5smasului, care nu érta
«nici-odat5 pe cel biruiti, cu atat mai mult pe cel ce s'aii
«revoltat ; cá nu este destul ea' a scuturat jugul robiel,
«ca a inoit vechile leg5turi cu imperatul i cá s'a pus
«sub o putere ardelénd, dacki, printeo fapth strAlucitii ei
«nu vor c5tita a intemeia acesta vrednic6 hotarire ; ca
«a venit vremea a se lupta puternic pentru libertate,
oiard mai cu sémd pentru cinstea legii, cq sh dovedéscd
«Turcilor, cà de-au &Meat el mai inainte patria, a fost
onumal din pricina neuniril lor ; dar acum, and tete
«puterile vecine stag in bun5 intelegere impreunA, trebue
«a dobindi prin unire ceea-ce ai pierdut prin zavistie si
«hnperecheri, si a goni pe acesti crucli tirani dincolo de
«strimterea lor, de Dardanele ; c5 toll vecinil si-ad facut
«datoria lor, când Witendu-i, când gonindu-1 din cele mai
«bune cet5t1 ale lor, ast-fel in cdt el prapadira cea mai
(bunA parte din acea armie ce Sinan dusese in Ungaria».
in sftirsit, incheiä clicendu-le «cd acum pot §i Romlinii
«dobindi o asemenea glorie, cad tete dovedesc cii vor
«aye aceesi norocire».
Apoi Domnul se indrepta catre estea ungurescA, adu-
cendu-i aminte ca ea e depositari a vechel vitejil un-
ouresci.
Nst-fel vorbi Mihaig, neinsptiiinetntatul voevod, §i ostasii,

www.dacoromanica.ro
 260

inimati fOrte impotriva Turcilor, inv5pAiati §i de aceste

cuvinte, dar gelog inch' mai mult d'a eclipsa printeco
liruint5 str5lucit5 tote gloriOsele biruinte ale vecinilor,
re'spund invêrtind in min5 palo§ele §i liincile, i, prin
strig5r1 marl de-o rèsboinica veselie, cer de la Domnut
lor ca s5-I ducA indata catre du§mani.
Atunci Mihaiti, plin de incredere in energia armatei
sale, trece podul in capul a 8000 osta§l §i se lasa cu furie
asupra Osmanliilor, in vreme ce focul iute §i bine tinut
al pu§ca§ilor din p5dure, §i al tunurilor pustiesce armata
turcésc5, doborind la pamint lume multa. Cate-va cete
de Turd se incérca a stinjini navilirea Rominilor ; dar
in zadar, cdci ace§tia, inirnindu-se, imbiindu-se unil pe
altil, ii isbesc cu atata furie, incat, cu WO' minunata po-
sitie a Turcilor, pr5vilindu-I, el ajtmseri pin5 la cele
dintiiii corturi ale taberel lor. Vra§ma§ii, ajutati de po-
sitie, de nurntirul lor §i de ma§inele lor de re'sboiii, i§l
yin curênd in sine §i incep a se lupta cu tirie. Patru
pa§i, Satirgi-Mahomet, Haider, Husein §i Mustafa, cu o
armata insemnat5 compusi din o§tile Siriei §i din rani-
ceri, alerga in ajutorul cetelor ce se luptaii, sprijinesc
cu putere nivalirea Rominilor, tree podul, §i lupta cea
mai inver§unat5 incepe atunci din tOte punctele. Ast-fel,.
intinsi peste tOti fruntea armatelor, tinu b5taea ma;
multe césuri, pini cand Sinan disperat de putinul spot
ce a dobindit pini atunci, ii inglotesce o§tile pe Iingii
sine, stringe pe toll pa§ii §i ciipeteniile, ii iniméz5, si in
capul unel colOne ingrozitOre el fac o 'Ayala' mare si
isbutesc a impinge pe al no§tri cu un pitrar de mila
inapol §i cbiar pind in tab5ra lor, luindu-le §i artileria.
Mihaifi, fir5 a perde inima din acésti neisbindi, ii culese
puterile §i din not" dete nivali asupra Turcilor, tiind §i
omorind tnd6r6tnicul voinic Albert Kiraly
isbutise a lua inapol douè tunuri. Dar vra§ma§ul se bate
cu mimi, 1§i improspëtézi des o§tile sale, ceea-ce nu pot
face al no§tri, §i II respinge ; de trei ori Rorninil impin-

www.dacoromanica.ro
 261

sera §i prAva1ir5 pe Turd, §i de trei ori fur5 resping

inapoi. Ast-fel urmA lupta cu noroc schimbacios de la
res5ritul sOrelui pan5 cgtre doue césuri inaintea apusului,
biruitorii rèmânénd adesea biruiti §i biruitii biruitori.
«Turcii, spun anali§til contimporani, se luptaii ajutorati
de multirne §i de numér, Rom Anil de t5rie §i indrasnélaD.
In sfAr§it, furia imbArbAtfind de o potriv5 pe unil ca §i
pe altil, biruinta sta sa eemând nume'rului, §i mica Oste
românesc5, impovoratà de multimea vrg§rna§ilor, tr5s-
nit5 de numerOsa lor artilerie, este nevoità a da hid&
ret. Retragerea lor lush' e frumOs5 §i strategicA. Spre a
nu se 15sa a fi ocolit5 de Turd, sparta §i risipit5, ea se
intocmesce in figura unul colt (cuneum) i, aruncând
ast-fel de tOte laturile focuri asupra vr5§ma§ului, se re-
trage inapoi cu incetul, luptându-se neincetat ; acestd re-
tragere e o minune de vitejie, de sánge rece §i de eroism.
Stolurile nenumfirate ale c515retilor Turd in zadar se
arunc5 asupra laturilor acestui triunghiii, cdtánd a-1
sparge ; silintele lor, fr a-I v5tèma intru nimic, se sdro-
besc de dinsul ca de o stânc5 de pétrà. StrimtOrea lo-
locului de b5tae, p5duri1e §1 délurile favorisafi inapoerea
RomAnilor §i zticrtiaü mi§c5rile §i silintele lor de a-i
inconjura de tOte p5rtile. Dar era de temut ca vr5§ma§ii
sä nu isbutesca a scOte pe al no§tri din strirntOre §i sà-1
imping5 in campie, unde 1-ar fi sdrobit cu numérul lor.
SOrele acum c5ta spre sfintit ; Románil se luptase
cu eroism, dar, osteniti de o lupth lungã §i nepotrivit5,
ei se plecarA num'erului celui prea covar§itor al du§ma-
nului ; bdtfilia se putea privi acum ca pierdut5 de din§iI,
claca vre-o imprejurare nu-I va ajuta §i o sOrt5 mai
blândà nu le va str5luci. Mihaifi ins5, ca todeuna lini§tit
si trufa§ in primejdie, mai avea Inca o sperare ; el trime-
sese de diminetà sh cherne lângd dinsul o MA de pe-
destrime ce se afla departe de talAra... Sosi-va ea Ore
la vreme 'L.. De la dinsa spánzura sOrta bataliei.
Sta sd apund sOrele dupà oriz6n, când vestea c5 ajuto-

www.dacoromanica.ro
 262

rul a§teptat a sosit viirsa sperarea isbandei i un cura-

gia noti in inirna acelel mani de voinici Romani, care
ca nisce smei se luptaii, tragéndu-se in fala nenurnha-
telor glote ale until' dugnan inving6tor. Acest ajutor ins5,
ce ai no§tri §i-1 inchipuiafi tare, nu era decat o cét5 de
300 pedestrag din Ardél cu pusci. Mihaiii, far5 a pierde
vreme, caut5 a se folosi de acest neinsemnat ajutor si
de reimbarbatarea o§tilor sale, ca sã smulga biruinta de
la vrapna§i. El 11 preumbla privirea pe câmpul b5151iei,
vede mi§carile Turcilor §i dupà dinsele 11 pregatesce pe
ale sale. Sinan-Pap, vèclênd retragerea Romanilor, luase
inirn i vrea a-1 desface i a-i reschira de tot. Spre
acest sfar§it, in capul reservel sale el umbla sã tréca po-
dul spre a ishi pe al no§tri in frunte, in vrerne ce Ha-
san-Pa§a cu Mihnea-Voda, din porunca lui, alergaa prin
1:).adure sa-i lovésca pe la spate. Mihaid atunci se a§écra
cu céta de curénd sosita la capul podului apre a intarn-
pina pe Sinan, trimite pe capitanul Cocea cu 200 Un-
gun i alti atatia Cazaci pede§tri, ea sh ia pe vrasma§i
pe la spate, §i Albert Kiraly a§écla cele douè tunuri, ce
le redobandise de la Turd inteo buna positie i sta gala
a tr5sni pe vrma0 de vor indr5sni a trece podul.
Sfar§ind aceste pregatiri, Mihaia cugeta Iii inima sa c5
imprejurarea cere neap'erat vre-o fapta eroica spre a des-
curagia pe Turd §i imbarbata pe ai s'ei. El hotarasce
atunci a se jertfl ca alta data §i a cumtfera biruinta cii
primejdia vielei sale. Iiidicand ochil catre cer, marini-
mosul Domn chéma in ajutoru-I protectia mantuitóre a
cleului armatelor, smulge o secure osta§ésca de la un
soldat, se arunca in colOna vr5jma0 ce-1 arneninta mai
de aprOpe, dobora pe totl ce se incérca a-I sta impotriva,
ajunge pe Caraiman-Pa§a, II sbora capul, isbesce i pe
alte capete din vra§ma§ §i, facénd minuni de vitejie, se
intOrce la al sél plin de trofee §i farà de a fl ranit.
Acesta fapta eroica infióra pe Turd de spaima, iar pe
cre§tini II insufletesce §i-i aprinde de acel eroic entu-

www.dacoromanica.ro
 263

siasm, isvor bogat de fapte minunate. i cum n'ar fi

creclut el a pot face minuni cu un ast-fel de general §i
cu asemenea exemple ce le da 1
Sinan, ve"clénd acésta, spre a da curagid la ai sel, la ofen-
siva §i trece podul. Dar deodatá se vede oprit in fatà de
Mihaifi ea de un zidde piéträ tare, in dos isbit cu o furie in-
focatd de ciipitanul Cocea ,i in cósta trOsnit de tunurile
wclate pe del de Albert Kiraly, care, bAténd in multimea
indesatO a Turcilor, le gOuresce réndurile §i pustiesce WA
aripa drépté. Indèrätnicul vizir, fhrh de a-§I pierde cump6-
tul, isbutesce ail,intocmi o§tile in randuela ; dar o isbir
e nouà a lui Mihaid in fruntea armiei, pustiirile furióse ale
lui Cocea de dinapoi, ferbintele §i uciggtorul foc al tunu-
rilor MI Kiraly ,sdrobesc lar acéstO rAnduél5; §i Turcil, mi-
nunall de indrOsnCla cu care Romanii ce-i priviaii ca bi-
ruiti, II isbesc acum, incep a fugi resl6titi. Satirgi-Mahomet-
Pap, trOgêndu-se inapoi fa I-Anil §i indath, schimbând
retragerea in fug5, dete cel d'intdiii semnalul neoranduelii,
5i WA' armia musultnanh se IntOrse In rOsipO spre:ba1t5,
lOsAndu-0 cóstele 0 spetele expuse loviturilor mistre. In
zadar ianiceril se tin semeti impotriva alor no§tri §i cautO
a le eespunde cu focurile lor, cad cele-l-alte cete sphi-
mAntate de aceste isbirl impreunate la care nu se a--
teptaii, réschirándu-se 11 intorc §i pe dIn§ii Inapol. In
zadar Sinan mustra pe osta§ii ce fugiaii, acum cu cu-
vinte ocaritore, acum bOtêndu-1 cu mAciuca sa inferatà
(massa ferrata), silind in tot chipul a-I pune In randuela
i a-I intórce la bOtae. Glasul §i autoritatea lui sint ne-
socotite, §i nici o putere omenéscd nu mai 'Rite opri In
loc valurile sgomotóse ale fugarilor, care se pravaliait
cu furie §i repede spre pod, cgtândull mântuirea in tre-
cerea hit
La capul acestul pod stet imbulzite In neorânduélA ar-
tileria, cavaleria, pedestrithea, impingéndu-se de a trece
care de care mai nainte ; dar, vêcle'nd Ca toll nu pot /nape
pe dinsul, multi din Turd fura siliti ase arunca in bank

www.dacoromanica.ro
 264

unde il aflarà rnertea. Intre acestia erati i pasil Haider,

beiler-beiul de Sivas (Capadocia), Husein, beiul Nicopolei
si Mustafa, feciorul lui Aias-Pasa, El se cufundar5 in mo-
cir15, unde furà ucisi i primirã, cum clice un analist turc,
cununa martirilor de la ghiauri. BetrAnul Sinan Insu-si,
tdrit de al sel si in graba fugii sale, fu Mat in picin-
rele cailor i apol impuns de sulita unui ostas roman,
aclu Mare de pe pod in balth cu atdta repeOiciune Meat,
isbindu-se de pod, Il pierdu chiulaful si feregéoa i doi
ding, ce singuri mai avea in gura lui. El era p'aci sh piara
saft sa caclä in manilei Românilor, daca', din norocirea lut,
un voinic soldat din ()stile Rumeliei, anume Hasan, nu
s'ar fi aruncat dupa dinsul ca sà-1 scape, si, lasAndu-i
calul inomolit in lut, pe umeri 11 scOse de acolo si-1 duse
in taberg. De atunci, acest soldat se numi Deli-Hasan-Ba-
takgi §i ajunse apitan al deliilor lui Cogia-Murat-Pasa.
Vestea rnortii vizirului se impeastid intre Turd i cei
ce se mai impotriviail detera si el dosul. Românii, cu
furia lor obicinuith i electrisati Inca prin isbandà, Ii
gonia dinaintea lor ca pe nisce turme de vite pdn'a ii
\Tad in tabera lor. Hasan-Pasa si Mihnea-Vodd, ce veniati
sg inconjure pe al nostri, afiand cä Sinan a pierit i &tea
lui e biruitA, se trag inderet spre taberg.
In tr'acel minut Mihaiti, precum odinina se antati
de nemuritorul Omer, alerga inteo parte si intealta prin
tabera turas* autând pe Sinan, and, veclend de de-
parte pe Hasan-Pasa, se luà dupg dinsul strigandu-i sh
stea, de e vitéz, sA se lupte cu dinsul pept la pept si and
de cand era s5-1 ajung5 cu palosul ; dar Hasan fugia in-
sp5imintat si nu se putea tine pe piciere de grez5. El
merse de1i ascunse rusinea inteun crang spinos, de unde
d'abia a doua cli cutezh a esi la al sel.
Neptea opri mdceldrirea armatel musulmane i opizi
d'a fi cu totul sdrobith i risipit5'.
Românii se intersea triumfatori in tabera lor, inarcati
cu präcli bogate. Pe laugh tunurile lor, ce i le redobin-

www.dacoromanica.ro
 265

dise, alte tunuri marl d'ale du§manilor, cal multi §i mai

multe stéguri, intre care §i stégul cel verde §i sfint al
proorocului, fura trofeele acestel str5lueite cjile. Trei mil
Turd ziiceaii in câmpul bãthliei. Pierderea Románilor Inca
era simtitOre, cad Turcii se ap6rase cu curagitl. Apele
Neajlovului se ro§iserd de sangele vArsat in acea cli.
Spre a odihni sufletul cititorului de aceste scene san-
gerOse, istoriograful contimporan Walter ne povestesce
_aci o anecdota interesant5. El clice c5, in tOtA acéstà
expeditie a Romanilor impotriva Turcilor, doi cerbi do-
mestici insotirà pe Mihaiii-Voda, §i, chiar in vremea VA-
taliel de la Calugareni, sub focul §i vuetul tunurilor i
ale bombelor, el §edeail neclintit lang5 cortul lul, insa,
-omorindu-se unul dintr'insii, cel-l-alt de durere merse
{le se ascunse in padure.
Ast-fel fu acea vrednicà de o ne§térsh aducere aminte
di de batae de la CalugAreni, in care Românil scrisera
u sabie §i cu sange pagina cea mai strálucità din analele
lor. De clece orl mai putin numero§1 deck du§manii, ei
.cd§tigarà asupr5-le o biruintà stralucità §i avurá gloria
de a invinge un general 0115 atunci Inca neinvins. Mun-
teni, Moldoveni §i Ardeleni, soldatI §i c5pitani se lup-
tard toti ca nisce erol. Dar cinstea cea mai mare a biru-
intel se cuvine cu tot dreptul vitézului Domn. Prin in-
tocmirile sale cele ingeniOse, prin sAngele rece §i nein-
sp5imantarea sa, §i prin primejdia in care ii puse viéta,
el asigur5 biruinta. Inteacésta bàtãlie, ca in multe altele,
nu scim de ce a ne minuna mai mult in acest mare
b5rbat, de geniul s6i1 de general ori de vitejia lui de
soldat. Inteadevèr, tOte operatiile acestei bAtMil dovedesc
din partea lui Mihaiii §i a Rom5nilor o arta militara ma-
intata, care cu tot dreptul Ole minuna pe toll call cu-
nosc starea de pruncie in care se afla in acel timp acéstd
arta in tx.ità Europa.
Dacd cu acéstA biruintà nu se sfar§i atunci campania,
-ea contribui insh mult in urind la shvar§irea ei, cad

www.dacoromanica.ro
 266

demoralisa inteatat pe Turd luck, cand cre§tinii luara

mai thrcliii iar5§1 ofensiva, Turcii nu mai indriisniail, a se
mai me"sura cu din§ii §i nu se creclura in siguranta deck
puind cat mai in grabd Dundrea intre din§ii §i ingrozi-
torii lor vra§ma§i.
Exercitiul XXXIX.SA se analiseze arAtAndu-se : Care
slut punctele principale ale ac-Vunil ce se povestesce in
acest fragment istoric? In ce se as6mana si in ce se deo-
sebesce de bucata precedentg ? Ce d suflet acestel poves-
tiri ? Cum trebue judecatg din punctul de vedere al ne-
pArtinirii ?
Exercitiul XL. Sa se povest6scr, baglia de la Wes-
boeni, in sensul cum ar scrie-o un istoric turc.

26.
COOPERAREA ARMATELOR ROMANO-RUSE
IN CONTRA TURCILOR, IN RESBOIUL DIN 1877
de Titu Malorescu

Intrevederea 0 se hotare'sce pentru 16 August. In acea

qi,spre 8 ore séra, Principele sosesce in cartierul im-
perial la Gorni-Studena, unde este intampinat de Irnp6-
ratul Alexandru II §i de Marele Duce Nicolae. Pe fata
celui dintdiü e intiparita durerea pentru pierderile sufe-
rite §i grija de viitor. Cu mare cordialitate Imp6ratul i§1
exprima multumirea de a vedé pe Principele nostru in
Bulgaria §i speranta cd de acum inainte tote greutatile
1) E vorba de intrevederea dintre Domnitorul Carol si Marele Duce
Nicolae, comandantul armatelor rusesci in Bulgaria. Rusii refusase aju-
torul Romfmilor in contra Turcilor ; dar Turcil 11 bat ai Marele Duce
Nicolae este nevoit si cérA ajutorul nostril. Domnitorul Carol insä nu
voesce si faci acesta, Sea' o intelegere in privinia conditiunilor de co-
operare a armatel Romine. Spre acest sfiirsit se hothrésce intrevederea
de care se vorbesce aci.

www.dacoromanica.ro
 267

vor fi inl5turate. Iar Mare le Duce intréb5 indatk dac6

Principe le are intentia de a comanda armata romana" in
pers6nA. La r6spunsul Principelui, cA acésta «se intelegei
de la sine», Mare le Duce intampinä ca s'ar produce prea
multe greut4i, tiind-ca Principe le Carol nu ar puté fi
pus sub ordinele until general rus. «Firesce ca' nu»,
rèspunde Domnitorul nostru, «insh clece generali rusi ar
put6 fi pusi sub ordinele mele». Impératul Alexandru
ascultd discutia in tacere, apoi conduce pe Principele
Carol la cortul ce-I era pregAtit, el insu-sI se retrage in
simpla casA bulgäresck in care locuia. Peste putine mi-
nute sosesce Marele Duce Nicolae in cort si, in numele
impératului, oferã Principelui nostru comandamentul su-
perior asupra tuturor trupelor rusesci dinaintea Plevnei.
Mare on6re si mai mare eespundere I
Dupa un timp de reflectie, Principele primesce, de si
nume'rul soldatilor rusl concentray la Plevna nu trece-
peste 30.000 si din trupele române nu p6te fi deocam-
data adus in ajutor decat acelas nume'r de Omenislab,
contingent fatà cu armata si cu positia lui Osman.
A doua cli, Principele Carol plécA inapol si, puténd
de-abia sa se strec6re spre ,5i§tov prin nesfArsita rnultirne
de cärute cu ranitii de la Sipca si prin colOnele de tren,.
sosesce sera la Zimnicea, &dull in aceési cash', din
carecu putine septemani inainteImpèratul Alexandru
pornise peste Dunare plin de incredere intr'o grabnic5
isbandà.
In Corabia, la 19 August, Principele tine un consiliii
de rësboiii, la care jail parte Ion Bratianu, generalul
Cernat, colonelii Arion, Cerchez, Barozzi, Dabija, 815-
nicénu si maiorul J. Lahovari. Conform pareril maiorului
Lahovari si a Jul IOn Bratianu, si in contra parerii celor-
l-aly, Principele hotArèsce trecerea trupelor române peste-
Dunare chiar pentru a doua cli.
Trecerea avea sà se fad pe podul cel mare de 800,
metri, care cu invingerea atator greut5ti d'abia se con-

www.dacoromanica.ro
 268

struise de colonelul Eraclie Arion §i locot.-colonel Anton

Berendel la Sili§tiOra-Mhgura lângh Corabia §i care acum,
in intelesul celor convenite la Gorni-Studena," trebuia
desf5cut §i reconstruit la Nicopoll, precum §i tOte chile
de etape §i proviant trebuiaii ast-fel stabilite, conform
nouei base de operatie.
0 ordine de cli de la 23 Iu lie modificase organisarea .

armatel active prin imphrtirea in armata de operatiuni

§i armata de observatiune. lièmhind intact corpul II sub
generalul A. Radovici (numai generalul Manu se nu-
mesce comandant al artileriel armatel de operatiuni §i
este inlocuit la divisia a 4-a prin colonelul Angelescu),
cele dou'e divisil ale corpului I, formând armata de obser-
vatiune sub generalul Lupu, sint incredintate colonelilor
Pencovici §i M. Holban, §i din trupele lor se mai for-
tnézh o reserv5 generalh, avénd aici colonelul Cerchez
comanda infanteriei, colonelul Creténu a cavaleriei §i
colonelul E. Arlon a artileriei.
In cliva de 20 August pe la amiézh, dup5 serviciul divin
celebrat sub cerul liber de Episcopul Ramnicului, divisia
de reservh §i o brigadä a divisiei a 3-a incep trecerea,
p este Dungre pe la Si li§tiOra. La capul podului, in mij-
locul emotiel gen erale, sub arsita tropicale a sOrelui
Principele Carol, insotit de ministrul-president I. Brhtianu
§i de presidentul Camerel C. A. Rosetti, asistd ore intregi
la marele eveniment.
Trupele aü ordin sh. continue WA nOptea rnar§ul lor
spre Plevna.
In aceé§i cli generalul Cernat phräsesce ministerul de
r'esboit, inlocuit ad-interim de Mu Brátianu, §i este numit
comandantul armatei romane de operatiune sub ordinile
imediate ale Principelui Carol.
La 21 August Domnitorul nostru pléch din Turnu-Mhgu-
Tele prin Nicopoli §i sosesce dupd amiézh in setuletul
hulgar Poradim (40 kilom. spre Sud de la Nicopoli, 7
spre feshrit de la §anturile turcesci din Plevna), unde

www.dacoromanica.ro
 269

intr'o casd pgrdginitd, fdrd u§I, cu bãrtie lipitd la ferestre

lii aerul de putrediciune ce-1 r6pAndesc nenum6ratele-
cadavre din jurul Plevnei pând la Gornia-Studena, ii
stabilesce cartierul general. Pe tot drumul este insotit de
bubuitul tunurilor in urma vigurosului atac de trei clue
al lui Osman-Pasa in contra Peliytului, la care lima
13.14i1 pot resista.
In aceé§1 sérd §i a doua di primesce raporturile generali-
lor Soto v, acum §eful statului ski major, Krudener, coman-
dantul corpului IX rusesc, Krylov, comandantul corpultn
W. In curénd i se present i generalii Irneritinski i Sco-
belev, sosiy de la Lovcea, pe care o luaserd la 22 August,
intrerup6nd ast-fel comunicatiile lui Osman-Pap spre Sud
Dupd sosirea armatel romdne, situatia este conside-
rabil Imbundtitd, Cel putin in contra celor 65000 sol-
day turd din Plevna (pe care insd Ru§il II evaluail greOt
numai la 40-50000) std acum un efectiv de tot atety
ómeni al arrnatei aliate ruso-române, dintre care 35000
(cu 108 tunuri) sint roman! 5i 30000 (cu 182 tunuri) Ru§I,
ast-fel a§eday in jurul Plevnel :
In Vrbita, pe un plata' dinaintea Grivitel, divisia 4
romând ; la spatele el, in Cali§ovat, divisia 3 ; in Brislan
divisia de reserva ; cavaleria acestor divisii le acoperia
la drépta spre Vid.In Pelipt corpul IX rus, divisia de
cavalerie Lo§carev stabilia legdtura cu divisia 4 romanti ;
intre PeIi§at §i Radi§ova corpul IV ; la spatele Jul in
Tucenita, detaymentul Imeritinski.
Din primul moment al sosiril trupetor romilne, statul
major al Marelui Duce Nicolae, in cap cu Nepocoicitzki,,
insistd asupra until noti atac in contra Plevnei. Princi-
pele Carol se impotrivesce. 11 faut attaquer absolument,
intdmpind insä Marele Duce, inainte ca armata lul Sulei-
man Pap sä Ord sosi de la Sud-Vest in ajutorul lui
Osman. .5i ast-fel reincepe la 26 August bombardarea
inthriturilor turcqtl, bine intretinutd de artileria romAnd.
Ils sont crones, les petits Rournains, exclamd colonelul

www.dacoromanica.ro
 270

Gaillard, atasatul militar francez 1). A doua cli, 27 Au-

gust, bombardarea e deosebit de vie : 400 gurl de foe
cutremurä cerul. In partea Românilor artileria divisiel
4 este impiedicatgi in actiunea el prin focul infanteriei
turcesci dintr'un redan de hingd tabia Abdul-Kerim (nu-
mità de noi reduta Grivita, numal" la 900 metri distantA
de positia nOstrA. Regimentul 13 de dorobanti. (Vaslul si
Iasi), condus de locot.-colonelul Sergie Voinescu, por-
r caTMAGIIRELP
,
EA
EY:41E0pol!

Wilbert 0 Bris1n a

0 CalisomE
Bivolar 0Cop.1.0vcea
Erropo oVrbacr, OTrs Lenz4
0 ()Parlez

Car PONE
cl.
Plevne
*
Cr onta
,-) OPoradim
0 Rculi sova
0.!'easat
OToxeudit.
oBogot

nese la asalt sub plOia de srapnele din labia Abdul-

Kerim si, luptilndu-se piept la piept cu dusmanul otèr it,
isbutese sii intre si sd se mentie In acel redan, ilustrand
ast-fel botezul de foe al armelor romithe 2). Pentru 30
1) T. C. Viiarescu, u Luptele Românilor in resbelul din 1877-187So.
(Edit. II, pag. 291 ai 292)
2) VaslIe Alecsandri : Penef Curcanul :
Plecat-am nouè din Vaslui
*1 cu sergentul clece . . .

www.dacoromanica.ro
 271

August Nina Impératului) se hot5r6sce atacul general,

cu tOtà parerea contrara a Principelui Carol, care arat5
putinul efect al bombardAril de patru due §i g5sesce ar-
mata aliatà 1nc5 prea slabd pentru o asemenea actiune;
dar, rèmânénd singur de pärerea sa, trebue sá cedeze,
pentru a nu face sh se crédd, ca-1 este témh de valórea
tinerelor trupe române.
La 30 August se dä a§a dar a treia bátdlie inaintea
Plevnel. NOptea precedenta plouase i diminéta mai ploua,
tóta incunjurimea Plevnel era in celd. Atacul fusese ho-
tarit pentru ora 3 dupfi amiacla. Dar cu mult innainte, pe
la 11 ore, incep a se aucli de la aripa stanga dinspre
Radi§ova violente impu§caturi i o canonada, care tine
cate-va ore. Dupa felul nedisciplinat al generalilor ru,51,
trupele lui Scobelev atacase inaintea orei hothrite
atraseserà in luptá i bataliOne din corpul ml Krylov. Pri-
pita incercare este respinsa cu marl pierderi pentru Rup.
Din punctul de observare de-asupra satului Grivita,
Principele Carol d5 la ora 3 ordinul pentru asaltul ge-
neral. Céta se imprAgiase, dar reincepuse plOia. De unde
se aft', Principele pOte vedé o mare parte a câmpulm
de batae ; insa pând la extrema stanga rusésca sint 16
kilometri. La drépta, in partea român5., obiectul de atac
este reduta Grivita. Cu cel m:u mare avênt divisiile 3 si
4 n5vAlesc asupra §anturilor, dar focul Turcilor le nimi-
cesce, granatele plesnesc in parnintul de langa principe;
de douè ori trupele inaintézh pâtià la §ant, de douè on
ToI dorobanti, toll eaciularl,
Romani de vita veche,
Purtând opinci, suman, itari
Si cusma pe-o ureche.
Ne dase nume de Curcani
Un hatru bun de glume,
Noi am schimbat lângà Balceni
Porecla in Renume !
Precum Alexandri in poesie, asa Grigorescu in pictura au fficut din
clorobant tipul cel mal popular al ostasilor nostri.

www.dacoromanica.ro
 272

sint respinse, lasánd drurnul lor acoperit de morti, printre

care maiorul ontu i chpitanul Valter 1115racinénu, ale
chror cadavre sint infipte de Turd pe parapetul redutei
ca trofee lPe Principe nu-1 mai rabdà la locul de ob-
servare ; el se repede in mijlocul trupelor sale si le
imbhrbátézd la un al treilea atac. Acum se intelesese
causa neisbandel si a marilor pierderi : nu o singurd re-
duth avea Grivita, cum se phrea si cum ariita harta ruséscii
ci done, legate intre ele printr'un ant formând un fel
de cortinh, dar a doua, mai spre Réshrit, nu se putea zhri
deck duph trecerea unei vi, dupd o inhltime dinainte-i.
Sint 5 ore trecute ; Principele se indreptézd spre primele
ambulante, inch sub focul turcesc ; aid primesce scirea
eh atacul este respins pe tóth linia 1 0 singura speranth
mal rhmilnea pentru un succes partial : resultatul ulti-
mului atac al Románilor asupra redutei No. 1 de la Gri-
vita. Pentru a pa tra Orh, in amurgul serii, trupele rèmase
din divisia 4, sub conducerea locot.-colonelului Voinescu
si a chpitanului Groza, se aruncarh asupra teribilei redute,.
dinaintea chreia Rusii pierduse a doua lor bAtalie de
la 18 Julie. Duph cea mai crâncenh luptä, batalionul 2
de vêndtori (maior Al. Candiano-Popescu), regimentele
14 si 16 de dorobanti si 5 de linie isbutesc sh intre in
reduta, de unde Turcii se retrag pas cu pas in reduta
a doua, incercând in eedar sh cdstige positia pierduth.
Un stég turcesc i trei tunuri cad in mânile Românilor 3).
On6rea clilei este scapata, val6rea armatei romdne este
de acurn inainte dovedita In ochii tuturor ; dar pierde-
rile aliatilor sint enorme peste 16000 morti i raniti,.
dintre cari in partea nostril 2600 cu 59 ofiteri ; mai ales
brigada 1 a colonelului Iphtescir §i in deosebi regimentul
8 (locot.-colonel Poenaru) sint decimate.
Impératul Alexandru e cuprins de descurajare. Din-
1) Done din aceste tunuri slut acum asedate langfi statua lui Mihal
Vitezul si nnul la garda Palatului din Bucurescl

www.dacoromanica.ro
 273

tr'un extrem in altul, §i Mare le Duce Nicolae cu statul

se'fi major, generalii Nepocoicitzki i Levitzki, propun
retragerea tuturor trupelor dinaintea Plevnei pAn5 din-
colo de valea Osmel. Dar ministrul de rèsboiti, Miliutin,
se impotrivesce, §i Principe le Carol st5rue cu energie
ca armata aliat5 &à r5mde in positiile ocupate §i sh le
IntArescA prin §anturi sisternatiee, pentru care cel putin
armata romAn5 este Inzestrat5 cu sape Liman §i le póte
imprumuta §i. soldatilor ru§i. Alt-fel slut acum ascultate
sfaturile Principe till nostru ; pArerea lui prevaléz5, §i in
consiliul de eesboifi de la 1 Septemvrie se decide in sfdr§it,
ca Plevna sA fie investità prin blocare regulatA, sh se
atepte cu atacul final pan5 la sosirea trupelor din Rusia
§i s6 se cheme Indat5 din Petersburg generalul Tod le-
ben, celebrul ap6r5tor al Sevastopolulul de la 1854,
pentru a dirige lucr5rile In contra noului Sebastopol
turcesc de la 1877.
Luptele partiale continu5 neintrerupt In jurul PlevneI.
Turcii incerca de mal multe orI sA ne ia inapol reduta
Grivita, dar totdéuna in zadar. Reduta ocupat5 de noI
find ins5 sub focurile turcesci din reduta No. 2, Prin-
cipele ordonA pentru 6 Septembre un not' asalt asupra
celei din urmii, sub comanda colonelului Sachelarie ; de
patru ori trupele române (din regimentele 9 §i 15 de do-
robanfi, 1 §i 7 de linie) navglesc pAn5 la glasiul redutel,
dar sint In definitiv respinse cu pierderea a 583 soldap
§i 20 ofiferi morti §i rAniti.
Timpul trece cu grefi ; armatele rusesci din cele-l-alte
ciirnpuri de rèsboifi stall pe loc : tOte privirile slut atin-
tite asupra Plevnel. Aicl, spre calamitatea trupelor aliate,
plou5 mereil §i pe la sfár§itul lui Septemvrie incepe s5
§i ning5. Trupele ail multi bolnavI. Cel pufin aprovisio-
narea armatel nOstre este destul de bine Ingrijità prin
activitatea interimarului ministru de re'sboifi Lin Bra-
flaunt, dar §i Osman-Pa§a primesce din spre Apus colOne
de munitiuni §i de proviant. Spre a-I thia comunic5rile
Retorica de Adameseu si Dragomirescu. 18

www.dacoromanica.ro
 274

in acesta parte, Principe le trimite pe Kry lov cu cavaleria

ruso-románfi peste Vid ; dar generalul rus se arat5 inca-
pabil §i, duph propunerea Principelui, este depa'rtat de
la comanda sa.
La 15 Septemvrie sosesce in sfdr§it generalul Todleben
§i este numit adlatus al Principelui Carol, spre marea
multumire a amândurora, iar Printul Imeritinski, .5ef al
statului major, in local lui Sotov. Acum incepe blo-
carea intregei Plevne prin int5rituri de p5mint jur im-
prejur, ceea-ce Insà, in deosebi pentru a inchide cercul
spre Vid, mai reclamg sosirea malt a§teptatelor trupe
din Rusia.
La 26 Septemvrie incep a sosi §i acestea. Trupele
puse sub comanda Principelui Carol se sporesc pan6
aprope la 100000 ómeni, de-abia de ajuns pentru blo-
carea §i cucerirea Plevnei, cu tOte ilusiile Marelui Duce
Nicolae.
De la 1 Octomvrie, vreme frumcW, dar §i frig neobici-
nuit. La imbolnavirile de pan'acum se adaugd degergrile.
Ambulantele nOstre sint insg relativ bine tinute, multu-
mita' energiel lui Davila §i a medicilor militari de sub
ordinele lui. RnitiI i bolnavii transportabill sint eva-
cuati peste Dunke, unde intAmpinA deosebita ingrijire
organisatfi de Elisabeta DOmna.
In cliva de 7 Octomvrie regimental 7 de linie, bata-
lionul 1 de vênàtori i ate un batalion din regirnentele
5 §i 13 de dorobanti, incércA un nofi atac in contra re-
dutei a doua de la Grivita, dar atacul este din nofi res-
pins cu pierderea a o mie soldati §i 22 ofiteri, mai ales
in urma nechibzuintei colonelului Al. Anghelescu, care
si este inliturat de la comanda divisiel 4 §i trimis indAret
la corpul de observatie din Calafat.
Spre inchiderea cercului de blocadg la Apus, se aratd
necesarà luarea marel redute turcesci de la Gorni-Dubnic,
de-a stánga Vidului. Principele Carol ordona acéstA acti-
une importantà pentru 12 Octomvrie §i, spre a o masca,

www.dacoromanica.ro
 275

o combina cu o bombardare generala in jurul Plevnei.

Atacul principal este incredintat gardei rusesci sub con-
ducerea lui Gurco ; Romanil participa la bombardare
(colonelul C. Budi§teanu e ranit in tranpe) ; Ru§ii se
lupta inverpmat §i isbutesc séra tarcliii sà pue mana pe
Gorni-Dubnic prin surprindere, facênd pe Ahmed Hifzi
Pap prisonier cu 2300 Omeni i 53 ofiteri. Irma pierde-
rile Ru§ilor sint iar4 excesiv de marl, din pricina obi-
ceiului de a inainta fara lucrari simultanee de acoperire
§i indeobte din pricina lipsei de crutare a trupelor din
partea comandantilor.
Dar orl cat de marl ar fi fost pierderile, resultatul ca§-
tigat le covarpsce ; cad acum Plevna este in adev6r blo-
catd, iar de la sórta Plevnei atarna sOrta intregului
resboie.
Rornanil ll intind liniile fortificate de dinaintea redu-
lelor turcesci de la Opanez pana la Bivolar (unde coman-
deaza colonelul Rosnovanu), iar Ru§ii de la Etropol pana
peste Gorni-Dubnic. Vr'o 30 de intarituri, lunete, redane
§i redute se construesc de trupele nnstre de genii'', sub
conducerea colonelului Berendel §i a maiorului Gheor-
*du, in trei linii succesive de ap6rare intre Grivita
Riben. Si dincolo de Vid, pana aprópe de Gorni-Dubnic,
lucréza Romanii cate-va intdrituri, in care se adapostesc
apol grenadirii rusesci. Generalul Manu, comandantul
artilerid, recumosce mereii positiile bateriilor.
Deprimatul Impérat Alexandru se muta la Poradim,
in casa de-abia reparata a Principelui Carol, pe care i-o
oferise acesta. Principele se instaléza intr'o colibii sub
acoper4 de pae, avénd numai o odae cu vatra i o ea-
maruta umeda, lipità cu parnint. pilele de 21-22 Octom-
vrie le intrebuintéza pentru inspectil dincolo de Vid,
sub focurile redutelor turcesci, pe pséua din spre Sofia,
de unde se vestesce, ca o parte a armatel lui Suleiman
sub Meberned Ali Pap vrea sa incerce deblocarea Plev-
nei. Intre aceste griji mai are sh se ocupe §i cu aplana-

www.dacoromanica.ro
 276

rea neintelegerilor dintre Mare le Duce Nicolae §i gene-

ralul Todleben.
In acela§ timp Gurco desvolta planul pentru a doua
trecere peste Balcani ; lima Marele Duce Nicolae arnana
tot, pand dupa caderea Plevnei. Deocamdata se forrnéza,
sub conducerea lui Gurco, un mare deta§ament, caruia
i se alipesce brigada Cantilli din divisia 4, pentru a im-
pedica dincolo de Vid apropierea Turcilor de la Orbanie
sail o eventuala e§ire a 1u Osman Pa§a, §i se pregatese
in acela§ scop instructiile catre trupele rornâne pentru
lua rea RahoveY.
La 7 Noembrie trupele romane (6000 Omeni : regi-
mentul 10 de dorobanci, cate un batalion din regimen-
tele 1, 4 §i 15, o companie din regimentul 6, o corn panie
de genii"' §i regimentele 2, 7 §i 9 de calara§i cu 22 tu-
nuri) sub comanda colonelului Slanicénu, incep actiunea
contra Rahovei, ajutate din spre Apus §i Sud de vre-o soa
Ru§i sub generalul Meyendorf, care comanda §i un regi-
ment de hlani, o brigadd de ro§iorI §i ate o baterie
romand §i rusésca, iar de pe malul stang al Dunaril de
generalul Lupu cu regimentul 3 de Dorobanti §i 2 baterii
postate la Bechet. La 9 ore diminéta, tote bateriile dim-
prejur incep un foc concentrat asupra intariturilor Raho-
vel, care tine 3 ore ; Turcii fespund cu vioiciune ; regi-
mentul 10 de dorobanti dupa mad pierderi ia cu asalt
o mica redutd inaintata, §i apoi reincepe violenta cano-
nada, urmata de asaltul asupra celor-l-alte redute. Tru-
pele inaintêza pana la §anturi, dar nu pot resista plóel
de proectile. Colonelul Slanicénu ordona retragerea
o executa a§a de precipitat, incat lasa positiile Turcilor
fara observare. Generalul Meyendorf, intarit de un bata-
lion din regimentul 1 de dorobanti, se mentine insa in
build positie la riul Ogost, §i maiorul de marina N. Di-
mitrescu-Maican scufunda monitorul turcesc din fata Ca-
napiei. (Un alt monitor, langd Macin, ii scufundase ma-
iorul Murgescu la inceputul fesboiului). A doua i, céta

www.dacoromanica.ro
 277

ImpiedicA reluarea operatiilor. Dar la 9 Noemvrie, Inca

de cu nópte, Turcii incerch e§irea navälind in contra
dorobantilor de la Ogost. Ace§tia resist5 cu thrie, §i dupd
energica ofensiv5 a ciipitanului Meri§escu, care inlocuesce
pe rhnitul maior Mateescu, Turcii sint siliti sd se abatä
in josul podului de la Skit, unde pierd jumetate din sol-
datil for ; cea-l-alth jumetate scat* neputend fi urmiirita
din pricina neguril. La amiqi Românii intrA in Rahova,
prirniti cu entusiasm de populatia bulgar5.
Românii aii pierdut inaintea Rahovel 200 soldati §i 5
ofiterI, printre ace§tia maiorii Ene §i Giurescu. Colonelul
Slanicenu, care se arfittase nedestoinic, e inlocuit prin
colonelul Lecca. Dealtminteri luarea Rahovel consfin-
tesce In ochii Ru§ilor prestigiul armatel române. Cu
deosebit5 laud5 sint amintiti In raportul generalului Me-
yendorf, colonelul Creténu, maiorul Mateescu, «eroicul»
apitan Meri§escu (pe care Principele Carol 11 inaintéz5
indat5 la gradul de maior), cfipitanul de artilerie Hepites
§i locotenentul de stat-major Lambrino, «la care activi-
tatea, agerimea §i bravura sint trecute in obiceiii». Iar
Marele Duce Nicolae scrie Principelui Carol : tint tou-
jours did heureux de reconnattre la brauure et les solides
qualitis militaires de ?armee roumaine. Le succes de Ra-
houa appartient tout entier aux armes roumaines0.
Inteun consiliii de resbohl, tinut la Impératul, se hotd-
rasce (13 Noembrie), ca trupele nóstre s5 continue ope-
ratiile in Bulgaria apusenA, §i Rahova cu Nicopoli sa
rernfie ocupate tot de nol Oa la incheerea pficil. (Ad-
ministratia civi1 5 o p5strez5 Ru§iI). Dar incerc5rile lui
Brätianu de a ne asigura participarea la viitOrcle trathri
de pace, nu primesc de la Imperatul Alexandru nicl un
respuns 15murit.
In urma acelui cousin de resboiii se faCe o nouà im-
p5rtire a armatel române : divisiile 2, 3 §i 4 forméx5
corpul I sub generalul Cernat inaintea Plevnei, divisia I
§i divisia de reservd din Calafat corpul H, sub generalul

www.dacoromanica.ro
 278

Haralambie, cu menirea de a opera in Bulgaria de la

Apus. Colonelul St. Falcoianu fusese nurnit inch dia
Octombrie §ef al statului-major general in locul colo-
nelului C. Barozzi, trecut ca director la ministerul de
rtsboit.
Cu sosirea ernii comunicatia spre Romania devine ne-
sigurh, podul de la Nicopoll e clilnic arnenintat de ghe-
turi, cel de fier (de mult comandat in Rusia) se intarclie
prin obicinuita negligenth a administratiel ruse§ti ; tru-
pele sufer de lipsa lemnelor de foc. Pe de alth parte
lush, mijlOcele de resistenth ale lin Osman-Pa§a, de cand
i s'a thet ori-ce leghturh cu lumea din afarii, sint sleite-
§i predarea Plevnei saü o incercare de e§ire nu mai pot
intarclia.
De la 26 Noemvrie tunurile turcesci fi slabiser5 focul ;
la 27 11 incetarh cu totul.
In sfar§it, in memorabila cli de 28 Noemvrie (10 De-
cemvrie) 1877, la 7 1/2 ore diminéta, prin negura dés5,.
care impedeca vederea, bubuitul tunurilor din bateriile
turcesci de pe imiltimele de laugh Vid sernnalézit ince-
putul actiunii finale. In curénd colóne de trupe din ar-
mata lui Osman tree peste cele doug poduri de laugh
Opanez §i nhvhlesc asupra redutei de la Gorni-Etropol..
Odath cu e§irea din Plevna, Turcii phrasesc tabiile de la
Nord, §i faimOsa reduth No. 2 de laugh' Grivita, in care-
intra Romanii. Principele Carol dase des-de-dirnineth
ordin generalului Cernat de a trimite 4 bataliOne cu
baterii ale brigadei Sachelarie, spre intarirea divisiel 1
peste Vid. Acum alérgh in a doua reduth a Grivitei §i
afland aid, c i Bueova e evacuath (locot.-colonel Al-
giu intrase acolo), poruncesce divisiei 2 sh inainteze pc-
MI6 linia.
In acest timp grenadiril rusesci de la Etropol nu pot
resista surprincl8torului atac al Turcilor §i pierd reduta
cu 8 tunuri. Reduta urmAtOre este de asemenea luata
de asaltul turcesc. Dar peste putin cele dou6 divisil de

www.dacoromanica.ro
 279

grenadirl se reculeg, artileria incepe a lucra cu putere,

na'vala Turcilor este opritg. Irish desperatele lor lacer-
cad de all sparge drumul inainte aduc divisiile rusesci in
cea mai critica situatie. Se facusera 10 ore. In acest
moment sosesc trupele române in flancul drept al dus-
manului, pe când o brigada a divisiei a doua de grena-
din ii atach de la stânga. Turcii sint siliti sa se apere
din trel parti, iar alte cete ale lor, vr'o 12000 omen!,
coborandu-se cu gramada din redute, II inghesue de la
spate si le impiedecii intOrcerea inapoi. Bata lia se trivet--
tesce in loc i acopere campul inghetat cu mil de morti
si de ranitl. Macelul continua pana la amiacll. Trupele
romane din divisia 3 luasera 2 redute de la Opanez cu
asalt (brigadele Boranescu-Sachelarie si colOnele conduse
de colonelii Sachelarie si Dona si de maiorul C. Pruncu,
artileria coma ndata de generalul Manu); a treia reduta
de la Opanez se preda cu 7000 Omen! si 6 tunurl. Iar
divisia nOstra 4, inaintand spre Vid, se intalnesce cu
brigada rusesca de grenadiri, care inconjurase flancul
stang. Ast-fel armata turcésca se vede pretutindeni im-
presurata. Sà inainteze nu mai pOte, i drumul spre-
Plevna inapol il este thét. Osman-Pasa, sarind de pe
calul impuseat sub el, e ranit la piciorul stang i tran-
sportat intr'o casuta laugh podul de piétra de peste Vid.
La ora 1 dupa a miacll, aperatorul Plevnei, pierclend ori-ce
nadejde de scapare, poruncesce sa se ridice stégul alb
si trimite un sol la cel mai apropiat comandant al tru-
pelor dusmane.
Acesta e colonelul Cerchez, care prin focurile turcesci
inaintase de la Bucova spre Vid. Colonelul Cerchez, in-
sofa de colonelii Anion i Berindel, urméza pe trimisul
turcesc i Oun5 infra' in casuta de Mnga pod, unde
daii de Osman. Cu respect saluta oflteril roman! pe ma-
rele ostas ; acesta le declara predarea sa 5i a armatei, si,
oferindu-si sabia, incredintéza marinimid biruitorilor pe
soldatii seI i pe locuitorii din oras. Colonelul Cerchez,

www.dacoromanica.ro
 280

adanc miscat, refusa sabia eroului de la Plevna pana va

hotari Principe le Carol ; dar, sosind generalul Ganetzki
impreuna cu adjutantul Impèratului, generalul Strucov,
acesta cere lui Osman-Pasa sabia si neconditionata pre-
dare a intregei armate. In starea desperata, in care se
afla, Osman sta cat-va timp pe ganduri ; apoi, fara a clice
un cuvint, 41 descinge sabia impodobita cu pietre scumpe
un dar al Sultanului si o preda In manile rusesci.
Principele Carol, la scirea predäril lui Osman, trece
prin Opanez, unde e prirnit cu entusiasm de divisia a
treia, si, indreptandu-se spre Vid, d'abia póte inainta
prin invèlmasala neinchipuita a colOnelor de prisonieri
cu escortele lor, a transporturilor de raniti, a minor de
care cu locuitori fugari din Plevna. AprOpe de pod se
intalnesce cu trasura pazità de calarasi din regimentul 3,
care ducea pe Osman spre orasul pustiit ; langa el se
afla Tevfic-Pasa, iscusitul inginer-constructor al Intaritu-
rilor de pamint din jurul Plevnel. Osman, sprijinindu-se
de cosul trasuril, se ridica in picióre, iar Principele ii
Intinde mana si-I exprirna cu caldura, admirarea sa pen-
tru eroica ap6rare.
A doua 0i, 29 Noemvrie, Domnul Romaniei Insotesce
pe Irnpèratul Alexandru II si pe Marele Duce Nicolae la
intrarea solemna In Plevna si primesce din tOte partile
felicitdri pentru partea ce a luat-o armata romana la
mult asteptata cucerire. Osman-Pasa este adus inaintea
lor. Imp6ratul ii restitue sabia, si numerosi ofiteri rusi
si romani, care umpleaii curtea, if fac ovatiuni. Ilustrul
prisonier este apol escortat 'Ana la Bucuresci si de aci
spre Kiev in Rusia, unde rèmâne pe timpul cat mai tine
r6sboiul. La IntOrcerea in Constantinopol (Martie 1878),
Padisalml, haräzindu-I nurnele de Gazi, II incinge sabia
vechiului Abdul-Hamid I «biruitor ca tine».

Cu luarea PlevneI sOrta rèsboiului este ca si hotarita,

iar participarea armatel romane se apropie de sfarsit.

www.dacoromanica.ro
 281

La 1 Decemvrie 1877, Principe le Carol, printr'un ordin

de cli citit de Printul Imeritinski, depune comauda peste
armata rusésca de la vest, §i la 5 Decemvrie Impèratul
Alexandra sosesce In Bucuresci, de unde ti continua
drurnul spre Petersburg. In ultimele dou6 consilii de
rësboiü, tinute la Impèratul, intre Principe le Carol §i Ma-
rele Duce Nicolae cu generalii Todleben, Miliutin, Obru-
cev §i Nepocoicitzki, se dispune pe de oparte reinceperea
actiunil lui Gurco §i a lui Radetzki in Balcani, lasan-
du-se in observarea Corpului Zimmermann din Dobrogea
evadrilaterul Rusciuc-Silistria-umla-Varna ; pe de alta,
se mentine planul ca trupele romane, care Inca de la
17 Noemvrie ocupaserd Lom-Palanca, s atace Vidinul
spre a curati tèrmul drept al Dunarii de fema§itele ar-
matel turcesci. Totdeodath se WA m8surile necesare pen-
tru prisonierii de la Plevna ; 40000 de soldati cu 10
pa§ale §i 2128 ofiteri caclusera aid in manile aliatilor.
Dintre el, 15000 de Omeni aveati sh fie internati in Ro-
mania, cei-l-alti sa fie escortati de una din divisiile nóstre
panii la granita rusésca.
Conform acestor dispositil, Principele Carol, dupa ce
a inaintat generali pe colonelii M. Cerchez §i G. Anghe-
lescu §i a distins pe generalul Manu §i pe multi alp
oficeri pentru meritele lor in fesboit, ordona la 7 De-
chemvrie ultima impartire a armatei romane. Corpul de
Vest, sub comanda generalului Haralambie, cu divisiile
1 §i 4 (colonel Lecca §i general G. Anghelescu, §efi de
stat-major Baicoianu §i Argetoianu, artileria sub Hor-
batchi), ce-va mai tarp"' §i cu divisia 2 (general Cer.
chez) e destinat sà opereze spre Vidin ; o divisie de re-
serva sub colonelul Sl5niceanu rèmane in Calafat ; iar
divisia 3 sub generalul Racovità e intrebuintat la escor-
tarea prisonierilor pana la Prut.
Acum in sfar§it Domnitorul se pOte intórce la Baca-
resci. De 6 luni lipsia din capitala pril. Dar tocmai in
clilele de 7, 8, 9 Decemvrie un ne mai pomenit viscol

www.dacoromanica.ro
 282

acopere intrega vale a Dundril, din Balcani 'Ana in

Carpati, cu déluri de z5pad5. Gerul ajunge la 22 grade
§i precum aduce tuturor trupelor active cele mai grele
suferinte, pricinuesce 'nth-tea multor raniti §i prisonieri.
Liniile de etape de la Plevna spre Bucurescl sint insem-
nate cu cadavrele celor degerati.
De-abia la 10 Decemvrie Principele p6te porni din
Poradim §i spre nOpte ajunge pang la Nicopoli. Cu pri-
mejduirea vietil trece a doua cli Dun5rea intr'o §aluph
(sloiurile de ghiat5 rupseser5 podul) §i nu sosesce deck
MOM in sera de 14 Decernvrie la Pitesci. Aci primesce
adresele Parlamentului, deschis de la 15 Noemvrie (adre-
sele eraii sa-I fie aduse pe campul de résboiii, dar dele-
gatiunea parlamentar5 se troenise in Caracal) §i la 15
Decemvrie 1§1 face cea mai serbOtoritg intrare in Capita15.
Intre aceste, pe tormul drept al Dundrii, armata ro-
man5 inaintéza spre Vidin. Diviza 1 ocuph la 10 De-
chemvrie Arcer-Palanca, §i la 12 Decemvrie recunOs-
cerile regimentului 2 de chl5ra§i se intind p5n5 la Vit-
bol, aprOpe de Vidin. In aceé§1 cli generalul Gurco cu
80000 Omeni sosesce la Orhanie : in timp de 9 dile, dup5
grozave opintiri §i cu pierderea a mil de soldati, II ter-
rnin5 faimOsa a doua trecere peste Balcani in mijlocul
ernei §i ocupà Sofia. i generalul Radetzki strgbate pa-
sul ipca, silind pe Vezel-Pa§a cu 25000 Omeni sa capi-
tuleze, §i la 29 Decemvrie inträ in Cazanlic.
Tot la 29 Decemvrie colonelul Lecca, dupd o lupt5
de dou6 ore, alungh pe Turd din Nazir-Mahala §i Vit-
bol, §i incinge ast-fel blocarea Vidinului, des5vdr§it5 spre
Sud-Vest prin ocuparea Adliei de catre Sarbi. CetAtuia
Belgradjic, la 58 kilometri in Sudul Vidinului, inataca-
bilà in vArfurile el de stanc5, femane sub observarea
brigadel Cantilli.
In cliva de 12 lanuarie 1878, pentru a mai stringe im-
presurarea Vidinului, apOrat de 12000 Turd sub Izet-Pa§a,.
se face un atac general asupra redutelor inaintate. Era

www.dacoromanica.ro
 283

iar5§ o cli de cé15. Divisia 1 isbutesce in curênd sa. ia

Rupcea §i Rainovcea. Divisia 4 operéz5 in contra Tatar-
gicului §i Novoselel ; dar brigada Crutescu, find slab con-
dus5, numal Tatargicul se p6te lua, Novosela rémane-
in mânile Turcitor. lush cele mal importante obiecte ale
atacului erafi Smdrdanul §i Hinova. Aceste positil, tntà-
rite prin 3 redute impreunate cu tranve, alcdtuiati cheea
Vidinului. Dup5 amiacli, in urma actiunil divisiilor 1 .5i
4, generalul Haralambie d5. ordin divisiel 2, sub gene-
ralul Cerchez, sil incép5 asaltul. Din trupele de atac,
comandate de locot-colonel Cotrut, regimentul 4 de B-
uie, in cap cu maiorul Stoilov, n5v51esce la centru asu-
pra celor dou6 redute de la Smardan, pe când maiorul
Teleman din regirnentul 6 de linie ocolesce positia §i
sosesce in momentul cel mal critic pentru a IntAri lupta
crancenh a regimentului 4 ; atunci §i regimental 8 de
dorobantl, dat de divisia 1 §i condus de locot.-colonelut
Holban cu maiorul Stroja, se repede prin apa i ghetn-
rile pâraului Delena i cu marl pierderi ocupd reduta
Hinova.La 6 ore sera succesul insemnatului atac este
asigurat.
Acdsta a fost cea din urmd isbanda a armatel romdne.
Cad, de §i mai ales acum bombardarea Vidinulul rein-
cepe cu energie, t6th actiunea este intrerupté prin in-
cheerea armistitiului. Luptele incetéza la 19 Ianuarie
pretutindeni. Diva o conventie incheêtã intre generalut
Mama §i Izet-Pap, trupele române intra la 12 Fevruarie
in Vidin ; la 13 Fevruarie Suleiman-Efendi cedézd colo-
nelului Cantilli garnizóna Belgradjiculul.
Exercitiul XLI. SA, se analiseze, arätându-se : care
shit momentele mai insemnate ale cooperäril armatei ro-
mane in acest résboiti ? Care sint persOnele care ail con-
tribuit mai mult la asigurarea succesului final ? Ce se pOte
clice de nepärtinirea autorului ?
Exercitiul XLII. Sa se resumeze in scris pAstrându-se
stilul istoric.

www.dacoromanica.ro
 HI.
SPECII SECUNDARE ALE GENULUI ISTORIC

27.
0 CALATORIE INAINTE DE 1848
TAEMORIU (sub formal de epistola adresatkluf V. Alecsandrl In 1881)
de Ion Ghica 1)

lubite amice,
Açli te pui in tren la 9 s6ra, dup5 ce al pi-Liza bine
la Hugues sail la Brofft ; arAll tichetul conductorului care
vine §i ti-1 timbréth cu clqtele, fumezi o tigar5 doilè
pdnfi la Ploesci ; acolo Iii bei cealul in tihn5, te intorci
1) Miscut In Bucuresci, la 1816, Ion Ghica studiti mai intAiti la Sfintul
Sava, luiind lectiuni de gramatich de la Heliade. Se duse apoi la Paris
unde urmA la facultatea de sciintc si la scóla de mine.
La 1841 dobindi titlu de inginer de la scAla de mine si se intArse in
Tail en gand sii fie intrebuintat la exploatarea salinelor sau sA dobAn-
déscfi o catedrA la Sfintu-Sava.
Flind rëü vëclut la Palat din causa ideilor sale liberale, pe care le
manifests( cu orl-ce ocasiune, tatfil sèü 11 sfAtui sä se dna la lag pentru
cat-va timp. Aci a fost profesor la Academia MihAilénA, unde a avut de
coleg, intre alp!, pe Mihail Koglilniceanu.
Profesoril cel noi, cu amicii lor, produceafi o adevirati miscare in
zspirltul public, gonind o sumii de idel ruginite.

www.dacoromanica.ro
 285

in vagon, apol te infUsuri bine in tartan, iti pul paltonut

c5p6tditi, te lungesci pe canapétia de catifea rosie san
in vagonul pat, dorml ca acash vre-o nouè césuri, §i la
opt diminéta te de§teptI la Roman. Aid cafea cu lapte
cu un kipfeldoH, §i 17 césuri, minut cu minut, dupu
ce al plecat din Bucurescl, te gUsescl transportat pe
malul imbAlsknat al Bahlulului, in fosta capitard a fostulul
Venind in Bueuresti, el fu unul din organisatorli revolutiunil de la
1848.
Revolutiunea deveni, dupii fuga lui Bibeseu, stipani pe situatie. Gu-
vernul provisoria, indati ce trecura primele momente de agitatiune, se
apnea -de lueru, prepara leg!, prepara ehemarea unel adunari consti-
tuante si numesee representanti oficiall : la Franefurt (dieta German(el)
pe Ion Maioreseu, ia Paris pe Alexandru Goleseu si la Constantinopole
pe Ion Ghica.
Ghica se afla in capitals Turciei inca din Maiii, inainte de isbuenirea .
revolutiunii, trimis ea si pregatesek spiritele kmenilor politic!.
In Septemvrie 1848, fruntasii micärii revolutionare fur% exilati. Ghica
rëmase la Constantinopol, silindu-se sä destepte In lumea diplomatiea
simpatii pentru Romani.
In 1854 i se propuse de ambasadorul engIez sk se duck guve rnator-
(bey) in insula Samos, unde era cuibul piratilor din Arhipelag. El,
dupa staruintele amicului ser Resid-Pasa, primi sarcina pentru trei Ian!,
dar stete cati-va ani (1854-1859), reusiond prin mgsuri intelepte si prin
ajutorul unui vas franeez, sfi starpésea piratii din Arhipelag.
Venind in Tara, fu ministru in Moldova si Muntenia.
La 1866 fu dintre conduatoril miseirii care r6sturna pe Voda Cuza.
De la 11 Fevruarie a fost in mai multe randuri ministru si president
de consilia ; apoi a representat !era la Londra in curs de vre-o nod&
ani, dar, dln causa bold i batrinetii, s'a retras si a murit apol la
mosia sa in 1897.
Principalele lid opere sint sConvorbiri economiees, o ineereare pe
deplin isbutita de a presenta inteo forma cat se pOte de simpli diferite
chestiuni de economie politicA.
Sub titlu (Serisori ektre V. Alexandrb, se euprinde o serie de articole
in forma epistolara, insemnate memorii asupra evenirnentelor petrecute
in timpul sea, sad studii asupra unor cestiuni importante.
Intre aceste epistole se aflii i studiul asupra lui Ion Campinenu, pe
care 1-a citit la Academie.
«Amintiri din pribegia dupii 1848., cuprinde multe serisori ale JuL
Bileeseu, ale ha Heliade, Goleseu, Rosetti s. a.

www.dacoromanica.ro
 286

principat al Moldovei, unde ajungi dormit, mancat §i

odihnit. CAlAtoria, mAncarea, cu bac§i§ cu tot, te-a costat
80 de fraud. El vecli, acum 40 de ani nu era a§a.
Imi aduc aminte CA odath plecam din Bucuresci spre
Moldova.
Dupà mai multe visite pe la Vornicie, la Postelnicie,
la Agie, la casa po§tei, alergAturi care ail dalnuit vre-o
clece dile, intr'o Vineri, in sfar§it, pe la orele 3 d. a.,
trosc, plosc, intrà in curte opt cal cu dol surugii, pre-
cedari de un clau§ cAlare. Cat te §tergi la ochi, in0rase
cail ate doi doi la trAsura, un fel de bri§cA u§orb, s'o
duel cu un cal ; inteo clipti eram In capul Podului Tar-
gului de-afara, bariera Mo.silor de astAcli ; chiMati §i
plesniall surugiii pe ulitele Bucuresciului, de ridicail
lumea in piciOre ; bArbati §i femel alergail la u§1 0 la fe-
restre, ca sh vadd cine trece.
La stréjA un fel de logofet, in scurteicA lunga de pam-
briii verde, se aratA Inaintea cailor.
Ho, ho 1 §i opresce trenul, cine sinteci dumnia-
vóstrà ? me intreb5, apropiindu-se cu §apca In manA pe
u§a trAsurili.
Sint cutare, ii respund eii, declinandu-i numele 0
pronumele.
CApitanul de bariera scosese un petic de hartie din
buzunar §i Insemna cu creionul clisele mele, muind vtlrful
creionului de plumb la fie-care literA.
i unde mergeti dumnia-vOstrà ?
La Ia0.
SA nu fie peste granitA ?
In Moldova.
Dar papport aveti ?
Scot papportul §i i-1 arAt ; cApitanul mi-1 la din mânü,
se uità la dinsul, il mai intórce, §optesce ce-va cu se-
cretarul séti, apoi intrà amandol in cancelarie, de unde
es dupd o jumAtate de cés cu pana la ureche §i, Indoind
papportul pe cute, mi-1 lnapoézA cu cuvintele :

www.dacoromanica.ro
 287

S5 umbli s5n5tos, cocona§ule.

La barier5 se ispr5vesce caldarimul §i o lu5m pe §leaii
cu rOtele in noroiii 0115 in bucea, call la pas §i surugiil
croindu-le cu bicele la dungi be§icate pe spinare.
Dupà patru ore de rAcnete §i injuraturi de crucl §i
rescrucl, Anti §i evanghelii, pe la opt sera, intrAm in
curtea po§tiel de la Sindrilita ; piclórele cailor pocniau
de cate orl e§iail din noroiul gros, clelos §i adanc. F5-
cusem 16 chilornetri.
Acolo, duph ce m'am rugat §i m'am certat vre-o date
césuri cu c5pitanu1 de po§t5, cu c5pit5nesa §i ciau§ul,
mi s'a dat de hatir un surugia cu §ése cal in loc de
opt scri§1 in podorojne i ; §i, pe cand se ridica lucéférul
de (J1115, eram la Movilita, altd po§t5. Aici refuz complet
de a me porni inainte ; argumentul c5pitanului era con-
vingétor :
Cum s5-ti dail cal, domnule, p5cate1e mele, ci
a§tept din ces in ces sil pice curierul rusesc de la Tari-
grad; §i cu omul imper5tesc nu e glum5, c5-I sciu
piipara.
Tat5-me dar oprit in drum, Domnul scie cat.
Capitanul, om politicos, m'a poftit in odaea de mosa-
firl, sä me inculclesc §i s5 me odihnesc pan'or sosi cal
din sus sail din jos.
Pe un pat-sofa, de la sobh pand la ferestru, dormia
de-alungul cripitanesa cu un copil la sin, al5turl cu cul-
cu§ul cApitanului, care la strigutul de stentor aL suru-
giului met], s5rise din plapomd numal in papucI §i in
cAma§5 de borangic ; piclOre la piclOre cu cupitiinesa
dormiau sforuind dol Nell c515torl, care, ca §i mine,
a§teptail sosirea de cal. 0 culdura amestecata cu duhóre
de Orneni adormiti, de nu-li puteal trage sufletul.
Sambilt5 sera ajungem la Urziceni, capitala judetului
Ialornita, ora§ innecat in mocirlii clintr'un cal:a la altul.
Peste cli incepuse un vent rece §i norolul se invirtosla
stringendu-se de frig, luck incet, incet se facuse tare

www.dacoromanica.ro
 288

ca fierul, formAnd o cale sdruncinat5 ; rOtele s5riati din

hop, in hop, aruncandu-me la fie-care pas al cailor
dintr'un colt intr'altul al tr5surii. Pán5 la jum5tatea
postei M5rgineni am mers cum am mers, dar acolo,
dand inteun v5gas adânc inghetat, rn'am pomenit cu
trAsura Intr'un pes ; se rupsese osia si rem5sese in trei
rote. Surugiii desc5lecar5, se uitarg, deter5 fie-care trei
fluere de mirare, ceea-ce insemna c5 era casul gray ;
unul deh5m5 §5fiasul si porni pe fug5 spre post5 s5
caute ajutor.
Din ce In ce mai malt Crivelul se intelia, §i frigul rn
petrundea ; m'am strins cat m'am strins, dar dacd am
yeclut §'am veclut, m'am dat jos, imitând pe surugiul
care remasese cu mine, m'am .adapostit la spatele tra-
surii, &And din mdini si din picióre ; dar si asa n'a trecut
mult si n'am mai putut juca : simtiam cà amortiam, me
apucase un fel de piroteld ; atunci rn'am hotarit sA de-
ham si eil pe cel-l-alt süilas, si am luat-o la fuer spre posta
in voea lupilor care incepuse a urla. Pe la jurn5tatea
drumului, venia rotarul postiei alare, aducénd im drug
de lemn la spinare, si despre clita intra si trasura mea
in post5. Am petrecut qiiia de Duminecd in fabricarea
osiei si sera porniam spre Foc§ani, ora§ a dare Princi-
pate, capitala a dale' judete, a Slam-Rdmnicului pentru
Muntenia 5i a Putnei pentru Moldova.
Luni pe la amiec15, pe and eram in ulita mare in
mijlocul târgului, imi ese inainte un impiegat cu guler
rosu si cu spang5, face semn surugiilor s opresc5, se
apropie de mine cu un aer maestos si incepe cu :
De unde vii? unde te duel ? cum te chern5 ? ce esti?
Ii respund
via de la Bucuresci si me due la Iasi.
Unde ti-I pasaportul ?
Ii caut si i-1 dail.
Impiegatul autoritatil moldovene II intórce, ii observii,
ulidndu-se and la mine, and la caracteristicele insem-

www.dacoromanica.ro
 289

nate inteinsul, comparandu-le din ochi. Se sfatuesce

cat-va cu colegul sea de pe termul muntenesc §i me in-
tréba unde trag, ca siimi aducd papportul la gazdd. In
zadar protestez, cerend sa mi-1 dea indata ca sa-mi pot
urma drumul ; mi se respunde ca nu se póte pana ce
nu 1-o viza ispravnicul, i fara mai rnulta vorbd, adre-
sandu-se catre surugiul dinainte, ii dice :
Du-I, me, la han la Petrea-Bacalu.
Petrea-Bacalu era pe atunci numele de moda al ote-
lurilor din Moldova, cum am dice astadi Grand Hotel,
fie cat de mic. Acest name fusese ilustrat de bogatul
Petrea-Bacalu din Ia§1, un \Ter al vestitului Hagi-Petcu
Pristanda.
De abia scapasem de intrebarile pazitorului granitei,
cand trei p4 mai inainte cad in investigatiunile unui
alt functionar ; acesta era omul otcupciului (\Tamil), care
dupa ce me intréba daca am ce-va marfd safi ce-va
haine noué, incepe a-mi scotoci prin trasura §i prin gia-
mantan. Era considerat ca mare paguba pentru fericirea
Moldovei sail pentru a Munteniel dach o bucata de ca-
caval, de postav sail vre-o sticld de rachiii ar fi trecut
nevamuità dintr'o parte intr'alta peste §antul care des-
partia Principatele.
Peste §ase césuri isprhvisem, se indeplinise tote for-
malitatile prescrise de legi §i regulamente, un slujitor
imi adusese papportul cu iscalitura ispravnicului §i ia-
td-me iar pe drum trasnind ,5i plesnind.
Cail vestitului Privilegiii ave privilegiul de a se hrani
cu rabdari prajite, cum dicea surugiul, mancare care-i
facea seci la pantece §i u§ori la carne ; te duceaii intr'o
góna de la o po§td la alta ; alergail cat -puteati bietele
dobitOce, negre§it cu speranta totdéuna in§elata, ca din-
colo vor capata cate-va dramuri de oyez. M'aii dus de
la Foc§ani la WI ca véntul. Zapada acoperise grunzii ;
pusesem trisura pe talpi de sanie §i alunecam ca naluca
pe §esul alb.
Reforica, de Adamescu si Dragomirescu. 19

www.dacoromanica.ro
 290

A cincea cli dupe plecarea mea din Bucuresci, priviam

de la Répedea inantetorul tabloe ce se desvelue dinain-
tea ochilor la apererea Iaului. i me coboram la otelul
de Petersburg, in casele lui Beizadea Petrache Ma vro-
gheni din ulite.
Celetoria de la Bucuresci la Ia§i me costase 800 de lei
vechi, aprepe 300 de franci, gall de cele 5 dile de os-
tenele, de suferinte §i de necazuri.
Ceutam se me mut de la otel, and bunul i ospeto-
sul meg arnic, apitanul Alcaz, a venit §i rn'a luat la
dinsul.
In casa unde §edea, in strade, sala despertia done
apartamente ; la drépta locuia Nicolae Docan cu verul
sèü Alecu Cuza, fostul Domn de la 1859 pdne la 1866,
§i cu Filadelf Conici ; la star-1ga, In done camere §i un
salon, locuiam eü cu stepanul apartamentului. Masa era
In cornun inteo camera pe galerie.
Am petrecut acolo mai o erne intrége.
Gratie iroue, amicilor mei din Paris, In putine due
eram cunoscut i bine primit In tote casele cu o ospita-
litate §i o bunetate pe care n'olli uitao niciodate.
Putin dupe sosirea mea in Ia§i, am fost admis In au-
diente la Mihaiii-Vodà Sturdza, presentat de secretarul
see, maiorul Kogelniceanu, §i de .adjutantul de serviciu,
apitanul Alcaz. Dupe ce am respuns respectos la intre-
berile ce Principele a bine-voit a-mi adresa, i-am inmd-
nat scrisOrea boerilor din Bucuresci, scrisOre despre care
ti-arn vorbit intr'una din scrisorile mele precedente. Pe
and Domnul citia, chipul i se lumina, figura lui, mai
totdéuna posomorite, dobandise un zirnbet de satisfac-
Pune, luase o expresiune de bkindeld. Dupe ce a isprevit
citirea, a remas cdte-va momente ganditor cu oche' in
jos inteo stare de reflectiune melancolice, apoi pune
scrisOrea pe masd §i, ridiand ochil asupra mea, imi clise
a era fOrte megulit de sentimentele de slime §i de in-
credere ce-1 exprimati boeril munteni, dar cã realisarea

www.dacoromanica.ro
 291

acelor dorinti era intempestivii. Lucrul nu era posibil in

momentul de fata, pentra ca impèratul nu permitea. II
respund cii principiul era inscris in Regulamentul Organic
§i iaii indrasnéla a-i dice pe Audaces fortuna jaunt, cu-
vintele la care intdmpina cii acel care réspunde inaintea
lui Dumnedeii §i a Omenilor de sOrta unui norod, dato-
resce sa fie prudent.
Dupa aceste putine cuvinte, schimba conversatiunea,
intrebandu-me despre sludiile ce facusem la Paris ; mi-a
vorbit filosofie, literatura', estetica, m'a tinut mai mult
de un ces. Mihail). Sturdza era, precum scii, un om plin
de invkaturi §i se complacea forte mult in asemenea
.convorbiri.
intr'o yard, edeam la via Jai Stratulat de la So cola,
aprOne de frumOsa vila a lui Vodii. Intr'o cli, ducendu-mi
la Maria Sa cu hirtil (le serviciti, imi dise :
Am audit ca-mi etl vecin ; pOrta de griji
acolo, cine-ti face pranzul ?
En II respund :
Nimeni, Maria Ta.
Si ce ? Triesci lira a manca ?
Nu, Miiria Ta, maninc, dar nu pranzesc.
Va sa dica fad deosebire litre a manca §i a pranzi.
Ei bine, efi prinzesc, vino Si mananci la mine in tOte
DOmna §i Beizadelele eraii du§1 in strèinatate, §i Voda
.era singur Ia Socola, nurnai cu verul sèui, generalul Alec-
sandru Sturdza, mult invetatul teolog, care venise sh
petrécii cite-va saptimini la Socola. La masa eraii nu-
mai ei dol, ei i iubitul nostru amic, pla'cutul colonel
4Gu1uta Leon.
In tote dilele, dupa masm, treceam in salonul cel mare,
uncle, Voda fumind din ciubuc, conversarn i discutam
césuri intregi literaturm, arta §i sciinta, ba une-ori §i
politica, pini ce venia logofétul cel mare, Nicolae Canta
sai Stefanica Catargin, cu anaforale de intarit.

www.dacoromanica.ro
 292

Mihaiii Sturdza avea dreptate a crede cg timpul Unirii

Principatelor nu sosise, dacg judecAm dupg stgruinta §i
dupd mijlecele de tot felul, puse in joe la 1842 de con-
sulul general Da§coff, ca sá scMg pe Campinenu din lista
candidatilor §i sA facg sg scuzeze alegerea lui Gheorghe
Bibescu, cgruia-i lipsia §i etatea de 40 de ani §i insu§irea
de nepot sag fia de fia de boer, conditiuni cerute de
Regulament pentru a putea fi ales Domn.
A§teptam deschiderea navigaiuniI Dunaril in sus sail
in jos. GAndurile mi-erati impartite : sh me duc in Si-
cilia, unde un camarad al meg Villeroz se afla in capul
unei exploatgri de sulfur, care-mi scria cg putea st-mi
procure o positiune platitg, sag sg me intorc in Franta,
unde eram sigur de protectiunea lui Elie de Beaumont,.
lui Berthier §i lui Dafiemoz, profesorii mei de la sada
de mine din Paris. Cand, inteo cli, aflAndu-me la Iorga
Ghica cel betran de la del, am fost presentat lui Beizadea
Niculache Stitt], unul din boeril eel mai invetati, atunci
Postelnic §i Efor al §cólelor. El petrecuse mai multi ani
in Bucuresci, pe la 1818 §i 1821, pe and tatal seg, Alecu
Vodh 5utu, domnise in Tara RomAnescg. Cunoscuse pe
tOtC lumea bucuresceng de pe atunci ; a stat mai mult
la vorba cu mine, intrebAndu-me de unul i de altul, m'a
intrebat despre scopurile ce aveam §i m'a sfgtuit sC pri-
mese a rernane in Moldova, oferindu-mi o catedra in
Academia Miligileng, §i iatg-me a§eclat inaintea unei table
cu creionul de creta in mAng, argtand tinerilor, diminéta,
proprietatile cercului, ale elipsei, ale parabolei §i ale
iperbolei §i, duph a méclg, vorbindu-le despre formatiunile
muntilor §i straturilor phmintului.
Grei, dar placuti ani am petrecut noi impreung ; mult
am luptat nol tinerii de pe atunci cu prejudetele §i cu
obiceiurile cele rele, mult am apropiat noi clasele intre
dinsele ; multe idei gre§ite de ale betranilor §i de ale
boerilor am spulberat §i multe idei moderne am im-
plantat in spirite ; multg ruging am curatit de pe multi.

www.dacoromanica.ro
 293

Am facut-o, respectand credintele fie-caruia, cinstind

peril cel albi, laudand 5i admirdnd fapta buna, orl de
uncle venia §i venerand pe acel care iubiail tara .i drep-
ta tea.
Lucram 0 luptam, nu impin0 de setea de posturi bine
platite, sail de dorinta de ranguri pe scara arhontologia
dar numal de dorinta de a desvolta in spirite §i in iniml
sentimentul binelui, al frumosulul §i iubirea de tara. In
bani, eram platill cum da Dumnecled. Ed, pentru dou6
lectil pe cli, adia 24 de césuri de catedra pe sèptamana,
primeam 300 de lei vechi, 8 galbeni, ce-va ca un franc
pe lectiune ; dan eram bine rèsplatit prin satisfactiunea
ce simtiam vèclénd pe tea cliva cum se largia cercul
ideilor celor bune. Lucram fie-care cu cuvintul 0 cu
condeiul dupa puterile mijlOcelor nOstre, la desvoltarea
nationalitatil romane. Si sal a lucrul nu era lesne, in-
tr'un timp pe and chiar cea mai mica alusiune era pe-
depsita cu inchisóre 0 cu exil.
Ca sa aiba urma0I no0ri o idee despre libertatea cu-
getarii de atund, le voia spune a marele nostru poet
Alexandrescu fusese inchis la Agie la Bucuresci, Iiind-ca
consulul general Ritof descoperise a in fabula Lelfecla
4i pail corbului, prin Vulpe, poetul voise sa intelégä pe
Rusia, prin puil corbului, pe noi, Romanii, pe care Vul-
pea voia sa-I amagésca, §i prin Lebeda, pe Franta, care
voia sd ne scape din labele Rusiel.
Un profesor din Academia Mihailéna, Lazarescu, era
destituit pe spusa unui calugar muscal din manastirea
Némtulul, care raportase consulatului rusesc a, ascul-
!And la o ferestra, auclise pe acest profesor enunciand
idel liberale. Consulul Kotzebue ceruse destituirea lui §i
nicl ministrul instructiuni publice, Alecu Bal, nici Vodd
nu indrasniaa sa-I scape.
Cuvintul progres era proscris. Vestitul censor Florescu
s'a speriat §i s'a scandalisat and i-am adus No. 1 al
revistel ce incepusern cu tine, cu Kogdlniceanu §i cu

www.dacoromanica.ro
 29i

Negruzzi, in1itu1at5 Prop4irea, foe sciintificei si literath ;

a ters cu condeiul s65 cel aspru cuvintul din frunte,
indurandu-se a lasa numai foe sciinfilicei qi literarei.
Mult r 6sunet a avut acea publicatiune, de si f5rd titlu,
'Ana cand fOrfecele censorului ati venit si i-ati Oa
firul vietii.
Ti-aduci aminte de impresinnea ce a produs citirea
intaelor tale poesil acasA la Alecu Bals Lungu, unde in-
cepusem a ne aduna in tOt5 luna, ca sà petrecem sera
in convorbire si cetiri literare, serate la care asistaix
multi din boerii cei marl, intre care unul din eel mai
regulati era Grigore Ghica, fostul Domn de la 1849 pan5
la 1857.
Ti-aduci aminte cu catä caldurA si devotament am
sustinut candidatura la scaunul arhiepiscopal a episco-
pului de Roman in contra staritului de Nénitii, Neoniil
care era patronat de consulul rusesc, si cum am con-
vins pe toti boeril s5 voteze pentru Meletie, care era un
bun Roman.
Ti-aduci aminte cu cat5 energie am smuls din ma-
nile politiei o dama care avusese imprudenta de a pro-
fera intr'o sér5 sub rnasc5 cuvinte cu alusiune politic5,
cum ne-am grupat toti tinerii inteo gandire, puind in
capul nostru pe cavalerescul cnéz Gheorghe Cantacuzino,
si cum am resistat soldatilor care avea ordin s5 intrebu-
inteze baioneta in contra nóstr5. Par'c'd ve'cl si acum pe
regretatul nostru amic Alecu Moruz, t5v5lindu-se inteun
terciii de noroiri cu trei soldati in brate.
ln Academia Mih5iléna organisasem cate-va cursuri
libere. La interesantele lectii de istoria Tara tinute de
Kogülniceanu, amflteatrul era totdéuna plin ; la cursul
mei.1 de economie politica incepuse a veni multi boeri si
ascultail cu atentiune.
Noi tinerii devenisem simburele imprejurul c5ruia se
grupail ideile viitorului.
Eram sustinuti in societate, in propaganda ce facearn

www.dacoromanica.ro
 295

In favorul ideilor liberale, de Elena Negri, sora lui Co-

stache Negri, de arnica sa, frumósa i gratiósa Emilia
Reymon, de fiicele dOrnnel Maria Rosnovanu, Catinca si
Zoe Sturdza. Ideile egalitare i democratice incepuse a
se introduce chiar in salOnele elegante i aristocratice
ale placutei i spirituósei contese Elena Sturdza.
Cu cdtd parere de re'd am pdrdsit Iasul si m'am des-
pArtit de voi, bunil mei amid ; o datorie de famine
sacr i durerOsii md chema la Bucuresci, tatAl rnefl cd-
cluse greet bolnav...

ExereiVul XLII. SA, se anafiseze ardIându-se : In ce se

deosibesce continutul acestei buati de al celor precedente?
Au insemn&tate general& sad particular& evenimentele ce
povestesce ? Sint scrise din audite saii sint v6dute de au-
tor ? In ce se deosebesce de biografie si mai cu s6ma" de
auto-biografie, cu care se asOmAnd, ? Prin acestA calitate
deosebitOre, de ce alte genuri literare se apropie ? In
me'sura in care se apropie de poesie, ce pierde din punct
de vedere istoric ? In ce form& e redat memoriul ? Cine
este autorul ?
ExereiOul XLITLSA se faca memoriul unel int&mpl&ri
din copilArie.

28.
TRADITIUNI DIN «0 SEMA DE CUVINTE»
adunate de I. Neculce

1. Stefan Vodd cel Bun, ludnd domnia Moldovei si

viind Turcii in Oilele lui sh treed in Moldova la Galati,
1-ad bdtut forte reri pre Turd §i aü luat i Cetatea Alba si
Chilia de la Turd, apoi, mai pre urmd, iar le-ad luat
Turcil aceste dou6 cetkti ; i in cdte-va rdnduri eau bdtut
Stefan Vodd cu Turcii; iar cand s'ad bdtut la Re'sboeni,
atuncia s'ail asec,lat Turcil cu Stefan Vodd.

www.dacoromanica.ro
 296

2. Stefan Vod5 cel Bun multe r6sbOe ail britut ; §i a§a

se aude din Orneni vechi §i bUrdni, c5 cate rèsbbe au b5tut
atátea indndstirl §i biserici au fdcut.

3. Stefan Vodd cel Bun, când s'a apucat sä facd miln5-

stirea Putna, a tras cu arcul Stefan Vodd dintr'un vdrf
de munte, ce este langd mandstire §i unde au ajuns sii-
Oa, acolo aii facut pristolul in oltar, §i este mull loc de
unde ail tras Wind in mandstire. Pus-au §i pre trei hoer-
na§1 de ail tras, pre v5tavul de copii §i pre dol copii din
cash' ; deci, unde ail cdclut s5géta v5tavului de copii a
f5cut porta ; iar unde at cdclut s5géta unui copil din cash
ail fdcut clopotnita. Iar un copil din cash' clic sd fi in-
trecut pre Stefan Vod5 §i sd-1 fi céclut sdgéta inteun de-
liiel de se chém5 Sion, ce este lang5 mandstire, i este
semn un &Alp de piétrà ; §i clic s5-1 fi t5ét capul acolo;
dar intru adev6r nu se scie ; numai Omenii ap pove-
stesc. Fost-ail §i bisericutd de lemn intru acel delu§el, §i
s'aii risipit; fiind de lemn. Si a§a ail fost f5cut m5n5stirea
de frumósd, tot cu aur poleità ; zugr5véla mai mult aur
deck zugrAvé15, §i pe dinduntru 5i pe dinafarà, §i aco-
peritd en plumb. Dic alugdril sd 11 fost fdcut §i sfqni-
cele cele mari §i cele mid §i policandru §i hora, tot
prinse de argint ; §1 pe urm5 s5 le fi luat un Domn .5i
sd fi facut altele de spijd, care le am apucat §i nol; iar,
striandu-se un clopot mare la man5stire §i facênd calu-
gdril clopotul a doua Ord, au pus aceste tOte ce Krill mai
sus, in clopot, ca sii fie mai mare.
4. Dup5 ce ail luat Bogdan \Todd domnia, ail 5i trimis
pre Tuutul Logoletul sol la Tura. Cand aii inchinat tara
la Tura, a§a vorbesc Omenii, eh 1-ail pus vizirul de a
§eclut inaintea vizirului pe macat, §i dându-I cafea, nu
scia cum o va bea ; §i a inceput a inchina sd truesca
imp6ratul §i vizirul ; §i, inchinând, a sorbit felegénul ca
altä Mutur5.

www.dacoromanica.ro
 297

5. Alexandru Vodd L5pu§nénu1, find Dornn, aü gent

mAn5stirea Slatina ; §i a§a clic Omenii, c5, tr5ind un si-
bastru acoba §i fiind un paltin copacia mare, unde este
acum pristolul in altar, vedea acel sihastru spre Dumi-
neci §i spre alte clile mari, multe lumini intru acel
paltin la vremea slujbel bisericiI. i i s'aii ardtat Maica
Precista in vis §i I-a clis sá mérg5 la Alexandru Vodd
sari clicd s5 fach mdn5stire ; §i, mergénd sihastrul la
Alexandru Vod5, s'a indemnat Alexandru Vodd de siha-
stru de a fAcut mdmistirea Slatina Intru acel loc, unde
a fost paltinul, §i a adus §i capul Sfintului Grigorie Bo-
goslov, de std pand astkli la Sfinta rndndstire Slatina,
ferecat cu argint §i cu pietre scumpe.
Exercitiul XLV. S se analiseze aratandu-se : In ce se
as6m6n6, traditiunile cu genul istoric si in ce se as6m6n'a"
cu genul poetic ? De ce dicem totusi c fac parte din genul
istoric ? Ce insemn6za," cuvintul atraditiuney) ? Ce cuvint
mai avem pentru el ? Cum se propagg traditiunile ? Curn
se culeg ?

www.dacoromanica.ro
 Iv.
POVESTIRI
DIN VIATA ISTORICILOR MAI INSEMNATI

ERODOT SI OPERA SA
Erodot, fiul lui Lyxes, s'a ndscut in anul 484 inainte de Cr.,.
Olimpiada a 74-a, in Halicarnasul din Carla, astdyll cetatea Budrun
din Asia Mica;
El studid sub povdtuirile unchiului WI, poetul epic Panyasis;
dar intAmpläri politice 1-aii silit, tinér Inca fiind, sà párdséscd pa-
tria sa i sd se strámute in Samos, ce infloria pe atunci, unde a
sciut all Insu0 spiritul ionic §i a se pätrunde de märimea civi-
lisatiunii elenice.
Dupd o scurtfi qedere acolo, el a plecat 0 a visitat Egipetul ;
intorcêndu-se apoi in Samos, s'a incercat 9i a scris acéstd a lui
cdldtorie intr'un fragment istoric, pe carele 1-a chernat l'a Aiyorma.th,
adicd cDespre ale Egipetulul).
In urmd, din cetirea cronicarilor (Xoyo-rpc4ot) Ecateu, Ferecide
0 altora, I-a venit ideea de a scr,ie mai mult, fall insd ail fi for-
mat Inca conceptiunea planului colosal ce a ldsat in urma sa.
In ast-fel de stare de spirit aflându-se, deOrece ii lipsiad mo-
numente scrise vi chiar traditiuni indestulatOre, s'a hotdrit a
cdlAtori prin tótà lumea spre a aduna el insull isvórele trebui-
tore. Mai tot pdmintul cunoscut pe atuncia a fost ast-fel entree-
rat de Erodot cu o scrupulositate qi o justeta de observatiuni
rail, Mat astdcli, dupd trecere de 25 de vOcuri, istoria i sciin-
tele se inchind cu mirare inaintea adevérului numerOselor sale ob-
servdri. Erodot a vèlut ast-fel intdid Egipetul, de acolo Libia, Ti-

www.dacoromanica.ro
 299

rul, Babilonia, Assiri a, Colhida, Scitia, Getia, Tracia si Macedonia.

In urrna s'a reintors in Samos unde a scris in parti deosebite-
calatoriile sale, ce citia in public ; succesul acestel citiricum a
fost de pildd cea cu ocasia marei sarbatori a Panateneelor din
anul 444, pe care istoria ne-a pastrat-o, si unde poporul atenian
in entusiasmul sail i-a decretat o stralucita multumire nationald
precurn si unitatea unei opere adevarate istorice, despre care cu
anii si cu incetul numai s'a pdtruns, ail creat in fine in spiritul
lui Erodot conceptiunea de-a intruni fragmentele sale intr'un ce
intreg, cu alte cuvinte, conceptiunea de a aerie o adevaratd istorie
dupd sensul ce dam astacli acestul cuvint.
Pentru a ajunge la acest scop, el a lucrat 12 ani, chiar pang in
ajunul mortil sale, dearece din deosebite pasaje ale operei si mai
ale din Cartea VII, se pate usor conchide ca lucrarea acésta a fa-
mes nesfarsità.
Opera, ast-fel cum a ajuns in fine pana la no!, este Impartita
in 9 anti ce se descompun precum urmézé :
Cartea I este o introducere si tractéza despre Asia in genere._
Cartea II, pe care a intercalat-o aci, vorbesce despre cucerirea
Egipetului. .
Cartea III despre puterea samiota si imperiul Persilor.
Cartea IV despre expeditia Iti Daria contra Scitilor, despre
Scitia si Tracia.
Cdrtile V si VI descria inflorirea Atenel sub PisistratiOi si mo-
tivele directe ale marelui conflict dintre Eleni si Mecli.
Cartile VII, VIII si IX formaza punctul culminant al operel,
adicd descrierea minunatä a luptelor uriase de la Maraton, Sala-
mina si Platea.
Opera lui Erodot este unul din monumentele cele mai pretióse
pentru vécurile ce aveail a-I urma ; si, fiind-cd se alcatuesce din
9 carp, admiratiunea obstasca le-a numitchiar fiind Erodot Inca
in viétd«cele noué Muse}, precum in urrnd posteritatea recunos-
catiire 1-a numit pe dinsul «Omerul istoriei,.
inainte Insa de a aerie istoria lui, Erodot avusese, precum am
va4ut, o intaie lucrare uriask a ispravi, adicd a vedé cu chiar-
ochii sal Wile si popórele ce de aprópe sail de departe a avut
legaturi istorice cu Elenil. Este de mirare a constata precisiunea
cu care Erodot a cules materialele importante ale colosalei sale-
lucrari, incat nu scie cine-va daca trebue sa admire mai mult la
dinsul uriap intreprindere a unui om care, WA ajutor, WA pre-
cedente, a soils dupd isvare ce a trebuit el singur sä le culéga in
cele patru unghiurl ale lumii, sail precisiunea datelor de tot felul
ce coprinde lucrarea sa, precum, de exemplu, intre mii, vestita

www.dacoromanica.ro
 30n

seclipsa a lui Tales* Inregistratá cu atata precisiune de dinsul la

anul 625.
Duph cäldtoria lui cea mare, s'a reintors in Samos, pe care
turburarile politice 1-ail facut iarbesi s6-1 pArdséscd, si s'a dus de-
acolo sa se statornicéscd in colonia elenica Turi a Itallei, unde
s'a pus atunci a descurca comOra culegerilor sale istorice si 'Ana
-chiar in ajunul mortil sale a lucrat la intregirea operei sale, când
deodath mórtea 1-a surprins In varstá de 77 de anl, in anul 447.
Erodot a fost numit párintele istoriei, fiind-ca el intâiii a sciut
-a pricepe acéstà sciintd si a-i da adevérata el formé.
Planul istoriel lui Erodot este ipotesa unel vechl dusmAnil in-
tre Eleni si popórele asiatice, si desfasurd tote evenimentele, ce
-de departe ail ajuns pana la r6sbóele medice si la sdrobirea co-
losalei puteri asiatice pe tèrmurile micel Elade, insa, ca un om
(le o inteligentà superiód, parésesce datele mitologice, si incepe
cu nedreptätile istorice ale In! Cresus, regele Lidiel. Filosofia ope-
rel, ce in acésta privire este o adevérata epopee, o gAsim pretu-
tindeni in domnirea ideil frumóse, a unel stirte juste si a unel
.ordine universale pe care Erodot o numesce «invidia Deilor, (tp06vo;
T63, es6v) sail Nemesis, precum am lice astacli 4 Provider' la,. Unita-
tea operei este lupta intre Eleni si barbarb, lupta intre spirit si
materia bruta. Acest plan fundamental, ast-fel conceput, este des-
voltat necontenit prin episode. Discursurile intercalate in textul
istoriel constituese elementul liric al operei ; faptele suprafiresci,
le indica numal Ca nisce traditiuni ; Tuck in opera lui Erodot ye-
dem pe istoric, teolog si poet. Planul acesta, in intregimea sa,
aratá o inteligenta cu atat mai superiórg, cu cat Erodot a trebuit
sa creeze totul.
Stilul seil este anume discursul vorbit 0.iitc e;popk,-q) adica un
stil placid, naiv, dulce si armonios, cu legaturi slabe de frase, un
stil ce amintesce chiar forte mult stilul Sfintei Scripturi, din pri-
.cina traiului indelungat si placut ce autorul a dus in Orient, si
carele, ca si stilul Scripturii, este cea mai 'Malta expresiune a fru-
mosului in simplicitate. Omer a «cãntat, traditiunile, Erodot a
rostit* istoria, cAci nu se «scria, Inca pe atuncia ; insll o ast-fel
-de prosa a adus-o el la culmea perfectiunii.
Cel-ce citesce pe Erodot, mai ales in nemuritórea limba origi-
nara, intelege ca aude pe un om carele a vOclut si invOtat in viéta
lui multe lucruri, si cititorul este inteatata tinut sub farmecul
povestirilor si amintirilor lui, trick nu se mai Eike despiirti de
dinsul. Inteun cuvint, istoria lui Erodot ca conceptiune si ca stil
«sui generisi este o creatiime omenésca mare si admirabila din
tóte punctele de vedere !
(Dupil A. G. Sup).

www.dacoromanica.ro
 301

VIETA LUI TUCIDIDE

Tucidide s'a nascut la Halimunt, orAsel al Aticel, in anul 471,

inainte de era crestinA. Familia sa era dintre cele mai bogate si
mai respectate din Atena. Se (-slice Ca tatal séii se tragea dintr'un
rege al Traciel ; 'far maicA-sa era, dupd unii, nepóta lui Miltiade,
invingétorul de la Maraton, dupa altii, ruda cu tiranul Pisistrate.
Cel vechl povestesc cä Tucidide, fiind in varstä de 15 ani, fu-
sese de fatä intr'o yli child Erodot citia o scriere a sa intr'o adu-
nare publica i fu asa de tare pkruns de admiratiune, incat ii
podidi plfinsul. In acésti imprejurare se pare cd s'a dat la ivOla
chemarea de istoric, pe care avea s'o implinésca mai tarsal Tu-
cidide Nu putem insa cu tot temeiul sã afirmam ca acésta in-
tamplare tsd fi fost o imprejurare hotaritóre, caci de atunci si
Oita cand a inceput sA adune material istoric, art trebuit sa tréca
25 de ani si chiar la varsta de patro-leci de ani nu scrisese Inca
nimic. Un lucru este sigur : ca Tucidide nu era mare admirator
al operei lui Erodot ; ba chiar gasesce cusur Vetranului istoric,
cd a cautat sa produca cititorului mai mult pläcere deck folos.
ln primii ani ai r6sboiului peloponesiac, a avut functiuni in-
semnate. La inceput a putut sa multuméscA prin purtarea sa pe
Atenieni, dar, pe la 424, fiind-ca n'a isbutit sa oprésca pe Brasidas
de a pune maim pe Amfipolis, fu dat in judecath si osandit la
exil. Acest exil a limit dou6-4eci de ani i Tucidide I-a petrecut
in Tracia, intr'o localitate unde avea nisce mine de metale pre-
tiOse. De aci urmaria pas cu pas tOte intamplarile edsboiului, cape.-
fand infortnatiuni prin o sumA de agenti p1atii ; cugeta asupra
faptelor, cautand sa le descopere causele si ast-fel compuse scrie-
rea sa, care este una din operele de frunte ale cugetaril antice.
Se crede ca s'a intors in Atena dupa ce rechemat toff exi-
latii ; dar lucrul nu e sigur, cad unii spun ea trAia pe vremea
acésta la curtea lui Arhelaos, altil ca n'a parasit Tracia, iar Plu-
tarh afirma eã a pierit in Tracia, asasinat. S'ar puté sa fie o parte
de adevér in tote acestea, adicti sa fi profitat de amnistia ce s'a
dat la finele rAsboiului, ca sa vie in Atena, sa se fi dus pe la
Arhelaos i, mergênd apoi va4a proprietatea din Tracia, sA
fi cdclut sub o loviturd vrasmasa.
Parerea7de obste primita este cA a murit dupa opt ani de la
ridicarea pedepsel, adica la 395 inainte de Cristos, in I/A.1.sta de 76
de ani.
(Alexis Pierron).

www.dacoromanica.ro
 302

TITU LIVIU SI SCRIERILE SALE

Anticitatea ni se arata prea avail in datele ce ating viéta in-
vestigatorilor ei. Tucidide, Livia, Tacit, cei mai marl maestri al
istoriei entice, n'afi istorie. Cu tote acestea ideile, sentimentele si
pasiunile de care sint dominati, reser sub pana lor mai bine decat
ale persOnelor istorice, pe care el insi.si se incérca sd le infatiseze.
E destul, ca O. citOsca cine-va istoria lui Titu Livia, pentru a-i
eunósee cu de-amanuntul spiritul, inima qi caracterul. Prin vOlul
colorit, pe care se afla asa de splendid representata vechia virtute
si glorie a poporului Roman, se intrevede talentul si geniul artis-
tului...
Titu Liviü s'a nascut in anul 59 a. Cr. in Pataviii, (astddi Pa-
dua) o cetate fOrte veche, care pe timpul acela era renumità atat
prin industria si comereiul sea, cat si pentru apele sale mine-
rale si se numéra intre cele mai marl si mai avute cetati ale im_
periului. Primiti de timpuriii in cetatenia romana si fermecati de
dulcéta libertatil, Patavinil imbratisard in fesbOele civile causa lui
Pompeii', pe care o apOrara cu cea mai mare staruinta.
Titu Livia, crescut in sgomotul armelor civile si nutrit de sen-
timentele concetatenilor s61, se inscrise in randurile republicanilor,
de si vedO bine, Ca e apr6pe perduta cause lor. Nici chiar dupd
ce veni la Roma si castiga amicitia lui August nu-si pierdu inde-
pendenta cugetarii, ci rOmase pana la m6rte credincios sentimen-
telor republicane. Pe cand Virgiliii si Iloratia puneaa pe Octavian
in randurile deilor, Titu Liviü nu amintesce de el decal de 2 ori :
odata pentru a indica timpul in care s'a inchis templul lui Janus,
altd-data pentru a constata un fapt. Din contra, el a Idudat in scrie-
rile sale pe Pompeii' si pe amicii lui, si-a manifestat veneratiunea
pentru Brutu si Cassia, care luptasera pentru libertate contra luI
Octavian. Impératul il numia in gluma Pompeian, lasindu-1 sa
admire in pace pe eroil si virtutile vechi ale Republicel.
Odatä cu m6rtea imperatului August, dispare si umbra de liber-
tate, ce mai r6masese in statul Roman. Servilismul injosit si lin-
gusirea tiritOre inéca demnitatea si sinceritatea. Creinutiii Cordu
trebui sa mOra de Mine, pentru ca a indrdsnit a lauda pe Brutu
-si Cassia in scrierile sale. Titu Livia preferd sä pardséscal Roma,
decat independenta si caracterul se.a. El se retrage in vila sa din
Campania si de aci se intOrce in cetatea sa natald, unde more in
etate de 76 ani, in anul 17 d. Chr.
Viéta sa intrégii a fost o activitate necurmata. El compuse o
opera gigantica de 142 carp.

www.dacoromanica.ro
 303

Din acésta opera imensa n'a ajuns pana la noi, deck a patra
parte, adica cartile IX i XXIXLV, dintre care XLI si XLIII ait
mai multe lacune. S'a conservat prin urmare istoria Romel de la
intemeerea el pada la finele resboiului al doilea cu Samnitil, si de
la inceputul fesboiului al doilea Punic, 'Ana la terminarea rèsbo-
iului cu Perseii, regele Macedoniel.
Titu Livid si-a propus sa infatiseze in acéstfi lucrare grandiósa,
cu colori vii, geniul poporului Roman, eroismul, virtutile nobile,
precum i scaderile lui, pentru ca .ceea ce este mai ales salutar
si folositor in cunóscerea istoriel, este de a privi exemple instruc-
tive de tot felul expuse intr'un monument stralucit, pentru ca citi-
torul sa-si alégA din ele pentru sine si pentru statul séd ceea-ce
trebue sa imiteze, i ca sa evite tot ceea-ce este rusinos in ince-
putul sëü, rusinos in resultate,.
Talentul i geniul lui Thu Livit s'aii ardtat inteadevAr demne
de o intreprindere asa de maréta, cacl niminea dintre istoricii anti-
citãil n'aa sciut sa dea mai mult lustru faptelor mari c nobile
si sa insufle mai multa viéta in persOnele morte ale trecutului.
Romul, TuIu, Hostiliu, Brutu, Apid Claudia, reapar vii sub pana ar-
tistului, cu tote pasiunile i cu tote sentimentele lor.
Acésta calitate admirabila reese din mAestria autorului d'a im-
bina, in cea mai placutd armonie, naratiunea cu genul oratoric...
Cautand necontenit sa dea interes naratiunil sale, sa provóce
emotiuni si sa plea cititorului, Titu Livid nu uità nici un eveni-
ment indoios sad neindoios, prin care pOte sa-si ajunga acest scop.
Cu catä placere incepe el sa istorisésca lupta Horatilor si Curiatilor !
Cu ce culori vii infatiseza bravura lui Coclite, care singur cu
peptul ski opri o armata intrégh, si ce tablod omeric alcdtuesce
din lupta de la lacul Regil !
In cadrul istoriel lui Titu Livid nu pot intra decat actiuni mari,
sgomotOse, virtuti faudabile, pasiuni nobile, in fine tot ceea-ce póte
insufla patriotismul, pentru ca Titu Livid este un mare patriot.
Cu tote acestea, patriotismul sad, orl-cat de mare ar fi, femane
invins de iubirea lui de adevér. El marturisesce, de si cu multä
parere de red, rusinea Romanilor de la Alia si recunOsce corup-
tiunea Romel in timpul séd. Iubirea lui de patrie se tradéza insd
tand prefera sa istórisesca un mit glorios pentru Roma, deck un
lapt positiv, care patéza gloria armelor ei...
Patriotismul lui a inaltat traditiunea la rangul unor fapte au-
tentice. Titu Livid se feresce d'a radica stralucitul i gloriosul
vél legendar, pentru a descoperi o patd sad o rusine a natiunii
sale ; el se multumesce a-1 contempla si a-1 admira.

www.dacoromanica.ro
 304

Iubirea de patrie insä nu-I orbesce. El vede injustitiile si per-

fidiile Romanilor si sufletul ski se indignézA. El se intristézA ye-
dênd decadenta moravurilor din timpurile sale, cin care nu se mai
puteail suferi nici viciurile, nici remediile,...
Dacd patriotismul WI il impiedicd une-ori in calea care póte
duce la adevér, apoi sentimentul religios il opresce mai in tot-
déuna d'a cerceta causele intAmplArilor...
Sentimentul religios al lui Titu Livid e o consecintA a educatiei
sale familiare. El a pdtruns asa de adane in sufletul lui, incat
dupà el tote afacerile omenesci sint regulate de destin si de vointa
deilor.
*
Ca orator, Titu Livid a fost comparat cu Cicerone. Acéstd ase-
maare nu este indräsnéta, cáci amêndoi ad posedat pe aceési
scarA cele doué mari talente oratorice : arta d'a proba si d'a pro-
duce emotiuni. Elocuenta amêndurora se adresézA la ratiune si la
inimil in acela§ timp.
In discursurile presdrate in naratiunea sa, Titu Livid este
maestru in desvoltarea si probarea ideilor, in alegerea si legatura
argumentelor, care aduc lumina si convingere. Posedand o imagi-
natiune inflAcAratA, el sole sA manuéscA de minune pasiunile si sit
infAtiseze, in lipsd de probe, tablouri atingkiire. Fie-care din on-
vintärile sale este o idee, o pasiune desvoltatA §i sustinuta cu
probe unite intre sine, prin legAturi alese si nesilite. Dar pe cat
sint de posibile aceste discursuri, pe atAta sint de depArtate de
adevérul istoric. Tote persCinele din istoria lui Titu Livid, in tote
timpurile, ad un talent egal oratorio. Tulu Hostilid este nu numai
un résboinic aprig, ci si un orator consumat. Menenid Agripa cu-
vintézA, de si inteo climbA bétrAnA si incultdv, tot asa de bine ea
si Fabitt Maxim.
Pentru aceea nu trebue sd cAutárn a ne forma din aceste =yin-
tar o idee despre caracterul persOnelor, in gura cArora sint puse.
El trAdédi mai mult geniul artistului deck sentimentul persOnelor
istorice ; mai mult pasiunile lui, deedt ideile trecutului. Este de
admirat acest talent oratorio, care e totdéuna dispus a apha ori-ce
causd. Patricii, Plebeii, Romanii, Samnitil, Cartaginenii, Green
vorbesc cu aceeasi arta, cu aceeasi putere de convingere.
(Nicolae Barbu).

VIETA LUI PLUTARH

Plutarh, el insu si, in multe din operele sale ne aratit ca s'a
náscut in Cheronea, cetate mica in Grecia, la hotarele Beotiel si
ale Focidei. A céstá cetate, mult timp celebra prin antica sa origine,

www.dacoromanica.ro
 305

a *hit la urmg intr'o ast-fel de obscuritate, incat abia se mai

afla de numele ei in istorie, pang pe timpul lui Filip din Mace-
donia, care a repurtat aprópe de dinsa o faimósá victorie in contra
Corintienilor, Tebanilor si Atenienilor reuniti. Insa, ori-cat de ne-
putinciósá fu patria sa sub guvernarea triumvirilor si ori-cat de
despopulata sub imperiul lui Traian, Plutarh tot se falesce adese-ori
cd s'a näscut acolo. El a conservat totdéuna pentru patria sa por-
nirea cea mai infocata; el a preferit petrecerea sa mai mult in
satul acela, decat in cele mai considerate urbi : a preferit Chero-
nea sa Romel : ei i-a consacrat si timpul sea de repaos si func-
tiunea talentelor sale...
Nu s'a putut insemna cu precisiune anul nascerii lui Plutarh.
anticil ce au vorbit de dinsul, n'ail fixat data si nu spun mai
mult decat epoca in -care a figurat glorios ; se face cunoscut insfi,
din diversele lor marturii, cd Plutarh incepu a fi cunoscut din
timpul lui Neron si cd a trait eel putin pana la Traian...
Familia sa, una din cele mai oneste din Cheronea , era distinsg
prin anticitatea sa, prin bogatiile sale si prin sarcinile ce exerci-
tase in functiuni... t
Plutarh in primil sel ani a trait in Cheronea cu fratil séi si
acolo a cdpêtat o crescere distinsa. Multimea si diversitatea su
biectelor ce a tratat, "rata intinderea si varietatea cunoscintelor
sale. Insa mica urbe Cheronea nu-1 oferia indestulatóre resurse
pentru spiritul seu forte setos de invetaturi si de culture de care
avea nevoe. Atena era de multi ani maica sciintelor si a artelor ;
acolo se adunaii din tote partile Greciei Omani zelosi de a nutri
spiritul lor cu tot ce avea literature elenica mai interesant si mai
instructiv in Vita filosofia...
In acea faimOsa cetate s'a dus Plutarh sa petréca ultimii timpi
ai juniei sale, pentru a se perfectiona in relatiunea cu invgtatii si
in sceilele filosofilor. S'a instruit cu profunclime in principiile di-
feritelor secte ; a adoptat insi, cu deosebire, secta Academiei, si a
imbratisat dogmele si moraia celui mai celebru discipol al lui
Socrat, pe care, neincetat il numesce edivinul* Platon. Dar acéstä
alegere nu fu de tot exclusiva intru a nu adopta in ore-care puncte
si opiniile celor-l-alte scOle...
Meritul lui Plutarh At recunoscut la Cheronea de timpuriii.
Acest merit I-a facut in junia sa O.' fie ales al doilea trimis cu
solie &atm proconsul. Colegul sett fiind remas in cale, Plutarh a
continuat singur drumul WI pi si-a implinit singur misiunea. La
inturnarea sa, dispunandu-se a da socotéla despre solia sa, piirin-
tele ski I-a insciintat a nu-si atribui totul sie-si ; sä nu lied eii
m'am dus, eii am vorbit; ci Lotdeauna sa adaoge si pe colegul sell
Retorica, de : dameseu §i Dragomiresen. 20

www.dacoromanica.ro
 306

la povestirea ce ar fi Mout despre deputatia sa. In urma 1mpli-

niril acestel misiuni, el a cdpkat din nal FA alte probe de lucre-
derea concetkenilor sél, cari 11 numirà arhonte eponim. Asa se
chema la Atena i in cele-l-alte cetati din Grecia, primul arhonte
sail magistrat, pentru ea anul purta data de la numele arholt-
Petrecerea lui Plutarh la Atena oferia unui om de litere multe
multumiri propril a-I pironi acolo ; gloria de care se mai bucura
acésta cetate faimOsa, in vecinatatea Eleusinel, consacrata prin
cele mai mari mistere din Grecia, obiect forte atingétor pentru o
inima religiósd ; prundurile desfatatOre ale riului Ilissos, pe care
Platon le descrie cu multé placere ; si mai virtos legdmintele sale
intime cu ilustrii invétati, al cdror centru de reunire era urbea
acésta ; totul, pare-se ca-1 indatora a se fixa acolo. Dar pe de altd
parte, reputatia Rome!, marirea ei, magnificenta el, titlul de capi-
tald a lumil, si mai mult deck totul, färd Indoéiã, dorinta de a
cunOsce prin sine istoria i néravurile renumitilor Romani, pe care
ii compara cu Omenil eel mari ai Greciei,--11 determinard sa mérgi
acolo sé petrOca 6re-care timp...
Nu se scie dacd Plutarh a trait multi ani la Roma. Unul din
autorii care ail scris viéta lui, crede ea el a trait acolo patru-cleci
de an!, si in acel lung spatiii de timp a capOtat marea cunoscintd
de istoria si de obiceiurile Romanilor, consemnate in Viefile dme-
nilor marl, in Chestiunile romane §i in alte opere ale sale ; Iusã
pare-se imposibil sã fi trait asa mult timp la Roma...
N'avem pentru anul in care a murit Plutarh, mai multa ade-
verire ca pentru anul in care s'a nascut. Anticil tac despre acésta,
opiniile celor modern! sint impartite: unii clic ea el a murit in
primil ani al impOratiel lui Adrian, pe la 120 dupil Cristos ; altil
cue cd a murit pe la sfarsitul impêrkiei lui Adrian, pe la anul
134 dupd Cr. Unil cue cd a trait numai sépte-cleci-si-cinci de ani ;
ins-a toti all luat drept terneiil numai nisce probabilitki si con-
jecturi fOrte nesigure, pe care este- usor a le distruge ; dara nu
este usor a le inlocui prin altele mai bune. Aceste dispute n'ail de
sigur nici-un interes pentru cititor. Numérul prodigios al opere-
lor compuse de Plutarh, i ca istoric si Ca filosof, no face BA' cre-
dem ea a trait destul de mult. Cu tote cd a scris cu o facilitate
care a adus stricéciune perfectiunii operelor sale ; este insa un
mare numér din ele, care ail cerut cercetari indelungate si peni-
bile si care n'all putut fi deck un fruct produs fOrte tardiil si de
multi an! muncit
Du pfi Arislia.
(1857).

www.dacoromanica.ro
 307

VIETA SI OPERELE LITT TACIT

Istoria adevérata, puternica, morala, aparu in timpul lui Nerva

0 Traian, gasind un interpret generos si intelept in C. Corneliii
Tacit. El se nascu dintr'o familie plebee, la Interamna (Terni) in
Umbria, intre anil 812 si 814 (59-61 dupa Crist) si de finër se
ocupa cu studiul elocintei si al poesiel. Devotandu-se apoi carierei
militare, fu cestor, pretor, quindecemvir sub Vespasian, Titu, Do-
mitian, si consul sub Nerva la anul 850 (97 d. Cr.). Vadu Britania
impreuna cu Agricola, pe a carui fiicä o luase de sotie, lar sub
Nerva si Traian, cand ori-cine putea sail exprime cugetarile fall
téma de pericol, incepu a scrie operele-i istorice si muri aprópe
octogenar (dupa cum se crede in genere) pe la anii 134 sail 136.
Lucrarile ce posedam de la dinsul sint, in ordine cronologica :
Vita Agricolae, in care naréza viéta socrului s'eil si résbóele pur-
tate de Romani sub dinsul in contra popOrelor din Britania : inte-
resanta prin caracterele ce infatiséza, prin informatiunile ce da des-
pre noua provincie, dar mai cu séma prin consideratiunile din pri-
mele capitoIe, unde vorbesce si despre sine-0; -- Germania sive
De moribus Germanorum, in care, dupa ce arata situatiunea tarii,
expune firea si maravurile locuitorilor, caracterele distinctive ale
diferitelor triburi in care eraii impartiti. Scrierea, cu tote defectele-I
geografice si statistice, e o sorginte neindoiOsa pentru istoria pri-
mitivil a natiunii germane, prima opera scrisa de un Roman des-
pre un popor stréin si inimic, tesaur de notiuni instructive si pre-
;Rise ;Historiae, care coprind fapte peysonal cunoscute autorului,
de la mOrtea lui Nerone 0 suirea pe tron a lui Galba pada la
mórtea lui Domitian, scriere din care se mai conserva patru carp
0 inceputul celei de a cincea ; Annalium libri XVIII, in care
sint expuse intamplarile de la mOrtea lui August pana la a lui
Nerone (anii 767-821 san 14-68 d. Cr.), ajunsa pana la nol alte-
rata in partea privitOre la Caligula, la primii ani ai Imp6ratului
Claudid si la cei dol din urmh ai lui Nerone. Acest cap de opera
11 intitulase gAnnales, sail pentru eh' naréza lucruri pe care nt} le
veduse personal, sail pentru ca da o naratiune prescurtata despre
ele, tinênd séma numal de cele principale. Musa care inspira pe
Tacit, in scrierea operelor lui istorice, este indignarea pentru relele
causate Romel si imperiului, de tiranie. Pasionat pentru antica
virtute romang, el avea o minte patrundkOre, un spirit puternic
si fecunda imaginatiune a unui mare poet. Causele evenimentelor
le cauta in chiar inima Omenilor si, ea judecator neinduplecat,
imparte dupa merit laude sail infierare. Dramatic, plin d'o nobila

www.dacoromanica.ro
 f108

violentA, de sentinte grave, sufletu-1 virtuos se 1'1100 mai pe sus

de miseriile omenirii, §i de aceea este considerat ea principe al
istoricilor, care meritil numele de istorici moral!. La dinsul, filo-
sofia e unitä cu deplina cunóscere a lumii ei a Omenilor, profun-
ditatea politica cu cea mai inalta moralitate, imaginatiunea cu serio-
sitatea vederilor, cu maturitatea cugetArilor. Tote neestea Ii dad
un caracter proprid, o forma distinctiva, particulard ; marea co-
ruptiune a epocei, comparati cu vitejia, cu sacrificiul generatiu-
nilor trecute, II inspird plingeri amare gi-I impedich d'a scrie cum
doria, «sine ira et studio*, adicA cu impartialitatea cerutã istori-
cului, cu dulcéta desinteresata a lui Erodot. Totu§1, adevérurile
sint expuse cu exactitate, isvórele §i documentele ce consultase,
citate cu ingrijire. In privinta religiunii, el recunósce actiunea
unei puteri superióre, care conduce evenimentele §i tendentele
umane. Se póte numi apoi istoric practic, fiind-cA atribue deca-
denta imperiului roman efectelor despotismului, depravArii more
vurilor publice §i private. Limba lui Tacit este inferióra limbii
scriitorilor din epoca lui August, mult mai deprinsit cu abstrac-
tiunea §i formele poetice, dar póte mai bunA decit off ce limbA
s'ar fi putut intrebuinta in timpurile lui. E de observat apol ca
intAlnim la dinsul mai mult vorbirea indirecta (oratio obliqua)
deck discursurile direct atribuite persOnelor istorice de Tucidide
la Greci, de cdtre Salustid i Titu Livid la Romani. Stilul lui e
concis, format dup'al istoricilor mentionati, cam obscur, din causa
prea mare! preferinte ce dA laconismului i forte, insa de un ca-
racter cu totul propriii, potrivit lucrurilor §i oglindind sufletul
scriitorului.
(G. Dem. Teodorescu).

DIN VIETA LTA *INCAI

Pe Sincai, in anul 1809 il gAsim retras in Sinnea, satul comita-
tului Abani in Ungaria, la iubitii sdi elevi, Vass, lucrAnd cu asi-
duitate la cronica sa. lath' cu ce inima duiósA i plind de gratitu-
dine spune acésta el insuli : «La anul acesta (1354 al Cronicei)
«mi-a venit inainte un hrisov aI prea-luminatei familii comitilor
«Vass, care astddi in 28 Februarje al anului 1809, &And tocmai am
«implinit 56 an! de cAnd m'am nascut pe lume, 11 scrid in Sinnea,
esatul comitatului Abanivar, in Ungaria, in curtea mdririlor sale)
ca sa le ark multumirea care li se cuvine nu numai de la mine
'care acrid, ci i de la aceia pentru al cdror folos scrid acésta*.
Doi ani de qile luerizA *incal la cronicA in curtea comitilor
Vass, unde avea de gänd sa petréca pada ce1§1 va termina opera.
El aerie cu multi arnfirdeiune asupra Ore-cdror Romani «care mai

www.dacoromanica.ro
 309

vre-l-ar mort deck sd scrie unele ea astea,. El scurta adesea lu-

crarea sa cea rominéscd, grAbindu-se a o traduce pe lkinie in
sperantd cd in acésta din urmd limbd mai usor va scapa de cen-
surd. Iatd propriile sale cuvinte : .Mai aduc aci un hrisov ce se
.tine de prea luminata fimilie cornitilor Vass de Céga, ca sil arét
«ad, de nu mi-ar fi stat familia acésta in ajutor, eil cu ajutorul
cRomânilor mei in veci nu as fi saris cronica acésta, ba chiar as
gfi pirjolit-o de mult, atit m'ail necdjit Românil de la care am
.asteptat ajutor,. Acestea le Vice in anul 1809.
La .18 Februarie 1811, afldm pe Sincal lucrand la Cronicd, in
curtea episcopului Vulcan, vechifi arnic al sui. Tot anul acesta se
vede a-1 fi petrecut la Vulcan, ajungênd cu lucrarea Cronicei pind
la anul 1739, unde pare a fi incetat. La acest din urmd an al Cro-
nicei se plfinge in urmkorul chip : cDe mine, dusmanii némului
cnostru au ascuns tote din care puteam scrie pentru folosul nO-
cmului, 0 eii din mini strUine am cdpOtat si acelea din care am
saris pind aci si voift scrie si mai 'nainte despre episcopia Fd-
eggrasului si mitropolia BOlgradului..
In anul urmdtor 1812, pe când Petru Maior, care urmase lui
Micu in revisorat, publicd istoria sa pentru inceputul Rominilor
in Dacia, in care citOzd la un loc pe «prea-invOtatul si nenorocitul
Gheorghe incai,, fu Intalnit incai in Transilvania, venind din
Ungaria, de la Vulcan, pe jos, cu toiagul in mind, si cu desagii
in spate, in care purta Cronica sa, tesaurul neperitor al gintei
Române. De aci inainte incep adevOratele fatalitki ale marelui
bOrbat. Nici el, nici altil nu le descriserd. Numai traditiunea con-
timporanilor, vagd si tristé, ni le mai 'Astra. Unul din acesti con-
timporani il veslu in vara anului 1812 in Blas, unde in dou6 Vile,
in dou6 randuri vorbi cu dinsul.
El venia, slice, de la Alba Julia, uncle 10 dusese Cronica la cen-
surd, si se abku pe la Blas, unde servise Rata timp in fruntea
"scOlelor române 0 unde de vre-o 17 ani nu mai fusese. Fiind pof-
tit la raasd la Bob, Sincal cu obicinuita sa indrasnOld multe spuse
episcopului plOcute 0 multe nepldcute. SOra pe la chid merse in
refectoriul seminariului. Aci (spune mai incolo martorul nostru pe
atunci cleric si dinsul), un canonic care cunoscea pe *ince de mai
Inainte, in fiinta de fatd a mai multor canonici, care de asemenea
toti 11 can osceaft, &And intrd incai in salon cu nisce pasi mareti,
11 intimpind cu ace-std. intrebare : Unde habemus fortunam F (De-
unde avem norocire ?) Iar el, socotind pe semne cd acestia se fd-
ceaii a nu-1 cunOsce, zimbind, ii réspunse scurt, dar apdsat : De
terra (De pe pdmint); si au acesta, indrasnet cum era, incepu a
intra in vorbd cu fie-care. Clericil erail aseslati cu totii in jurul

www.dacoromanica.ro
 310

meselor la dna, dar, uitfind efi mancarea lor zace inainte-le, pri-
virile tutulor erail atintite asupra berbatului acum strein intre
-ai sei ! care, de si se deosibia prin grade imbracemintei de eel
impodobill cu brfine roii, cu atat mai mult stralucia prin dis-
cursurile sale pline de sciinta ; atentiunea tuturor era atrasä asu-
pra-1, i top se urnplurd de respect cdtre dinsul. In tote unghiu-
rile, intre preoti si clerici, nu audiai deck : «Acesta e $incal ! Oh !
ce barbat !* Toti doriail a-1 vede si a-1 audi mai de aprópe. El Ii
preveni pe toti. Intoreendu-se catre clerici, dise : «Cu betranii
vorbii, acum sa vorbesc cu odraslele Romanilor,. II lua in sir pe
toff, i unul nu remase cu care sa nu fi graft. In fine, ii Iasi cu
aceste cuvinte : «Pui de Romani, purtati-ve bine si nu uitati si pe
ineai !» In alta qi, mergênd clericii dupi datina la plimbare, in-
tampinard pe Sincal gall de orasul Blasului, inaintea ospatariel
episcopesci de langa Tarns va, sedend afara la umbra, ca sa-si im-
puteresca corpul pentru calatorie. Aci clericii 11 inconjurard ea oils
pe pecurarid (pastor). a Ad)), dice martorul nostru, «vedui la p
ciOrele lui nisce ddsagi plini de hartii ; era averea némului ro-
manesc, Cronica lui, inghesuita in acei desagi de lane, cam in-
vechiti, la un loc cu Vita saracia autorului roman celui mai avut
in sciintd. Cu acea ocasiune multe ne spuse $incai. Eii il in-
trebai : pentru ce porti atatea scrisori, atata sarcina in spate ?
cAcesta e felul meti, respunse, in care voiu fi glorificat dupd
mdrte ; dacci nu mi-a fost rugine a le face, pentru ce sd-mi fie
twine a le purta ?*
Scopul pentru care venise $incal in Transilvania, nu si-1 ajunse.
Se dice ed supuind censurii compunerea latina a Cronicei, censo-
rul ungur Ii dete parerea cu urmatOrele cuvinte : «Cartes e
demnd de foe, autorul de furci, (Opus igne, author patibulo
-clignus).
Plin de mahnire pleca $incal din Transilvania dupd datina sa
pe jos cu toiagul in 'nand, cu dasagii in spate la Oradia Mare la
Episcopul Vulcan. Dupa cum spune insu-si Vulcan intr'o scrisOre
a sa catre un Roman, cand intra $incaI in eurte la dinsul, ii dise :
«Samuile ! (end cunoscull din copilarie) sa me primesci iar in
curte-tI ; nu pre nimic, dar void sa-ti fac o copie din Cronica pen-
tru-ca me vei tines. Vulcan 11 primi cu bucurie, i mai petrecu
incai cat-va timp la dinsul, decopiandu-i o mare parte a Croni-
eel. Dar iar se departa apoi si de aid.
Betranul protopop din Bistrita, Ion Maior, spune cd 1-ar fi ye-
dut odata pe la anal 1814 in luna lui Maid venind cu protopopul
de la Desiocna, Iosif $andor, la Bias.

www.dacoromanica.ro
 311

De aci inainte Since se face nevedut ; contimporanii ii per_

durd urma de tot.
Pand sint acum de abia trei ani, nu se scia nici locul nicl tim-
pul mortil marelui Roman.
In fine, la 1866 se descoperi ca Since', parasit de al sal, se re-
trasese catre apusul vietei sale la generosii 0 iubitil sal elevi, co-
mitil Vass, in satul Sinnea din comitatul Abanivar langa Cassovia,
unde apasat de atatea suferinte, muri in 2 Noembrie 1816 in etate
aprópe de 62 saa 63 de ani.
Iata cum descria pe Since, top cap 11 vedura. Unul din acestia
dice ca, la intaia vedere si vorbire cu dinsul la 1812, in Blas,
atrase tóta atentiunea si mirarea, incat chipul lui 1-a ramas ca ti-
parit in oglinda mintil Ca 0 cum ar sta si acum inaintea ochilor
sal, cad cine vedea odata pe Sincai, nu putea s5.-1 mai pérda din
minte. Since era om de stat de mijloc, plin la trup, dar mai mult
osos, cu umeri largi, cu pieptul lat §i e§it in afard, purta mina
cu bastonul inainte, pasind cu mare ,gravitate §i putin legal-Ian-
du-se, capul mare acoperit cu per rar si cdrunt, fruntea largd
proeminenta §i desnodata de laturi, sprancene tuf6se, negre, mvi,
imbinate, ochil mari si pule de foe. acoperiP cu nisce gene cu
peri rani inteposati, fata cam lungäretà, rumena, pupn cam ciu-
pit de varsat, nas roman prelung, mustata incaruntita pe care o
reteza cu fórfeci, gura, buzele proportionate, barba rard, rotunda.
Cautatura era indrasnéta si insuflatóre de respect, dar in trasu-
rile fete puteai cunósce adancimea gandurilor si necazurilor cu
care tOta viéta avusese a se osteni.
Avea voce sonord barbatescd, vorbia apasat, bine articulat, li-
ber si cu indrfisneld ca barbatul care are de unde si scie ce sal
vorbesca, sigur fiind in mintea §i abilitatea sa. Din vorbele lui
vedeai indata, &à omul mult simte in sine si mult indrásnesce ;
gesticula cand vorbia, era vesel, glumet, sarcastic chiar, dar f6rte
placut in societate, fall a pierde catu§1 de pupn prin glumele si
sarcasmele sale, din gravitatea purtarii si din respectul ce inspira.
Mersul lui, starea si tOta purtarea sa era marepa ; simpai in-
data spiritul Malt ce locuia intr'insul, nu mai putin omul plin de
incredere si sigur in lucrarea sa. Pa0 avea indrásnep si sprin-
teni cu tóta etatea cea inaintatä. Cand intra in vre-o adunare, eau-
tarea tuturor o tragea asupra-§1 si nu putea ran-lane necunoscut.
In tóta purtarea sa avea o mandrie latina si o indrasnéld care
nu-i sedea rail.
Imbracdmintea in care veduram pe Since in Bla§ pe la 1812,
era saraca, dar nu sdrenturósa Un capét de panned, culórea ta-
bacului, care prin port piercluse mult din cul6rea sa primitiva ;

www.dacoromanica.ro
 312

un pieptar de and panuril care-I acoperia tot pieptul §i pfintecele

pana in jos de cingatóre, cu nasturi galbeni cii gatiri simple la
gfiurile nasturilor ; ciOreci unguresci de pfinura vinêt inchisä ;
palarie inalta, kVA in margin!, cam veche, §i nisce cisme ordinare
in picióre : era OM imbracarnintea barbatului demn de o mai blind
siirta. Iar imbracamintea lui oficiald era, nadragi vineti sinorati,
spentiel sail scurteica §i dulama pe umeri, mijlocul incins cu sa-
bia, find nobil incai.
Eta cum era incal ! (Papili Ilarian).

www.dacoromanica.ro
 CUPRINSUL

GENUL ORATORIC
A. Disoursurl deliberative.
Pagina
1. A doua Olintiacd a lui Demostene :
Istoric. . 1
Discursul 2
Analisa. 11
Balite discursulul . 18
2. Discursul lui M. Kogeilniccanu in chesGunea legit rurale:
Istoric 21
Discursul 22
3. Prima Catilinard a lui Cicerone:
Istoric . 31
Discursul 38
Analisg, 48

B. Disoursuri demonstrative.
4. Discursul lui Massillon despre gloria omenescd:
lstoric 51
Discursul 51
Analid 59
Partile acestul discurs . . 62
5. Discursul lui Bossuet la mdrtea Henrietel:
Discursul 65
Teorie (discursurI funebre) 75
6. Cuvint de pomenire vechinlui Stefan Voevod :
Discursul . . . . . . . . . 75
Teorie (panegiric) 94
Retorica, de Adameecu i Dragemileseu. 21

www.dacoromanica.ro
 314
Pagina
7. Pentru ce limba lanai este studiul fundamental in gimnaziu ?
de Titu Maiorescu :
Discursul 95
Teorie (disertatiunT) 112

C. Disoursuri judiciare.
8. Rechisitorul in procesul Calinic :
Istoric 112
Discursul 113
Teorie (Rechizitoriu) 119
10. Apdrarea in procesul Calinic :
Discursul . 120
Teorie (aparareal 123
10. Resumatul presidentului :
Discursul 123
Teorie (resumate, treI specil de discursurT, cuprinsul retoriciT) 126

Exemple de disoursuri.
11. Discursul lui Simion Barn!, f, asupra relafiunilor dintre Ro-
mani Fi Unguri :
Istoric 127
Discursul 128
12. Discursul lui Kogalniceanu la alegerea lui Cuza :
Istoric 161
Discursul 162
13. Discursul lui T. Ciparid despre puterea de viéfd a nafiunil romane:
Discursul ..... . . . . 164
14. Discursul lui Barba Catargiu la unirea definitivd :
Istoric 169
Discursul 170
15. Din elogiul lui Papiu liarian de G. Barif :
Istoric 172
Discursul . 172
16. Proclamafiunea Domnitorului Carol asupra vilejiel ostafilor :
Discursul 177
17. Proclarnafiunea Domnitorului Carol asupra trofeelor cucerzle
la Grivila :
Discursul 178

A otiunea.
Teorie despre actiune 179

www.dacoromanica.ro
 315
Pagina
Recapitulare.
Conditiunile oratorulul _. 182

Povestiri din viéta oratorilor.

Demostene . 185
Antonin . 187
Cicerone . 188
Bossuet 191
Mirabeau 192
Macaulay 193

GENUL ISTORIC
I. Caraotereie §1 importanta genului istorio.
18. Cuvint in troductiv la cursul de istorie de M. Kogdiniceanu . 199

IL Speoiile genului istorio.

19. Idn Tdutul, biografie de N. Bdiceseu 222
20. Teseu si Romulus, paraIell de Plutarh 225
21. Arta militard la Moldovent in timpul mdriril Mr, monografie
de N. Bdlcescu 227
22. Domnia MI Antonie Ruset, cronicl de Ion Neculce 238
23. Dania in Scifia, din istoriile de Herodot . 245
24. Ciuma din Atena din Resboiul peloponeziac de Thucidide . 250
25. Bdtdlia de la Cdlugdrent, din istoria 1u1 MihaiiI, de Batmen . 255
26. Cooperarea armatelor romdno-ruse in 1877 de T. Maiorescu . 266

III. Spoon seoundare ale genulni istorio.

27. 0 cdhitorie in.ainte de 1848, memoriu de I. Gbica 284
28. Tradifinni din o sémd de cuvinte de Neculce 295

IV. PovestirI din viata istorioilor.

Erodot 298
Tucidide 301
Titu Liviu 302
Plutarh 304
Tacit 307
incal 308

www.dacoromanica.ro
 112M,

==
_
II I

1111111
.."
0.0

CURS DR LIMBA ROMANA

PENTRU e

COLELE SECUINIDRE
\
I Carte de oitire,
4Dragomirescu.
pentru clasa I-a, de Milicti/ i;

Exercitii de gramatic i de compo- I

sitiuni, pentru clasa I-a de Gh. Adameseu.
Carte de citire qi de compositiuni, pen- ,

tru clasa II-a de M. Dragomireseu.

1

Leotinni de gramatic5., pentru clasa II-a,

de Gh. Adameseu.
Carte de citire ei de compositiuni, pen-
tru clasa III-a, de M. Dragomiresen.
Lectiuni de sintax6_, pentru clasa III-a,
de Gh. Adameseu.
;

Carte de citire qi de compositiuri, ren- '

truclasa IV-a, de M. Dragomireseu si Oh.

Adaméscu .

(Aceste lvernri an fast premiate Se 4.3ademia Ro-

mani'. en prennul pentrut earf1 ttidact:ce in aunt 1043).
Citire i cOmposittune, (Callen peeks Iii
tiff) pentru clasa Iv-a, dc LThajornrecu.
Retorica, pentru clasa V-a, de Oh. Ada- .

mescu i M. Dragomirescu. Gramatica I;

istorioi a limbii reloaded de I. A. Ra- I

dniescu-Pogoneanu.
poeVca, pentru clasa VI-a, (1,'. 011. Adamescu
§i M. Dragomirescu.
Literatura roInam'a modornk pentru cl.
`;Ii-a, de Oh. AdAteseu si M. Drago-
mirescu.
Literatura roman& veche, pentru clasa ft
VIII, de Oh. Adam 'sot, M. Drag omireseu
*i I. . Radulescu-Pogoneanu.
t±.11
PRETUL LEI 3.75

\\\
110&.

I"

www.dacoromanica.ro