Mihai Eminescu

De-acuma nu te-oi mai vedea,

Rmi, rmi, cu bine!

M voi feri n calea mea

De tine.

De astzi dar tu f ce vrei,

De astzi nu-mi mai pas

C cea mai dulce-ntre femei

M las.

Cci nu mai am de obicei

 Ca-n zilele acele,

S m mbt i de scntei

Din stele,

Cnd degernd attea di,

Eu m uitam prin ramuri

i ateptam s te ari

La geamuri.

O, ct eram de fericit

S mergem mpreun,

Sub acel farmec linitit

De lun!

i cnd n tain m rugam

Ca noaptea-n loc s steie,

n veci alturi s te am,

Femeie!

Din a lor treact s apuc

Acele dulci cuvinte,

De care azi abia mi-aduc

Aminte.

Cci astzi dac mai ascult

 Nimicurile-aceste,

mi pare-o veche, de demult

Poveste.

i dac luna bate-n lunci

i tremur pe lacuri,

Totui mi pare c de-atunci

Sunt veacuri.

Cu ochii serei cei denti

Eu n-o voi mai privi-o...

De-aceea-n urma mea rmi -

Adio!