Tema: Impactul tehnologiei informaționale și comunicatiilor asupra educatiei

Cuprins:
1. Noțiuni de bază.
2. Principalele provocări ale educației și TIC.
3. Schimbarea rolului profesorului din acela de a fi sursa principala de
transmitere a cunostintelor
4. Tendințe actuale în educație. Tridimensionalitate educației.
5. Directii de actiune in educatie.
6. Teorii pedagogice care favorizeaza utilizarea noilor tehnologii in predare si
invatare
Educaţia este ceea ce supravieţuieşte după ce tot ce a fost învăţat a fost uitat –
Burrhus Frederic Skinner. Cuvântul educație derivă din substantivul „educatio”,
care înseamnă creștere, hrănire, cultivare. Educația are sarcina de a pregăti omul ca
element activ al vieții sociale.
Tehnologii ale informatiei si comunicarii (TIC). Conceptul descrie in prezent
un domeniu imens, ce se modifica si se dezvolta extrem de rapid. Este un concept
caruia i se atribuie intelesuri diverse in functie de context si moment. In esenta,
TIC descrie o gama completa de computere, cu componentele lor hardware si
software si facilitati de comunicare in medii electronice, eficiente in procesul de
colectare, stocare, actualizare, procesare, analiza si transmitere a informatiei. In
acest sens, TIC se refera la utilizarea tehnologiei in scopul comunicarii, un aspect
cheie pentru realizarea tipului de invatare scolara considerata astazi eficienta.
Lumea contemporană reprezintă o permanentă şi inedită provocare pentru
educaţie, deoarece Principala provocare a TIC o reprezinta crearea unui mediu
propice pentru invatare, deschis invatarii, implicit noile tehnologii joaca un rol
esential in trecerea de la mediul de invatare centrat pe predare, pe profesor, la
mediul de invatare centrat pe elev. Care totodată reprezintă marea provare a
pedagogiei- e mutarea accentului de pe predare pe invatare, de pe informativ pe
formativ, de pe instructie pe educatie.
Schimbarea rolului profesorului din acela de a fi sursa principala de
transmitere a cunostintelor si informatiilor pentru elevi, in acela de a deveni un
colaborator al elevului, un coleg implicat si el in procesul cunoasterii se coreleaza
cu trecerea treptata a elevilor din simpli receptori pasivi ai unor informatii si
cunostinte, in constructori activi ai propriei lor formari.
Noile tehnologii care apar reprezinta realitati pe care elevii le
experimenteaza in fiecare zi. Cadrul didactic este astfel pus in situatia de a opta:
pentru continuarea demersului sau educational in mod traditional, ignorand
tendintele de schimbare sau accepta provocarea, implementand noile tehnologii
in activitatea sa didactica.
Pentru a face fata insa cu succes provocarilor tehnologice actuale, sunt
necesare eforturi de formare profesionala atat din partea cadrelor didactice, cat si
din partea formatorilor lor, in perioadele de formare initiala si continua.
Pornind de la aceste considerente, vom analiza mai sistematic cateva tendinte actuale in
educatie, tendinte care sustin importanta integrarii noilor tehnologii ale informatiei si
comunicarii in scoala si in formarea individuala si profesionala, dar mai cu seama in
formarea complexului de competente necesare profilului profesional al cadrului didactic.
Tehnologiile informatie si comunicarii ofera un mediu favorabil pentru
restructurarea intregului complex de competente necesare cadrului didactic, iar
tendintele urmatoare sustin aceasta premisa.

Tridimensionalitatea educatiei.
Până în present se contureaza trei dimensiuni ale fiintei umane, dimensiuni pe care
educatia le are in vedere:

A) Dimensiunea corporala, fizica, a fiintei umane, care are nevoie de hrana, de odihna,
de confort, dar mai ales de un numar mare de artefacte produse de om.

B) Dimensiunea sufleteasca, inefabila, divina, dimensiune ce are nevoie de sentimente,

de emotii, de trairi afective si, nu in ultimul rand, de comuniunea cu Dumnezeu, din a
carui substanta se origineaza.

C) Dimensiunea spirituala, rationala, filozofica, orientata catre sine, cea care simte
nevoia unor explicatii cu privire la rolul si rostul fiintei umane in cadrul existentei sale.
 Aceasta tridimensionalitate a fiintei umane corespunde a trei directii de actiune in
educatie:

I. Educatia rationala, practica, orientata catre producerea unor artefacte

necesare existentei noastre de zi cu zi. Este vorba de educatie intelectuala, logico-
matematica, educatia in spiritul stiintelor, educatie tehnologica, educatia care ofera
fiintei umane capacitatea de a proiecta si produce bunuri de consum si obiecte finite.

II. Educatia interpersonala (Educatia pentru comunicare si relationare). Ofera

individului competente de comunicare si de relationare subiectiv-emotionala cu ceilalti.
Aceasta directie include elemente ale educatiei artistice, estetice, educatie care pune
accentul pe cultivarea si exersarea unor modalitati diferite de comunicare, care propune
un model de participare la viata sociala si de convietuire cu celalalt si nu in ultimul rand
educatie religioasa.

III. Educatia transpersonala, orientata catre intelegerea sensului existentei

personale, catre intelegerea resorturilor care duc la existenta asa cum o percepem noi.
Avem in primul rand de a face aici cu educatia de natura filozofica.

Cele trei directii de actiune mentionate reprezinta in pedagogia actuala trei domenii de
structurare curriculara majore, fiind de certa actualitate.

Educatia tehnologica se localizeaza in sfera conceptuala a educatiei rationale,

reprezentand o parte a acesteia. Se concretizeaza ideea ca educatia tehnologica
reprezinta o forma de educatie rationala, practica. Insa noile tehnologii informationale si
ale comunicarii si implici, educatia pentru utilizarea lor, au preluat si din extensiile
celorlalte doua domenii educationale. Abilitatile de comunicare si relationare se dezvolta
in prezent in egala masura prin interactiuni directe ca si prin interactiuni virtuale, s-a
conturat un discurs al filozofiei spatiilor electronice, cu alte cuvinte, tehnologia si
educatia tehnologica sunt azi inerente formarii personalitatii, in conformitate cu
viziunea actuala, cu modelul actual de personalitate dezirabila creionat de cele trei
directii de educatie.
Provocarile deceniilor viitoare se constituie in factori de decizie cu privire
nu doar la adaptarea prin anticipare a programelor de formare initiala a cadrelor
didactice, ci si la alegerea unor structuri de formare profesionala continua care sa
le asigure cu succes profesorilor adaptarea la noile tehnologii didactice ale
secolului XXI. Noi atributii profesionale impun noi directii de educatie, noi
activitati de invatare, noi medii de invatare. Educatia realizata in scoala sau in
universitate constituie doar un punct de plecare. Intr-o masura din ce in ce mai
mare formarea initiala se constituie ca o fundamentare pentru formarea continua
devenita parte integranta a formarii profesionale, indiferent de domeniu.
Anticiparea schimbarilor este o misiune riscanta si este preferata continuitatea
studiilor pentru a fi mai aproape de aceste schimbari. Evolutiile rapide in
tehnologia informatiei si comunicarii impun cadrelor didactice necesitatea urmarii
unor programe de formare continua.
Imperativul familiarizarii cu tehnologiile informatiei si comunicarii (TIC)
impune un nou inteles al mai vechiului concept pedagogic de alfabetizare. Este
vorba de o alfabetizare de alt nivel, de natura tehnologica. Se constata o nevoie
urgenta de o noua forma de alfabetizare bazata pe TIC care include trei
componente omoloage clasicelor competente Citit, Scris, Calcul matematic si
anume:
Noul „Citit” presupune capacitatea de a cauta si gasi informatii prin
investigarea diferitelor surse scrise, prin observare, experimentare si adunare de
date. Presupune competente in utilizarea motoarelor de cautare, in utilizarea
functiilor de cautare si selectare a informatiei puse la dispozitie de noile tehnologii
informationale si ale comunicarii. Internetul ofera o cantitate uriasa de informatii
insa, spre deosebire de biblioteca, nu are un catalog si nu avem siguranta
corectitudinii informatiilor descoperite. Pentru a publica o carte care ulterior va
ajunge intr-o biblioteca, este necesara parcurgerea ei de inca trei-patru persoane,
editori, recenzori, redactori, pe langa autorul ei. Informatiile postate pe Net nu au
girul vreunei comisii de recenzori. Aceasta este marea libertate si in acelasi timp
marea capcana a Internetului. Informatia exista, este important sa stii cum sa o
cauti si cum sa apreciezi relevanta si autenticitatea ei.
Noul „Scris” presupune capacitatea de comunica in hypermedia
implicand toate categoriile de informatii si resurse. Abilitatea de a utiliza un cont
de e-mail (posta electronica), de a comunica virtual prin intermediul mesageriilor
instantanee de tipul Irc, de a posta un subiect de discutie pe un forum, de a
continua sau propune un blog (jurnal electronic), toate reprezinta modalitati
concrete de a „scrie” in hypermedia.
„Calcul matematic” presupune capacitatea de a proiecta si realiza diverse
obiecte si actiuni in spatiul virtual. Reprezinta o competenta de nivel superior
referitoare la capacitatea de a utiliza resurse software ce ofera posibilitatea
modelarii virtuale a unor obiecte sau fenomene spre a fi mai accesibile elevilor.
Exista programe software de simulare de fenomene si legi fizice, termodinamice,
chimice, unele utilizate cu succes in scoala prin programe ale ministerului
educatiei (de exemplu: AEL).
Teorii pedagogice care favorizeaza utilizarea noilor tehnologii in predare si
invatare si care sustin infuzarea programelor de formare initiala si continua a
cadrelor didactice cu tehnologii informationale;
§ Activitatea didactica performanta este centrata pe invatare, este
interactiva, si se bazeaza pe interactiunea elevilor cu informatia prin diverse
aplicatii.

§ Rolul profesorului se modifica in sensul transformarii lui in

colaborator, coleg de echipa, manager al situatiilor de invatare, proiectant al
experientelor de invatare, tutore. Rolul profesorului se schimba din simplu
transmitator de cunostinte, din sursa primara de informatii pentru elevi si pentru
toate raspunsurile la intrebarile lor in calitate de expert in disciplina predata, in
facilitator al invatarii, antrenor, mentor, co-participant in activitatea de invatare a
elevilor.

§ Rolul elevilor se modifica in egala masura, din receptor pasiv de

informatii care trebuie sa memoreze si sa reproduca cunostinte in mod solitar, in
participant activ in propriul proces de invatare. Elevul produce si partajeaza
cunostinte, participa atat in calitate de novice cat si in cea de expert, in functie de
situatie, la activitatea de invatare la clasa si coopereaza cu colegii pentru realizarea
sarcinilor de invatare.
 § Procesul de instruire se fundamenteaza din ce in ce mai mult pe
relationare, pe investigare si cercetare, devenind interactiv si motivant.

§ Perspectiva asupra cunoasterii se modifica. Cunoasterea presupune

transformarea datelor si a informatiilor, punand accent pe calitatea procesarii lor.

§ Criteriul de reusita il reprezinta calitatea intelegerii celor invatate,

modul de procesare si structurare a datelor, calitatea prezentarilor, raportarea la
rezultat, dincolo de atingerea obiectivelor fixate. Portofoliul, analiza produselor
activitatii ce denota o performanta concreta devin principalele metode de evaluare
a performantei elevilor.

§ Utilizarea noilor tehnologii propune colaborare, comunicare, forme de

exprimare variate, acces la cunoastere si informatie relevanta, respectarea ritmului
si stilului propriu de invatare, contexte reale de invatare.

Noile tehnologii au produs schimbari la toate nivele societatii si era de

asteptat sa afecteze si educatia, obligand-o sa se adapteze la noile nevoi si
expectante. Elevii vor fi nevoiti sa invete sa gestioneze un numar impresionant de
informatii, sa le analizeze si sa ia decizii, sa-si dezvolte cunostintele pentru a face
fata provocarilor realitatii actuale. Conceptul de „Lifelong learning”, invatare de-a
lungul intregii vieti, devine din deziderat, o necesitate. Mutarea accentului de pe
predare pe invatare este un fapt inevitabil. Elevii vor dezvolta mecanisme si
strategii de invatare pentru a-si asigura succesul in interactiunea cu provocarile ce
vor urma.