Istoria reprezinta nucleul de formare a fiecarui stat, respectiv a persoanelor componente din acel stat.

Ea pune
in evidenta valorile poporului, traditiile sale luptele etc.
Omul care nu stie istoria risca sa o repete. Fiecare eveniment din trecut proiecteaza un exemplu de urmat sau
din contra de stopat. A sti trecutul inseamna a te sti pe tine insuti, iar fiecare moment din istorie reflecta o clipa
din viitor.. Istoria indruma fiecare persoana pe o cale justa in viata aratandu-i esecurile si victoriile.
Cel ce stie istoria este caracterizat de un plus de experienta si trateaza momentele viitoare cu privirea aruncata
totdeauna in istorie.
As incepe cu reformularea titlului, anume ca memoria istoriei ar trebui sa l ajute pe om sa si proiecteze o viata
mai buna. Dar nu este asa.
Tezaurul istoriei adaposteste pentru cel care stie sa scormoneasca prin colb adevaruri de mult uitate, pretioase
idei care ades prea des le uitam.
Nu o data istoria transpune in cateva cuvinte un fenomen, o situatie sau un proces istoric... hai sa pornim in
cautarea unor astfel de exemple:
- VAE VICTIS (atentie invinsi) cuceritorii gali (sec. IV i.Hr. in Roma antica )afirma ca invinsii nu au deloc drepturi
si ca invingatorii pot face orice doresc.
- SI VIS PACEM PARA BELUM (Daca vrei pace, pregatestete de razboi) in orice imprejurare istorice s-a
observat ca pentru a trai in pace cu vecinii trebuie sa fi mai bine pregatit de razboi decat ei.
- AD ASTRA, PER ASPERA (Drumul catre stele este aspru) un dicton latin care demonstreza clar ca pentru a
ajunge pe culmile gloriei trebuie sa te straduiesti destul de mult.
- UNA SALUS VICTIS, NULLAM SPERARE SALUTEM (Singura sansa pentru cei invinsi este de a nu crede in
aceasta sansa) chiar si cand totul se pare ca s-a terminat, ca nu mai exista nici o speranta, totusi, ca printr un
miracol este posibil sa se gaseasca scaparea.
- ALEA JACTA EST (Zarurile au fost aruncate) demonstraza prin vocea lui Caius Iulius Caesar ca oamenii
trebuie sa ia decizii si sa si asume urmarile acestora.
Si mai sunt si alte citate, dar oamenii vor trebui sa fie mai constienti la lectiile istoriei pentru ca sa nu se repete
aceleasi greseli.

Ne ajuta foarte mult chiar. Nu intr-un mod concret si practic, care poate fi pus in aplicare, insa ne ajuta
sa observam cum au evoluat anumite lucruri, situatii si evenimente pe parcursul secolelor, ne ajuta sa nu
mai facem aceleasi greseli care s-au facut in trecut si de pe urma carora au avut de suferit atatia
oameni, ne ajuta sa avem o idee despre conceptul de 'stat' si despre ceea ce inseamna, din toate
punctele de vedere (social, economic, politic, administrativ, etc.) si sa ne formam o idee despre lumea
in care traim si in legatura cu ceea ce se petrece. Este foarte utila si mi se pare una dintre cele mai
interesante materii, fiindca dupa cativa ani de studiu iti formezi o alta perspectiva asupra anumitor
subiecte. "Un om care nu-i cunoate istoria, este un om fr identitate." Ne ajut pentru a nva din
cine ne tragem, cum au trit strmoii notri, cu cine au avut rzboaie, cum s-a format poporul romn,
cum s-au unit toate cele trei ri Moldova, Transilvania i ara Romneasc...etc. etc.

Aici, n istorie, regsim poate mai mult ca n alte domenii, att diversitatea naturii umane, ct i
constantele acesteia. Bogia sa este cea care probabil ne atrage cel mai tare, ideea c din tot acest
cufr de vechituri am putea afla cte ceva despre noi, despre ce am fost i ce am ajuns. Cu att mai
mult din istoria antic, pentru c aici valorile, problemele, mentalitile par a avea un grad de alteritate
mai mare. Este ca o cltorie ntr-o ar strin, care ne mbogete intelectual i spiritual, ajutndune s ne definim mai bine, prin tot felul de comparaii, meditaii, analogii, diferenieri care ne nesc n
minte. O alteritate n care ns descoperim rdcinile modernitii i care confirm c nu e nimic nou
sub soare, dar o i infirm, pentru c fiecare fragment de istorie reine o doz de originalitate.
Cel puin nvm s punem ntrebri i s rsucim rspunsurile pe toate prile pn gsim ceva ce
pare mcar a oferi un mai mic sau mai mare adevr. i n fine, istoria a avut ntotdeauna ceva mistic i
boem n ea, ceva ce ne ndeamn spre cercetarea ei. Aura aceea de mister. Ca atunci cnd intri ntr-o
cas veche spernd s descoperi ceva cu totul inedit. Cci orict de tiinifici am deveni, o doz de
utopie istoric i de viziune fascinant a frumosului ne va rmne n suflet. Dup cum spunea i
Schiller n Scrisoarea unui danez cltor din 1785, cnd vorbea despre sculptura greac: Omul a
nfptuit ceva ce este mai mult dect era el nsui, un lucru care amintete de ceva i mai mre dect
specia sa dovedete oare aceasta c el este mai puin dect va fi cndva?.

Indiferent de motive, de consecine, de ce facem sau nu facem cu ea, istoria a fost i va fi mereu o
posibilitate infinit de a cunoate, a nelege i a contempla umanitatea n toat diversitatea sa. Jocul
cu trecutul ne poart spre trmuri de poveste, o poveste care este chiar a noastr i pe care este
pcat s nu o investigm i s o trim.
Istoria cred c poate fi neleas sau poate contribui la o schem explicativ asupra individului, lumii,
traiectoriei generale a umanitii, dar nu dac ea este asemnat cu nveliul mort pe care l-a lsat n
urm un organism odinioar viu, dac ne gndim c ce a fost demult nu mai conteaz astzi, sau c
trebuie privit ntr-un context nchis. O amintire. Aa cum amintirea individual ajut la nelegerea
comportamentului personal, tot aa am spune c memoria colectiv ajut omenirea s se
autoneleag. Analogia o form puin, pentru c ea preface istoria ntr-un fel de putere mitic, care n
plan existenial se imprim cu putere n grupul particular aa cum amintirea individual se imprim n
fiecare individ n parte.
Dar pentru a ptrunde un fapt istoric, trebuie s trecem dincolo de nelegerea sa ca amintire, pentru
c ea presupune un timp individual infuzat cu experiene foarte subiective. Ori ceva ce s-a petrecut
demult ne lovete iniial ca un obiect strin, un fel de fosil fascinant, care n sine nu are o valoare de
experien imediat. Prin urmare, noi suntem cei care creeaz dinamica epocii, coerena ei,
nsemntatea ei, spiritul ei.
Este dificil i totodat semnificativ ce face istoricul, cci el se strduiete s neleag faptul i procesul
istoric ca pe o chestiune existenial, ncrcat de sens, iar pentru a face asta se detaeaz mai nti
de trecut, eliberndu-l de proieciile prezentului, pentru a se reapropia ntr-o ncercare de identificare
cu el, de integrare a sa n destinul umanitii. Istoria nu este de la sine neleas, natural ci presupune
o iniiativ epistemic, cultural, spiritual. Intr-un fel, reconstruind-o, noi o crem. Determinante sunt
procesele, dar poate mai determinant este viziunea noastr, depistarea i prezentarea realitilor prin
filtrul contiinei noastre.
n societatea de astzi axat pe principii att de pragmatice, poate c nu este uor de depistat ce rol
are, mai concret, istoria. Poate nici nu exist finaliti practice. Discuia legat de utilitatea ei ns, de
cum putem s-o folosim n contexte practice, depinde de dou idei fundamentale: este un tezaur de
ntrebri i rspunsuri, dar mai ales de ntrebri, legate de funcionarea societilor i indivizilor; i ea
este cea care ne ajut s percepem schimbrile i cum acestea au produs prezentul. De fapt,
ntelegerea oricrui domeniu depinde de cercetarea istoriei acestuia. Pentru c istoria este un imens
laborator de unde putem extrage informaii, cauze, consecine, ca dovezi ale dezvoltrii speciei umane
pe toate palierele, n toat complexitatea sa. Studiind istoria nvm s analizm i s contemplm
funcionarea lumii umane.
Tendina de a lsa deoparte cunoaterea istoriei, de tri ntr-o lume n care trecutul ndeprtat i chiar
i cel recent, ntreaga experien acumulat de umanitate i nainte de toate de propriii notri naintai,
s nu fie inut n seam, este nociv i lipsit de motivaie. Nu se poate tri ntr-o lume construit
artificial, fr rdcini, cu o existen venit de nu tim unde i, implicit, cltorind n necunoscut.
Fr ndoial, cunoaterea noastr i are evidente limite. Descifrarea marii i misterioasei evoluii a
naturii, a regnului vegetal i animal, este doar parial, dup cum limitat este i legtura noastr cu
Universul - cu toate progresele realizate, mari n viziunea noastr omeneasc, dar infime n raport cu
imensitatea i mreia imperiului celest! Fiecare generaie mai adaug ceva la procesul de descifrare,
dar drumul umanitii este nc foarte lung.
Acest mers n viitor, ca ntr-o nesfrit pdure virgin, este nlesnit de cunoaterea evoluiilor trecute,
ale naturii n general i, fr ndoial, ale umanitii, n lunga dram a fiinrii ei, a biruinelor i a
nfrngerilor sale. Istoriografia are misiunea de a descifra i organiza cunotinele noastre despre

trecut i despre faptele omeneti, bune i rele. Fr ndoial, istoricul nu poate stpni ntregul
ansamblu al izvorelor care l-ar putea ajuta la cunoaterea absolut a tot ceea ce a fost. Nu rareori, el
este n situaia paleontologului, care trebuie s reconstituie din cteva oscioare un uria animal
preistoric. Dar, oricum progresiv, descifrarea are loc, necunoscutul devine cunoscut i, mai ales,
neles.
Cunoaterea trecutului ne este necesar i deoarece ne d sentimentul neizolrii noastre n timp i
spaiu, al continuitii i al unor legturi cu naintaii, care se pierd n negura istoriei. Istoria este marea
nvtoare, dar este i o prieten de suflet a fiecruia, ajutndu-l s se simt parte a unui ntreg a
crui ndelungat existen ne ofer trie i putere de rezisten i ne deschide ci de biruin, nou i
urmailor notri.

A cunoate istoria = a ne cunoate pe noi nine!

Suntem rezultat al trecutului, cunoscandu-ne trecutul vom stii sa ne coordonam viitorul. Avem nevoie de
cunoasterea istoriei... pentru ce? Pentru a stii in primul rand cine suntem, ce putem face ca popor; istoria ne
atentioneaza ades cu privire la posibilele pericole ce ne pot astepta pe drumul civilizatiei umane. Tot istoria ne
invata faptul ca, desi cunoscand destule cauze, membrii unor comunitati repeta ades aceleasi greseli. In cazul
Romaniei... care din vecinii nostri sunt cei mai buni prieteni? Poate doar Marea Neagra, desi din cand in cand
mai toarna cate o furtuna... (PS ultima fraza nu -mi apartine, era a unui profesor universitar.
Istoria are un rol foarte important in dezvoltarea unui popor, deoarece ea constituie premiza principala care
accelereaza progresul economic. Baza vietii unei societatii este regasita in paginile istoriei. Ea da dovada de o
experienta nemaipomenita si de dezvoltarea multilaterala a stramosilor, Se spune ca fara trecut nu poate exista
nici viitor, deci trebuie sa acordam atentie acelui testament scris care s-a format de-a lungul anilor si pe care noi
il continuam. Dezvoltarea este un ansamblu de actiuni care conditioneaza aparitia unor conditii mai favorabile
existentei umane. Nu poti face un pas inainte atunci cind pasii anteriori se transforma in vid, deoarece asta
inseamna ca toate succesele si performantele obtinute anterior pur si simplu inceteaza sa mai existe. Istoria
este o carte a vietii, a intelepciunii pe care daca o recitim ne imbogatim bagajul intelectual cu o experienta
deosebita. Nu trebuie sa ignoram trecutul, deoarece el ne deschide ochii pentru a lumina drumul spre viitor.