MODULUL : NURSING COMUNITAR

SPECIALIZAREA: AMG - CURS

REVALORIZARE

Titlul lecției: 5. ÎNGRIJIRI COMUNITARE

AXATE PE FAMILIE
 SĂNĂTATE ŞI MEDICINĂ COMUNITARĂ

Definiţie:
Comunitatea este un grup de oameni de pe un teritoriu care
împărtăşesc valori comune, interese comune şi au competenţa să le
pună în operă.
- Membrii comunităţii comunică şi interacţionează într ei , dar au relaţii
reciproce şi cu membrii altor comunităţi.

Caracteristici ale sănătăţii şi medicinii comunitare

1. Îngrijirea unei comunităţi bine definite atât ca spaţiu geografic, cât şi

ca populaţie.

2. Preocupări atât faţă de persoanele şi familiile bolnave cât şi cele

sănătoase.

3. Lucrul în echipă.
- asistentaul medical nu acordă îngrijirile de unul singur, ci în cadrul
unei echipe pluridisciplinare.

4. Îngrijirile se acordă la nivel de comunitate, de individ şi de familie nu

numai faţă de pacientul bolnav. Preocupările privesc atât mediul fizic,
biologic, psihologic, social, cât şi cel economic.
Asistentul medical
- cercetează problemele de sănătate;
- cercetează bolile colective;
- va ţine seama de nevoile exprimate de colectivitate.

5. Activităţile planificate vor fi în raport cu problemele şi nevoile

familiei şi comunităţii. Epidemiologia va fi un instrument prioritar.

6. Rezultatele sunt apreciate şi de cei bolnavi şi de cei sănătoşi.

7. Va fi stabilit un raport permanent cu întrega comunitatea, nu numai cu
bolnavii.

8. Prioritare în nursingul comunitar sunt:

- prevenţia socială şi medicală;
- educaţia pentru sănătate.

Îngrijiri comunitare axate pe familie

Îngrijirile comunitare se axează pe individ, pe grupuri şi pe întreagă

comunitate.

OMUL este:
- o fiinţă unică, cu nevoi biologice, psihologice, sociale şi
culturale;
- o fiinţă în continuă schimbare;
- o fiinţă în permanent interacţiune cu mediul înconjurător;
- o fiinţă responsabilă, liberă şi capabilă de a se adapta şi integra
în mediul înconjurător.

FAMILIA - după OMS este definită ca:

- o persoană sau un grup de persoane care trăiesc împreună şi au legături
de sânge prin căsătorie sau adopţiune.

- Familia este o formă socială de bază, realizată prin căsătorie sau

concubinaj neformal, care unește pe soți (părinți) și pe descendenții
acestora (copiii necăsătoriți).

 Cuvântul familie provine din latină „famulus - sclav de casă”.

Înțelesul cuvântului s-a schimbat în decursul timpului. În trecut
familia era proprietatea bărbatului - pater familias. Soția, copiii,
sclavii, sclavii eliberați și tot avutul, nefiind de fapt între ei relații
familiale, era considerată o proprietate subordonată.
Rolul familiei. Un membru important in actiunea de ingrijire este
familia, reprezentata de orice persoana din grupul familial care ajuta
direct la ingrijire sau care asista clientul la domiciliu in rezolvarea de
catre el insusi a nevoilor sale de autoservire si de ingrijire, adica
realizarea igienei personale corespunzatoare, prepararea mancarii si
administrarea medicatiei. Ele rezolva acest tip de nevoi pana la sau intre
vizitele personalului de specialitate.

Scopurile clientului sunt raportate la principiile ingrijirilor primare

privind maximizarea (cresterea) gradului de independenta. Asistentele
care ofera ingrijiri la domiciliu pot asista clientul pentru a functiona la
cel mai bun nivel posibil, preintampinand astfel dependenta. Acest timp
de asistenta se poate exprima prin instruirea acestuia sau prin crearea de
legaturi intre client si alte institutii comunitare care efectueaza servicii
ce-i pot fi necesare pentru a ramane acasa, neinstitutionalizat.

In plus, se realizeaza prevenirea complicatiilor posibile la persoanele cu

probleme cronice ca si micsorarea riscurilor de recadere. Complicatiile
ce pot apare in cazul suferintelor indelungate pot fi preintampinate prin
acordarea unor interventii adecvate la domiciliu. Bolile terminale pot fi
monitorizate la domiciliu mai bine decat spital, daca acest lucru este
acceptat de client si familia sa.

Clasificări ale familiei:

a. Familia nucleară sau familie simplă - formată din soţ, soţie şi

urmaşii lor care locuiesc într- o gospodărie comună.

b. Diada nucleară - alcătuită din soţ, soţie fără copii sau copii locuiesc
în altă parte.

c. Familia lărgită sau familie compusă - alcătuită din soţ, soţie, copii şi
toate rudele de gr. I (părinţii, fraţii, nepoţii soţilor).
d. Familii monoparentale

e. Reţea de rubedenii - alcătuite din gospodării nucleare sau membrii

necăsătoriţi care locuiesc aproape cu schimb permanent de bunuri şi
servicii.

f. Uniunea consensuală sau familia consensuală (concubinaj)

g. Familia poligamă (cult islamic).

h. Uniune homosexuală de pereche.

Funcțiile familiei

1. Funcţia biologică
- asigură reproducerea, perpetuarea speciei.

2. Funcţia economică
Asigură:
- furnizarea hranei, a bunurilor, a adăpostului;
- apărarea de pericole;
- îngrijirea sănătăţii.

3. Funcţia afectivă
Este cadrul perfect pentru:
- relaţiile afective dintre soţi, părinţi şi copii, fraţi
- a înţelege bucuria traiului împreună;
- companie, sprijin, încurajare.

4. Funcţia socială
Familia asigură:
- aparteneţa la o grupare socială
- socializarea între membrii familiei şi cu membrii altor familii;
- întărirea stimei de sine;
- sprijinirea creativităţii şi iniţiativei;
- formarea şi dezvoltarea personalităţi membrilor grupului;
- tramiţătoare a culturii de la o generaţie la alta;
- imprimarea controlului şi a sentimentului de dreptate prin reguli,
drepturi, obligaţii, responsabilităţi caracteristice societăţii în care s-au
născut şi au trăit.

Influenţa familiei asupra stării de sănătate a individului

1. Ereditate
- riscul moşternirii unor tare genetice manifeste sau latente;
- riscul ca aceste boli să se manifeste în a doua jumătate a vieţii.

2. Dezvoltarea copilului
- Există relaţii evidente între funcţionarea familiei şi dezvoltarea
problematică, necorespunzătoare a copilului din cauza:
- relaţiilor afective deficitare dintre soţi;
- relaţiilor reduse afectiv între părinţi şi copii, bunici şi copii, între
fraţi naturali şi fraţi vitregi, sau între fraţi naturali;
- concepţii greşite ale părinţilor despre valoarea sănătăţii şi
caracteristicile stării de bine sau a stării de boală.

3. Obiceiuri nesănătose de viaţă moştenite privind:

- alimentaţia - program, cantitate, calitate;
- timpul liber, odihna, somn;
- igienă;
- tipuri de dependenţă: alcool, stupefiante, fumat.

4. Membrii ai familiei în conflict cu legile sociale

7. Apartenenţă religioasă - care implică restricţii medicale, restricţii

alimentare şi sociale, rituaşuri periculoase.

Patologia familiei
1. Infertilitate conjugală
Poate fi infertilitate de cauză feminină
- absenţa sarcinii;
- activitate sexuală incorect executată;
- mijloace contraceptive;
- malformaţii congenitale obstrucţionale.

Poate fi de cauză masculină - excretorie, secretorie, imunitară

- anomalii ale spermatogenezei;
- inflamaţii şi infecţii;
- tabagismul;
- traumatisme la nivelul canalelor deferente.

2. Contestarea relaţiilor de filiaţie

Vorbim aici de :
- Filiaţie faţă de mamă
- Filiaţie faţă de tată
- Paternitatea din afara căsătoriei stabilită prin:
- recunoaşterea voluntară sau testamentară;
- prin acţiune în justiţie făcută de mamă în numele copilului;
- În concubinaj pentru
- afirmarea paternităţii sau
- excluderea unui bărbat incriminat la paternitate.

3. Paternitate inadecvată. Sindromul copilului maltratat

a. Paternitate inadecvată
- Apariţia unui copil în viaţa unui cuplu este un factor major în
schimbarea stilului de viaţă a acestuia.
- Astfel se pot produce perturbări, stări acute de stres datorită fragilităţii
sistemului familial care nu e pregătit la a face faţă actului natalităţii.
- Efectele asupra copilului nu întârzie să apară şi evoluează de la
indiferenă faţă de acesta până la abuzuri fizice şi psihice.

b. Sdr. copilului maltratat (Sdr. Tardieu - Silverman)

- Datele referitoare la frecvenţa acestui sdr. sunt cu mult sub nivelul
cazurilor existente în realitate.
Stabilirea diagnosticului de sdr. Tardieu - Silverman implică:
- existenţa unor leziuni serioase şi variate - osoase, cutanate,
organice;
- conturarea unui model de conduită patologică a copilului torturat
- care poate prezenta tulburări de alimentaţie, tulburări de somn,
enurezis;
- atitudine parentală semnificativă - etilism, dezvolare mintală
limitată; dezechilibre psihice cu trecere la acte agresive; psihoze sau boli
neuro-psihice involutive; fond pervers sexual sau comportamental.

4. Violenţa familială
a. Violenţă psiho-afectivă
- violenţe de limbaj;
- crize de gelozie;
- cupluri în complot permanent;
- persecuţie psihică - aspre dojeniri şi insulte, interzicerea unor activităţi
de recreere, privarea de anumite bunuri;
- indiferenţă faţă de nevoile copiluolui;

b. Agresiune asupra funcţiei de relaţie cu exteriorul

- împiedicarea, sub ameninţare, a exercitării profesiei, accesului la
şcolarizare, la educaţie şi cultură, la recreere;
- împiedicarea la servicii de ajutor în caz de urgenţă referitor la:
- servicii medicale;
- cheltuieli medicamente pentru tratament;
- cheltuieli şi servicii de recuperare.

c. Violenţe fizice corporale

- asupra mamei, copiilor şi/ sau tatălui.

d. Violenţe sexuale
Rolul familiei.

- Un membru important în acţiunea de îngrijire este familia,

reprezentată de orice persoană din grupul familial care ajută direct la
îngrijire sau care suplineşte pacientul la: realizarea igienei personale
corespunzătoare, prepararea mâncării şi administrarea medicaţiei. Ele
rezolvă acest tip de nevoi între vizitele personalului de specialitate.
- Asistentele pot face educaţie persoanelor care oferă îngrijiri la
domiciliu.
- În plus bolile terminale pot fi monitorizate la domiciliu mai bine decît
în spital, dacă acest lucru este acceptat de client şi familia sa.
- Îngrijirile la domiciliu sunt parte integrantă a îngrijirilor comunitare.

Planul de îngrijire comunitară

Pentru întocmirea planului de îngrijire se va avea în vedere aprecierea

stării de sănătate a familiei în concordanţă cu sănătatea comunităţii.

I. Culegerea datelor

 Se realizează prin:
- vizita la domiciliu;
- relaţionare şi comunicare: ascultare, încredere, empatie, adaptare la
situaţii;
- asigurarea confidenţialităţii datelor obţinute;
- respectarea demnităţii celor cu care interacţionează atât ca indivizi cât
şi ca familii.
 Descrierea familiei si a factorilor care pot influenta starea de
sănătate a acesteia:
- membri: număr, stuctura pe vârste, starea de sănătate, probleme
deosebite;
- relaţii între membrii familiei: între părinţi, soţi, părinţi, copii, relaţiile
cu bunicii;
- relatii sociale: cu prietenii, cu vecinii;
- habitatul: locuinţa,spaţiu de locuit adecvat, dotări, întreţinere igienă,
spaţiul din jurul locuinţei;
- alimentaţia: adecvată, obiceiuri alimentare;
- activitatea profesională: profesia membrilor familiei, condiţiile la locul
de muncă;
- odihna şi timpul liber, posibilităţi de recreere;
- nivel economic: venit, satisfacerea nevoilor familiei;
- nivel cultural şi de educaţie, preocupări cultural - educative,
comportamentul faţă de sănătate;
- apartenenţa religioasă.

II. Analiza datelor

- selectarea datelor semnifica tive;
- identificarea problemelor;
- formulareadiagnosticului stării de sănătate a familiei sau
colectivităţii;
- stabilirea diferenţei dintre îngrijirile individuale şi cele
colective;
- identificarea grupurilor vulnerabile, defavorizate,
accesibilitatea la servicii de sănătate, costurile serviciilor.

III. Planificarea
- Stabilirea scopului
- Stabilirea obiectivelor pe termen lung, mediu şi scurt;
- Stabilirea priorităţilor;
- Stabilirea intervenţiilor în concordantţă cu obiectivele proprii şi
planurile naţionale;
- Întocmirea planului de îngrijiri de sănătate: stabilirea
responsabilităţilor, termenelor.

IV. Aplicarea planului

- Efectuarea intervenţiilor cu implicarea membrilor comunităţii.

V. Evaluarea rezultatelor
Implică evaluarea iniţială, evaluarea de etapă intermediară, evaluarea
finală.
- reformularea unor obiective, iniţierea de noi acţiuni în funcţie de
rezultatele aşteptate.