Sunteți pe pagina 1din 4
 DATE DE IDENTIFICARE 1. Nume şi prenume: M.T . 2. Vârsta: 6 ani 3.

DATE DE IDENTIFICARE

1. Nume şi prenume: M.T.

 DATE DE IDENTIFICARE 1. Nume şi prenume: M.T . 2. Vârsta: 6 ani 3. Sex:

2. Vârsta: 6 ani

3. Sex: bărbăresc

4. Naţionalitatea: romană

5. Integrat la: Grădiniţa cu program Prelungit

DATE FAMILIALE

1. Numele şi prenumele părinţilor :

tata: Marius

mama: Laura

2. Ocupaţia părinţilor:

tata: electrician

mama:infirmieră, Spitalul Judeţean Buzau

3. Vârsta părinţilor :

tata: 38 ani

mama: 31 ani

4. Bugetul familiei: mediu

5. Condiţii de locuit: apartament cu două camere

6. Structura familiei: omogenă,

7. Componenţa familiei: un frate de 3 ani.

8. Relaţii familiale: normale, bazate pe afectivitate, responsabilitate, inţelegere între copii şi părinţi.

9. Atitudinea familiei faţă de copil : de înţelegere, acceptare, iubire, ocrotire.

10. Starea de sănătate a familiei şi a copilului : părinţii declară că nu figurează în evidenţele medicale cu boli cronice.

ANAMNEZA

După 1 septembrie, mama se prezintă la grădiniţă pentru a înscrie un copil de 6,8 ani şi face menţiune că acesta are unele probleme de sănătate. Nu precizează care sunt acestea. Pe 15 septembrie, mama vine cu copilul la grădiniţă şi atunci am constatat că problemele copilului sunt mai grave decât ne informase mama. Copilul se deplasa foarte greu, nu vorbea şi îşi folosea foarte greu mâinile. Am rugat mama să mai rămână pentru a discuta cu ea . In urma discuţiilor purtate am aflat că diagnosticul copilului era următorul :

,,Parapareză spastică formă medie/ uşoară ’’.Am discutat despre antecedentele bolii copilului şi am aflat următoarele : boala a fost provocată la naştere. Copilul s-a născut la 9 luni, cu o grautate de 2300 grame, cu APGAR 1, asfixie severă, cu o adapate neonatală foarte dificilă, se ţine sub observaţie, la incubator, 14 zile. S-a externat la cererea mamei.La externare copilul avea greutatea de 2500 grame . La o luna a fost diagnosticat cu ,,parapareză spastică’’. Pentu a cunoaşte mai multe despre evoluţia bolii copilului până la sosirea la grădiniţă, am solicitat mamei amănunte, precum şi acte medicale care să confirme aceste informaţii. Am aflat următoarele : diagnosticul se confirmă prin examinarea copilului la Spiralul clinic ,,Dr. Al. Obregia’’ Bucureşti . In foaia de observaţie sunt consemnate urmatoarele aspecte : copilul ţine capul la 8 luni ; merge singur la 2 ani ; vorbeşte primele cuvinte la 11 luni, apoi fără vibraţii ; face un examen cerebral la 13 luni şi acum i se pune diagnosticul final de ,,Parapareză spastică’( infirmitate motorie cerebrală, retard motor, H.S. P., hipermetropie, strabism).

DESCRIEREA CAZULUI

Aceste date medicale spuneau multe despre acest copil. Sosirea lui în grupă a fost o surpriză pentru copii, care nu ştiau nimic despre el şi despre suferinţa lui. Citeam în ochii lor mirarea, curiozitatea. S-a impus ca mai întâi să-l prezint pe V.E.colegilor din grupă. Copiii au putut vedea că acest copil este foarte sensibil, emotiv plângea foarte repede şi nu se putea despărţi de mama lui.Copiii au fost ajutaţi să-l accepte, să îi ofere prietenia lor, să îl coopteze în unele jocurile lor, care nu necesitau un efort mare din partea lui, dat fiind faptul că se mişca foarte greu, cădea foarte uşor, nu îşi putea folosi mâinile. In perioada de acomodare, am incercat să fac o evaluare iniţială a copilului, in colaborare cu un psiholog. Am putut constata următoarele:

In dezvoltarea senzorial- perceptivă a copilului:

întârziere mentală uşoară;

anomalii în dezvoltarea limbajului expresiv;

psihomotricitate deficitară, motricitate fină deficitară;

gândirea se afla la stadiul gândirii simbolice, cu lentoare ideatică ;

memoria prezenta usoare tulburări de fixare ;

atenţia prezenta tulburări de concentrare pe termen lung.

In ceea ce priveşte nivelul de cunoaştere :

o imaginaţie săracă ;

limbaj verbal slab dezvoltat, cu anomalii în dezvoltare, înţelegerea bună amesajului ;

afectivitatea se caracteriza prin dispoziţie ostentativ-depresivă, cu crize de afectivitate ;

eforturile de voinţă satisfăcătoare ;

configuraţie motivaţionaţă logică ;

comportament cooperant,orientat în situaţii simple ;

aptitudinile practice au un fond redus de complexitate.

Copilul foloseşte mai mult măna stângă, prinde cu dificultate obiectele cu mâna dreaptă, merge cu teamă

şi preferă să fie sprijinit, manifestă tendiţa de a merge pe vârfuri, cade foarte uşor.

STABILIREA UNOR ACTIUNI DE RECUPERARE

Datorită complexităţii cazului, activitatea de recuperare s-a impus a fi proiectată pe mai multe direcţii :

Psihică

Intelectuală

Fizică

Emoţională

Pentru început, am încercat să mă apropii de copil, să mi-l fac prieten, să-l determin să nu mai plângă atunci când mama vrea să plece acasă. Mama mi-a spus că teama lui este să nu fie culcat la grădiniţă. Atunci am înţeles de ce el ducea o mână spre cap, imitând gestul de a fi culcat şi însoţindu-l cu un plâns agitat. Pentru a-i învinge teama aceasta, l-am luat de mână şi împreună cu mama l-am plimbat prin toate sălile de clasă existente în grădiniţă pentru a vedea că nu există paturi pentru copii. Simţind nevoia de a fi protejat, copilul stătea mai tot timpul lângă scunul meu, refuzând invitaţiile copiilor de a se juca impreună. Pentru a depăşi acest prag psihologic al acomodării cu copiii, îl luam de mână şi intram împreună în jocurile copiilor. Insă joaca lui era mai mult statică deoarece el mergea foarte greu, se temea să nu cadă, să nu fie împins de copii. I-am învăţat pe copii să-l ia încet, să nu-l împingă, să-l coopteze în activităţile lor. Permanent am urmărit recuperarea lui fizică, practicând exerciţii fizice pentru membrele inferioare( mersul pe loc, ridicare pe vârfuri pentru atingerea unor obiecte), plimbări scurte, exerciţii ale braţelor (imitarea spălatului pe mâini, a aplaudatului), gimnastica degetelor. De asemenea, am desfăşurat cu copilul o terapie logopedică, în cadrul căreia am făcut gimnastica aparatului fono-articulator, urmărind dezvoltarea şi educarea mişcărilor necesare articulării corecte a sunetelor ţi pronunţiei cuvintelor. Am realizat exerciţii de gimnastică pentru buze, limbă, pentru educarea respiraţiei. Am urmărit corectarea pronunţiei, pornind de la artidcularea corectă a sunetelor, utilizând imagini vizuale şi motorii, administrate sub formă de joc. De câte ori se impune, acord minute bune pronunţiei izolate a sunetelor. Treptat am introdus diferite combinaţii consonantice, mărind gradul de dificultate. Pe parcursul acestor activităţi, copilul este permanent încurajat, stimulat, recompensat. Copilul se află în faza corectării active a vorbirii, exerciţiile pentru educarea auzului fonematic ocupând un loc aparte în terapia de recuperare. El este stimulat să-şi folosească mâinile in activităţi de desen, modelaj, abilităţi practice, in activităţi de autoservire. Educarea comportamentului emoţional se face mai greu, copilul fiind practic dependent de adult. De apreciat este atitudinea părinţilor copiilor din grupă şi nu numai, care îl ajută, îl ocrotesc, îl sprijină. In paralel cu activitatea de recuperare pe care o desfăşor eu cu copilul, am apelat şi la ajutorul unui logoped care vine o dată pe săptămâna la grădiniţă şi se ocupă de acest copil iar mama merge cu el la logoped în fiecare zi de joi, intre orele 11-13.

Tinând cont de recomandările specialiştilor de la Clinica ,,Marie Curie’’ din Bucureşti, familia continuă programul de recuperare psiho-motorie prin kinetoterapie si recuperarea logopedică prin tratament recuperator intensiv. Toate aceste activităţi se desfăşoară şi in prezent,

REZULTATE

In plan cognitiv :

copilul a reuşit acumularea unui volum de cunoştinţe ;

şi-a exersat memoria, gândirea,

reţine cu uşurinţă, dar mai întâmpina mari dificultăţi în ceea ce priveşte comunicarea ;

pe plan afectiv copilul s-a integrat bine în regimul grădiniţei, s-a acomodat cu copiii, nu se mai simte demotivat. Mama mi-a comunicat că se trezeşte dimineaţa din proprie iniţiativă şi doreşte să vină mai repede la grădiniţă.

a rămas totuşi un sensibil, cu o accentuată inteligenţă emoţională ( are momente când vine lângă mine, se uită atent şi doreşte un gest de tandreţe, o mângâiere, chiar de numai o secundă).

dă dovadă de multă voinţă, dorind să facă ce fac şi ceilalţi copii dar factorii de sănătate dau lentoare acţiunilor lui. Din punct de vedere fizic, activitatea de recuperare este de lungă durată, necesită implicarea mai multor persoane( părinţi, specialişti kinetoterapeuţi), care să-l ajute să se poată deplasa pe distanţe mai lungi, pentru a căpăta curaj şi încredere în forţele proprii.

PROGNOSTIC

Evoluţie lentă pe toate palierele limbajului ;

O scăzută sensibilitate kinestezică.