ALEXANDRU ESTERA

AMG-ANUL I, CLASA C

INFLUENTA LIDERULUI IN CADRUL UNUI

GRUP
Liderul este persoana care datorita statutului sau formal si/sau
informal mobilizeaza, organizeaza si conduce membrii si activitatile grupului
inspre fixarea si atingerea scopurilor acestuia.
Grupul a constituit dintotdeauna cadrul de afirmare si de securitate, a
exprimat nevoia asociativa a fiintei umane. Atunci cand nu va mai avea
nevoie de grup, omul isi va pierde principala caracteristica a naturii salenevoia de socializare (Neculau, 1977).
Influenta - abilitatea de a schimba comportamentul celorlalti intr-o
anumita
directie
-se
exercita
in
domeniul
puterii.
Puterea reprezinta potentialul sau capacitatea unei persoane de a exercita
influenta (cf Spector, 2000). Cu cat o persoana detine mai multa putere, cu
atat este mai larg teritoriul de manevra al acesteia si cu atat mai sigura
eficienta tacticilor de influenta aplicate. Puteti urmari fenomenul in
experienta pe care o ati in grupuri de lucru. Se intampla uneori ca o
persoana sa se delimiteze ca un centru de influenta (lider emergent)
datorita entuziasmului, talentului, calitatilor personale. Desemnarea oficiala
a aceleiasi persoane ca lider al grupului ii va spori influenta in baza puterii
conferite de pozitia de autoritate in care a fost instita.
Un beneficiu important al pozitiilor de putere consta in reducerea
dependentei de ceilalti. Cu toate acestea, nu toti oamenii cauta sa detina
pozitii de putere in grupuri sau organizatii.Intemeindu-se in principal pe
studiile realizate cu manageri, David McClelland {apud Saal si Knight,
1988) descrie nevoia de putere ca motivator al unei persoane de a-i
controla pe ceilalti sau de a-si exercita influenta asupra celorlalti.
Indivizii cu o mare nevoie de putere cauta pozitii de conducere in
grup, sunt preocupati de acumularea simbolurilor de statut, se simt conforil
in competitie, agreeaza situatiile in care ii pot convinge pe ceilalti de un
anumit punct de dere, sunt perceputi ca exprimandu-se clar si fiind
directisieficienti.
Nevoii de putere a unei persoane ii corespund o serie de resurse
care-i asigura potentialul de satisfacere. Aceste resurse apartin liderului,
dar sunt valorificate in contextul particularitatilor relatiei sale cu
subordonatii,
prin
raspunsul
comportamental
al
acestora.
Aplicand tipologia puterii propusa in 1969 de French si Ran, Gordon (1987)
sunt
1

1. Puterea pozitiei - conferita de pozitia sau functia detinuta de persoana

in cadrul organizatiei. Autoritatea functiei oficiale ocupate intr-un
departament asigura legitimitatea actiunilor de influenta asupra persoanelor
din subordine (putere legitima). Unele functii detinute in ierarhia
organizationala asigura puterea datorita pozitiei centrale, fiind legate de
multe alte posturi si, in acelasi timp, importante pentru realizarea sarcinilor
aferente altor posturi. Pozitiile care permit controlul asupra recompenselor
si sanctiunilor sunt de asemenea surse de putere {puterea de a
recompensa,
respectiv
puterea
de
a
constrange).
2. Puterea personala - sustinuta de contactele interpersonale pe care
persoana le-a cultivat de-a lungul timpului si care-i permit la un moment dat
sa exercite influenta asupra celorlalti. Acest tip de putere se bazeaza, de
fapt, pe institiile proiecti si pe identificarea tintei influentei cu liderul sau/si
pe relatia de atasament intre cele doua persoane (personalitatea
carismatica
sau
puterea
referentului).
3. Puterea informationala - data de informatie si alte resurse limitate (bani,
relatii influente etc.) pe care liderul le detine. Pentru ca informatia liderului
sa asigure capacitatea acestuia de a controla comportamentul
subordonatilor, trebuie ca informatia respectiva sa intruneasca doua
caracteristici: sa nu poata fi substituita (liderul este unicul ei posesor) si sa
poata
sustine
adaptarea
subordonatilor
la
incertitudine.
Este important de retinut ideea ca puterea este un fenomen interpersonal se exercita in relatie cu celalalt. Prin urmare, eficienta strategiilor unui lider
va depinde de disponibilitatea tintei influentei de a raspunde in directia
comportamentului
solicitat.
Gary Yukl (apud DuBrin, 1998) a dezvoltat un model al influentei in cadrul
caruia eficienta strategiilor de influenta ale unui lider este explicata ca efect
al interactiunilor complexe dintre puterea liderului, trasaturile sale,
comportamentul de influenta al acestuia (solicitari simple, tactici de
influenta, promovarea unui model, recompensa, pedeapsa, instructiuni) si
variabilele situationale (de exemplu, reactia anticipata a tintei influentei sau
relevanta
solicitarii
pentru
indeplinirea
sarcinilor).
Efectele
comportamentului de influenta sunt gandite ca ancore ale unui continuum.
Raspunsul
tintei
poate
varia
intre
:
- angajament - tinta influentei satisface cu entuziasm solicitarea si depune
eforturi
in
acest
sens;
- complianta - entuziasmul si efortul instite de tinta influentei in satisfacerea
solicitarii
sunt
moderate;
- rezistenta - tinta influentei se opune satisfacerii solicitarii si gaseste
modalitati prin care fie nu se conformeaza acesteia, fie face un lucru de
proasta calitate.

Tipul de lider influenteaza nu numai viata grupurilor, ci si

personalitatile membrilor care le compun. Trebuie atrasa atentia asupra
2

faptului ca efectele fiecarui tip de lider asupra activitatii grupului si asupra

productivitatii
membrilor
nu
sunt
aceleasi.
1. lider formal si informal. Cel formal este cel ales, cel numit. Cel
informal apare acolo unde exista lideri formali si chiar incearca sa ii ia
locul.
2. dupa modalitatile de alegere avem lider numit, lider ales de grup si
lider emergent. La primele doua tipuri putem fixa o data de aparitie, dar
cel
emergent
se
impune
treptat
din
interiorul
grupului.
3. dupa impactul pe care-l au asupra vietii colectivitatii umane sunt:
lideri consensuali, obisnuiti- care asigura indeplinirea cuminte a
scopurilor
si
lideri
transformatori
sau
carismatici.
4. mai pot aparea si liderii simbol. Un lider ia forma unui simbol atunci
cand este inteles, in mod special de catre ceilalti membrii din grup, ca un
individ dotat cu atribute iesite din comun. Deci apare o discrepanta intre
activitatea si calitatile lui, si imaginea pe care si-o fac despre el ceilalti
membri ai grupului. Aparitia unui astfel de lider este influentata de o larga
gama de factori subiectivi.
Trasataturi ale personalitatii liderului
- caracteristici biologice: sex (barbatii predomina), varsta (cei mai
batrani), talia si robustetea (depinde de sarcina pe care o au de facut),
aparenta
(frumos, atragator).
- caracteristici psihologice: inteligenta, introversiune-extroversiune,
empatie si sensibilitate interpersonala, incredere in sine.

Concluzie: Calitatea de lider nu este un recipient independent de

grupurile sociale in care un individ oarecare poate fi modelat cu usurinta.
Ea presupune nu numai respectarea unor reguli de comportare valabile
oriunde si oricand, ci si respectarea unor reguli dependente de situatia
grupurilor concrete. Calitatile pe care trebuie sa le aiba un lider al grupului
mic nu sunt innascute, ci formate si invatate de catre individ, in cursul vietii
sale si a activitatii desfasurate in grupurile din acre a facut parte, sub
influenta permanenta a mediului social.