ETAPELE DE STUDIERE A TEXTULUI LITERAR ÎN CLASELE PRIMARE

Panaintii Maria, învățător, grad didactic II

Liceul Teoretic „Mihail Sadoveanu” din Chișinău
Textele alcătuiesc un potențial care permite interpretarea de semnificații, având
o structură cu aspecte schematice.
După modelul adaptat de J. Giasson (1990), textele se clasifică după criteriul
intenției de comunicare și al structurii lor:
 în funcție de structură – texte ce prezintă o structură temporală– texte centrate
asupra unei teme;
 în funcție de intenția autorului:
 texte ce acționează asupra emoțiilor receptorului – textele narative (basm,
legendă, roman) și lirice (text poetic sau expresiv);
 texte ce acționează asupra comportamentului receptorului – texte procedurale/
directive (prospecte, rețete de bucătărie) și incitative (o reclamă scrisă);
 texte ce acționează asupra cunoștințelor receptorului – texte informative cu
secvență temporală (ex. un text despre formarea norilor) și cu o temă (ex. un text
despre planete, plante, animale).
Textul literar este, în primul rând, un obiect estetic: un mesaj de idei, concepţii,
sentimente şi este apreciat, mai întâi de toate, pentru valoarea sa artistică [4]. În
alegerea textelor literare, care se propun elevilor, trebuie să se ţină seama de anumite
criterii de selectare, cum sunt: accesibilitatea în raport cu nivelul dezvoltării
intelectuale şi de cultură generală a elevilor, atractivitatea, valoarea, volumul textului
etc.
Scopul textului literar este de a emoţiona, de a produce plăcere estetică.
Caracteristicile textului literar [1]:
 are caracter ficțional, fiind rezultatul imaginației unui autor (prezintă o lume
virtuală, creată de autor cu ajutorul imaginației);
 are scop estetic, căci trezește în sufletul cititorului sentimente și emoții
(stimulând fantezia cititorului);
 se caracterizează prin expresivitate, caracteristică a limbajului, obținută prin
utilizarea imaginilor artistice și a fgurilor de stil, utilizându-se cu mai mare frecvență
sensurile fgurate (conotative) ale cuvintelor;
 se pot utiliza neologisme, arhaisme, regionalisme, termeni populari și cuvinte a
căror formă se abate de la normele limbii literare;
 are caracter subiectiv, vehiculează valori general-umane, prin diverse teme
motive literare;
 apare atât funcția tranzitivă (de transmitere de informații), cât și în funcție
reflexivă (de transmitere a propriilor convingeri, sentimente)

235
  din categoria textelor literare fac parte opere literare, aparținând genului liric,
epic sau dramatic.
Implicațiile didactice în lumea textului sunt de două tipuri:
a) a-l situa pe elev, de la bun început, în funcția comunicativă a textului prin
crearea unei strategii optime de lectură;
b) a-l conduce pe elev să aleagă gradul performant de implicare în lectură, cu
efectele scontate de învățător, mergând implicit spre exersarea unei învățări
conştientizate, cu virtuți proiective şi motivante pentru activitatea ulterioară.
Modalitățile prin care elevii din ciclul primar sunt conduși spre înțelegerea
mesajului unui text literar depinde atât de genul și specia literară în care se încadrează,
cât și de conținutul tematic al acestuia. De aceea, în abordarea unui text este necesară
cunoașterea raportului dintre autor și realitatea pe care o exprimă, a modalităților
specifice de a înfățișa această realitate.
În citirea textelor literare simpla exersare a actului cititului nu poate asigura
însuşirea capacităţii elevilor de a se orienta într-un text, dacă nu se are în vedere, în
acelaşi timp, înţelegerea mesajului unei creaţii literare, ştiinţifice sau de altă natură,
înţelegere realizată pe baza analizei multiple a textului.
Modalitatea în care este tratat textul literar la clasă constituie punctul de plecare
în procesul de educare a lecturii. Dacă elevii simt, înţeleg, recepţionează în mod corect
textul literar, ei se vor orienta spre o lectură de toate genurile, pe care o vor asimila
corect, cu toate consecinţele ce decurg din acestea: completarea informaţiei,
perfecţionarea exprimării, dezvoltarea capacităţii intelectuale, educarea simţului,
emoţiei şi sentimentelor estetice.
Cercetătoarea A. Pamfil propune trei niveluri ale textului [5, p.208]:
1. Nivelul înțelegerii/comprehensiunii textului: strategiile sunt focalizate asupra
conținutului textului și urmăresc să evidențieze ceea ce textul
spune/povestește/redă/descrie;
2. Nivelul analizei de text: strategiile sunt focalizate asupra formei textului și
urmăresc să evidențieze modul în care textul spune/povestește/redă/descrie;
3. Nivelul interpretării textului: strategiile sunt focalizate asupra semnificațiilor
textului și urmăresc să contureze ceea ce textul transmite prin și dincolo de ceea ce
spune, sau mai exact, ceea ce consideră lectorul că transmite textul.
Lectura explicativă şi lectura interpretativă sunt două metode viabile, care pot
fi utilizate separat dar şi amândouă în studierea textului literar, completându-se
reciproc [3, p.21].
Tabelul 1. Lectura explicativă și lectura interpretativă [Apud M. Marin]
LECTURA EXPLICATIVĂ LECTURA INTERPRETATIVĂ
1. Citirea multiplă 1. Reproducerea unor date din viaţa
- citire model (în gând) unui scriitor

236
 - citire în lanţ 2. Enumerarea unor lecturi din
- citire selectivă tematica operei scriitorului
- citire pe roluri 3. Integrarea lecturii genului literar şi
- citire integrală etc. speciei corespunzătoare
2. Identificarea cuvintelor noi 4. Deducerea structurii
3. Explicarea cuvintelor noi compoziţionale
4. Integrarea cuvintelor noi în 5. Identificarea momentelor
enunţuri proprii naraţiunii şi a tablourilor descrierii
5. Selectarea expresiilor artistice 6. Caracterizarea unor personaje
6. Comentarea expresiilor artistice 7. Povestirea lecturii
7. Alcătuirea de enunţuri originale 8. Comentarea limbajului artistic şi a
cu aceste expresii artistice stilului
8. Delimitarea lecturii în fragmente 9. Analizarea elementelor prozodice
(sau tablouri) 10. Desprinderea mesajului lecturii
9. Analizarea fragmentelor sau literare
comentarea tablourilor
10. Elaborarea ideilor principale
11. Alcătuirea planului de idei
12. Povestirea lecturii după plan
13. Desprinderea mesajului lecturii
Demersurile didactice prin care sunt abordate textele literare cuprind etapele
prelecturii, lecturii (înțelegere şi interpretare) şi postlecturii.
I. Prelectura textului .Se face prin:
 printr-o conversaţie adecvată;
 prin relatarea cadrului didactic (atunci când elevii nu cunosc faptele necesare
înţelegerii textului);
 în baza observaţiilor şi impresiilor elevilor (raportându-se la contactul nemijlocit
cu realitatea despre care vor afla în text, prin citire);
 vizionarea unui spectacol, film etc.;
 lecturarea imaginii/tabloului sau a unui șir de benzi desenate;
 o exursie în natură.
II. Lectura textului
 Citirea continuă/ citirea discontinuă
 Citirea cu sarcini/ citirea fără sarcini
 Citirea de către învățător/ citirea de către elevi
III. Postlectura Este cea mai mare etapă și presupune:

237
  Exerciții de chestionare: exerciții de completare a spațiilor libere, chestionare
axate pe elemente de conținut, testele de comprehensiune, care urmăresc verificarea
primului nivel al înțelegerii [5, p.217]
 Descifrarea textului ori alte exerciţii care vizează aspecte fonetice, morfologice,
de topică şi punctuaţie etc.
 Interogarea textului pretinde o relectură individuală atentă, prin marcarea zonelor
neclare, aspectele rămase neînțelese.
 Reconstituirea textului/reproducerea conținutului textului se concretizează în
rezumarea acestuia, care se poate face oral sau scris, în clasă sau acasă.
 Resrierea textului constă în formularea unei sarcini de lucru de tipul:
„Rescrie/copiază textul astfel încât să evidențiezi cuvintele, imaginile pe care le
consideri importante.”
 Elaborarea planului de text înseamnă pătrunderea în structura compoziţională şi
îi conduce pe elevi spre o înţelegere globală a textului epic. Se practică: planul simplu
de text, planul dezvoltat ori planul momentelor subiectului operei literare.
Atractivitatea lecţiilor în care se predau texte literare, cât şi accesibilizarea lor se pot
realiza la confluenţa dintre arte. Lectura sau recitarea-model a noului text capătă forţă
expresivă dacă sunt acompaniate, în surdină, de o lucrare muzicală adecvată. Crearea
unui astfel de moment artistic autentic asigură succesul lecţiei prin captarea atenţiei şi
stârnirea interesului elevului la cote maxime.
Apropierea de textul literar şi analiza lui trebuie făcute cu măsură. Scriitorii sunt
artişti care şi-au exprimat ideile şi sentimentele printr-un anumit limbaj, iar acesta nu
trebuie „tradus” în totalitate în alt limbaj. Imaginile sunt privite în ansamblul lor şi nu
disecate în părţile componente.

Bibliografie
1. Crăciun C. Metodica predării limbii române în învăţământul primar, Editura
Emia, Deva, 2003.
2. Marin M. Didactica lecturii. Ch: Cartier, 2013.
3. Niculcea T., Marin Mariana. Limba română, clasa a III-a, Ghidul învăţătorului,
Ch.: Editura Cartier, 2007, 79 p.
4. Nuţa S. Metodica predării limbii române la clasele primare. Iaşi: Aramis, 2002
5. Pamfil A. Limba şi literatura română în şcoala primară. Perspective
complementare. Piteşti: Paralela 45, 2009, 278 p.

238