11.04.

2022
Lucrare de Control
Mocan Daniel
Grupa MP-1702
Varianta 1

1. Esența și principiile de bază ale sistemului contemporan de tratament pe etape cu

evacuare după destinație, caracteristica lor.
Esența sistemului de tratament pe etape cu evacuarea după destinaţie constă în efectuarea
la timp a unui complex de măsuri consecutive și succesive în acordarea ajutorului medical
și tratamentului răniţilor şi bolnavilor la etapele de tratament și evacuare în îmbinare cu
evacuare ulterioară a acestora la instituțiile curative specializate conform indicațiilor
medicale și în funcție de situația de luptă și medicală real creată.
Principiile de bază ale acestui sistem :
• acordarea la timp a ajutorului medical și tratamentului răniţilor şi bolnavilor;
• respectarea consecutivității în acordarea ajutorului medical;
• respectarea succesivității în acordarea ajutorului medical la etapele medicale;
• specializarea pe larg a instituțiilor curative;
• evacuarea răniţilor şi bolnavilor după destinație;
• eșalonarea (fracționarea) ajutorului medical pe etape medicale;
• apropierea ajutorului medical (ajutorului chirurgical) spre focarele de pierderi sanitare
în masă;
• tendința de a acorda ajutor medical în volum deplin la etapele medicale;
• utilizarea pe larg a mijloacelor mecanizate de scoatere și evacuare ;
• simplificarea numărului de etape medicale.

2. Tipurile de ajutor medical acordat răniților și bolnavilor în campanie, timpul optimal

de acordare. Scopul și conținutul primului ajutor medical. Noțiune de volum a
ajutorului medical, factorii ce-l influențează.
TIPURILE ŞI VOLUMUL AJUTORULUI MEDICAL ACORDAT RĂNIŢILOR ŞI
BOLNAVILOR ÎN CAMPANIE
Prin tip de ajutor medical se înțelege o enumerare concretă de măsuri curativ profilactice,
care se efectuează răniţilor şi bolnavilor pe câmpul de luptă, sau la etapa medicală
concretă.
Distingem cinci tipuri de ajutor medical:
• primul ajutor;
• ajutorul premedical;
• primul ajutor medical;
 • ajutorul medical calificat;
• ajutorul medical specializat.

Primul ajutor se acordă pe câmpul de luptă (în focarele de nimicire în masă) la locul
rănirii (îmbolnăvirii), sau în apropierea nemijlocită de acest loc, de către rănit, bolnav
(autoajutor), de către camarazii de luptă (ajutor reciproc), sau de către sanitari – pușcași,
șoferi – sanitari, instructori sanitari și are scop de a salva viața și a evita complicațiile
grave la răniți (bolnavi).
În acest scop se folosesc mijloacele medicale individuale ale rănitului (bolnavului),
mijloacelor improvizate din apropiere, dar și materiale de dotare ale personalului sanitar.
Timpul optimal de acordare a primului ajutor este de până la 10 minute după rănire.
Toţi militari sânt obligaţi să cunoască:
1) măsurile de prim ajutor (ajutorul reciproc) şi să le acorde la timp şi corect
răniţilor/bolnavilor sau să le aplice pentru sine, în caz de rănire (auto ajutor);
2) procedeele de scoatere a răniţilor/bolnavilor de sub focul adversarului, din tehnica de
luptă şi de adăpostire temporară a acestora, precum şi de transport cu mijloace
improvizate.

Conținutul primului ajutor

În cadrul primului ajutor se efectuează următoarele măsuri:
 stingerea îmbrăcămintei;
 aplicarea pansamentului pe plagă;
 hemostaza provizorie prin pansament compresiv sau aplicarea garoului;
 respirația artificială “din gură în gură”, “ din gură în nas”;
 masaj cardiac extrem;
 calmarea durerii;
 imobilizarea provizorie a oaselor fracturate;
 administrarea antidoturilor în caz de intoxicații cu substanțe toxice;
 aplicarea măștii antigaz pe terenul contaminat cu substanțe toxice, radioactive,
bacteriologice;
 tratarea sanitară parțială – la necesitate, ș.a.

VOLUMUL AJUTORULUI MEDICAL

Prin volum de ajutor medical se înțelege totalitatea măsurilor curativ – profilactice
efectuate în cadrul unui concret tip de ajutor medical în funcție de situația de luptă și cea
medicală real creată.
Pentru fiecare etapă de tratament volumul ajutorului medical se stabilește de șeful
superior al serviciului medical.
În caz de necesitate urgentă, volumul ajutorului medical poate fi schimbat de șeful
etapei medicale respective, care trebuie la prima posibilitate să raporteze despre această
șefului superior al serviciului medical, care a stabilit anterior volumul ajutorului medical.

• În principiu, din toate tipurile de ajutor medical, în diferite volume poate fi acordat
primul ajutor medical și ajutorul medical calificat (chirurgical și terapeutic).
• Aceasta se explică prin aceea că și primul ajutor medical și ajutorul medical calificat
conțin mai multe (2 sau 3) grupe de măsuri curativ – profilactice.
 În funcție de situația de luptă și situația medicală primul ajutor medical poate fi acordat:
• în volum deplin (se îndeplinesc măsurile de urgență și măsurile ce pot fi amânate)
– în cazul perioadelor dintre acțiunile de luptă, când pierderile sanitare nu
depășesc posibilitățile punctului medical de a acorda primul ajutor medical în
volum deplin;
• în volum redus:
• măsurile de urgență ale primului ajutor medical (inamicul a pătruns în
dispozitivul de luptă a brigăzii; apare pericol de ieșire a inamicului spre punctul
medical;
• pierderile sanitare cu mult depășesc posibilitățile punctului medical de a acorda
acestora primul ajutor medical în volum deplin. În aceste și alte situații măsurile
ce pot fi amânate nu se vor îndeplini).
• înlăturarea neajunsurilor primului ajutor și ajutorului premedical (corectarea
pansamentului și a imobilizării de transport);
• refacerea pansamentului în caz de infectare a plăgii cu substanțe radioactive;
• efectuarea blocajului novocainic în cazul leziunilor de gravitate medie;
• administrarea antibioticelor și seroprofilaxia tetanosului în caz de traumatisme
deschise și combustii;
• prescripția diferitor remedii simptomatice.

3. Evacuarea medicală a răniților și bolnavilor (scopul, organizarea și tipurile de

transport utilizat).

În sistemul de tratament pe etape cu evacuarea după destinație o semnificație deosebită o

are evacuarea medicală.
Prin evacuarea medicală se înțelege un complex de măsuri îndreptate spre transportarea
răniţilor şi bolnavilor de pe câmpul de luptă (din focarele de pierderi sanitare în masă) la
etapele de tratament și evacuare cu scopul de a acorda la timp ajutorul medical și
tratamentul acestora.
Acest complex de măsuri include: căutarea răniţilor, scoaterea lor de pe câmpul de luptă
și transportarea răniţilor şi bolnavilor la etapele medicale.
Evacuarea medicală face posibilă eliberarea etapelor medicale de răniţi şi bolnavi și
deplasarea și instalarea lor în conformitate cu situația de luptă și medicală create.
CĂILE DE EVACUARE
Drumurile folosite pentru evacuarea medicală se numesc căi de evacuare.
Totalitatea căilor de evacuare, etapelor medicale desfășurate pe aceste căi care de regulă
sunt destinate pentru asigurarea medicală a unei grupări mari de trupe se numește direcție
de evacuare.
Evacuarea medicală, de regulă, se organizează de șeful superior al serviciului medico-
militar prin folosirea mijloacelor de evacuare proprii pentru evacuarea din unitățile
(subunitățile) inferioare (șeful serviciului medical al brigăzii organizează și efectuează
evacuarea medicală din batalioanele și companiile independente ale brigăzii).
 Tipuri de evacuare medicală:
1. după direcție (de pe câmpul de luptă în spate până la spitalul militar de campanie;
2. după destinație – în conformitate cu caracterul rănirii (îmbolnăvirii) – evacuarea la
spitalele specializate

Principii de organizare a evacuării medicale:

• evacuarea “spre sine” – se folosește în timpul acțiunilor de luptă, când șeful
superior al serviciului medical cu propriile sale mijloace efectuează evacuarea
răniţilor şi bolnavilor de la etapele medicale inferioare la etapa medicală
nemijlocit subordonată lui;
• evacuarea “de la sine” – are loc în perioada dintre lupte, în cazuri de pierderi
sanitare mici – când șeful serviciului medical efectuează evacuarea răniţilor şi
bolnavilor din etapa medicală nemijlocit supusă lui, cu mijloacele proprii la etapa
medicală superioară;
• evacuarea “peste sine” – se folosește în cele mai dificile condiții (pătrunderea
inamicului în dispozitivul de luptă) când șeful serviciului medical cu mijloacele
de evacuare proprii evacuează răniţii și bolnavii din etapele inferioare la
etapele superioare depășând etapa medicală nemijlocit supusă lui;
• evacuarea “după sine” – acest principiu se folosește în caz de ieșire a brigăzii
(batalionului) din încercuire, când toți răniții și bolnavii cu mijloacele subunității
medicale, dar și cu mijloacele comandantului special trimise sunt evacuați
concomitent cu formațiunea medicală;
• coincidența căilor de evacuare cu căile de aprovizionare – pentru folosirea pe larg
în scopul evacuării răniţilor şi bolnavilor a mijloacelor de transport militar cu
destinație de aprovizionare a trupelor (ex.: cu armament, produse alimentare etc.)
aflate în retur goale.

Mijloace de evacuare
Pentru evacuarea medicală se folosesc :
• autosanitarele,
• autobusele sanitare ale serviciului medical,
• autocamioanele,
• mașinile blindate,,
• elicopterele, avioanele,
• trenurile speciale,
mijloacele fluviale, în funcție de existența lor și situația de luptă și medicală real creată.
• La organizarea şi executarea evacuărilor medicale se i-au în vedere următoarele:
- pierderile sanitare şi structura lor;
- situaţia operativă (de luptă);
- existenţa şi practicabilitatea drumurilor;
- timpul la dispoziţie;
- capacitatea şi starea tehnică a mijloacelor de evacuare.