Nume: Plugaru Ștefan Vlad

Clasa :A13
MODULUL 38:
CONDUITA ÎN URGENȚE MEDICO-CHIRURGICALE,
SITUAȚII DE CRIZĂ ȘI DE DEZASTRE
Evaluare 2 - semestrul I
Răspunsuri la cerințe.

1. Cerințe:
a) Definiți termenii: resuscitare, urgență, pacient critic
Resuscitare: reprezintă redarea funcțiilor vitale ale organismului, a repune în funcțiune
inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină.
Urgență: se consideră suferința organismului provocată de agresiunea unor factori agresivi:
soare, apă, foc, curent electric, frig, obiecte dure, tăioase, arme de foc etc.
Pacient critic: pacient cu funcțiile vitale instabile sau cu afecțiuni care pot avea complicații
ireversibile necesitând investigații, intervenții și/sau îngrijiri medicale speciale acordate de
către o echipă complexă, pluridisciplinară, într-o clinică sau secție de terapie intensivă
generală sau specializată.
b)Care sunt principiile primului ajutor?

➢Scoaterea victimei de la locul accidentului.

➢ Așezarea victimei în condiții favorabile acordării primului ajutor.

➢ Examinarea rapidă și sumară a victimei pentru aprecierea gravității accidentului

➢ Informare scurtă asupra cauzelor accidentului.

➢ Întreruperea cauzei care a produs accidental.

➢ Efectuarea la nevoie a primelor îngrijiri.

o Masaj cardiac extern.
o Respirație artificial.
o Hemostaza provizorie.
o Toaleta și pansarea plăgilor.
o Imobilizare provizorie a fracturilor.
➢ Îndepărtarea curioșilor și crearea unui baraj de securitate.

➢ Efectuarea mișcărilor cu blândețe.

➢ Anunțarea accidentului.

➢ Transportul la spital al victimei

➢ Însoțirea victimei până la unitatea care-l va îngriji în continuare.

2. Cerințe:
a)Când se ia decizia de începere a RCP?
Decizia de începere a RCP trebuie luata după o analiza atenta a prognosticului atât în ceea ce
privește durata, cât si calitatea vieții. RCP este neadecvata daca șansele de supraviețuire sunt
nule sau daca este de așteptat ca pacientul sa supraviețuiască, dar fără capacitatea de a
comunica. Acest ultim aspect este în special mai sensibil, calitatea vieții unor astfel de
pacienți fiind perceputa diferit din punct de vedere legal, cultural sau chiar personal.
b)Descrieți principiul autonomiei pacientului
Principiul autonomiei pacientului – începerea şi oprirea manevrelor de resuscitare trebuie
să ia în considerare diferenţele existente în normele etice şi culturale. Principiul autonomiei
pacientului este larg acceptat din punct de vedere etic, iar în numeroase țări, şi legal; dacă în
unele țări se consideră că pacienţii adulţi au capacitate de decizie cu excepţia cazurilor în care
o instanţă judecătorească îi declară incompetenți, alte legislații acordă medicului dreptul de a
stabili incompetența (datorită unor afecţiuni psihiatrice, de exemplu). Există o serie de factori
care pot altera temporar capacitatea de luare a deciziilor şi care, odată îndepărtați, pot restabili
competența: boală concomitentă, medicaţie, depresie. Pentru ca pacienţii să poată lua decizii
în cunoștință de cauză trebuie să primească şi să înțeleagă corect informațiile despre
afecțiunea lor și despre prognostic, tipul intervenției propuse, alternative, riscuri și beneficii.
În departamentul de urgență există însă opțiuni limitate, iar tratamentul medical trebuie
instituit în absenţa unei evidenţe clare a refuzului competent al pacientului. Respectarea
principiului autonomiei este reflectată de decizia medicală - „advanced directive” – în țările în
care este adoptată legal, care este un document ce indică alegerile pacientului
privind tratamentul medical sau numirea unei persoane-surogat care să ia aceste hotărâri.

3. Cerințe:
a)Care este conduita de urgenţă în insuficienţa respiratorie acută?
Obiective
 restabilirea homeostaziei gazelor sanguine : menţinerea unui aport adecvat de
oxigen;

 corectarea tulburărilor echilibrului electolitic şi a pH-ului;

 tratamentul specific al bolii de bază care a produs insuficienţa respiratorie;

Îngrijirea pacientului cu insuficiență respiratorie acută 

Intervențiile asistentului medical 
 efectuarea de manevre de reanimare respiratorie (dacă este cazul);

 aşezarea în poziţie semişezândă care să favorizeze respiraţia;

 asigurarea permeabilităţii căilor aeriene: aspirarea secreţiilor, drenaj postural,

îndepărtarea protezelor dentare, hidratarea adecvată pentru fluidifierea secreţiilor;

 oxigenoterapie (în toate formele de insuficiență respiratorie acută): la recomandarea

medicului – administrarea de oxigen invaziv (ventilaţie pe sonda de IOT) prin ventilaţie
mecanică sau noninvaziv pe mască facială, cu un debit de 5-10l/min (atenţie în caz de
hipercapnie debitul va fi de 1-2l/min), cu monitorizarea concomitentă a gazelor sanguine.
Ventilaţia noninvazivă este utilizată când insuficienţa respiratorie este potenţial
reversibilă în scurt timp, pacientul este treaz, cooperant, capabil să susţină pe perioade
scurte ventilaţia spontană. De asemenea este stabil hemodinamic cu funcţiile căilor
aeriene superioare intacte şi nu sunt prezente secreţii bronşice abundente;
 abord venos periferic pentru hidratare parenterală;
 monitorizarea: TA, puls, saturaţiei oxigenului(SpO2), ECG;
 administrarea (la recomandarea medicului) de antibiotice pentru infecţia respiratorie,
simpaticomimetice şi corticosteroizi pentru reducerea bronhospasmului, medicaţie
cardiacă pentru ameliorarea ischemiei cardiace.
 asistentul medical supraveghează starea pacientului, se ocupă de măsurarea funcțiilor
vitale și notarea în foaia de temperatură; recoltarea de produse biologice si patologice
pentru examinări de laborator; administrarea tratamentului medicamentos prescris.

 va menține și va corecta echilibrul hidroelectrolitic și acido-bazic prin perfuzii IV;

 asigurarea unui microclimat corespunzător, aerisirea camerei;

b)Condiții de administrare a Morfinei în insuficiență respiratorie.

NU se administrează morfină, derivate de morfină sau barbiturice care pot deprima respiraţia!

Bibliografie
Supot de curs ..