MANAGEMENTUL GRUPEI DE PRESCOLARI – TEMELIA

EFICIENTEI ACTULUI EDUCATIONAL

Prof. înv. preșcolar Mija Iuliana Simona

Școala Gimnazială “Mihail Kogălniceanu” -Brăila

„Copilul este la fericita varsta cand se trezeste la viata, cu ochii plini de lumina unei fericiri
nebanuite si indepartate. Sa ne ferim a intuneca cu carbune si creta aceste minunate vise ale
varstei de aur!”.
Adolphe Ferrière
Managementul grupei reprezinta un concept care poate fi definit ca un domeniu de cercetare
in stiintele educatiei ce studiaza atat perspectivele teoretice de abordare a grupei de copii cat
si structurile dimensional practice ale acesteia (ergonomica, psihologica, sociala, normativa,
operationala si inovatoare).
Scopul realizarii unui management de calitate este cel al facilitarii interventiilor cadrelor
didactice in situatiile educationale concrete. Pentru a realiza managementul eficient al grupei
de prescolari, trebuie ca educatoarea sa considere grupa drept un microgrup, adica o formatie
de mai multe persoane, care se afla in relatii “ fata in fata” si care sunt implicate intr-o
activitate comuna. Ca manager al grupei, educatoarea indeplineste mai multe roluri :
· Rolul de planificare – prin care selecteaza activitatile cu caracter instructiv- educativ,
determina sarcinile si obiectivele pe nivele de varsta, isi structureaza continuturile esentiale si
alcatuieste orarul grupei.
· Rolul de organizare- atat al activitatilor si continuturilor, cat si al spatiului ambiental al
grupei.
· Rolul de comunicare – selecteaza informatiile stiintifice si le transmite copiilor pe baza
prelucrarilor; activitatea didactica implica un dialog permanent cu copiii, ilustrat prin arta
formularii intrebarilor dar si prin libertatea acordata copiilor in structurarea raspunsurilor.
· Rolul de conducere- directioneaza procesul asimilarii dar si al formarii copiilor;
· Rolul de coordonare – realizarea unei sincronizari intre obiectivele individuale ale
copiilor si cele comune clasei, evitand suprapunerile ori risipa de timp;
· Rolul de motivare – stimuleaza activitatea copiilor prin forme de intarire pozitiva
utilizeaza aprecierile verbale dar si nonverbale in scopul consolidarii comportamentelor
pozitive; reduce tendintele negative identificate in conduitele copiilor.
· Rolul de consiliere- are o atitudine suportiva fata de copii in activitatile scolare, dar si
fata de parintii acestora. Un rol important il are interventia educatorului in orientarea scolara
(trasee de activitate diferentiata conform aptitudinilor fiecaruia) dar si in cazurile de patologie
scolara( negativismul, incapacitatea de a parcurge continuturile cognitive conform varstei
cronologice, probleme de natura afectiva care determina adaptarea).
· Rolul de control –verifica stadiul in care se afla activitatea de realizare a obiectivelor,
nivelele de performanta atinse de copii, lacunele care exista pentru permanenta ghidare a
actiunilor urmatoare.
· Rolul de evaluare- masoara prin instrumente de evaluare formativa si sumativa, prin
prelucrari statistice ale datelor recoltate si prin elaborarea sintezei aprecierilor finale,calitatea
transferului obiectivelor in comportamente durabile.
Calitatile manageriale ale educatoarei aduc in prim-plan o serie de trasaturi de personalitate,
prin care o educatoare se evidentiaza:
- temperamentul echilibrat, dinamic;
- sociabilitate,- consecventa, corectitudine, cinste,- modestie, stapanire de sine,
- are un bun nivel al capacitatii de lucru, este echilibrata in tendinta de interiorizare dar si
exteriorizare;
- are o mare capacitate de prelucrare informationala,
- dovedeste integritate morala, vointa si caracter ferm,
- manifesta responsabilitate fata de destinele gradinitei,
- aflata intr-o continua perfectionare a propriilor componente
- dar, mai presus de toate iubeste copiii, indiferent de varsta lor, conditia sociala, rasa,
nationalitate, cultura.
Alaturi de toate aceste calitati stau si aptitudini manageriale cum ar fi:
- gandire critica ce presupune coordonate precum : planificare, organizare, coordonare si
evaluare aspecte ce duc la dezvoltarea copilului;
- simt organizational- atat in ce priveste grupa de prescolari, dar si parintii acestora;
- simt estetic- de reflectare a frumosului din natura si mediul inconjurator;
- comunicare – permite si incurajeaza copilul sa isi exprime ganduri, opinii, rezolva situatiile
conflictuale inca din faza incipienta;
- deschidere la nou – adaptarea la situatii nou ivite in activitatea desfasurata;
- utilizarea concreta si coordonarea resurselor umane si materiale in vederea atingerii
obiectivelor propuse.
Un management defectuos al grupei poate lasa amprente grave asupra prescolarilor, dintre
cele mai evidente consecinte negative remarcandu-se urmatoarele:
- Oboseala,datorata in principal:
- activitatiilor si sarcinilor repetitive, monotone;
-motivarii limitate;
- durata si intensitatea inadecvata a activitatiilor de tip educational;
- interesul scazut al elevilor pentru activitati instructiv- educative, conduse inoportun de catre
cadrul didactic.
· Plictiseala apare adeseori fara o cauza obiectiva si poate concura la instaurarea oboselii;
un elev se poate simti plictisit inca de la inceputul lucrului, mai ales daca sarcina de invatare
nu il atrage sau are o atitudine negativa fata de aceasta.
· Supraincarcarea atat de prezenta in timpurile moderne;
· Lipsa de motivare a copiilor – copiii invata in principal ce le place ce ii atrage, ce ii
intereseaza. Studiile asupra performantelor invatarii arata ca peste 93% dintre elevii cu
rezultate foarte bune au realizat ceea ce au realizat datorita propriilor demersuri de studiu
individual insotite si sprijinite de motivatie. De aceea copiii trebuie invatati sa-si faca
cunoscute si sa-si argumenteze parerile in public, sa participe activ la deciziile educationale,
la jocuri de rol. Copiii trebuie invatati sa-si puna intrebari, sa creada in capacitatile lor. Cel
mai grav lucru din punct de vedere al motivatiei este nonimplicarea elevilor in interactiunile
din clasa.
· Deprecierea climatului educational. Climatul educational indica atmosfera din grupa,
moralul, starea afectiva a clasei si este indicatorul “sanatatii” unui grup educational. O
atmosfera calda, o ambianta placuta, un spatiu organizat ergonomic este stimulativ. Una dintre
consecintele cele mai frecvente ale unui climat deficitar este abandonul scolar.
· Minciuna- reprezinta un comportament verbal si nonverbal, care apare, de cele mai
multe ori ca urmare a unor greseli de tip managerial ale cadrului didactic.
· Agresivitatea
La nivel prescolar, copilul, nu de putine ori este impins la acte necugetate, care nu-si au o
explicatie rationala, de multe ori din lipsa discernamantului.Cu tact, rabdare si dragoste,
promovand modelele pozitive si dezvoltand aspectele bune din personalitatile “ agresorilor”
cadrul didactic poate apela la stategii manageriale altruiste. Agresivitatea se dezvolta in raport
cu contraactiunea pedagogica si tactul pedagogic. Multi educatori nu admit agresivitatea
deschisa, insa neglijeaza formele simbolice ale acesteia, care apar sub masca imbufnarii,
dispozitiei rele sau sub forma rezistentei motorii si verbale, exista deci posibilitatea aparitiei
conflictelor.
Cadrul didactic, prin arta sa de a produce schimbare, poate sa influenteze, fara sa atinga. Ca sa
influenteze, el trebuie sa stie cum, trebuie sa intuiasca dorinte si curiozitati, sa prevada reactii
si comportamente si sa fie pregatit sa le preintampine, ramanand fidel profesiunii sale de
credinta.
Fiind model de competenta, de stapanire de sine, de echilibru psihic educatorul devine un
model educativ pentru copilasii sai, chiar si in viata cotidiana din exteriorul educatiei din
institutiile scolare, un model pe care multi ajung sa il cinsteasca peste ani, recunoscand faptul
ca au devenit ceea ce sunt astazi si datorita dascalilor ce le-au vegheat si indrumat visurile si
pasii.
Bibliografie:
Bârzea, C., Arta si stiinta educatiei, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1995.
Iucu, R. Managementul si gestiunea clasei de elevi, Editura Polirom, Iasi, 2001.
Nicola I.,Tratat de pedagogie scolara,Editura Aramis, Bucuresti, 2003.
Stan Emil, Managementul clasei, Editura Aramis, Bucuresti, 2006.
Tomsa Ghe, Psihopedagogie prescolara si scolara, Bucuresti, 2005