Sunteți pe pagina 1din 104

Tehnici de asigurare a igienei

bronhiilor
Ce este terapia igienei bronhiilor
(TIB) ?

Constă în efectuarea mai multor tehnici


neinvazive proiectate pentru a îmbunătăţii
schimburile gazoase prin mobilizarea şi
drenarea secreţiilor
Când este necesară terapia
igienei bronhiilor TIB ?
În timpul exacerbărilor când eliminarea secreţiilor este dificilă.
Exemple:
 Pneumonie severă cu secreţii abundente
 Insuficienţa respiratorie cu imposibilitatea eliminării secreţiilor
 Atelectazia acută lobară (documentată)
 Dovada infiltratelor semnificative şi/sau fibroza cu hipoxemie
prezentă
 Fibroza chistică
 Bronşiectazii
• Fibroza chistică: caracterizată prin creşterea
vâscozităţii sputei (mucus dens), creşterea
volumului de mucus şi drenare slabă
În mod tipic întâlnită la copii şi numai la adulţii
tineri
• Bronşiectaziile: caracterizate prin staza mucoasă,
secreţii stagnante, pierderea escalatorului muco-
ciliar şi pneumonii repetate
În general întâlnite numai la adulţii cu istoric de
infecţii pulmonare persistente şi repetate
Condiţii în care terapia igienei
bronhiilor TIB nu este utilă !
• Exacerbări acute ale BPOC
 Mulţi pacienţi nu pot tolera aceste proceduri chiar dacă există dificultăţi
în drenarea secreţiilor !!!

• Pneumonie fără dovada producţiei semnificative de spută


 Nu toate pneumoniile produc secretii !!

• Astmul fără complicaţii


Când au nevoie pacienţii de terapia
igienei bronhiilor TIB ? Sunt
următoarele semne prezente ?
• Pacientul are diagnostic de bronşiectazie sau fibroză chistică ?

• Există dovada unor secreţii abundente (>25-30 ml/zi) cu drenare


deficitară ?
 Evaluaţi tusea
 Ascultaţi sunetul respiraţiei
 Verificaţi prezenţa freamătului tactil
Alte aspecte de urmărit atunci când
evaluăm necesitatea terapia igienei
bronhiilor TIB

• Revederea constatărilor pe radiografia pulmonară în dinamica


SAU evaluarea directă a radiografiei toracice
 Foarte importantă în identificarea pneumoniei lobare

• Evaluarea saturaţiei în oxigen prin analiza recentă a gazelor


sanguine arteriale

• Căutarea în istoric a dovezilor de “analiză a sputei”


 Cultura şi sensibilitatea
Cauze de sputa in BPOC
Fizioterapia reprezintă o componentă principală a
tratamentului, îmbunătăţind considerabil rata de recuperare
cât şi calitatea vieţii.
Este deosebit de important că tratamentul indicat
pentru fiecare pacient trebuie corelat cu vârsta,
vârsta statusul clinic
şi severitatea bolii,
bolii complianţa şi preferinţele pacientului,
pacientului
experienţa kinetoterapeutului,
kinetoterapeutului nivelul educaţional al familiei.
Clearance respirator

FIZIOTERAPIE
Terapie inhalatorie PULMONARĂ Exerciţiul fizic

Educare medicală
• Secretiile pulmonare vâscoase si aderente
obtureaza caile respiratorii, favorizând
colonizarea bacteriana, iar prin continutul în
mediatori ai inflamatiei accentueaza
distructia cailor aeriene si a tesutului
pulmonar.
• In acest sens, fizioterapia aplicata consecvent este
cel mai important factor în prevenirea infectiei si
alaturi de antibioterapie contribuie la eradicarea
acesteia.

• Ea trebuie începuta imediat dupa ce s-a pus


diagnosticul si trebuie efectuata zilnic, atât în
absenta, cât si în prezenta exascerbarilor infectioase,
când numarul sedintelor creste.
• Scopul fizioperapiei este de a
mentine plamânii curati, pe cât
posibil fara secretii si în felul acesta
sa previna suprainfectiile cu diferiti
germeni.
Cauze ale disfuncției muco-ciliare

• Prezenta de tub endotraheal sau de traheostomă

• Istoric de aspiraţie a pacientului

• Umiditate redusă

• Medicamente: anestezice generale, opiacee, narcotice


Tehnici de clearance respirator
Ciclul activ al tehnicii respiratorii
Drenajul autogen
Drenajul autogen modificat
Presiunea expiratorie pozitivă
Presiunea expiratorie pozitivă înaltă
PEP oscilantă – flutter terapia
Drenajul postural
Percuţia – tapotamentul / vibrațiile
Sucțiunea

 Exerciţiul fizic
 Terapia inhalatorie
Tehnici de clearance respirator

I. Ciclul activ al tehnicii respiratorii (CATR)

CATR mobilizează şi elimină secreţiile în exces.


Prezintă ca principale componente:
Controlul respiraţiei
Exerciţile de expansiune toracică
Tehnica expirului forţat
Descrierea tehnicii!!!

 Controlul respiraţiei este reprezentat


de o respiraţie normală, uşoară, utilizând
toracele inferior, cu relaxarea regiunii
toracale superioare şi a umerilor.

O parte esenţială a ciclului sunt pauzele


necesare odihnei şi prevenirii creşterii
obstrucţiei curentului de aer. Mărimea
pauzei depinde de semnele individuale de
apariţie a fenomenului obstructiv.
 Exerciţiile de expansiune toracică
sunt exerciţii de respiraţie profundă, cu o
accentuare a inspirului şi un expir uşor,
neforţat. Crescând volumul pulmonar,
rezistenţa la flux prin canalele colaterale
este redusă. Mobilizarea secreţiilor poate
fi facilitată datorită trecerii aerului prin
aceste canale, în spatele secreţiilor.
• La unii pacienţi o pauză timp de 3 sec.
la sfârşitul inspirului poate să amplifice
acest efect. Trei sau patru exerciţii de
expansiune toracică pot fi combinate cu
scuturarea sau clappingul toracelui, fiind
urmate de controlul respirator.
 Tehnica expirului forţat constă din
unul sau două expiruri combinate cu
controlul respirator. Continuare expirului
până la un volum pulmonar mic va ajuta la
mobilizarea şi eliminarea unor secreţii
situate la periferie.
Când secreţiile ajung la căile aeriene
proximale, cu diametrul mai mare, ele sunt
eliminate printr-un expir forţat sau o tuse la
un volum pulmonar mai crescut.

.
• Ciclul activ al tehnicii
respiratorii (CATR) poate fi introdus ca
exerciţii de expir în jurul vârstei de 2 ani,
putând fi aplicat în orice poziţie, în
funcţie de starea pacientului
Ciclul activ al tehnicii respiratorii (CATR)
. Modele de programe terapeutice I

TEE BC TEE

BC FET
HUFF
FET
HUFF BC
HUFF
BC

BC = controlul respiraţiei
TEE = exerciţiul de expansiune toracică
FET = tehnica expirului forţat
Ciclul activ al tehnicii respiratorii (CATR)
Modele de programe terapeutice II
BC
TEE

BC
FET
HUFF
BC

BC
FET TEE
HUFF

BC
Ciclul activ al tehnicii respiratorii CATR
se repetă până când expirurile au o
sonoritate clară şi sunt neproductive sau este
necesară o pauză. În cele mai multe cazuri
este necesar 10 min. într-o poziţie productivă.
Dacă se utilizează o poziţie gravitaţională
două poziţii sunt suficiente pntru o şedinţă
terapeutică.
Durata poate varia între 15 – 30
min./sedinţă
Avantaje!!!

 regim terapeutic flexibil


 tehnică eficientă pentru mobilizarea şi
clearance-ul secreţiilor
 nu necesită aparatură deosebită

Dezavantaje!!!

 hipoxemia nu a fost influenţată


 nu a fost îmbunătăţită prin utilizarea PEP,
flutter sau percuţie mecanică
II. Drenajul autogen (DA)
Drenajul autogen DA reprezintă o asociere de
principii individuale care permit pacienţilor să dezvolte o
tehnică optimă de drenaj, adaptată individual la
patologia şi funcţia pulmonară.

Tehnică:
1. Alegerea unei poziţii care stimulează respiraţia (şezând
sau culcat)
2. Curăţirea căilor aeriene superioare (nas şi gât)
3. Inspirul
4. Expirul
5. Repetarea ciclului inspirând (3)
Descrierea tehnicii!!!
3. Inspirul

a) Se inspiră uşor pe nas, menţinând căile aeriene superioare


deschise pentru evitarea asincronismului ventilator sever (în
cazul în care este posibil folosiţi diafragmul sau toracele
inferior)

b) Menţineţi respiraţia 3 - 4 sec. Timp în care toate căile aeriene


superioare sunt menţinute deschise, realizând umplerea
uniformă a regiunilor pulmonare. În timpul acestei faze, un
volum suficient de aer ajunge în spatele obstrucţiei.

c) În funcţie de localizarea mucusului, în căile aeriene periferice,


medii sau mari, volumul expirator necesar este ventilat la
nivele pulmonare joase, medii sau înalte
Descrierea tehnicii!!!
4. Expirul

a. De preferat expiraţi pe nas, dacă fluxul de aer nu este


încetinit la acest nivel. În cazul în care apare o scădere a
vitezei sau dacă doriţi să ascultaţi zgomotele bronşice mai
clar, expiraţi pe gură. În acest caz se menţin deschise căile
respiratorii (glotă, gât, gură).

b. Forţa expiratorie trebuie dozată încât fluxul expirator să


atingă nivelul cel mai ridicat fără a determina compresiunea
căilor aeriene.

c. Expirând corect mucusul poate fi auzit clar. Punând o mână


pe regiunea toracică superioară se poate simţi vibraţia
mucusului.
Descrierea tehnicii!!!
5. Repetarea ciclului

a. Se inhalează încet pentru ca mucusul să nu se întoarcă


b. Continuarea respiraţiei până ce mucusul începe să se
colecteze spre căile aeriene superioare. În acest caz se
creşte treptat volumul curent.
c. La final mucusul ajunge în trahee de unde poate fi
elimininat printr-un expir puternic sau un expir cu debit
mare.

Atenţie!!!
Tusea trebuie evitată pe cât posibil.

Durata şi numărul şedinţelor depinde de


cantitatea şi vâscozitatea secreţiilor.
III. Drenajul autogen modificat (DAM)
Este o tehnică de auto-terapie pentru îndepărtarea
mucusului din căile aeriene
Tehnică!!!
Inspir pe nas – pauză – expir pe nas sau gură
Manevrele respiratorii sunt efectuate în poziţie sezând
sau culcat respirând cu mişcări ale diafragmului sau toracelui,
mâinile sunt aşezate pe piept sau pe epigastru pentru a marca
respiraţiile şi progresiunea mucusului (identificat prin prezenţa
unui freamăt). De îndată ce mucusul ajunge în laringe poate fi
eliminat printr-o tuse uşoară.
Durata expirului este determinată de
cantitatea şi localizarea mucusului
Ex: cu cât este mai puţin mucus în căile
aeriene mari, cu atât expirul va fi mai
lung şi invers.
• Mecanism de acţiune: respiraţiile profunde
produc o modificare a diametrului broşic
determinând mobilizarea mucusului.
• Efectul de recul al plămânilor şi bronşiilor
în timpul expirului pasiv transportă
mucusul spre gură, împotriva forţei
gravitaţionale.
• Un expir activ efectuat atent împinge
mucusul dinspre căile aeriene mici →
căile aeriene mari
IV. Presiunea expiratorie pozitivă (PEP)
Sistemul PEP este alcătuit dintr-o mască şi o
valvă unidirecţională la care sunt ataşaţi rezistori pentru
expir. Diametrul rezistorului se determină pentru fiecare
pacient în parte.
Tehnică!!!
Tratamentul se efectuează în poziţie şezândă,
constând în perioade de expir cu PEP urmate de tuse sau
tehnica expirului forţat. Durata este de aprox. 10 – 15
min./ x2 zi
tuse
expir cu
eliminare
PEP
tehnica
expirului forţat
V. Presiunea expiratorie pozitivă înaltă

Această terapie presupune folosirii unor manevre de


expir forţat împotriva rezistorului măştii de PEP →
mobilizarea şi transportul secreţiilor bronşice.
Mecanisme:
a. Faza de mobilizare - ↑ fluxului aerian colateral în zonele
subventilate
b. Faza de transport

Tehnică!!!
Pacientul se pune în poziţie şezând, cu coatele pe masă şi
umerii ridicaţi spre gât pentru susţinerea vârfurilor pulmonare.
Respiraţia cu PEP
x 8 – x 10 folosind un volum inspirator
în creştere

pacientul inspiră la nivelul CPT

manevră de expir forţat


împotriva stenozei

mobilizarea secreţiilor
şi eliminare

Atenţie!!! repetare ciclului

Trebuie avut grijă să nu se oprească expirul forţat


înainte de a se elimina şi VR
VI. PEP oscilantă – flutter terapia
Flutterul reprezintă un dispozitiv de buzunar care
generează o presiune pozitivă controlată şi produce
întreruperi ale fluxului expirator când se respiră prin el.
Tehnică!!!

Pacientul în poziţie confortabilă


Inspir maxim pe nas
Poziţionarea aparatului 10 – 15 min. Eliminare
Tinerea respiraţiei 2 – 3 sec. Cu tuse mucus!!!
Repiraţie normală şi profundă reţinută!!!
Repetarea ciclului

După folosiri repetate pacientul poate modifica


deplasarea dispozitivului în sus (la presiuni şi frecvenţe
mari) sau în jos (presiune şi frecvenţă joasă).
VII. Drenajul postural
Kinetoterapia are un rol vital în evacuarea
secreţiilor bronşice, drenajul postural şi tapotamentul fiind
tehnici elementare şi de bază ale acesteia.

Drenajul postural constă în aşezarea pacientului în


poziţii care să permită gravitaţiei să ajute la drenajul
mucusului dinspre periferie spre centrul plămânului.

De obicei se folosesc între 2 – 12 poziţii de drenaj


în funcţie de lobul sau segmenul afectat dar şi de starea
pacientului.
Indicaţii !!!

bronşite cronice, bronşiectazii, abces pulmonar

bronhopneumopatii inflamatorii acute

atelectazii pulmonare

mucoviscidoză

pacienţi cu ventilaţie artificială prelungită

încărcare bronhică postanestezie

bolnavi paralizaţi sau comatoşi


Contraindicaţii !!!

Urgenţe medicale sau chirurgicale


Hemoptizii
Pneumotorax
Corp străin intrabronhic
Embolie pulmonară
Edem pulmonar
Posturi de drenaj modificate !!!
Pacient dispneic
Patologie cardiacă
Hernie hiatală
Pacient obez
Vârstă înaintată
Post operator
Tehnică!!!
1. Administrare de bronhodilatator cu 10 -15 min. la
pacienţii cu fenomene obstructive
2. Drenajul se execută înainte de masă
3. Se realizează 2 – 4 sedinţe / zi
4. Se începe cu zonele cele mai încărcate
5. Durata 30 – 45 min. (al întregului plămân)

La sfârşitul fiecărei
poziţii de drenaj
Respiraţii
profunde
Tuse
Expectoraţie
 Atenţie !!!

Drenajul postural
trebuie să urmărească ca
poziţionarea să se facă
astfel încât să favorizeze
drenajul zonei afectate, în
limitele impuse de poziţia
hiper-extinsă şi de tipul de
pat folosit.
Model de program terapeutic
Exerciţiul 1 (5 poziţii)
Exerciţiul 2 (2 poziţii)
Exerciţiul 3 (4 poziţii)
Exerciţiul 4 (1 poziţie)
Exerciţiul 5 (2 poziţii)
Exerciţiul 6 (2 poziţii)
Exerciţiul 7 (4 poziţii)
Exerciţiul 8 (1 poziţie)

Poziţiile folosite la exerciţiile 1 – 7 vor avea o durată 10 – 15 sec.


Poziţia folosită la exerciţiul 8 (pentru drenarea bronhiilor mari) va
avea o durată între 3 – 20 min.
Exerciţiul 1 Durată / poziţie 10 – 15 sec.!!!

se stă drept
se apleacă trunchiul lateral dreapta (la 450)
se apleacă trunchiul lateral stânga (la 450)
se apleacă trunchiul pe spate (la 300)
se apleacă trunchiul în faţă (la 450)

Exerciţiul 2 Durată / poziţie 10 – 15 sec.!!!

decubit dorsal (fără perină)


decuit ventral

Exerciţiul 3 Durată / poziţie 10 – 15 sec.!!!

decubit lateral stâng, cu o pernă mică sub cap


se pivotează pe umărul stâng rotindu-se cât mai mult posibil în faţă
umărul drept şi trunchiul
invers dar în decubit lateral drept
Exerciţiul 4 Durată / poziţie 10 – 15 sec.!!!
decubit ventral, perină aşezată sub abdomenul inferior, capul situat
pe antebraţele încrucişate înainte

Exerciţiul 5 Durată / poziţie 20 sec.!!!


decubit dorsal, peină mică sub fese, genunchii flectaţi la 90 0
patul înclinat cu 150

Exerciţiul 6 Durată / poziţie 10 – 15 sec.!!!


decubit lateral stâng, cu perină sub şold şi baza toracelui
decubit lateral drept

Exerciţiul 7 Durată / poziţie 10 – 15 sec.!!!


pat ridicat cu 200
decubit dorsal
rotaţia trunchiului spre stânga pivotând spre umărul stâng, umărul
drept ajungând la 450
decubit dorsal
din nou rotaţie dar spre dreapta
Exerciţiul 8 Durată / poziţie 3 – 20 min.!!!
Decubit ventral în latul patului astfel încât membrele inferioare şi
bazinul să fie în pat.
Trunchiul la 450 este aplecat spre podea, cu fruntea ce se sprijină
pe măinile puse pe podea
Pahar de secreţii pentru eliminarea sputei

Concluzii !!!

Scopul drenajului de postură este de a facilita evacuarea secreţiilor cu


ajutorul gravitaţiei.

Se asociază în cele mai multe cazuri cu tehnici de tapotament dar pot


fi folosite şi fără aceste tehnici (în timpul perioadelor de somn,
odihnă)

Reprezintă o tehnică foarte fiabilă, în unele cazuri fiind aproximativ


50% din terapie

Consumă mult timp, necesitând asistenţa unor persoane specializate.


VIII. Percuţia - tapotamentul

Se asociază întotdeauna cu posturile de drenaj


Percuţia

Percuţia peretelui toracic se utilizează


pentru a favoriza secreţiile şi pentru a ajuta
aparatul muco – ciliar să elibereze plămânii
de secreţiile reziduale
Contraindicaţiile percuţiei sau vibraţiei
peretelui toracic
• Arsuri sau grefă recentă de piele la nivelul toracelui
• Anomalii de sângerare
• Osteomielită (de torace sau coloană)
• Emfizem subcutan
• Suspect TBC sau TBC activ
• Dureri toracice
• Corp străin intrabronhic
• Pneumotorax
• Pleurezie
• Hemoptizii
• Diferite leziuni ale abdomenului superior
• Inserţie recentă de pacemaker
Posturi de drenaj individualizate !!!

 Pacient dispneic
 Patologie cardiacă
 Hernie hiatală
 Pacient obez
 Vârstă înaintată
 Post operator
Riscurile tehnicilor de drenaj postural cu
percuţie
• Agravarea dispneei

• Durere sau leziune a peretelui toracic sau a coloanei

• Hipoxemie

• Greaţă şi vomismente

• Tahicardie, hipotensiune, aritmii

• Bronhospasm (improbabil, dar posibil la pacientii cu istoric de


astm)
Determinarea rezultatelor

S-au imbunatatit oare problemele care necesitau


folosirea drenajului postural cu percutie?

 producţie redusă de spută

 îmbunatăţirea respiraţiei şi oxigenării

 imagine radiologică ameliorată


Percuţia… Cum se face ?
 Se face ţinând mâna în forma unei cupe şi cu mişcările venind
din mână şi încheietura mâinii.
 Un tapotament ciclic pe peretele toracic produce un sunet
asemănător cu spargerea unui balon.
 Foarte puţine mişcări provin din cot şi umăr.
 Se poate realiza și cu ajutorul unei veste speciale de tapotament
(în lipsa kinetoterapeutului, secții ATI, etc.)
Poziţia mâinii
Sau... cu ajutorul vestei de tapotament
Cercetările au arătat că 30 – 45 de minute de drenaj postural şi percuţie pot curăţa
câmpurile pulmonare de secreţii.
O radiografie pulmonară pre– şi post– tratament demonstrează o îmbunătăţire
radicală a plămânului.

Poziţionarea pacientului

Poziţionarea pacientului este vitală deoarece permite bronhiilor corespunzatoare


fiecărui segment bronhopulmonar să fie verticale, în asa fel incât fluidul din
interiorul bronhiilor se va muta către bronhiile principale urmând a fi eliminat din
plămân.
Tehnică!!!
1. Administrare de bronhodilatator cu 10 -15 min. la pacienţii cu
fenomene obstructive
2. Drenajul se execută înainte de masă
3. Se realizează 2 – 4 sedinţe / zi
4. Se începe cu zonele cele mai încărcate
5. Durata 30 – 45 min. (al întregului plămân)

La sfârşitul fiecărei
poziţii de drenaj
Respiraţii
profunde
Tuse
Expectoraţie
Atelectazia plămânului stâng pe
imagine radiografică
Atelectazia plămânului stâng -
Postmortem
Poziţionarea pacientului
Poziţia şezândă:
 Segmentele apicale ale lobilor superiori drept şi stâng.
 Segmentul anterior al lobului superior stâng.

Segmentul apical al lobilor superiori stang si drept


Direcţiile bronhiilor în aceste segmente sunt:
înainte
ascendent
lateral
Poziţia posturală:
poziţie sezândă
înclinat la 30 – 450 în spate în poziţie şezândă
Percutia şi ascultaţia se face deasupra trapezului între
claviculă anterior şi scapulă posterior.
Segmentul anterior stâng al lobului
superior

Deservirea bronhiilor în acest segment se face:


 Oblic ascendent
 Inainte

Poziţie posturală:
 45 - 600 înclinare în decubit dorsal
Percuţia şi ascultaţia se realizează deasupra
muşchilor pectorali majori pe partea stângă.
Poziționarea pacientului

Poziția pronat

• Segmentul posterior bronhopulmonar al lobilor


superiori stâng și drept
• Segmentul superior sau apical BP al
lobilor inferiori stang si drept

• Segmentul bazal posterior BP al


lobilor inferiori stang si drept
Segmentul posterior BP al lobului
superior stâng

Deservirea bronhiilor catre acest teritoriu se face:


Posterior
Oblic ascendent

Poziția posturală se realizează cu pacientul situat în


pronație pe partea dreaptă cu umărul stâng pe perină și rotat
înspre în afara patului.
Percuția și ascultația se face deasupra scapulei
Segmentul posterior BP al lobului
superior drept

Deservirea bronhiilor către acest segment se face:


 posterior
 oblic ascendent

Poziția posturală:
 pronat pe partea stângă cu umărul drept pe perină și
rotat înspre în afara patului.
Percuția și ascultația se face deasupra scapulei
Segmentul superior sau apical BP al
lobilor inferiori stâng și drept

Deservirea bronhiilor către acest segment se face:


 posterior

Poziția posturală:
 pronație la orizontală
Percuția și auscultația se realizează deasupra
toracelui chiar la unghiul inferior al scapulei.
Segmentul posterior bazal BP al
lobilor inferriori stang si drept

Deservirea bronhiilor către acest segment se face:


 posterior
 oblic descendent

Poziția posturală:
 pronat cu capul mai jos de orizontală
Percuția și ascultația se realizează deasupra toracelui
posterior chiar deasupra marginii inferioare a cutiei toracice
Poziționarea pacientului
Poziții supine

 Segmentul anterior BP al lobului superior drept.


 Segmentele anterioare bazale ale lobilor drept și
stâng.
Segmentul anterior BP al lobului
drept superior

Deservirea bronhiilor către acest segment se face:


 ascendent

Poziția posturală:
 supin orizontal
Percuția și ascultația se face deasupra mușchiului
pectoral mare pe partea dreaptă
Segmentele antero – bazale BP ale
ale lobilor inferiori drept și stâng

Deservirea bronhiilor către aceste segmente se face:


 ascendent
 oblic descendent

Poziția posturală:
 supin & înclinat cu capul sub orizontală
Percuția și ascultația se realizează deasupra peretelui
toracic pe partea anterioară chiar sub limita inferioară a
toracelui
Poziționarea pacientului

Poziția de decubit pe partea dreaptă

 Lingula lobului superior stâng


 Segmentul latero-bazal al lobului inferior stâng
Lingula lobului superior stâng

Deservirea bronhiilor către aceste segmente se face:


 lateral
 oblic descendent

Poziția posturală:
 întins pe partea dreaptă cu capul mai jos de
orizontală
 umărul drept rotat în jos către pat
Percuţia şi ascultaţia se realizează deasupra peretelui toracic
pe partea laterală stângă deasupra mamelonului pe linia medio –
axilară
Segmentul latero – bazal BP al lobului inferior
stâng și segmentul drept cardiac BP al lobului
inferior drept

Deservirea bronhiilor către aceste segmente se face:


pe partea stângă = lateral
pe partea dreaptă = medial
oblic descendent

Poziția posturală:
întins pe partea dreaptă, înclinat, cu capul sub
orizontală
Percuţia şi ascultaţia se realizează pe peretele toracic pe
partea laterală pe linia medio – axilară.
Segmentul cardiac sau medio – bazal
BP al lobilor inferiori nu poate fi ascultat
sau percutat.
Poziționarea pacientului

Poziția întins pe partea stângă

 lobul drept mijlociu


 segmentul latero-bazal al lobului inferior drept
Lobul mijlociu drept

Deservirea bronhiilor către aceste segmente se face:


 Lateral
 Inainte
 Oblic descendent

Poziția posturală
 partea stângă întinsă cu capul sub orizontală și
umărul drept rotat în jos către pat
Percuţia şi ascultaţia se realizează pe peretele toracic
desupra mamelonului mergând pe linia medio–axilară.
Segmentul latero-bazal al lobului
inferior drept

Deservirea bronhiilor catre acest segment se face:


 Lateral
 Oblic descendent

Pozitia posturală se realizează cu pacientul întins pe partea


stângă înclinat cu capul sub orizontală
Percuţia şi ascultaţia se realizează deasupra peretelui
toracic drept pe linia medio–axilară la marginea inferioară a
toracelui.
Exerciții !!!

Drenajul postural a segmentului apical al lobului


superior stâng
Drenajul postural a
segmentului posterior al
lobului superior drept

Drenajul postural a
segmentului posterior al
lobului superior stâng
Drenajul postural a
segmentelor anterioare ai
lobilor superiori

Drenajul postural al lobului


mijlociu drept
Drenajul postural a Drenajul postural pentru
segmentului lingual segmentele apicale a lobilor
inferiori
Drenajul postural a Drenajul postural pentru
segmentului bazal lateral al segmentele bazale
lobului inferior drept anterioare a lobilor
inferiori
Drenajul postural a Drenajul postural pentru
segmentului bazal lateral al segmentele bazale
lobului inferior stâng posterioare a lobilor
(acestă poziție drenează și inferiori
segmentul bazal median al
lobului drept inferior)
Expansiune toracică după un drenaj postural
Respirație controlată în timpul unui drenaj postural
Auto – percuția toracică realizată de către pacient
Percuția toracelui realizată în timpul drenajului postural
Mișcări vibratorii realizate în timpul drenajului postural