Curs IV CHIRURGIE

Asistarea micilor intervenţii chirurgicale

Mici intervenţii chirurgicale=operaţii care se efectuează pe un teritoriu mai restrâns,leziunile

chirurgicale fiind minime.
Este important să se respecte regulile de asepsie.
MATERIALE NECESARE
-seringi şi ace de unică folosinţă
-1-2 bisturie,foarfeci drepte şi curbe,sondă canelată,sondă butonată,
-2-3 pense chirurgicale,2-3 pense anatomice,5-8 pense hemostatice,2-4 depărtătoare.
-2 tăviţe renale,tuburi de dren de diferite calibre,meşe de mărimi diferite
- ace chirurgicale de cusut,materiale pentru ligaturi şi suturi (mătase,catgut),agrafe Michel şi
pensă de pus agrafe
- casoletă cu câmpuri sterile,casoletă cu tampoane,pansamente şi vată sterile ,feşe de tifon
- mănuşi sterile
- lamele de sticlă,anse de însămânţare,medii de cultură
PREGĂTIREA pacientului:
- psihică :explicarea necesităţii intervenţiei,înlăturarea neliniştii faţă de durere
- fizică :pacientul să nu mănânce în dimineaţa intervenţie /administrarea medicaţiei indicate apoi
golirea vezicii urinare(normal sau prin cateterizare)
PREGĂTIREA CÂMPULUI OPERATOR
Raderea zonei/degresarea şi dezinfectarea tegumentelor cu tinctură de iod
PREGĂTIREA ASISTENTEI ŞI A MEDICULUI
Spălare pe mâini /dezinfectare(septozol)/uscare
Instrumentarul trebuie pus la îndemână pe o măsuţă acoperită cu un câmp steril
În timpul intervenţiei asistenta
- serveşte medicului,instrumentarul(desfăcut atunci) şi are grijă să rămână steril
- ajută la tamponarea plăgii
- face hemostază/sutură
- supraveghează pacientul(faţă,tegumente,P,R şi se anunţă orice modificare)
- la terminarea intervenţiei aplică pansamentul pe plagă şi efectuează înfăşarea regiunii operate.
Pacientul se transportă în salon,se aşează comod în pat şi va fi supravegheat în perioada post
operatorie semnalând orice schimbare ,medicului.
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
- strângerea materialelor folosit /sterilizare/incinerare/curăţarea şi dezinfectarea sălii de operaţie
- În următoarele zile se va urmării pansamentul (fixare),dacă plaga sângerează sau supurează se
anunţă medicul. Pansamentul se schimbă zilnic sau la 2 zile. După operaţiile aseptice bandajul
va rămâne pe loc până în a-6- a,a 7-a zi când se scot firele

Îngrijirea plăgilor

Plagă =întreruperea continuităţii tegumentelor sau mucoaselor. Îngrijirea plăgii depinde de

felul,profunzimea şi starea plăgii (dacă este infectată sau nu) şi starea generală a pacientului.
Îngrijirea plăgii se face în condiţii de asepsie perfectă
pansament (asigură o bună absorbţie a secreţiilor,protejează plaga de mediul extern)
- repaus al zonei lezate

1
- Pansarea plăgii se face la sala de tratamente/în cazuri grave ,la pat. Se efectuează şi pansamente
provizorii la locul accidentului
MATERIALE NECESARE
2-3 pense anatomice
2-3 pense hemostatice
1-2 foarfeci
sondă canelată
tuburi de dren,tăviţă renală,casoletă pansamente sterile,feşe,apă oxigenată,alcool,soluţie de
rivanol 1/1000 leucoplast.
Spălare cu apă şi săpun/mănuşi sterile.
PREGĂTIREA PACIENTULUI :va sta în poziţie şezând sau decubit
Îndepărtarea pansamentului vechi se va face cu precauţie şi blândeţe. Se examinează plaga şi
tegumentele din jur.
- curăţare cu comprese uscate
- spălare cu apă oxigenată sau ser fiziologic steril
- dezinfecţie cu alcool iodat1%,alcool 70° C
După toaletare se acoperă plaga cu pansamentul care trebuie să depăşească marginile plăgii cu 1-
2 cm . Fixarea pansamentului se face în funcţie de zona în care se găseşte şi de suprafaţa lezată.
Pacientul va fi dus în salon
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

PANSAMENTE SI BANDAJE
PANSAMENTUL
I CONDITIILE UNUI BUN PANSAMENT
a) Sa fie facut în conditii aseptice
- Folositi materiale de protectie şi instrumente sterile
- Spalati şi dezinfectati mâinile, îmbracati manuşi sterile
- Serviti materialele folosind pense
- Nu introduceti în casoleta sau în trusa de instrumente pensa cu care ati lucrat în plaga
- Nu folositi aceleaşi instrumente la alti pacienti
b) Sa fie absorbant
- Asigurati absorbtia secretiilor pentru a favoriza cicatrizarea
- Folositi comprese de tifon şi vata hidrofila
c) Sa fie protector
- Acoperiti plaga cu comprese sterile şi vata
- Asigurativa ca dimensiunile compreselor depaşesc marginile plagii cu cel putin 1-2 cm
- Daca zona este expusa microbilor, protejati plaga cu un strat mai gros de tifon
şi vata
d) Sa nu fie dureros
- Actionati cu blândete şi rabdare
- Administrati un calmant la recomandarea medicului daca situatia o cere
- Spalati plaga prin turnare şi absorbiti surplusul de lichid şi secretiile prin tamponare
- Nu fixati pansamentul prea strâns pentru a nu jena circulatia şi a nu produce durere
- Asigurti limitarea mişcarilor în acea zona daca exista indicatii în acest sens
e) Sa fie schimbat la timp
- Verificati indicatia medicala cu privire la schimbarea pansamentului;

2
- Schimbati cât mai rar pansamentul la plagile chirurgicale atunci când se mentine curat şi uscat
- În cazul plagilor secretante schimba pansamentul ori de câte ori este nevoie;
- Anuntati medicul şi controlati plaga daca pacientul acuza durere sau prezintă
febra fa ar alta cauza, schimbati pansamentul cu aceasta ocazie.
RESPECTAT I TIMPII PANSAMENTULUI
a) Crearea câmpului operator
- Degresarea tegumentelor din jurul plagii pentru a îndepa rta urmele de adeziv de la pansament
sau sebumul, folosind eter sau benzin iodată
- Îndepa rtati compresele de la pansamentul vechi cu blândete, umezindu-le cu solutie antiseptica
daca sunt lipite
- Dezinfectati tegumentul cu o solutie antiseptica (începând dinspre plaga spre periferie,
schimbati frecvent tamponul)
b) Tratarea plagii
- Actionati în funt ie de recomandarea medicului, de natura şi evolutia plagii;
spalati plaga cu un jet slab de solutie antiseptica daca prezint secretii, îndep rtati tubul de dren,
îndepartati firele şi ajutati medicul daca este o plaga recentă
- Aplict i medicamente conform prescriptiei medicale
c) Acoperirea (protectia plagii)
- Aplicati comprese sterile care sa depaşeasca marginile plagii cu 1-2 cm
- Nu aplicati un strat prea gros de tifon pentru a asigura o buna capilaritate
- La plagile care secreat , acoperiti compresele cu strat nu prea gros de vată
pentru a nu permite, stagnarea secretiilor în contact cu tegumentul favorizând iritatia şi
macerarea
d) Fixarea pansamentului :
- Alegeti o metoda de fixare adecvata regiunii prin înfaşare sau cu substante adezive
- Verificati pansamentul pentru a nu jena circulatia de întoarcere
- Verificati daca pansamentul jeneaza mişcarea
OBIECTIVE
• Favorizarea vindecarii ranilor
• Prevenirea infectiei
• Aprecierea procesului de vindecare
• Protectia plagii împotriva factorilor mecanici
PREGATIREA MATERIALELOR
Se face în functie de tipul de pansament (protector, absorbant, compresiv, ocluziv, umed)
- Tava medicala /carucior pentru tratamente, masuta pentru pansamente;
- Trusa cu instrumente sterile: pense hemostatice, pense anatomice, foarfeci
chirurgicale, stilete butonate, sonde canelate;
- Comprese sterile
- Tuburi de dren sterile
- Manuşi sterile
- Ochelari de protectie, mască
- Muşama, aleză
- Solutii antiseptice:
- pentru tegumente
- pentru plagă
- Solutii degresante: benzina iodata , eter

3
- Medicamente: pulberi, unguente
- Materiale pentru fixare: feşi de tifon, benzi adezive, plasa adeziva , solutie adeziva , ace de
sigurantă
- Tavita renaă
PREGA TIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ
- Informati pacientul asupra necesitatii efectuarii pansamentului
- Explicati modul de desfaşurarea al procedurii
- Obtineti consimtamântul
b) FIZICĂ
- Pozitionati pacientul în functie de segmentul ce trebuie pansat
- Alegeti pozitia de decubit pentru a evita lipotimia
- Asigurati intimitatea pacientului daca este cazul
EFECTUAREA PROCEDURII:
- Alegeti materialele necesare în functie de tipul pansamentului
- Verificati prescriptia medicala privind tratarea plagii
- Identificati pacientul
- Evaluati starea pacientului pentru a stabili daca pansamentul se face la pat sau la sala de
pansamente
- Puneti masca, acoperiti parul, spalati mâinile şi dezinfectati-le cu alcool
- Îmbracati m nuşi sterile, luati din trusa 2 pense sterile
- Îndepartati pansamentul vechi daca este cazul, fara sa produceti durere. Dac este lipit umeziti
cu apa oxigenata sau ser fiziologic; observati plagaa
- Curatati tegumentul din jurul plagii folosind tampoane îmbibate în benzina sau eter pentru a
efectua degresarea şi apoi dezinfectt i cu alcool sau tinctura de iod. Ştergerea se va face de la
plaga spre periferie schimbând des tampoanele pentru a evita contaminarea
- Spalati plaga prin turnare pentru a nu produce durere, folosind una din solutiile dezinfectante
recomandate;
- Absorbiti secretiile din plaga prin tamponare pentru a nu produce durere
- Curatati din nou tegumentele din jurul plagii folosind tampon pentru o singur manevra şi şterge
si apoi cu un tampon uscati
- Efectuati în continuare tratamentul plagii în functie de natura şi evolutia acesteia, aplicând
medicamente daca sunt recomandate;
- Acoperiti cu comprese de tifon sterile care sa depaşesca marginea plagii cu 1-2 cm şi aplicati
desupra un strat subtire de vata daca este necesar
- Fixati prin lipire cu materiale adezive sau prin bandajare folosind un procedeu adaptat regiunii
(circular, în spirala , în evantai, cu faşa rasfrânt , în spica)
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
- Aşezati pacientul în pozitie comoda şi puneti regiunea lezata în repaus
- Observati faciesul şi comportamentul la durere
- Observati aspectul tegumentelor pentru ca pansamentul sa nu jeneze circulatia
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
- Colectati deşeurile cu potential infectios (comprese, manuşi, tuburi de dren, feşi) în recipiente
speciale
- Curatati instrumentele şi pregatitile pentru sterilizare
- Dezbracati manuşile

4
- Sp la i mâinile ă ţ
NOTAREA PROCEDURII
- Notati tipul de pansament, aspectul şi evolutia plagii data, ora
- Notati informatiile care trebuie transmise în legatur cu pansamentele urmatoare
EVALUAREA EFICACIT II PROCEDURII
REZULTATE AŞTEPTATE/DORITE:
- Pacientul nu acuza durere ;
- Pansamentul este bine fixat şi curat;
- Plaga este în curs de vindecare
REZULTATE NEDORITE / CE FACETI
- Pacientul acuza durere, tegumentele sunt roşii, edematiate, plaga secreta ;
- Anuntati medicul şi efectuati îngrijirile recomandate
- Tegumentele îşi schimba culoarea, pot apare furnicaturi
- Pansamentul este prea strâns. Refaceti bandajul
- Pansamentul se umezeşte din cauza secretiilor
- Aplicati un strat protector şi absorbant de vată
- Montati tub de dren la recomandarea medicului sau sub supravegherea acestuia
-Schimbati pansamentul de câte ori este nevoie

TIPURI DE PANSAMENTE

PANSAMENTUL PROTECTOR
OBIECTIV
- Acoperirea unei plagi care nu secreta , nu prezinta tub de dren (plagă operatorie, locul unei
injectii sau punctii, locul unde este montat un cateter venos) pentru a realiza protectie fata de
mediul înconjurator
RECOMANDARI
- Puteti folosi materiale sintetice în locul compreselor mari
PANSAMENTUL ABSORBANT
OBIECTIV
- Acoperirea plagilor drenate sau secretante cu un strat de comprese şi un strat de vată
RECOMANDA RI
- Respectati etapele de efectuare a pansamentului
- Supravegheati pacientul pentru a putea schimba pansamentul mai ales daca se îmbibă
- Daca medicul monteaz tub de dren notati cantitatea de lichid eliminată
PANSAMENTUL OCLUZIV
OBIECTIV
- Acoperirea cu comprese şi vata a plagilor însotite de leziuni osoase peste care se aplica aparatul
gipsat pentru imobilizare
RECOMANDA RI
- Pentru îngrijirea plagii se poate face fereastră
PANSAMENTUL COMPRESIV
OBIECTIV
- Acoperirea unei plagi sângerânde în scop hemostatic, pentru imobilizarea unei articulatii în caz
de entorsa sau pentru reducerea unei cavitati superficiale după punctionare
RECOMANDA RI

5
- Respectati etapele de efectuare a pansamentului
- Aplicati peste comprese un strat mai gros de vata astfel încât sa se acopere reliefurile osoase şi
compresiunea sa fie repartizat uniform pe toat suprafata regiunii, sa nu împiedice circulatia de
întoarcere
PANSAMENTUL UMED
OBIECTIV
- Diminuarea edemului inflamator
RECOMANDARI
- Aplicati comprese umede reci îmbibate în solutii recomandate de medic (Rivanol, cloramina)
- Protejati cu o bucata de material plastic
- Fixati
- Reumeziti din timp în timp (maxim la 5-10 min) sau schimbati compresele deoarece se
încalzesc şi produc un efect contrar.
BANDAJE FIXAREA PANSAMENTULUI PRIN ÎNFA ŞARE (BANDAJAREA)
OBIECTIV
Fixarea pansamentului în regiunile în care substantele adezive nu asigura aceasta cerinta
(extremitati, regiunea capului, regiuni articulare)
- Fixarea pansamentelor pe regiuni supuse traumatismelor în timpul unor accidente
(mâna , picior)
- Efectuarea pansamentului compresiv
- Imobilizarea temporara în traumatismele membrelor (entorse, luxatii, fracturi)
PREG TIREA MATERIALELOR Ă
- Fesi de tifon de marimi diferite (latimi între 5 şi 25 cm, lungimi între 2 şi 5 m)
- Feşi elastice
- Foarfecii
- Ace de siguranta , plasa , leucoplast
PREGA TIREA PACIENTULUI
- Procedura este efectuata de regula dup pansament (pentru fixare) ceea ce presupune pregatirea
prealabila
- Continuati sa comunicati cu pacientul pentru atingerea obiectivului şi pentru colaborarea cu
acesta
EFECTUAREA PROCEDURII:
- Alegeti feşile de dimensiuni corespunzatoare regiunii şi scopului
- Alegeti tehnica de înfaşare în functie de zonă
- Stati tot timpul cu fata la pacient
- Tineti faşa în mâna dreapta între police şi celelalte patru degete, iar cu mâna stânga prindeti
capatul liber
- Trageti primele 4-5 tururi circulare la o distan de 10-15 cm de plaga. Dupa primul tur coltul
liber al feşii aşezat oblic se restrânge şi se acopera cu a II-a tura pentru a fi mai bine fixată
- Continuati înfaşarea în functie de regiune folosind o modalitate adecvata : circular , în spic, în
evantai, în spirala etc.
ÎNFAŞAREA CIRCULARĂ
- Folositi tehnica pentru regiuni cilindrice: cap, gât, torace, abdomen, braţ, articulatia pumnului
- La membre, începeti înfaşarea de la extremitate spre radacina în sensul circulatiei de întoarcere
(de la partea mai subtire)
- Acoperiti pansamentul în întregime prin ture, suprapuse

6
- Fixati cu ac de siguranta, leucoplast sau prin nod la distanta de plaga pentru a nu produce jenă
ÎNFA ŞAREA ÎN SPIRALĂ
- Folositi tehnica pentru membre (gamba , antebrta ) regiuni tronconice şi suprafte întinse
- Efectuati dupa turele circulare initiale, ture oblice în aşa fel încât tura urm toare sa acopere
jumatate din cea anterioară
ÎNFAŞAREA ÎN EVANTAI
- Folositi înfaşarea pentru articulatii (cot, genunchi, calcâi)
- Începeti cu doua ture circulare deasupra articulatiei
- Continuati cu ture oblice descendente în aşa fel încât faşa s se suprapuna la distante mai mici în
plica şi mai mari în partea expusa ajungând circular la nivelul liniei articulare şi apoi oblice sub
articulatie
- Încheiati cu doua ture circulare şi fixati cu ac de siguranta , leucoplast
ÎNFAŞAREA RASFRÂNTĂ
- Folosti tehnica pentru membre (gamba , antebrta , regiuni tronconice şi suprafete întinse) pentru
a asigura o mai buna etanşare
- Începeti cu 2 ture circulare
- Continuati oblic în sus pâna pe fata anterioara a segmentului unde fixati faşa cu policele sau cu
ajutorul altei personae, o rasfrângeti şi continuati în jos încojurând segmentul pe fata posterioara
acoperind ˝ din tura anterioara
- Continuati cu tura oblica pe fata anterioara şi repetati manevra de rasfrângere
a feşii şi de acoperire a fetei posterioare pâna când pansamentul este fixat
- Încheiati prin ture circulare
- Fixati capatul liber cu ac de siguranta sau leucoplast
ÎNFAŞAREA ÎN SPICĂ
- Folositi pentru regiuni articulare: scapulo-huerala , inghino-abdominala , cot,
picior, pumn
- Începeti de regula deasupra articulatiei prin ture circulare
- Treceti faşa dedesuptul articulatiei, în forma de "8" înconjurând zona vecină
acoperind tura precedenta jumatate sau doua tururi
- Terminati prin ture circulare
- Fixati capatul liber

Infecţii chirurgicale acute şi cronice

Manifestările infecţiilor chirurgicale
Germenii pătrunşi în organism provoacă reacţii de 3 feluri
A. reacţii locale(inflamaţia)
B. reacţii loco-regionale(limfadenita)
C. reacţii generale sau sistemice(septicemia)
Inflamaţia =reacţia locală a organismului faţă de microb
7
SEMNE LOCALE
 rubor=roşeaţă provocată de reacţii limfaticelor din derm
 calor =căldură crescută în comparaţie cu ţesuturile din jur
 tumor= rezultatul exudatului, transudatului
 edem= se produce prin acumularea de lichid in tesuturi, se poate pune in evidenta prin
semnul godeului (gropita ) lasat de apasarea degetului pe aceasta zona.
 dolor=este rezultatul iritaţiilor provocate de presiunea edemului şi de substanţele iritante
rezultate din lupta dinte microbi şi fagocite, asupra terminaţiilor senzitive nervoase şi
corpusculilor senzitivi din ţesuturile din focar (corpusculi Pacini-Vater, Meissner ş.a).
Durerea are forme variate de manifestare, în funcţie de intensitatea agresiunii asupra
terminaţiunilor nervoase şi corpuscurilor senzitivi. Cea mai uşoară formă de manifestare este
pruritul (mâncărimea), căldura sau senzaţia de arsură, durerea pulsativă, în ritmul bătăilor
inimii (în abcese dentare panariţii, ere), durerea cauzalgică, cu caracter de arsură intensă
provocată de leziunile inflamatorii nervoase.
 impotenţa funcţională= urmarea durerii şi iritaţiei sau inflamaţiei nervilor, muşchilor şi
articulaţiilor din zona afectată de inflamaţie.
SEMNE GENERALE
 Febră (este influenţată de modul de reacţie al fiecărui bolnav),
 frison (,precede de obicei febra şi reprezintă o reacţie nervoasă, combinată cu o reacţie a
sistemului endocrin, provocate de substanţele pirogene, endotoxine, exotoxine (toxine
microbiene) care au pătruns în circulaţia sangvină. în momentul frisonului, se produce o
vazoconstricţie generalizată asemănătoare cu starea vasculară produsă de influenţa
frigului asupra organismului.
Frisonul se manifestă prin senzaţia de frig intens a bolnavului, tremurături generalizate,
clănţănirea dinţilor şi piele de găină (horipilaţie)).
 hTA,
 tahicardie,
 dispnee (tahicardie ),
 inapetenţă, greaţă şi chiar vărsături. Limba este încărcată de depozite albicioase şi este
uscată (limba saburală).
 splenomegalie,
 hepatomegalie,..
 cefalee, stare de curbatură, astenie, dureri musculare (mialgii) şi, în cazurile grave, prin
delir sau agitaţie psihomotorie urmată de somnolenţă şi obnubilare.
 piele marmorată, peteşii sau prin hemoragii mici
Laboratorul ne oferă aspecte caracteristice infecţiilor
 Neutrofile 15-3000/mm³( număr crescut)
 VSH crescut
 Ureea ,creatinina ,bilirubina TGP;TGO crescute
 oligo- anurie prezenţa de cilindri hialini şi granuloşi în sumarul de urină.
în evoluţia inflamaţiei acute se disting trei etape:
1. Etapa celulară (fagocitoză);
2. Etapa tisulară;
3. Etapa de refacere (cicatrizare).
Dacă în prima etapă celulară, microfagele şi macrofagele nu au reuşit să distrugă germenii,
pentru ca, apoi, exudatul şi resturile microbiene şi celulare distruse să fie absorbite de către
8
sistemul vascular limfatic, apare a doua fază (tisulară) în care celulele conjunctive Qiistiocitele)
şi vasele de neoformaţie înconjoară procesul infecţios pentru a-1 izola într-o cămaşă conjunctivă,
care va despărţi procesul infecţios (focarul inflamator) de restul organismului. Acest proces este
variat, în funcţie de caracteristicile microbilor şi posibilităţile de apărare ale organismului. în
acest fel, apar diferite forme clinice ale infecţiei chirurgicale locale: foliculita, furunculul,
hidrosadenita, abcesul şi flegmonul.
Inflamaţia evoluează în trei etape:
1. Etapa congestivă şi infiltrativă în care mai există şansa ca tratamentul să oprească procesul
inflamator.
2. Etapa de supuraţie în care ţesuturile distruse, microfagele, macrofagele şi microbii vii sau
distruşi se transformă într-o masă neomogenă, lichidă, numită puroi. în acest moment, tumora
inflamatorie se înmoaie, se ramoleşte şi apare fluctuenţa. în momentul apariţiei puroiului,
posibilităţile tratamentului conservator au fost depăşite şi intră în acţiune tratamentul chirurgical
care constă în incizia şi evacuarea puroiului.
3. Etapa finală este etapa de reparaţii în care cavitatea rămasă după evacuarea puroiului va fi
refăcută. Aceasta este etapa de cicatrizare. Cicatrizarea se face în profunzime, prin apariţia
ţesutului de neoformaţie, numit granulom. La suprafaţa pielii, cicatrizarea se produce prin
epitelizare.
Inflamaţia reprezintă reacţia locală a organismului faţă de microbi. Acest proces este posibil în
toate ţesuturile din organism. Stafilococii saprofiţi, de pe tegumente, devin patogeni atunci când
pătrund în tegument, în foliculul pilos, în glandele sebacee.
Infecţii acute localizate

Foliculita,furunculul,acnea,impetigo contagios(le studiem la dermatologie),hidrosadenita,abcesul

cald,flegmonul.
Stafilococii saprofiţi de pe tegumente ,devin patogeni când pătrund în foliculul pilos ,în glandele
sebacee. Ei produc foliculita sau furunculul
Strptococii saprofiţi mai ales pe mucoase,produc ,limfangite,erizipel sau hidrosadenite .În ţesutul
gras subcutanat se produc abcese şi flegmoane.
Hidrosadenita
Este determinată de infecţia glandelor sudoripare .Inflamaţia se produce în glandele din
axilă,regiunea anorectală,muntele lui Venus,areola mamară. Cea mai frecventă localizare este în
axilă. Boala apare numai la adulţi. Inflamaţia debutează prin mici nodozităţi subcutanate, mobile,
tegumentul fiind normal la suprafaţă. Iniţial se produce prurit,care devine dureros în momentul în
care inflamaţia cuprinde şi pielea care devine roşie prin aderenţa glandelor sudoripare la
tegumente. În câteva zile glanda abcedează ,invadează epidermul pe care îl necrozează şi puroiul
cremos se scurge la suprafaţă,putând infecta şi alte glande din jur.
Hidrosadenita are o evoluţie cronică ,prelungită prin apariţii succesive şi recidive care durează
săptămâni.
Diagnosticul diferenţial al hidrosadenitei se face cu:
- adenita axilară care este mult mai profundă, ganglionii fiind situaţi mai în profunzime, sub
piele;
- furunculul care este mai superficial decât hidrosadenita şi are aspectul de trunchi de con
caracteristic.

9
Tratamentul: - în faza de indurare iniţială: apă şi săpun, îndepărtarea părului; este interzisă
badijonarea cu tinctură de iod, deoarece transpiraţia intră în reacţie cu iodul, formând acid
iodhidric deosebit de iritant.
- în faza de abces, când apare fluctuenţa glandei, se fac incizii pentru fiecare abces în parte sau
excizia glandei sudoripare împreună cu tegumentul, cu foarfecă fină.
O atenţie deosebită pentru evitarea redicidivarea bolii o reprezintă fierberea lenjeriei.
Abcesul cald
Este o colecţie de puroi bine delimitată care apare oriunde. Inocularea septică (pătrunderea
microbilor este multiplă)se face prin plăgi,evoluţia unui furuncul sau unei hidrosadenite,pe cale
hematogenă.
Abcesele iatrogene (infecţia este provocată de cadrele medicale)pornesc din tehnici medicale
care nu respectă regulile de asepsie.
Puroiul din interiorul abcesului are aspecte diferite în funcţie de germenul care l-a produs.
- cremos ,gălbui,fără miros,în infecţii stafilococice
- - verzui fosforescent cu miros de măr putrezit în infecţia
pioceanică
- - verzui şi bogat în cheaguri de fibrină în sputa pneumococică
- - gri-cenuşiu,fluid,abundent,foarte fetid în puroiul cu anaerobi
Semnele abcesului:
Semne locale
- tumor bine delimitată
- rubor apare tardiv, în cazul abceselor situate profund Acest semn dispare în momentul
presiunii digitale şi reapare imediat după ridicarea degetului
- calor
- dolor spontană
- edem ,manifestat prin coaja de portocală şi godeu
Sene generale
- febră 39°- 41 °C
- frison puternic
- cefalee
- anorexie
- insomnie
.- greţuri
Examen bacteriologic:cuprinde culturi microbiene din care se obţine antibiograma
Examen de laborator:evidenţiază creşterea numărului de leucocite polinucleare
neutrofile,anemie,VSH crescut
Evoluţia abcesului
Puroiul are tendinţa de a se elimina spontan prin apariţia fistulei. Abcesele profunde din
interiorul cavităţilor(torace,peritoneu) pot produce fistule interne prin perforarea şi evacuarea
puroiului în organe cavitare. Astfel un abces hepatic se poate fistuliza în peritoneu ,producând
peritonită.
Septicemia reprezintă complicaţia cea mai gravă prin pătrunderea şi înmulţirea microbilor
proveniţi din abces ,în circulaţia generală.
Tratament:
- în faza de debut:repaus la pat,comprese umede cu antiseptice(rivanol,acid boric),antibiotice.

10
- în faza de fluctuenţă: incizie,si evacuarea puroiului,spălarea cavităţii cu soluţii
antiseptice(permanganat de potasiu,rivanol,apă oxigenată)şi drenaj.
Flegmonul
Este forma de manifestare cea mai gravă a infecţiei locale.
Se caracterizează prin
 invazie
 difuziune
 necroză
Etiologie:streptococul(cel mai des incriminat),stafilococul auriu,microbi anaerobi.
Flegmonul se mai numeşte şi celulită flegmonoasă,celulită difuză,flegmon gangrenos datorită
celor 3 caractere (prezentate mai sus)care îi conferă gravitatea.
Poartă de intrare excoriaţii,plăgi(punctiforme, contuze sau cu infecţie localizată:
(furuncul,panariţiu)
Evoluţie rapidă şi zgomotoasă în 4 etape
1. se produce edemul ,lipsit de puroi(aspect de frunză veştedă sau de carne fiartă)
2. după 2-4 zile apar mici cavităţi pline cu puroi ,sfaceluri şi sănge.(necroză)
3. supuraţia se extinde .În această fază se produc escare întinse în care microbii anaerobi se
dezvoltă rapid şi trec în circulaţia generală
4. apare numai în cazul unui tratament corect,(etapa de cicatrizare). Cicatricele vor fi
inestetice,vicioase sau cheloide,cu prejudicii funcţionale.
Forme clinice
 flegmon superficial subcutanat(celulită necrozantă)
 flegmon sub aponevrotic (profund)
 flegmon mixt sau total (necroza cuprinde:muşchii,aponevroza,ţesutul subcutanat şi
pielea)
Semnele flegmonului
În perioada de debut :febră 40-41°C,frison puternic,cefalee insomnii,greţuri,vărsături. La scurt
timp apar şi semnele locale:edem dureros şi voluminos la nivelul porţii de intrare.
Cele 3 etape evoluează rapid (câteva zile)ducând la deces .
Tratament chirurgical efectuarea de incizii largi ,multiple lăsate deschise.
Tratament local se spală plăgile cu soluţii de cloramină,acid boric,rivanol,apă oxigenată.
Tratament general antibiotice administrat i.m. şi în perfuzii cu metronidazol şi sulfamide Pentru
redresarea stării generale se administrează perfuzii,tonice cardiace,oxigenoterapie (pe sonda
nazala)

11