1. CE ESTE DEZASTRUL?

Dezastrul este evenimentul negativ in urma caruia rezulta un numar de victime ce

necesita o cantitate de ajutor medical ce intrece posibilitatile de acordare a acestuia de catre
structurile responsabile direct.
Dezastru - o perturbare gravă a funcţionării unei comunităţi sau a unei societăţi cu
cauzarea unor pierderi umane, materiale, economice sau ale mediului înconjurător de o aşa
amploare care depăşeşte capacităţile comunităţii sau ale societăţii afectate de a face faţă situaţiei
utilizînd numai propriile lor resurse.
Din punct de vedere medical, dezastrul reprezintă un dezechilibru acut şi neprevăzut,
care se menţine o anumită perioadă de timp, între capacităţile şi resursele medicale disponibile şi
nevoile persoanelor a căror sănătate este afectată sau se află în pericol.
Dezastrele = Vulnerabilităţi+Hazard
- Vulnerabilităţi = urbanizare, degradarea mediului, lipsa de educaţie, creşterea populaţiei,
fragilitatea economiei, sărăcie, structuri de urgenţă birocratice etc. 
- Hazard = fenomen rar sau extrem de natură umană sau naturală care afectează viaţa,
proprietăţile şi activitatea umană iar a cărui extindere poate duce la dezastre;  - hazard =
geologice (cutremure, erupţii vulcanice, alunecări de teren);  climatice (cicloane, inundaţii,
secetă); de mediu (poluarea mediului, epizootii, deşertificare, efrişare păduri); epidemii şi
accidente industriale; războiul (inclusiv terorismul).
2. EPIDEMIE, PANDEMIE
Epidemie = e posibil un mare număr de cazuri; dezechilibre economice şi sociale; lipsa personalului
medical adecvat; pericol de transmitere transfrontalier.
Pandemie = epidemie extinsa pe un teritoriu foarte mare: tari, continente.
3. CRIZA = Manifestare a unor dificultăți (economice, politice, sociale etc.); perioadă de
tensiune, de tulburare, de încercări (adesea decisive) care se manifestă în societate. Criza este o
urgenta.
4. CLASIFICAREA DEZASTRELOR:
 dezastre naturale;
 dezastre artificiale (tehnologice şi sociale).
→catastrofe tehnologice şi accidentale:
 incendii de localităţi sau păduri, prăbuşiri de clădiri, inundaţii prin ruperea de baraje sau canale,
explozii de depozite de carburanţi sau conducte de gaze, accidente tehnice în uzine, accidente de
circulaţie maritimă, aeriană şi accidente în transportul de materiale periculoase.

catastrofe de război:
 bombardamente aeriene şi de artilerie cu armament convenţional, torpilări de nave, invadarea
unei ţări de către forţe inamice, bombardamente nucleare, sau biologice, acţiuni de terorism de
război. catastrofe sociologice:
 emoţii distructive, panică într-un loc public şi aglomerat, foametea, terorismul civil, luarea de
ostatici.
5. ACCIDENTUL CHIMIC reprezintă în fapt eliberarea în mediu, ca urmare a unor cauze
antropice sau naturale, a unor substanţe toxice industriale în asemenea cantităţi încât depăşesc
mult nivelele maxim admise şi pot afecta sănătatea populaţiei (pot cauza intoxicarea sau
moartea).
6.ACCIDENTUL BIOLOGIC = eliberarea necontrolată în mediul înconjurător a unui agent 
patogen pe timpul producerii, stocării, manipulării sau transportului acestuia.
7. MEDICINA DE DEZASTRU este o disciplina medicala ce are ca obiectiv general sa salveze
vieti, sa mentina functiile vitale si sa reduca suferintele cat mai mult posibil, la un numar cat mai
mare de victime. Medicina de dezastru este un nou mod de a aborda urgentele colective si se
inscrie intr-o mentalitate si un comportament medical original, facand astfel obiectul unui
invatamant separat. Medicina de dezastru este forma cea mai adecvata de a raspunde in mod
coerent si adaptat unei situatii de destructurare ce loveste un grup social in urma unui eveniment
dezastruos.
8. OBIECTIVELE MEDICINII DE DEZASTRU:
- analiza situaţiei reale create in focarul dezastrului;
- cercetarea factorilor lezanţi; acţiunea lor asupra organismului uman; patologia specifică
- drept consecinţă; - examinarea formelor şi metodelor de organizare a asigurării medicale a
lezaţilor.
9. MEDICINA DE TEREN ŞI DE URGENŢĂ
Medicina de dezastre ofera un mod eficient de interventie la fata locului sau in structuri
provizorii, intotdeauna mobile, transportate sau amenajate “ ad hoc” cat mai aproape de locul
dezastrului. Din punct de vedere al cunostintelor medicale, medicina de dezastru foloseste toata
stiinta medicinii de urgenta, manevrele sale fiind adaptate conditiilor diferite din teren. Medicul
specializat in medicina de dezastru trebuie sa cunoasca toate manevrele folosite in medicina de
urgenta putand sa le foloseasca chiar in pofida unor conditii improprii, din cauza unor factori
straini de vointa sa, cum ar fi insuficienta iluminare, factori meteo agresivi, lipsurile de tot genul
si asa mai departe.
10. MEDICINA DE ADAPTARE
• tehnicilor folosite ce trebuie sa se alinieze rigorilor in indicatii si executie simplicitatii
aparaturii folosite;
• comportamentului echipelor ce trebuie sa lucreze lipsite de confortul spitalicesc, fara a se face
rabat de la principiile fundamentale de calitate a actului medical.
11. MEDICINA GLOBALĂ
Medicina de dezastru integreaza toate aspectele medicale: somatice, comportamentale si psihice.
Ca medicina globala, medicina de dezastru devine si o medicina de echipa, specialitatile atat de
diferite fac necesara o abordare pluridisciplinara si, in acelasi timp, complementara, de unde
reiese necesitatea unei coordonari complete a tuturor participantilor la actiunile din teren.
12. MEDICINA DE MASE
Aceasta medicina de masa, care se adreseaza unui mare numar de victime si destul de des foarte
grave, necesita o etica diferita de cea a practicii medicale curente, renuntand la devotiunea
terapeutica obstinata in favoarea unui singur pacient, in favoarea unei etici colective (datoria de a
sacrifica acele cazuri disperate in scopul recuperarii unui numar cat mai mare de victime).
→TRIAJ
Medicina ce depinde de imperative extramedicale
1. protectia contra riscurilor evolutive si/sau secundare;
2. gestiunea si conducerea transporturilor si transmisiunilor;
3. criteriile de instalare a structurilor provizorii;
4. problema aprovizionarii sanitare, fara a se uita necesitatea de a dispune de surse de energie.
13. MEDICINA DE DOCTRINĂ
Intrucat medicina de dezastru necesita o planificare prestabilita in care sunt prevazute atat
modurile de operare, cat si participantii, aceasta raspunde unei nevoi doctrinare a conducerii
unice, care trebuie sa respecte echilibrul dintre initiativa medicala si rigiditatea relativa a unui
dispozitiv planificat si va apara toate aspectele strategiei medicale in beneficiul unei tactici
operationale, bazandu-se pe o logistica fara gres. Astfel privita, medicina de dezastru imprumuta
pe plan sanitar de la alte specialitati medicale, ca de exemplu:
a. Medicina militara
b. Medicina de urgenta
Diversitatea victimelor Este bine cunoscut ca afluxul de victime cu o mare diversitate a
leziunilor, ce caracterizeaza dezastrul, care survine brutal, creste exploziv nevoile si depaseste
mijloacele de ajutor imediat disponibile.
Polimorfismul problemelor - cel mai frecvent, politraumatismele sunt majoritare, victimele
secundare (gravide, parturiente sau avorturi) si de cele care dezvolta infarcte sau tulburari majore
de ritm cardiac, se va avea in vedere panica şi in final problema cadavrelor.
14. CRUSH SINDROM = încarcerarea victimelor în clădirile prăbuşite, în urma unui dezastru
natural sau produs de om, pentru o perioadă mai mare de 4 ore, poate duce la apariţia
sindromului de strivire. Ansamblu de manifestari grave cauzate de un soc traumatic violent în
urma caruia sunt strivite un membru sau o parte din corp. Se produce la 2-3 ore dupa accident si
se exprima prin necroza musculara ischemica (*rabdomioliza) cu edem traumatic, complicate!
catre a saptea zi cu insuficienta renala adesea mortala, prin blocarea tubilor renali de catre
"mioglobina eliberata din muschi.
15. URGENTA SI SARACIA MIJLOACELOR

Importanta factorului timp este evident un caracter permanent al dezastrului.

Scurtarea timpului disponibil este agravata de numarul de victime, de dificultatile de tot felul
(teren, distrugeri de comunicatii, transporturi, conditii meteorologice s.a.) si, ca o constanta, de
insuficienta mijloacelor de toate naturile si neadaptarea lor la nevoile existente. De altfel, in
cursul unui dezastru major intotdeauna intervin complicatii ca urmare a duratei interventiei care
pune probleme in ceea ce priveste continuarea interventiei, igiena personala si colectiva,
reinnoirea stocurilor si rularea echipelor.
16. MULTITUDINEA CELOR CE INTERVIN
Volumul de ajutor depinde de la inceput de modalitatea de salvare. Ajutorul medical nu poate
aparea decat dupa salvarea victimelor din locurile unde au fost surprinse de dezastru. Medicul de
medicina de dezastru va trebui sa cunoasca si sa rezolve problemele de transport, lucrarile de
deblocare, evacuare, adapostire, politice, dar si etice si etnice etc. El va trebui sa se integreze in
rigoarea si disciplina unui plan general, care coordoneaza diferitele servicii. Este obligatoriu ca
personalul de interventie sa foloseasca acelasi limbaj si sa aiba aceeasi formare. Dezastrul pune
probleme deosebite de strategie, conceptia planurilor, de tactica, de logistica si, intotdeauna, de
unicitate doctrinara.
17. MEDICINA DE DEZASTRU COMPONENTA A SISTEMULUI DE SECURITATE
NATIONALA
• malnutritia calitativa si cantitativa;
• scaderea capacitatilor fizice si psihice ale populatiei;
• scaderea populatiei, scaderea populatiei masculine;
• imbatranirea demografica, scaderea natalitatii asociata cresterii mortalitatii infantile;
• importul si exportul de patologie.
Transpare cu usurinta ideea ca dezastrele sunt amenintari neconventionale la adresa securitatii
nationale, ceea ce ar trebui sa implice un mare interes din partea autoritatilor din tara noastra.
Managementul medical al dezastrelor se constituie astfel cu usurinta ca o componenta cu drepturi
egale in sistemul de securitate nationala a Romaniei.
18. TRIAJUL MEDICAL = modalitatea de stabilire a proritatilor de evacuare si de tratament
pentru diverse categorii de sinistrati. Prin intermediul triajului este posibilitatea ca asistenta
medico-chirurgicala acordata, sa fie eficienta , avand drept finalitate salvarea unui numar cat mai
mare de vieti.
19. TRIAJUL PRESPITALICESC reprezintă asistenţa medicală acordată în focarul şi zona
dezastrului, precum şi pe parcursul căilor de evacuare pînă la instituţiile medicosanitare, în care
sunt direcţionate victimele.
20. TRIAJUL SPITALICESC reprezintă asistenţa medicală acordată în instituţiile medico-
sanitare (de regulă, spitale), care primesc victimele evacuate din zona dezastrului.
Punctele de concentrare a lezaţilor (PCL) reprezintă terenuri relativ libere sau adăposturi
improvizate, care se află în apropiere nemijlocită de hotarele focarului, în locuri maximal
protejate de pericol şi accesibile pentru transportul sanitar, unde sunt concentrate victimele
imediat după salvare şi unde acestora li se acordă primul ajutor medical cu o primă examinare în
scopul stabilirii priorităţilor pentru tratament şi evacuarea ulterioară din zona dezastrului.
Puncte medicale avansate (PMA), destinate pentru acordarea asistenţei medicale victimelor a
căror stare prezintă pericol de agravare, precum pentru efectuarea unui triaj intermediar în scopul
neadmiterii supraaglomerării spitalelor în care are loc evacuarea. PMA sunt desfăşurate prin
conjugarea eforturilor a mai multor formaţiuni medico-sanitare (echipe de asistenţă premedicală
şi medicală) sau de către detaşamente medicale. De regulă, PMA se desfăşoară în clădiri şi
încăperi adaptate, care au rezistat la impact şi şi-au păstrat funcţionalitatea, dar, în funcţie de caz,
pot fi desfăşurate şi în corturi. Schema principială de desfăşurare a PMA include: postul de triaj,
terenul de triaj, terenul pentru victimele cu leziuni uşoare, sala de pansament şi/sau sala de
reanimare pentru victimele cu leziuni grave şi medii, sala de pansament pentru victimele cu
leziuni uşoare, terenul (încăperea) de aşteptare a evacuării, terenul (încăperea) pentru tratamentul
muribunzilor şi morga improvizată. În caz de necesitate, suplimentar se desfăşoară terenul pentru
tratare sanitară, izolatorul pentru bolnavi infecţioşi şi pentru persoanele cu dereglări psihice
acute.
21. TRIAJUL RAPID (TRAMIN) Algoritmul de triaj rapid în volum minim (Algoritmul
TRAMIN - Triaj Rapid în Volum Minim) se aplică în cazurile cînd se impune reducerea la
minim (cel mult 1-2 minute) a timpului care poate fi acordat pentru trierea unei victime (numărul
de victime depăşeşte substanţial capacităţile personalului medical, necesitatea de a părăsi urgent
zona aflării în urma apariţiei unui pericol iminent, etc.). Esenţa Algoritmul TRAMIN constă în
categorisirea rapidă a victimelor dezastrului utilizînd procedee simple de estimare a stării
victimei bazate pe 4 criterii: capacitatea de a se deplasa de sine stătător, starea conştienţii,
respiraţiei şi circulaţiei.
22. ALGORITMUL START Acest algoritm include câteva criterii consecutive, în urma cărora
pacienţii sunt clasaţi în una dintre cele patru grupe de triaj: „Imediat” (immediate), „Amânat”
(delayed), „Minor” (minor) şi „Decedat” (deceased).

23. GRUPELE DE TRIAJ

24. Asfixia traumatică

 apare din cauza compresiunii exercitate asupra toracelui cu creşterea bruscă a presiunii în
vena cavă;
 dezastrele cel mai frecvent însoţite de asfixii traumatice sunt: uraganele, erupţiile
vulcanice, avalanşele,exploziile şi panica;

Semne:

 hemoragii subcutane,
 cianoză cervicală sau peteşii hemoragice faciale şi conjunctivale,
 ocazional simptome neurologice,
 temporar diminuare sau pierdere a vederii, ca urmare a unui edem retinian.