ADIO,

de Mihai Eminecu

De-acuma nu te-oi mai vedea,

Rmi, rmi, cu bine!
M voi feri n calea mea
De tine.

De astzi dar tu f ce vrei,

De astzi nu-mi mai pas
C cea mai dulce-ntre femei
M las.

Cci nu mai am de obicei

Ca-n zilele acele,
S m mbt i de scntei
Din stele,

Cnd degernd attea di,

Eu m uitam prin ramuri
i ateptam s te ari
La geamuri.

O, ct eram de fericit
S mergem mpreun,
Sub acel farmec linitit
De lun!

i cnd n tain m rugam

Ca noaptea-n loc s steie,
n veci alturi s te am,
Femeie!

Din a lor treact s apuc

Acele dulci cuvinte,
De care azi abia mi-aduc
Aminte.

Cci astzi dac mai ascult

Nimicurile-aceste,
mi pare-o veche, de demult
Poveste.

i dac luna bate-n lunci

i tremur pe lacuri,
Totui mi pare c de-atunci
Sunt veacuri.

Cu ochii serei cei denti

Eu n-o voi mai privi-o...
De-aceea-n urma mea rmi -
Adio!