Școala Postliceală „Prof. Dr. Doc.

Enescu Longinus” Botoșani

AMG, anul I A
Elev: Constantin (căs. Nechifor) Cristina – Liliana
Disciplina: Virosologie
Profesor: Andrici Mirela

VIRUSUL EPSTEIN – BARR

Virusul Epstein-Barr (VEB) este un virus limfotrop care determină la gazde

normoreactive mononucleoza infecțioasă, iar la gazele imunodeficiente boli limfoproliferative.
Acesta se transmite cel mai frecvent prin fluidele corporale infectate, în special prin
saliva. Mai rar, se poate transmite si prin sange si sperma în timpul contactului sexual, prin
transfuzii de sânge si transplant de organe.
VEB se transmite prin :
 Sărut;
 Folosirea in comun a periuței de dinți, paharelor sau tacâmurilor pe care
persoana infectată le-a utilizat recent;
 Atingerea jucăriilor udate de saliva copilului infectat ;
 Virusul probabil supraviețuiește pe obiecte cel puțin pe perioada cât acestea

Simptome

 Oboseala accentuată si stare de rău

 Febră
 Gât inflamat
 Ganglioni limfatici inflamați (adenopatie) în zona gâtului și axila
 Dureri musculare
 Durere de cap (cefalee)
 Splenomegalie
 Hepatomegalie

1
  Rash (eruptie cutanata)

Complicații:

 Splenomegalie (splina mărită)

 Hepatomegalie (ficat inflamat și mărit)
 Icter
 Anemie
 Ruptura splenica
 Amigdale mult mărite de volum
 Dificultate la respirație
 Aritmie
 Posibil risc crescut de cancer

Mononucleaza infecțioasă este o boală infecțioasă acută a copiilor și adulților tineri,

contractată pe cale orală. După o incubație de 4 – 6 săptămâni, evoluează cu febră, angină severă
(asemănătoare celei streptococice), limfadenopatie, splenomegalie, leucocitoză cu limfocitoză și
linfocite atipice. Frecvent apar semne de suferință hepatică. Boala se vindecă după câteva zile
sau săptămâni, dar virusul persistă toată viața într-un număr mic de limfocite B.
Diagnostic de laborator. Izolarea virusului este de competența unor laboratoare
specializate. Diagnosticul serologic se bazează pe depistarea anticorpilor specifici antigenelor
VEB, dar mai accesibilă este depistarea unor autoanticorpi care apar în cursul bolii: anticorpii
heterofili care reacționează cu antigene de pe hematii de oaie (reacția Paul-Bunnel-Hăngănuțiu).
În prezent, folosim un test rapid de triaj, o variantă a reacției Psul-Bunnel, ELISA depistează
anticorpi față de antigene VEB specifice.
Tratament. Nu există. La bolnavii cu mononucleoza infecțioasă nu se administrează
niciodată ampicilină pentru că determină reacții alergice.
Pentru ameliorarea simptomelor pot fi folosite următoarele remedii:
 Lichide pentru hidrare
 Multă odihnă
 Medicamente pentru durere si febră

2
 Se pot recomanda corticosteroizii pentru tratarea inflamației severe la nivelul gâtului sau
splenomegaliei, precum și medicamentele antivirale.
În cazul adulților, se recomandă evitarea posibilelor traumatisme ale splinei (prin
practicarea sporturilor de contact – fotbal sau box, de exemplu) pe o perioada de cel putin o lună,
până când splina își reduce dimensiunile.

Alte metode de tratament pot include:

 tratarea unor infectii secundare - există cazuri în care poate să apară o infecție cu
streptococ, o infecție a sinusurilor sau a amigdalelor. Aceste infecții trebuie tratate cu antibiotice,
precrise de medicul specialist.
 tratarea eruptiilor cutanate - există anumite medicamente care nu sunt
recomandate persoanelor care au mononucleoza, deoarece pot provoca apariția unor erupții
cutanate. În cazul in care apar erupții cutanate din cauza medicamentelor, trebuie înlocuit
tratamentul pentru tratarea infectiilor secundare cu alte antibiotice

Cum poate fi prevenita aparitia mononucleoziei

Infectia cu virusul Epstein-Barr poate fi prevenită prin evitarea contactului cu saliva altei
persoane infectate. Asta presupune evitarea sărutului, a folosirii aceluiași pahar sau a veselei
contaminate ori consumarea alimentelor din aceleași farfurii. Virusul poate să persiste în saliva
timp de câteva luni de la apariția infecției.
Virusul Epstein-Barr poate să rămână inactiv în organism de-a lungul vieții, mai ales dacă
sistemul imunitar este puternic. Însă infețtiile sau anumite boli pot slăbi capacitatea de protecție a
organismului, momente în care virusul poate deveni activ.

Profilaxie. Un vaccin viu atenuat cu administrare orală.