Mihai Eminescu

Adio

De-acuma nu te-oi mai vedea, Căci astăzi dacă mai ascult

Rămâi, rămâi, cu bine! Nimicurile-aceste,
Mă voi feri în calea mea Îmi pare-o veche, de demult
De tine. Poveste.

De astăzi dar tu fă ce vrei, Şi dacă luna bate-n lunci

De astăzi nu-mi mai pasă Şi tremură pe lacuri,
Că cea mai dulce-ntre femei Totuşi îmi pare că de-atunci
Mă lasă. Sunt veacuri.

Căci nu mai am de obicei Cu ochii serei cei dentâi

Ca-n zilele acele, Eu n-o voi mai privi-o...
Să mă îmbăt şi de scântei De-aceea-n urma mea rămâi -
Din stele, Adio!

Când degerând atâtea dăţi,

Eu mă uitam prin ramuri
Şi aşteptam să te arăţi
La geamuri.

O, cât eram de fericit

Să mergem împreună,
Sub acel farmec liniştit
De lună!

Şi când în taină mă rugam

Ca noaptea-n loc să steie,
În veci alături să te am,
Femeie!

Din a lor treacăt să apuc

Acele dulci cuvinte,
De care azi abia mi-aduc
Aminte.