Curs Educatie pentru Sanatate Prof.

Serban Filofteia

PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII PRIN COMUNICARE

Folosirea canalelor de comunicare pentru promovarea sănătăţii S-a constatat că cea mai
eficientă modalitate de comunicare a unei informaţii de sănătate este combinarea media cu
comunicarea interpersonală şi cu evenimentele. Cele trei tipuri de abordări se potenţează
reciproc în mai multe feluri:
- mass - media se utilizează numai pentru anumite obiective de comunicare, dar nu pentru
toate. De exemplu, implicarea şi interacţiunea limitate sunt posibile numai prin media. Din
acest motiv, o combinaţie de media şi comunicare interpersonală este mai eficace.
Comunicarea interpersoanlă vine firesc după cea prin media, o dată ce liderii de opinie şi alţii
împărtăşesc ceea ce au învăţat de la media, sprijină mesajele respective şi contribuie la
creşterea impactului acestora,
- comunicarea inter-personală permite o participare mai mare acolo unde interacţiunea şi
feedback-ul sunt necesare. Poate fi mai eficientă prin utilizarea materialelor tipărite, audio-
video sau altor mijloace multimedia,
- evenimentele combină media şi comunicarea interpersonală şi sunt deseori promovate şi
reflectate de media (ştiri şi reportaje). Evenimentele ar trebui să fie organizate în aşa fel, încât
să stârnească interesul media pentru a le reflecta. Din acest motiv, reflectarea în media este un
obiectiv cheie şi un indicator de succes al evenimentelor. Acest tip de abordare combinată
atinge un număr mare de persoane dar permite şi participarea prin comunicare interpersonală.
Tipuri de comunicare pentru sănătate
1. Comunicare persuasivă sau comportamentală. Aceasta include eforturile de a persuada o
audienţă să adopte o idee sau o practică. Include tehnicile de marketing social.
2. Comunicare a riscului. Se referă la ajutarea indivizilor să înţeleagă natura şi seriozitatea unor
riscuri, astfel încât să ia decizii informate despre cum să trateze acele riscuri. Ideal, comunicarea
riscului este „un proces interactiv de schimb de informaţii între indivizi, grupuri şi instituţii” (Canada
National Research Council, 1989).
3. Advocacy prin media. Este folosirea strategică a media pentru a promova o iniţiativă de politică
publică (US Department of Health and Human Services, 1989).
4. Educaţia prin divertisment – edutainment. Implică folosirea producţiilor de divertisment precum
show - urile TV, radio, benzile 105 desenate, teatrul etc pentru a transmite mesaje persuasive şi lecţii
despre probleme de sănătate. 5. Comunicarea interactivă pentru sănătate. Este definită ca şi
interacţiunea unui individ – consumator, pacient, cadru medical – prin intermediul unei tehnologii sau
a unui mijloc electronic pentru a accesa sau transmite informaţie de sănătate sau pentru a primi sfaturi
şi sprijin într-o problemă de sănătate.
6. Comunicarea participatorie. Aceasta presupune implicarea populaţiei ţintă în planificarea şi
implementarea unei campanii de comunicare

Programul OMS ”SĂNĂTATEA PENTRU TOŢI ÎN SECOLUL XXI”

Politica „Sănătate pentru toţi în secolul 21”, adoptată pe plan mondial la data de 1de 14
mai 1998, şi-a stabilit drept scop atingerea unui maxim al sănătăţii pentru toţi locuitorii
planetei, politica fiind consecventă celei stabilite în 1978 la Conferinţa de la Alma-Ata. ()
Politica „Sănătate pentru toţi în secolul 21” pentru Regiunea Europeană a OMS evidenţiază
faptul că sunt necesare eforturi susţinute pentru creşterea nivelului de sănătate, în vederea
uniformizării sociale între ţările din regiune, precum şi între grupurile populaţionale din
cadrul aceleaşi ţări. (În acest sens, realizarea unui potenţial de sănătate complet pentru cei
care locuiesc în Regiunea Europeană a OMS s-ar putea obţine prin:
 promovarea şi protejarea sănătăţii oamenilor de-a lungul întregii vieţi;
 reducerea suferinţelor consecutive principalelor cauze de morbiditate.
Suportul etic al acestei abordări este reprezentat de:
 recunoaşterea sănătăţii ca un drept fundamental al omului;
 echitatea în sănătate, exprimată prin solidaritatea dintre ţări sau între grupuri
populaţionale, care întreprind acţiuni ce vizează atingerea acestui obiectiv;
 participarea tuturor indivizilor, alături de creşterea responsabilităţii individuale pentru
propria sănătate, dar şi conştientizarea acestei responsabilităţi de către grupuri
populaţionale, instituţii, organizaţii şi sectoare implicate in procesul de promovare şi
dezvoltare a sănătăţii.
Au fost alese patru strategii principale de acţiune pentru implementarea politicii Sănătate
pentru toţi în secolul 21:
 strategii multisectoriale, care vizează determinanţii stării de sănătate şi impactul pe
care aceştia îl au asupra sănătăţii; aceste strategii sunt condiţionate de perspectivele
economice, sociale şi culturale;
 programe destinate creşterii stării de sănătate, făcându-se referire şi la instituţiile
necesare pentru a asigura îngrijirea bolnavilor; realizarea unui sistem integrat de
îngrijiri primare de sănătate, sistem orientat spre familie şi comunitate, susţinut de un
sistem spitalicesc flexibil, care se poate adapta solicitărilor care pot apărea;
 promovarea legăturilor logice dintre luarea deciziei, implementare şi responsabilizare,
ţinând cont de faptul că în procesul de creştere a sănătăţii sunt implicaţi parteneri de la
toate nivelele: familie, şcoală, loc de muncă, comunitate locală sau nivel naţional.
Acestă declaraţie identifică 21 de obiective pentru secolul 21; obiectivul 12 al acestei
declaraţii se referă la reducerea efectelor nocive ale alcoolului, drogurilor şi tutunului.