Rezolvari Teste Def

25 DE TESTE REZOLVATE
TESTUL 1
Citiți cu atenție textul de mai jos:
S-a întors, apoi a scris cu litere uriașe de tipar, pe toată tabla: ,,Principiul din septembrie al domnul
ui Browne: Când ai de ales între a fi corect și a fi bun, alege să fii bun.”
Bine, fiți atenți, a zis el, întorcându-se din nou cu fața la noi. Vreau să începeți un capitol nou în
caietele voastre. Se va intitula ,,Principiile domnului Browne”.
A continuat să vorbească, în timp ce noi făceam ce ne ceruse.
Puneți data de azi pe prima pagină a acestui capitol. De acum înainte, la începutul fiecărei luni voi
scrie pe tablă un nou ,,principiu al domnului Browne”, iar voi îl veți scrie pe caiet. Pe urmă vom discuta
ce înseamnă acest principiu. La sfârșitul lunii veți scrie un text despre el, și anume despre ce
înseamnă pentru voi. Până la sfârșitul anului veți avea o listă de principii pe care s-o luați cu voi. În
vacanța de vară, le cer tuturor elevilor să vină cu un principiu personal. Să mi-l scrie pe o carte
poștală și să mi-l trimită de oriunde se află în vacanță.
(R.J. Palacio – Alege să fii bun)
A. Limba română (30 puncte)

Scrieți, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe, cu privire la textul de mai
sus:
A.
1. Transcrieți, din textul dat, un cuvânt care conține diftong și două cuvinte
care conțin vocale în hiat.
2. Contrageți o propoziție subordonată din text.
3. Menționați rolul cratimei în construcția s-a (S-a întors).
4. Construiți câte un enunț în care să utilizați omonimele cuvintelor: luni,
noi, vară.
5. Construiți un enunț în care cuvântul voi (s-o luați cu voi) să aibă o altă
valoare morfologică decât cea din text, precizând-o.
6. Indicați valoarea morfologică și funcția sintactică pentru fiecare dintre
cuvintele subliniate în secvența: Vreau să începeți un capitol nou în
caietele voastre.
7. Precizați valoarea morfologică a lui a fi (a fi corect...).
8. Rescrieți propoziția subordonată din această frază, precizându-i felul: În
vacanța de vară, le cer tuturor elevilor să vină cu un principiu personal.
9. Explicați, într-un text de 30-50 de cuvinte, semnificația enunțului: Când
ai de ales între a fi corect și a fi bun, alege să fii bun.
B. Literatură pentru copii (30 puncte)
Redactați un eseu, de 300 – 600 de cuvinte, în care să prezentați valorile educative ale unei povești
culte, aparținând genului epic, inclusă în programa de examen.
În elaborarea eseului veți avea în vedere următoarele repere:
– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea poveștii culte selectate în genul literar
menționat;
- indicarea a două valori educative ale poveștii culte selectate;
- ilustrarea posibilității de valorificare a celor două valori educative indicate;
- exprimarea unei opinii cu privire la modul în care pot fi utilizate aceste valori educative ale poveștii
culte selectate.
Notă: Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere. Pentru conținutul eseului veți
primi 20 puncte, iar pentru redactarea eseului veți primi 10 puncte (organizarea ideilor în scris – 2
puncte; utilizarea limbii literare – 2 puncte; abilități de analiză și de argumentare – 2
puncte; ortografie – 1 punct; punctuație – 1 punct; așezare în pagină și lizibilitate – 1 punct; încadrare
în numărul de cuvinte indicat – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 300 de
cuvinte și să dezvolte subiectul propus.
SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

1. Prezentați trei etape ale unei activități de învățare, având ca formă de realizare jocul di
dactic (domeniul experiențial Științe, nivel de studiu: 3 − 5 ani); sugestie de
conținut: diferențieri ale obiectelor după mărime (mare, mic, mijlociu), ținând cont de
următoarele repere:
 menționarea etapelor activității, trei dintre acestea putând fi captarea atenției copiilor, re
actualizarea cunoștințelor și desfășurarea propriu-zisă;
 descrierea conținuturilor etapelor enumerate.
2. Realizați un eseu argumentativ, de aproximativ 300-600 de cuvinte, având ca temă
rolul rutinelor în dezvoltarea personală a preșcolarilor. Aveți în vedere aceste aspecte:
 prezentarea valențelor formative ale rutinelor, pornind de la perspectiva lor
organizatorică în cadrul activităților de dezvoltare personală a preșcolarilor;
 exprimarea unui punct de vedere argumentat despre rolul rutinelor în dezvoltarea lor
personală.
SUBIECTUL I (60 de puncte)
1.
1.
1.
A. 1. toată (diftong); uriașe, fiecărei (hiat)
2. ce însemnă acest principiu – însemnătatea principiului
3. Cratima s-a folosit pentru a marca pronunțarea apropiată a celor două cuvinte cu valori
morfologice diferite: pronumele reflexiv ,,s” și verbul auxiliar ,,a”.
4. De luni intru în concediu. Ieri au sosit laptopurile noi.
Am primit un telefon de la o vară de-a mea din Anglia.
5. Mâine voi trece pe la tine. (voi – verb auxiliar)
6. valoare morfologică: vreau – verb predicativ, capitol – substantiv comun, voastre –
adjectiv pronominal posesiv;
funcție sintactică: vreau – predicat verbal, capitol – complement direct, voastre – atribut adjectival.
7. verb nepredicativ la modul infinitiv
8. să vină cu un principiu personal = propoziție subordonată completivă directă
9. Sunt situații în viață când trebuie făcută o alegere între corectitudine și bunătate. Sfatul
domnului Browne este să se aleagă bunătatea, lucru care nu înseamnă neapărat
excluderea corectitudinii, ci acordarea iertării sau aplicarea, cu blândețe, a deciziilor
corecte care se impun.
10.
1.
1.
B. Redactați un eseu, de 300 – 600 de cuvint
e, în care să prezentați valorile educativ
e ale unei povești culte, aparținând
genului epic, incluse în programa de
examen.

o evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea poveștii
culte selectate în genul literar menționat;
o indicarea a două valori educative ale poveștii culte selectate;
o ilustrarea posibilității de valorificare a celor două valori educative
indicate;
o exprimarea unei opinii cu privire la modul în care pot fi utilizate aceste v
alori educative ale poveștii culte selectate.
Albă ca Zăpada
de Iacob și Wilhelm Grimm
Albă ca Zăpada a fost publicată în volumul Povești pentru copii. Volumul include mai multe basme
germane (Cenușăreasa, Apa Vieții) ale căror teme și motive abordate se regăsesc și în basmele
românești. Tema acestei povești pornește de la motivul mamei vitrege și abordează victoria dreptății și
a bunătății asupra urii și răutății.
Povestea este o creație literară în care evenimentele se desfășoară într-un cadru spațial și temporar
îngust, în acest caz, pădurea cu căsuța piticilor și cele două palate împărătești, la care participă un
număr mic de personaje. Întâmplările prin care trece eroul principal au la bază un complot, care
determină acțiunea și dezvăluie caracterul personajelor principale. Albă ca Zăpada respectă definiția
poveștii, ca specie literară, și observăm că suferințele copilei sunt cauzate de invidia mamei vitrege
care se simte rănită în orgoliul ei să afle de la oglinda fermecată că există o altă femeie mai frumoasă
decât ea. Nu se sfiește deloc să se răzbune, nici atunci când află că aceasta este chiar fiica ei vitregă,
și, în mod repetat, complotează uciderea fetei.
Spre deosebire de basm, în poveste, acțiunea este construită pe un singur eveniment scurt, foarte
asemănător evenimentelor reale. Miraculosul intervine doar pentru a readuce la viață copila inocentă,
vinovată doar de neascultarea sfaturilor prietenilor ei, piticii, căzând victimă acțiunilor ucigașe ale
mamei vitrege. Autorii construiesc personajele după modelul basmelor populare, folosind antiteza,
scoțând în evidență credința populară conform căreia omul frumos e și bun, în timp ce omul urât e și
rău. Fata este neobișnuit de frumoasă. Are pielea albă ca zăpada, buzele roșii ca sângele și părul
negru ca abanosul, însă este și harnică, bună și iubitoare, având grijă de pitici și de gospodăria lor.
Mama vitregă este și ea ,,cadră de frumusețe”, însă din cauza invidiei și răutății ei, ,,împărăteasa se
urâțea văzând cu ochii”, până într-acolo încât ,,nici ea singură nu mai cuteza să se privească în
oglindă” și ca să-și ascundă urâțenia își luă lumea în cap și se pierdu în adâncul pădurii sălbatice.
Ajunsă în pragul nebuniei, împărăteasa haină plătește astfel consecințele faptelor ei rele.
În urma acestei lecturi, copiii vor putea aprecia mai mult dragostea ocrotitoare a părinților lor. O altă
valoare educativă se desprinde din atitudinea piticilor față de oaspetele neașteptat. Pornind de la
acest aspect, atenția copiilor poate fi îndreptată către ospitalitate, cadrul didactic putând folosi această
poveste pentru a le vorbi copiilor despre Codul bunelor maniere și cum trebuie să se poarte atunci
când sunt în postura de gazdă, dar și de musafiri. De asemenea, copiii pot învăța că și ei, chiar dacă
sunt mici, pot fi de folos celor din jur, așa cum și piticii, aparent neînsemnați, au ajutat-o foarte mult pe
Albă ca Zăpada, iar din exemplul ei, preșcolarii vor învăța să fie recunoscători atunci când cineva îi
ajută și să nu uite să spună un frumos ,,Mulțumesc!”.
Pornind de la vizualizarea portretului Albei ca Zăpada, se pot face exerciții pentru descrierea unei
persoane. Cu ajutorul cadrului didactic, copiii vor identifica trăsăturile fizice ale unei persoane și, în
limita posibilităților lor de înțelegere, se va trece către însușirile sufletești. Pentru a exersa ceea ce
înseamnă însușiri fizice, copiii pot picta portretul Albei ca Zăpada în cadrul activității din domeniul
estetic și pot exersa printr-un joc de rol diverse activități gospodărești în căsuța piticilor, pentru a
deprinde unele bune practici în gospodărie, folosind material didactic în acest scop. Pe fundal, în
timpul activităților practice, copiii pot asculta și fredona cântecelul ,,Albă ca Zăpada și cei șapte pitici.”,
un cântec vesel care va aduce bună dispoziție.
În concluzie, putem afirma că Albă ca Zăpada este o poveste care oferă multiple valori educative, pe
lângă faptul că este o poveste foarte îndrăgită de copii.

1. Prezentați trei etape ale unei activități de învățare, având ca formă de realizare jocul di
dactic (domeniul experiențial Științe, nivel de studiu: 3 − 5 ani); sugestie de
conținut: diferențieri ale obiectelor după mărime (mare, mic, mijlociu), ținând cont de
următoarele repere:

o menționarea etapelor activității, trei dintre acestea putând fi captarea ate
nției copiilor, reactualizarea cunoștințelor și desfășurarea propriu-zisă;
o descrierea conținuturilor etapelor enumerate.
Înainte să etapizăm jocul didactic, să îl definim. Acesta e o activitate instructiv-formativă îmbogățită cu
elemente ludice, desfășurată într-un mediu (non)formal de educație, în scopul atingerii obiectivele
operaționale. Supunem atenției și mediul nonformal, deoarece conținutul sugerat poate fi abordat și în
cadrul unei vizite în localitate sau într-o grădină botanică.
În continuare, prezentăm cele mai importante momente ale unei activități derulate prin joc didactic:

o elaborarea planului sub toate aspectele și organizarea lui în detaliu;
o derularea efectivă a jocului;
o evaluarea jocului și a modului în care (nu) au acționat preșcolarii;
această etapă include și reflecția asupra a ceea ce (nu) s-a realizat
conform așteptărilor.
Dintre toate însă, ne alegem trei etape ale sale:

o expunerea materialului concret intuitiv;
o precizarea titlului jocului și anunţarea scopului/obiectivelor;
o enumerarea regulilor jocului și explicarea lui.
Pentru a fi mai expliciți, le reluăm ținând cont de conținutul sugerat. Ne propunem să tratăm un subiect
despre carte, așa cum li se înfățișează aceasta celor mici.
Primul pas făcut în sensul dorit este indicarea domeniului de dezvoltare potrivit în context: dezvoltarea
cognitivă și cunoașterea lumii.
Al doilea pas este alegerea dimensiunii corespunzătoare în același context dat: cunoștințe și deprinde
ri matematice elementare pentru rezolvarea problemelor și cunoașterea mediului apropiat. În baza lor,
comportamentele pe care le va dovedi copilul constau în familiarizarea cu informații despre anumite
criterii de clasificare. Corelativ, el va dovedi că reușește să identifice şi să numească formele
obiectelor din mediul înconjurător, dar și că știe să redea, generic, noțiunea de „număr”. În cazul
nostru, prezintă interes criteriile de clasificare a cărții strict după mărime.
Odată ce ne-am edificat asupra aspectelor prevăzute în noul curriculum pentru educația timpurie,
avem în vedere aspectele de natură metodologică. Ne referim îndeosebi la didactica jocurilor. Drept
urmare, dedesubt, etalăm punctele de referință în temeiul cărora se proiectează activitatea propusă.
(Se înțelege de la sine momentul organizatoric al jocului, cu tot ceea ce comportă acesta.)
Mai întâi, educatoarea invită copiii să admire cărțile așezate pe rafturile din centrul denumit Bibliotecă.
Ei sunt rugați să le observe îndeaproape și să adreseze întrebări despre caracteristicile lor, formulate
în baza informațiilor transmise instant prin analizatori; în speță, vizual și cutanat. De-a lungul
secvenței, copiii se familiarizează cu materialul concret intuitiv, indicat cu precădere în stadiul
preoperaţional de dezvoltare a inteligenţei umane. De mare folos pot fi elementele de joc, între care
pot prima surpriza și ghicitorile. La fel pot fi cunoștințele readuse în memoria lor, însușite prin exerciții
simple efectuate în jurul cuvântului „carte”. Fără doar și poate, (re)descoperirea materialului și
reactualizarea cunoştinţelor trebuie să fie raportate la principiul accesibilității, coroborat cu cel al
învățării bazate pe joc. Opiniile copiilor despre proprietăţile cărților tocmai analizate exclusiv după
mărime se pot rezuma în noțiunile mare, mic și mijlociu. În perechi și frontal, potrivit criteriului dat, ei
descriu cărțile expuse pe rafturi și fac trimitere imediată la situațiile de viață în care au mai
întâlnit/folosit asemenea cărți. Întrebările care pot anima descrierile sunt, exemplificativ, unele precum
acestea: Uitându-ne bine la cartea cu ghicitori și la cea de bucate, ce diferență vedem? Dar între
cartea de basme și cea de desen? Pe fondul discuției, educatoarea trece spre următorul moment.
De vreme ce li s-a dezvăluit preșcolarilor tema zilei, e limpede că trebuie spus titlul jocului. Pornind de
la acesta, în termeni accesibili, sunt enumerate obiectivele, derivate din scopul activității curente. Pe
de o parte, titlul jocului trebuie să fie cât mai sugestiv și mai atractiv pentru copii. Ba mai mult decât
atât, acesta trebuie să fie și memorabil pentru a le fi copiilor ușor să îl coreleze cu activitatea
respectivă, dar și cu alte contexte educativ-formative. Pe de altă parte, având impact, numele jocului
activează atenția în secvența dedicată prezentării regulilor și a sarcinilor.
Deducem astfel că mențiunea de mai sus facilitează intrarea în etapa preliminară a jocului didactic. În
altă ordine de idei, acum suntem în secvența în care educatoarea punctează regulile jocului și
sarcinile copiilor. Explicațiile însoțesc demonstrațiile de rigoare. Suntem de părere că transmiterea
informațiilor dorite se face cu mai multă ușurință dacă se pun în lumină atuurile comunicării nonși
paraverbale. De pildă, folosindu-se de acestea, educatoarea are șanse sporite de a fi înțeleasă de toți
copiii, indiferent de potențial. Înțelegând enunțurile ce reprezintă regulile jocului, sarcinile care le revin
treptat și ordinea în care se succed momentele educativ-formative și, în egală măsură, ludice, copiii
pătrund conţinutul într-un timp mai scurt. Pe deasupra, ei știu când și cum să utilizeze materialul
didactic, dar și să dialogheze pe marginea lui. Totodată, semidirijați de educatoare, copiii propun
conducătorul de joc și acceptă tacit sarcinile care i revin acestuia. În aceeași manieră de lucru, ei
înțeleg cum trebuie să procedeze pentru a reuși, în special atunci când au de trecut prin faza în care
jocul devine complicat. Spre sfârșitul etapei, cu ajutorul educatoarei, desigur, copiii trec în revistă
trucurile care înlesnesc eforturile depuse, gândind la miza jocului.
Reprivind lucrarea, conchidem că respectiva dimensiune de dezvoltare este tangibilă printr-o activitate
ca aceasta. Fiind atât de uzuală într-o sală de grupă, cartea poate fi considerată un liant datorită
căruia sunt mai lesne de găsit drumurile spre lumea matematicii și a științelor naturale. Pe toate le vor
bătători după ce vor trece pragul primei clase din școala primară. Nu doar aceste drumuri sunt de
găsit, întrucât liantul invocat – cartea, în format fizic – ne introduce în atmosfera metodicii activităților
de educare a limbajului. O privire de rutină ne arată că termenii puși pe tapet – mare, mic, mijlociu –
au în comun, în primul rând, sunetul m. Cu acesta poate începe un alt joc didactic, monosau
interdisciplinar.
2. Realizați un eseu argumentativ, de aproximativ 300-600 de cuvinte, având ca
temă rolul rutinelor în dezvoltarea personală a preșcolarilor. Aveți în vedere aceste
aspecte:
 prezentarea valențelor formative ale rutinelor, pornind de la perspectiva lor
organizatorică în cadrul activităților de dezvoltare personală a preșcolarilor;
 exprimarea unui punct de vedere argumentat despre rolul rutinelor în dezvoltarea lor
personală.
Odată cu începerea grădiniței, copilul trece printr-o perioadă de schimbare majoră. El este introdus
într-un grup de persoane cu deprinderi și comportamente diferite, într-o colectivitate, la început,
dezorganizată. El trece printr-o perioadă de adaptare, de trecere de la atmosfera familiei, un grup cu
preocupări comune, la interacțiunea cu o colectivitate cu totul deosebită. Membrii săi, deși fac parte
din aceeași categorie de vârstă, au comportamente diferite și provin din medii diferite ‒ de multe ori,
diametral opuse. Preșcolarul are parte de modele sociale complexe și diverse. Tranziția se realizează
cu o oarecare
dificultate. Educatoarei îi revine responsabilitatea de a găsi mijloacele prin care transformă micuțul
grup dezorganizat într-o a doua familie, familie care poate contribui la dezvoltarea psiho-socială a
micilor membri. Reușita se poate datora faptului că toți preșcolarii au ca fond comun nevoia de
afecțiune, de încredere și siguranță în adultul care îi învață să devină oameni.
Este dovedit științific faptul că 60% din structurile mentale ale unui adult se formează în primii trei ani
de viață; ne referim la celulele giale care susțin și hrănesc celulele nervoase. În primii ani are loc o
explozie sinaptică, susținută sistematic de adulții care îl îngrijesc. Creierul unui copil de 6-7 ani are o
imensă capacitate de a realiza mii și mii de conexiuni dendritice între neuroni. La această vârstă există
de 5-7 ori mai multe conexiuni între neuroni decât există la adulți. De aceea, educația timpurie este
crucială pentru dezvoltarea micului adult în devenire. În această perioadă se pot însuși cele mai multe
obiceiuri bune. Însă știm că omul fie crește spre bine, fie se adâncește într-un obicei rău. Dar mai știm
că poate fi corectată conduita lui, mai ales în primii șapte ani de viață. Rutinele sunt activităţile-reper
care se repetă zilnic, în același moment al zilei şi oarecum în acelaşi fel. Ele acoperă nevoile de bază
ale copilului şi contribuie la dezvoltarea globală a acestuia. Rutinele cuprind activităţi de tipul: sosirea
copilului la grădiniță, întâlnirea de dimineaţă, micul dejun, igiena personală (spălatul şi toaleta), masa
de prânz, somnul/perioada de relaxare de după-amiază, gustările şi plecarea.
Deși par simple, rutinele sunt uneori nedorite de copii. Acasă și în cadrul grădiniței, copiii le creează
probleme părinților și personalului, fiindcă se simt închiși într-un cerc al rutinei. Cu tact, ei pot fi învățați
să le accepte, căci îi disciplinează într-un fel anume.
Cea mai importantă funcție a rutinei este ordinea. Prin rutină se creează o ordine în viața copilului.
Aceasta se poate realiza astfel: prin stabilirea unui program fix și prin ordonarea spațiului din jur. Așa
se asigură ordinea în ceea ce privește desfășurarea activităților; de exemplu, stabilirea unei ore fixe
pentru micul dejun, precedat de rutina necesară igienei mâinilor. Toate activitățile trebuie planificate
din timp, spre binele copilului. Este vital să i se spună că trebuie să respectăm orele, să nu ne jucăm
în timpul micului dejun sau că nu îl putem servi fără să respectăm măsurile de igienă. Ordinea în
spațiul de lucru îl ajută să își dea seama că toate lucrurile dimprejur au un anumit loc și rol, dar și un
timp al lor în care le folosim. Trebuie să îi reamintim de multe ori care este locul unui anumit obiect și
să îl pună la loc atunci când nu îl mai folosește.
O altă funcție a rutinei este previzibilul; presupune pregătirea copilului pentru activitățile care urmează.
Trebuie să conștientizăm întotdeauna copilul în privința faptului că, în scurt timp, va urma să
desfășoare o nouă activitate. Așteptările pe care le avem de la copii trebuie formulate într-un sens
pozitiv, nicidecum prohibitiv. Spre exemplu, să înlocuim formulei „Nu alerga!” cu una mai atrăgătoare
sau să propunem un joc. Până devine o obișnuință, este bine să îl încurajăm și chiar să îi
recunoaștem efortul depus. Este esențial să anunțăm apropierea rutinei pentru a determina copilul să
se pregătească pentru aceasta.
Pentru a eficientiza procesul de cultivare a obiceiurilor bune, să îmbinăm plăcutul cu utilul, știind că
rutinele sunt adesea monotone. Pentru a le face mai plăcute, putem introduce elemente de joc. O
bună practică poate fi povestea în care toţi copiii sunt invizibili; ei se dau de gol dacă vorbesc sau
tropăie. Fiind invizibili, îi pot spiona pe ceilalți și le pot afla secretele.
Așadar, rutina este o necesitate în procesul de dezvoltare armonioasă a copilului și, implicit, în
formarea adultului de mâine, fiind benefică oricărei categorii de vârstă. Exersând, preșcolarii învață ce
este răbdarea, voința și perseverența. Pe scurt, stăruința în bine.
TESTUL 2
Colegii lui Apolodor
S-au dus atunci la dirijor.
Maestrul Domilasolfa,
În haina lui de catifea,
I-a ascultat și, gânditor,
S-a așezat pe-o canapea
Oftând: ,,– Sărmanul meu tenor
Se poate prăpădi de dor!
Să plece, deci, spre Labrador...”
Și a plecat Apolodor...
(Gellu Naum – Cartea cu Apolodor)
sus:
1.
1. Transcrieți, din text, trei cuvinte care conțin numai o vocală.
2. Despărțiți în silabe cuvântul maestrul.
3. Menționați rolul punctelor de suspensie de la sfârșitul versului: Și a
plecat Apolodor...
4. Identificați, în text, un cuvânt format printr-un mijloc intern de îmbogățire
a vocabularului, precizându-i numele.
5. Precizați câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor
subliniate: gânditor, oftând, sărmanul.
6. Transcrieți, din textul dat, un substantiv propriu.
cuvintele subliniate în versurile: Colegii lui Apolodor/S-au
dus atunci la dirijor.
8. Rescrieți propoziția principală din a doua secvență a textului dat.
9. Explicați, într-un text de 30-50 de cuvinte, semnificația versurilor:
– Sărmanul meu tenor/Se poate prăpădi de dor!
Redactați un eseu, de 300 – 600 de cuvinte, în care să prezentați valorile educative ale unui roman,
inclus în programa de examen.
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea romanului selectat în genul
literar specific;
 indicarea a două valori educative ale romanului selectat;
 ilustrarea posibilității de valorificare a celor două valori educative indicate;
 exprimarea unei opinii cu privire la modul în care pot fi utilizate aceste valori educative
ale romanului.

1. Prezentați trei etape ale unei activităţi de învățare, având ca formă de realizare lectura
după imagini (nivel de studiu: 5 – 6 ani, domeniul experiențial Limbă și
comunicare). Folosiți cunoștințele preșcolarilor despre acțiuni și emoții. Urmăriți
reperele sugerate: precizarea etapelor activității și descrierea acestora.
2. Realizaţi un eseu argumentativ, de circa 300-600 de cuvinte, având ca temă rolul
tranzițiilor în dezvoltarea socio-emoțională a preșcolarilor.
 prezentarea valențelor formative ale tranzițiilor, știind cât sunt acestea de importante în
activitățile de dezvoltare personală a preșcolarilor, din punct de vedere organizatoric;
 exprimarea unui punct de vedere argumentat despre rolul tranzițiilor în dezvoltarea
personală a celor mici.
A. 1. dus, dor, spre
2. ma-es-trul
3. Punctele de suspensie din acest vers marchează întreruperea expunerii și necesitatea
unei pauze mai mari în exprimare, în care cititorul se poate gândi la mesajul transmis
până în acel moment.
4. Apolodor sau Domilasolfa = compunere
5. gânditor = meditativ, oftând = suspinând, sărmanul = bietul
6. Labrador
7. valoarea morfologică: colegii – substantiv comun, atunci – adverb de timp, dirijor –
substantiv comun
funcția sintactică: colegii – subiect, atunci – circumstanțial de timp, (la) dirijor – circumstanțial de loc
8. Maestrul Domilasolfa,/În haina lui de catifea,/I-a ascultat
9. Aceaste versuri redau preocuparea dirijorului pentru starea sufletească a tenorului. El e
ste conștient de suferința acestuia, empatizează cu el și, cu afecțiune, se gândește la o
soluție pentru a evita o tragedie. Semnele exclamării exprimă, de asemenea,
îngrijorarea dirijorului.
B. Redactați un eseu, de 300 – 600 de cuvinte, în care să prezentați valorile educative a

le unui roman, inclus în programa de examen.
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea romanului selectat în genul
literar specific;
 indicarea a două valori educative ale romanului selectat;
ale romanului.
Amintiri din copilărie

de Ion Creangă
Amintiri din copilărie este un roman scris de I. Creangă, cel mai mare povestitor român, numit de
G. Ibrăileanu ,,un Homer al nostru”, iar G. Călinescu spunea că acest roman este despre ,,copilăria
copilului universal”. Amintiri din copilărie este un bildungsroman (cuvânt preluat din germană care
înseamnă ,,roman al unei formări”) pentru că înfățișează creșterea și devenirea unei personalități în
cadrul unor medii sociale diferite, creionând totodată și tabloul unei epoci. În această operă, I.
Creangă realizează ,,primul roman al copilăriei țărănești”, în care evocă satul Humulești din a doua
jumătate a sec. XIX, cu oamenii lui ,,gospodari tot unul și unul”.
Romanul este o specie a genului epic, în proză, de dimensiune mare, în care acțiunea se desfășoară
pe mai multe planuri narative, cu personaje multiple, a căror personalitate este bine conturată.
Amintirile sunt opere literare în care autorul folosește, în primul rând, procedeul evocării unor
întâmplări și chipuri de oameni din trecut. În cadrul unei astfel de opere, autorul împletește narațiunea,
descrierea, dialogul și monologul (modurile de expunere), în așa fel încât cititorul are impresia că totul
se desfășoară în fața ochilor săi. Amintirile aparțin literaturii memorialistice. Timpul și spațiul sunt
redate cu precizie, în Amintiri din copilărie, acestea reprezentând vârsta fericită a copilăriei lui Nică în
satul Humulești. În roman este prezentat procesul educației și experiențele de viață ale autorului, de la
naștere până la plecarea la școala de popi de la Socola, când se rupe nu doar de familia și locurile
unde a crescut, ci și de ,,tărâmul miraculos al copilăriei”.
Romanul este format din patru părți. Amintirile nu sunt redate în ordine cronologică, ci sunt alese cele
care au avut impact în formarea eroului. În prima parte este prezentată perioada în care trăiește lângă
familie și merge la școala din Broșteni. A doua parte reînvie chipul mamei și întâmplările de referință
din care amintim episoadele de ,,la cireșe”, ,,la scăldat”, și ,,pupăza din tei”. Partea a treia face referiri
la adolescența lui Nică, iar în ultima parte este redată tristețea eroului forțat ,,în toamna anului 1855”
să părăsească satul natal pentru a merge la seminarul de la Socola, pătrunzând într-un univers
inferior celui din Humulești. Finalul romanului exprimă nostalgia trecerii ireversibile a timpului, dar și
bucuria unor amintiri și sentimente pure, ilustrând viața frumos trăită.
Pe tot parcursul romanului se remarcă umorul autorului, plăcerea sa de a povesti și de a stârni veselia
,,ascultătorului”. Umorul este un mijloc de prezentare a realității prin care se trezește voia bună.
I.
Creangă folosește umorul fără a satiriza, transmițând o atitudine de înțelegere față de defectele oame
nilor. Credem că cea mai mare valoare educativă pe care o transmite acest roman este bucuria de a
trăi o copilărie autentică, copilărie furată tot mai mult astăzi de tehnologie, pentru că ea, copilăria, este
,,veselă și nevinovată”. Este opera literară care definește cel mai bine joaca din vremea copilăriei,
joaca însemnând momentele în care copilul este lăsat să aleagă și să decidă singur ceea ce dorește
să facă. Aceasta este joaca care relaxează copilul și îl ajută să descopere el singur ceea ce îl
interesează. Desigur, nu poate fi lăsat continuu în această stare, dar nici să fie înlocuită doar cu jocuri
dirijate de adulți. O altă valoare educativă este menționată chiar de autor după episodul ,,la cireșe”,
când mărturisește că a realizat că ,,Dumnezeu n-ajută celui care umblă cu furtușag”.
Romanul oferă resurse bogate de inspirație pentru activitățile didactice din grădinițe, dintre care
amintim posibilitatea de a crea un context asemănător șezătorilor, în care copiii pot sta așezați în cerc
pe covor și să își povestească propriile amintiri și peripeții din copilăria lor. Vor fi momente în care vor
exersa cu bucurie exprimarea orală liberă. De asemenea, se pot crea ocazii în care copiii să învețe să
folosească umorul în exprimare prin propoziții hazlii, cunoscut fiind faptul că umorul dezvoltă
inteligența copiilor.

1.
1. Prezentați trei etape ale unei activităţi de învățare, având ca formă de re
alizare lectura după imagini (nivel de studiu: 5 – 6 ani, domeniul
experiențial Limbă și comunicare). Folosiți cunoștințele preșcolarilor
despre acțiuni și emoții. Urmăriți reperele sugerate: precizarea etapelor
activității și descrierea acestora.
Lectura după imagini este o activitate de educare a limbajului proprie învăţământului preşcolar.
Aceasta se regăsește și în învăţământul primar, în clasa pregătitoare, dar și clasa I, în şcolile cu
predare într-o altă limbă maternă. Principalul scop este dezvoltarea capacității de a recepta mesajele
transmise prin ilustrații, respectiv de a le reda. Acesta este tangibil datorită implicării educatoarei prin
întrebări și enunțuri dirijate.
Metodologic/Tehnic vorbind, sunt trei mari etape: organizarea activității, desfășurarea și
încheierea. Organizarea implică momentele preparatorii (amenajarea spațiului, pregătirea recuzitei
ș.a.m.d.). Desfășurarea implică introducerea copiilor în atmosfera generată de povestea ilustrată și
atent redată prin tehnica dirijării. Introducerea se poate face cu ajutorul câtorva ași din mânecă:
elemente de joc, piese din folclorul copiilor, mijloace teatrale, obiecte din lumea teatrului de animație,
jocuri de atenție, de memorie și de logică.
Activitatea se continuă cu observarea secvențială a imaginilor în scopul analizării lor, al extragerii
ideilor concluzive și al formulării moralei. Mai precis, e vremea în care copiii, împreună cu
educatoarea, descriu fiecare tablou, începând cu ceea ce este în prim-plan, iar apoi, în plan secund și
în fundal. Acum se caută punctele centrale care stârnesc, de la prima vedere, curiozitatea copiilor, dar
și idei de îmbrăcat, ulterior, în enunțuri instructiv-educative. Cu ochii asupra tablourilor, ei descriu
peisajele, personajele, acțiunile și stările lor. Iar apoi, se caută legăturile dintre acestea pentru a
descoperi raportul de cauzalitate. Odată identificat, acesta deschide calea spre concluzie, respectiv
spre învățătura de reținut fie printr-o propoziție, fie printr-o imagine aleasă dintr-o mulțime sau printr-o
imagine redată din minte. În limita potențialului grupului, li se poate cere copiilor să asocieze ideea
concluzivă cu o reprezentare a unui lucru/unei ființe din viața obișnuită/mediul cunoscut. Astfel, ei își
folosesc imaginația, fapt care îi ajută să facă exerciții în baza cărora își formează reprezentări
mentale; aplicabilitatea acestor exerciții se va resimți cel mai mult în viitorul ciclu curricular.
Activitatea poate fi continuată și în felul următor: copiii îi dau un nume fiecărui tablou, numele fiind, de
fapt, un titlu. Acest tip de exerciții aduce cu planul de idei. Exersând în acest mod, ei, în clasele
primare, vor dovedi că îl pot alcătui cu ușurință. Nu e lucru puțin ca, peste timp, să știe să redea
fiecare idee sub formă de titlu ori să îl transforme în câte un cuvânt-etichetă/cuvânt-cheie.
Încheierea activității implică punerea concluziilor pe tapet și corelarea lor cu achizițiile acumulate,
scopul fiind consolidarea cunoștințelor. Și mai interesant și mai eficient e atunci când chintesența
activității este „purtată” prin toate domeniile de dezvoltare și, implicit, prin toate centrele de interes. Pe
deasupra, esența activității, redată în niște cuvinte semnificative exprimate de copii sau în imagini
închipuite de ei pe baza materialului concret intuitiv, pot lua forma unor desene/planșe pictate de
expus mai apoi în galeria grupei.
La finalul activității se adresează câteva întrebăru și imagini generatoare de răspunsuri singulare: În
circa cinci cuvinte, cum poate fi descris materialul concret intuitiv utilizat în această activitate? Ce
legătură e între lectura după imagini și triada de factură psihologică percepție-senzație-reprezentare?
În secvența dedicată observării și analizării ilustrațiilor, ce operații ale gândirii pot predomina?
În serii de câte cinci cuvinte, cum se poate prezenta efectul activității în cauză asupra domeniilor
vizate în taxonomia obiectivelor educaționale?
În temeiul principiului accesibilității, cum se poate aduce la nivelul copilului expresia „O imagine face
cât o mie de cuvinte”?
În baza aceluiași principiu, cum i se poate explica unui copil puterea cuvântului rostit? Peste ani, ce
impact major poate avea lectura după imagini?

2. Realizaţi un eseu argumentativ, de circa 300-600 de cuvinte, având ca
temă rolul tranzițiilor în dezvoltarea socio-emoțională a
preșcolarilor.
 prezentarea valențelor formative ale tranzițiilor, știind cât sunt acestea de importante în
activitățile de dezvoltare personală a preșcolarilor, din punct de vedere organizatoric;
 exprimarea unui punct de vedere argumentat despre rolul tranzițiilor în dezvoltarea
personală a celor mici.
Activitățile integrate sunt acele acțiuni care îi dezvoltă copilului abilitățile disciplinare și transferabile. A
ceste activități îi oferă copilului posibilitatea să se dezvolte și să crească armonios, cu alte cuvinte,
înlesnesc procesul de autoafirmare și autorealizare a persoanei umane. Dezvoltarea timpurie a
abilităților socioemoționale înseamnă construirea bazei care duce la pregătirea copiilor pentru a se
putea implica activ în viața comunității.
Un rol deosebit în vederea realizării acestui ideal îl au activitățile de dezvoltare personală a
preșcolarului. Printre acestea putem enumera: rutinele, tranzițiile, activitățile din perioada după-amiezii
și activitățile opționale. Toate acestea contribuie la o dezvoltare psiho-emoțională armonioasă a
preșcolarului. Tranzițiile, conform Noului Curriculum, sunt activități de scurtă durată prin care se
realizează trecerea de la momentele de rutină (sosirea copilului, întâlnirea de dimineaţă, micul dejun,
igiena, masa de prânz, somnul, plecarea) la alte activități educaționale.
Tranzițiile îmbină armonios elementele procesului instructiv-educativ, menținând sau stimulând
interesul copiilor. Acestea asigură o evoluție la nivelul interacțiunii sociale și asigură coeziunea
grupurilor, realizând o trecere mult mai ușoară de la o activitate la alta. Tranzițiile ajută și la
parcurgerea mai ușoară a obiectivelor propuse.
Tranzițiile se alcătuiesc în funcție de mai mulți factori: contextul momentului, dinamica grupului de
vârstă, caracteristicile evenimentelor care decurg (statice, dinamice, de învățare, evaluative) și
inventivitatea educatoarei. Jocul este activitatea principală când vorbim de preșcolari, de aceea
trebuie neapărat să ținem cont de acest lucru.
Când vorbim de tranziții, putem enumera două caracteristici principale ale acestora: (1) ele asigură o
tranziție dinamică și plăcută de la un eveniment la altul, fără a fi momente de sine stătoare, fiind și
foarte concentrate; (2) apoi ele sunt activități care fac trecerea de la o etapă a zilei la alta, putând fi
incluse în scenariul didactic, ca o componentă indispensabilă; (3) se aleg în funcție de tema proiectului
desfășurat; (4) au un caracter ritmic, dinamic sau muzical; (5) sunt activități scurte și limitate de timp;
iar (6) destind și mobilizează copiii; pot fi ca niște veritabile acte de improvizație.
În primul rând, tranzițiile joacă un rol deosebit în trecerea de la o activitate la alta. Există numeroase
forme pe care le pot lua tranzițiile, printre care putem enumera cântecele, poezii, numărători, jocuri,
ghicitori, povestioare. Pentru ca acestea să fie eficiente, educatorul sau educatoarea trebuie să le
adapteze în funcție de nivelul de vârstă și de tipul de activitate sau tema activității pe care o precede.
Bineînțeles că tranzițiile vor fi menționate în planul didactic, dar de cele mai multe ori educatoarea va fi
nevoită să improvizeze. Folosirea unei tranziții reușește să stârnească curiozitatea copiilor în așa
măsură încât orice activitate, oricât de monotonă ar părea, devine interesantă pentru ei. De exemplu,
activitățile de cunoaștere ale mediului pot fi precedate de următoarea tranziție: „Suntem curioși
acum/Să știm tot ce ne înconjoară./Animale bunăoară,/Flori și fluturi și legume/Ce-ntâlnim în astă
lume.” În cadrul pregătirii pentru masă se poate folosi următorul cântecel: „Jucăriile adunăm,/Mâinile ni
le spălăm,/Vasele le aranjăm,/La masă ne aşezăm/Sala noi o pregătim,/Poftă bună, mulţumim,/Şi la
masă noi pornim./Şi mâncarea o servim.” sau „Haideţi cu toţii, de grabă ne-adunăm,/Sala de grupă
frumos o aranjăm./Fetele fac ordine, la bucătărie,/Iar băieţii strâng de zor/Masa ne-aşteaptă doar cu
bunătăţi,/Mâncarea-i gustoasă, miroase şi-o pofteşti,/Fetele se aşază-n rând, una după alta,/Iar baieţii
vin în grabă chiar acum.”
În al doilea rând, tranzițiile reușesc să exercite un rol pozitiv asupra comportamentului elevilor. Tranziți
ile liniștesc mult grupul de preșcolari. Copiii sunt distrași, își pierd atenția și devin gălăgioși de multe
ori. Captarea atenției se realizează prin cântecele și poezii pentru a-i determina să realizeze
activitatea propusă. Eficientizând implementarea rutinelor, ele duc la o mai bună dezvoltare a
calităților organizatorice ale micuțului adult în devenire.
În opinia noastră, în preșcolaritate, în orice activitate educativă trebuie să introducem tranzițiile,
deoarece se ușurează asimilarea cunoștințelor, inclusiv atunci când se fac diverse conexiuni între
teme. Așadar, tranzițiile sunt acțiuni deosebit de utile. Rolul lor principal este să eficientizeze procesul
de învățare prin captarea atenției preșcolarilor și prin realizarea coeziunii de grup. Acestea, deși
îmbracă o haină a jocului și veseliei, îi determină pe copii să fie foarte serioși în momentele în care
sunt educați pentru viață, în genere. Frumos dezvoltați, ei contribuie la bunăstarea comunității
grădiniței, iar peste timp, la bunăstarea comunității școlii frecventate.
TESTUL 3

Și-ntinde biletul. Când mâna conductorului s-a atins de mâna cocoanei, Bubico parc-a-nnebunit. Dar
conductorul și-a terminat treaba și iese. Cocoana își învelește favoritul mângâindu-l ,,mumos”; eu mă
lungesc la loc închizând ochii, pe când Bubico mârâie înfundat ca tunetul care se tot depărtează după
trecerea unei grozave furtuni. Acum nu se mai aude deloc. Dar auz hârșâitul unui chibrit: cocoana își
aprinde o țigaretă... Încă nu mi-e somn. De ce n-aș aprinde și eu una? A! de degrabă să nu pierz
trenul, am uitat să-mi iau chibrituri. Dar nu face nimic... S-o rog pe mamița lui Bubico... Scot o țigaretă,
mă ridic și dau să m-apropiu de cocoana. Dar n-apuc să fac bine o mișcare, și Bubico scoate capul
lătrându-mă mai furios decât pe conductor; latră și chelălăie și tușește și...
– Bubico – zice cocoana – șezi mumos, mamițico!
(Ion Luca Caragiale – Bubico)
sus:
1.
1. Rescrieți, din fragmentul de mai sus, un cuvânt monosilabic și unul
plurisilabic.
2. Transcrieți, din fragmentul dat, două cuvinte care conțin o singură
vocală.
3. Menționați rolul utilizării punctului în primul enunț al fragmentului dat.
4. Precizați câte un antonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor
subliniate: a terminat, iese, scoate.
5. Construiți un enunț în care cuvântul înfundat (mârâie înfundat…) să
aibă o altă valoare morfologică decât cea din text, precizând-o.
cuvintele subliniate în secvența: pe când Bubico
mârâie înfundat ca tunetul care se tot depărtează după trecerea
unei grozave furtuni.
7. Alcătuiți câte un enunț în care să folosiți cuvintele: n-aș și naș.
8. Rescrieți propoziția subordonată din enunțul de mai jos, precizându-i
felul:
Când mâna conductorului s-a atins de mâna cocoanei, Bubico parc-a-
nnebunit.
9. Explicați, într-un text de 30-50 de cuvinte, semnificațiile
fragmentului: Cocoana își învelește favoritul mângâindu-l ,,mumos”; eu
mă lungesc la loc închizând ochii, pe când Bubico mârâie înfundat ca
tunetul care se tot depărtează după trecerea unei grozave furtuni.
A.
Redactați un eseu, de 300-600 de cuvinte, în care să prezentați valențele educative ale unei creații
lirice, incluse în programa de examen, având ca temă natura și viețuitoarele.
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului selectat în genul
literar menționat;
 indicarea a două valențe educative ale creației lirice selectate;
 ilustrarea posibilității de valorificare a celor două valențe educative indicate;
 prezentarea a două elemente de structură, de compoziție sau de limbaj ale creației
lirice alese (de exemplu: figuri de stil, temă, motiv, imagine artistică, elemente de
versificație, titlu etc.);
 susținerea unei opinii despre modul în care pot fi valorificate valențele educative
ale creației lirice selectate.

1. Prezentati trei etape ale unei activități de învățare, având ca formă de realizare jocul lo
gic (domeniul experiențial Științe, nivel de studiu: 5 – 6 ani); sugestie de conținut:
grupări ale obiectelor după forme geometrice cunoscute.
Luați în considerare următoarele repere: menționarea a trei dintre etapele activității precizate;
descrierea lor.
2. Realizați un eseu argumentativ, de 300-600 de cuvinte, având ca temă rolul întâlnirii
de dimineață
în dezvoltarea personală a preșcolarilor. În conceperea lui, urmăriți aceste aspecte:
 prezentarea valențelor formative ale întâlnirii de dimineață, din perspectiva dezvoltării
globale a preșcolarilor;
 exprimarea unui punct de vedere argumentat despre rolul întâlnirii de dimineață în
dezvoltarea lor personală.
Notă: Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere. Pentru conținutul eseului veți
primi 10 puncte, iar pentru redactare veți primi 5 puncte (organizarea ideilor în scris – 1
punct; abilități de analiză și de argumentare – 2 puncte; ortografie, punctuație, așezare în pagină și
lizibilitate – 1 punct; încadrare în limita de spațiu indicată – 1 punct).
A. 1. somn, biletul
2. când, fac
3. Punctul a fost utilizat pentru a indica sfârșitul enunțului. Totodată, acesta marchează
necesitatea unei pauze în cadrul lecturii și o intonație descendentă.
4. a terminat ≠ a început, iese ≠ intră, bagă ≠ scoate
5. Astăzi s-a înfundat chiuveta. (înfundat = verb)
6. valoarea morfologică: înfundat = adverb, tunetul = substantiv comun, grozave =
adjectiv funcția sintactică: înfundat = circumstanțial de mod, (ca) tunetul =
circunstamțial de mod, grozave = atribut adjectival.
7. N-aș fi crezut că e posibil așa ceva. Orice naș își are nașul.
8. ,,Când mâna conductorului s-a atins de mâna cocoanei” (propoziție subordonată
circumstanțială de timp)
9. Autorul privește cum doamna, pe care în mod ironic o numește cocoana, își liniștește și
alintă câinele pe care îl răsfață exagerat. Autorul se pregătește să doarmă, întinzându-
se în pat și speră că animalul se va liniști din lătrat pentru a se putea odihni, așa cum
tunetele se liniștesc la finalul furtunilor.
B. Redactați un eseu, de 300-600 de cuvinte, în care să prezentați valențele

educative ale unei creații lirice, incluse în programa de examen, având ca
temă natura și viețuitoarele.
literar menționat;
Balada unui greier mic

de George Topârceanu
G. Topârceanu este cunoscut ca ,,poetul micilor viețuitoare”. În opera sa, el a dat un farmec aparte
florilor, insectelor și altor mici făpturi pe care le-a descris cu multă gingășie și umor, oferind, totodată,
neprețuite lecții de viață, asemenea împăratului Solomon care a extras din obiceiurile acestor
viețuitoare înțelepciunea proverbelor biblice.
Balada unui greier mic a fost publicată în 1920, în volumul Balade vesele și triste. Prezența cuvânt
ului ,,baladă” în titlul poeziei sugereză încă din titlu cântecul trist al greierelui, potrivit obiceiului ca
baladele populare să fie cântate, dar și o antiteză între faptele neobișnuite de eroism surprinse, de obi
cei, în balade și neglijența acestuia care a cauzat, de fapt, trista lui poveste. Poezia nu este doar o
baladă, ci și o fabulă. În scop educativ, prin ea sunt satirizate două tipologii umane: omul petrecăreț,
pasiv și neglijent cu propria-i soartă, reprezentat de greiere, și gospodarul harnic, chibzuit, dar
răutăcios, reprezentat de furnică.
Poezia începe cu descrierea sosirii toamnei. Este prezentată asemenea unei vrăjitoare care strică tot
ce-i iese în cale și se sfârșește cu monologul greierelui, de o copleșitoare duioșie. El nu se vaită, nu
blestemă, ci preferă să suporte în tăcere consecințele neglijenței sale. Acesta întruchipează starea
omului resemnat în fața neputinței sale, care nu-și uită, până la ultima suflare, menirea. Cu glas
sfârșit, greierele face ceea ce știe el cel mai bine: cântă. ,,Cri, cri, cri/ Toamnă gri/Tare-s mic și
necăjit”. Epitetul ,,gri” înfățișează starea depresivă a acestei ființe, însă se simte și o notă de umor,
folosită de autor ca mijloc de transmitere a duioșiei și pentru a echilibra starea emoțională a cititorului.
Concluzia ,,Tare-s mic și necăjit” înlocuiește morala clasică a fabulei.
În realizarea portretului toamnei, autorul folosește personificarea ,,toamna cea întunecată” a cărei
înfățișare este detaliată prin triplul epitet ,,lungă, slabă și zăludă”. Mânia ei se evidențiază prin
versurile ,,Când se scutură de ciudă/. Răspândește-n evantai/Ploi mărunte/Frunze moarte/Stropi de
tină/Guturai, provocând
neliniște și teamă în sufletele celor care o întâlnesc. Reacția plantelor și a viețuitoarelor este diferită, e
a fiind prezentată într-o notă de umor: ciulinii se pitesc în văgăuni, măceșii ,,O întâmpină în cale/Cu gr
ăbite plecăciuni”. Prin personificarea acestor plante, autorul face referire la caracterele unor oameni.
Portretul greierelui este construit tot prin triplu epitet ,,negru, mic, muiat în tuș”, ,,pe aripi pudrat cu
brumă”. Autorul insistă asupra coloritului său care se armonizează perfect cu negura sufletească. Prin
diminutivele ,,greieraș”, ,,căsuța”, ,,picioruș” autorul transmite compasiunea sa față de această ființă.
Ascultând această fabulă, preșcolarii vor înțelege mai bine că și micile viețuitoare suferă, că ei trebuie
să aibă grijă de ele, manifestând milă și ocrotindu-le viața. O altă lecție importantă pe care cadrul dida
ctic le-o poate transmite prin această poezie este nevoia de a avea prieteni. Dacă greierașul nu era
singur și ar fi avut cel puțin un prieten căruia să-i poată cere ajutorul, el ar fi depășit cu bine această
situație dificilă. Un alt aspect important care poate fi înțeles de copii este faptul că trebuie să se
pregătească din timp pentru orice, după puterile lor, iar acolo unde nu pot trebuie să ceară ajutor, dar
să nu fie neglijenți, asemenea greierașului.
Pornind de la textul acestei poezii, cadrul didactic poate organiza un joc de rol, în care copiii să
exerseze exprimarea și să-și dezvolte gândirea critică și sentimentele pozitive, fiind în postura
greierelui și a furnicii, gândindu-se ce ar face dacă ar fi în locul fiecăruia sau cum l-ar putea ajuta pe
greieraș, dacă ei ar fi prietenii lui. Copiii pot memora pasaje scurte din poezie, iar în cadrul activităților
rezervate domeniului artistic, copiii pot asculta și interpreta cântecele pe versurile acestei poezii și pot
identifica caracteristicile unui cântec trist (ritm, melodie, tonalitate).
În baza argumentelor de mai sus, considerăm că Balada unui greier mic contribuie la transmiterea
unor valori educative care pot sensibiliza inimile copiilor preșcolari, ajutându-i să devină mai buni.

1. Prezentați trei etape ale unei activități de învățare, având ca formă de realizare jocul lo
gic (domeniul experiențial Științe, nivel de studiu: 5 – 6 ani); sugestie de conținut:
grupări ale obiectelor după forme geometrice cunoscute. În prezentare, veți avea în
vedere următoarele repere:

o menționarea a trei dintre etapele activității precizate;
o descrierea etapelor enumerate.
Începem prezentarea cu definirea jocului logic. În opinia noastră, acesta este o formă a jocului
didactic, prin care se urmărește aducerea preșcolarului în sfera domeniului de dezvoltare cognitivă și
cunoaștere a lumii în scopul formării inteligenței logico-matematice.
Având structura celui didactic, și jocul logic se desfășoară sub forma unei activități educative a cărei
finalitate este realizarea obiectivelor operaționale prestabilite. Uitându-ne în curriculumul pentru
educația timpurie, respectiv în planul de învățământ aferent, vedem în ce categorie se încadrează
jocul în cauză: activităţi pe domenii experiențiale. Acest tip de activitate se poate desfășura monosau
interdisciplinar. Noi ne alegem modalitatea de predare monodisciplinară, în cadrul domeniului
experiențial Științe. În același curriculum vedem și dimensiunile dezvoltării care, odată atinse, îi permit
preșcolarului să facă relații, operații și deducții logice în mediul apropiat, să aibă cunoștințe și
deprinderi elementare matematice pentru rezolvarea de probleme și cunoașterea mediului apropiat, să
opereze cu ajutorul unor caracteristici structurale și funcționale ale lumii înconjurătoare.
Ba mai mult decât atât, uitându-ne la cele trei dimensiuni tocmai enumerate și la conținutul sugerat, ne
alegem subdimensiunile care pot interfera cu trăsăturile jocului logic. Intrând în sfera lor, putem forma
comportamentele așteptate. Manifestându-le, copilul își relevă abilitățile dobândite, acestea constând
în demonstrarea familiarizării lui cu criteriile de categorisire a obiectelor și a efectuării operaţiilor
simple de seriere, grupare și clasificare a lor.
Continuăm prin a prezenta o posibilă variantă a jocului logic abordabilă în condițiile în care obiectele
trebuie grupate după formele geometrice cunoscute. În primul rând, ne luăm ca punct de reper
secvența de-a lungul căreia copiilor li se captează atenția. Li se înfățișează o planșă în care ei pot
vedea siluetele a doi copii – o fetiță și un băiat. Siluetele acestora sunt conturate din formele
geometrice învățate. De asemenea, li se arată și materialul concret intuitiv expus pe măsuțele din
sectorul Construcții. După ce le-a fost reținută astfel atenția, micilor educabili li se comunică numele
jocului, regulile lui, etapele de parcurs și sarcinile de îndeplinit. Totodată, ei află ceea ce vor obține,
grupând figurile geometrice date conform cerinței. Înainte de a începe lucrul, ei observă materialul
format din jetoane albe ce reprezintă figuri geometrice plane des întâlnite: cerc, pătrat, dreptunghi,
triunghi. Comparându-le, ei realizează că acestea au însușiri diferite și că este necesară gruparea lor
în mod corespunzător. Psihologic vorbind, gruparea este rezultatul operației gândirii numită clasificare.
Mergând în profunzime, deducem că lor li se mai cere să efectueze două operații ale gândirii: sinteza
și analogia; sinteza, în momentul în care li se solicită să redea o siluetă umană, la alegere, iar
analogia, când asociază formele folosite cu elemente întâlnite în mediul familiar. După întregirea
profilului fetiței/băiatului, copiii le pictează respectând un cod al culorilor potrivite în context. Pictate
fiind, ambele siluete dau startul unui scurt joc simbolic, în cadrul căruia copiii spun trei motive pentru
care ar vrea să se împrietenească dacă ar fi să îi întâlnească într-o poveste. Din ultimele rânduri
reiese faptul că suntem în prezența unui joc de stimulare cognitivă, completat cu unul de creație
artistică și cu unul simbolic. Acestea două ne introduc în atmosferele altor domenii
experiențiale: Limbă și comunicare, Estetic și creativ. Revenim în aria psihologiei generale și mai
spunem că un mare atribut al gândirii omului este plasticitatea. Așadar, prin jocuri logice bogate în
stimuli, copilul își activează, (in)direct, mecanismele care favorizează toate procesele cognitive. Fără
îndoială, astfel își formează el abilitățile cu ajutorul cărora poate dovedi, la momentul oportun, agerime
și flexibilitate în gândire. Faptul în sine se va resimți, peste timp – de exemplu, în școala primară −,
când preșcolarul de azi va fi pus în diverse situații de învățare la finalul cărora va lua plusuri de
valoare din spectrul competențelor secolului XXI; cu titlu exemplificativ: rezolvarea de probleme
complexe și capitalul intelectual.
Deloc întâmplător, ca într-o acoladă, am indicat latura psihologică a jocului nostru. Trecând conținutul
și scopul lui prin filtrul proceselor psihice cognitive și respectând niște principii didactico-pedagogice-al
individualizării, al învățării bazate pe joc, al conexiunii inverse ș.a.m.d. –, ne asigurăm că am creat
mediul propice pentru creșterea copilului în sensul dorit. Mai specific spus, preșcolarul din grupa mare
este în pragul clasei pregătitoare. Această clasă înseamnă începutul călătoriei pe durata căreia elevul
de mâine va folosi operatori logici (şi, nu, sau), va identifica relaţii de tipul dacă ..., atunci …, va
rezolva, în baza criteriilor date, exerciții de comparare și ordonare a numerelor naturale/obiectelor, dar
și unele de sortare/clasificare/seriere a unor materiale. În plus, el va ști să rezolve și exercițiile în care
este de găsit intrusul ori de continuat șirul numerelor/simbolurilor.
Conchidem că mențiunile anterioare sunt liantul dintre scop și impact. Readucem în prim plan
preșcolarul de 5 – 6 ani. Opinăm că el poate fi și mai bine pregătit să treacă în noul ciclu curricular
dacă e atras, constant, în jocuri logice având un grad de complexitate relativ mare. Fiecare poate avea
indicatori meniți să îl dirijeze spre zona proximei dezvoltări, optim valorificată prin teoria învățării
bazate pe încercare și eroare.
Ca atare, putem considera jocul didactic o piesă de rezistență în instrumentarul didactic al educatoarei
. Recomandabil este să ținem seama de aceasta ori de câte ori urmărim să marcăm punctele între
care se vor dezvolta competențele matematice, în forma agreată la nivel european.
2. Realizați un eseu argumentativ, de 300-600 de cuvinte, având ca temă rolul întâlnirii
de dimineață în dezvoltarea personală a preșcolarilor. În conceperea lui, urmăriți
aceste aspecte:
 prezentarea valențelor formative ale întâlnirii de dimineață, din perspectiva dezvoltării
globale a preșcolarilor;
 exprimarea unui punct de vedere argumentat despre rolul întâlnirii de dimineață în
dezvoltarea lor personală.
Întâlnirile de dimineață sunt activități bine structurate desfășurate într-un interval relativ scurt de timp,
circa 15-30 de minute. Acestea sunt caracterziate de o atmosferă caldă. Aceasta nu se răsfrânge
numai asupra copiilor, ci și asupra cadrelor didactice și asupra personalului auxiliar. Știm că atmosfera
plăcută determină stabilirii armoniei generale. Spus dimineața, un singur gând pozitiv poate schimba
întreaga zi.
Activitățile de dimineață îi permit copilului să exerseze multe deprinderi bune cum ar fi capacitatea de
a sintetiza informațiile, de a vorbi, de a socializa, de a se pregăti pentru un alt început, dat fiind faptul
că fiecare dimineață ne deschide noi orizonturi. „Nu-ți începe ziua cu bucățile zilei de ieri. Fiecare
dimineață în care te trezești este un nou început pentru restul vieții tale”, recomandă un filosof. Lucrul
acesta trebuie întipărit în inima copiilor. Ei trebuie să știe că fiecare dimineață e ca o nouă primăvară,
un nou început, o nouă speranță, că indiferent cum a fost ziua de ieri, azi va fi mai bine. Cu siguranță,
acesta îi va ajuta în orice moment al vieții.
Potrivit noului curriculum pentru educația timpurie, întâlnirile de dimineață pot fi incluse în proiectul
didactic în scopul captării atenției copiilor. Rolul lor introductiv și captivant nu e de neglijat. Întâlnirea
de dimineață mobilizează micuții, fâcându-i să dobândească mai ușor cunoștințele pe tot parcursul
zilei.
Dacă, la prima oră, ei au parte de dinamism, în mod sigur, toate celelalte activități instructiv-educative
se vor derula în condiții mai bune.
Întâlnirea de dimineață trebuie să fie însoțită de bucurie, așa cum ar spune împăratul și filosoful stoic
Marcus Aurelius: „Când te trezești dimineața, gândește-te ce privilegiu prețios ai să fii în viață, să
respiri, să gândești, să te bucuri, să iubești.” Dimineața este un moment al bucuriei, al renașterii al
vieții.
Se pot utiliza numeroase mijloace în vederea realizării acestor deziderate; spre exemplu, se pot utiliza
discuțiile și jocurile libere, activitățile muzicale, gimnastica, desenul. Armonios îmbinate, toate
conlucrează în sensul creșterii bucuriei și a stării de liniște interioare de care copilul are nevoie de-a
lungul zilei.
În cadrul întâlnirilor de dimineață deosebim trei elemente obligatorii: salutul, prezența și calendarul
naturii; li se pot adăuga și activități auxiliare, dintre cele anterior precizate. Primul element, salutul, se
realizează folosind și numele grupei; „Bună dimineața, prichindeilor!”, de pildă. Apoi, educatoarea
salută copii în parte, iar fiecare răspunde: „Bună dimineața, doamna educatoare!” Momentul poate fi
introdus printr-un element de tranziție cum ar fi un cântecel: „În fiecare dimineaţă/ Noi aici ne întâlnim/
Şi în grădiniţa noastră/ Bucuroşi cu toţi venim/ Lucruri minunate/ Ca să învăţăm/ Şi ce e nou/ Vrem ca
să aflăm.” Pot participa și însoțitorii copiilor. Următorul moment-cheie e realizarea prezenței. Este un
act preparator pentru ceea ce vor face ei în acest sens în învățământul primar. Educatoarea poate
realiza un chenar având numele și fotografia fiecărui copil, iar în partea stângă, un chenar cu buline
albastre pentru copiii prezenți și cu buline roșii pentru cei absenți. Al treilea moment obligatoriu îl
constituie calendarul naturii; se observă caracteristicile anotimpurilor și starea vremii, se cultivă relația
cu mediul înconjurător, se vorbește despre zilele săptămânii; în funcție de potențialul grupei, se
vorbește și despre data și luna calendaristică. Se pot folosi stickere și/sau jetoane specifice. Concret,
vremea însorită este marcată cu un soare, iar cea înnorată cu un nor ș.a.m.d. Într-un fel asemănător
se poate proceda și în cazul fiecărui anotimp.
Întâlnirile de dimineață nasc în copii conștiința responsabilității, conștiința faptului că ei sunt membrii u
nei societăți, că, pe lânga mica familie de acasă, ei mai fac dintr-o familie mai mare: societatea. De
aceea trebuie să trezim în sufletele copiilor sentimente de dragoste și de înțelegere față de semeni,
începând cu micii lor colegi, cu toate educatoarele și cu personalul auxiliar. Ei trebuie să învețe să
salute în fiecare dimineață nu doar educatoarele, ci și îngijitoarele; pe scurt, tot personalul ce
contribuie la bunăstarea lor. Ei trebuie să învețe că fiecare om este egal și că nimeni nu este superior
în fața altuia, indiferent de statut social și de capacități. Copiii trebuie să fie ascultați atunci când vor să
își împărășească nevoile și dorințele pentru a nu se interioriza.
Așadar, întâlnirile de dimineață sunt absolut necesare în activitatea didactică, întrucât dinamizează
copii, îi încarcă cu suflul speranței și al bucuriei pentru întreaga zi. Întâlnirile de dimineață au și un
scop educativ, căci introduc o rutină în viața copiilor, îi ajută pe micuți să conștientizeze importanța
relației lor cu Universul și cu ceilalți oameni din jur, îi ajută să vadă că ei sunt fericiți dacă îi fac pe
ceilalți fericiți și îi respectă pe ceilalți așa cum și ei și-ar dori să fie respectați. Aceste întâlniri nu pot
face altceva decât să îi umple pe copii de entuziasm, știind că fiecare zi este un nou început.
Considerăm că este datoria morală a educatoarelor să transforme întâlnirile de dimineață într-o
adevărată platformă de lansare spre țintele propuse.
TESTUL 4
Îmi amintesc și acum cu emoție clipa în care am văzut pentru prima oară o hartă a țării. Știu că la
început nu înțelegeam cum tot pământul țării despre care mi se spunea că este mare poate să încapă
desenat pe hârtia aceea care acoperea mai puțin decât un perete.
Apoi, când ni s-a explicat că șesurile sunt verzi și dealurile galbene, că munții sunt bruni și apele
albastre, că orașul nostru este un punct roșu și hotarele sunt liniile acelea punctate de jur împrejur,
am descoperit geografia ca pe un joc minunat, cel mai frumos dintre toate. Și pentru ca jocul să fie și
mai frumos, și mai captivant, învățătoarea ne-a spus să privim harta cu atenție și să observăm că țara
noastră are forma unui buchet de flori. Un buchet de flori așezat într-o vază: Marea Neagră.
(Ana Blandiana – Buchetul de flori)
1.
sus:
1.
1.
1. Despărțiți în silabe cuvintele următoare: emoție,
pământul, învățătoarea.
2. Rescrieți, din fragmentul de mai sus, un cuvânt
monosilabic și unul plurisilabic.
3. Construiți un enunț în care să utilizați paronimul
cuvântului albastru.
4. Transcrieți, din fragmentul dat, trei cuvinte care conțin o
singură consoană.
5. Scrieți trei termeni, formați prin mijloace interne de
îmbogățirea a vocabularului, care să aparțină familiei
lexicale a verbului a înțelege.
6. Precizați câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al
următoarelor cuvinte: am văzut, prima, înțelegeam.
7. Indicați valoarea morfologică și funcția sintactică pentru
fiecare dintre cuvintele subliniate în secvența: să
privim harta cu atenție și să observăm că țara noastră
are forma unui buchet de flori.
8. Rescrieți propoziția principală din fragmentul: Și pentru
ca jocul să fie și mai frumos, și mai captivant,
învățătoarea ne-a spus să privim harta cu atenție și să
observăm că țara noastră are forma unui buchet de flori.
secvenței: Un buchet de flori așezat într-o vază: Marea
Neagră.
1.
Redactați un eseu, de 300 – 600 de cuvinte, în care să prezentați valorile educative ale unei schițe,
aparținând genului epic, incluse în programa de examen.
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea schiței selectate în genul
literar menționat;
 indicarea a două valori educative ale schiței selectate;
ale schiței selectate.

1. Prezentați trei etape ale unei activităţi de învățare, pentru domeniul experiențial Estetic
și creativ, având ca formă de realizare jocul de imaginație; nivel de studiu: 5 – 6 ani.
Apelați la cunoștințele copiilor despre caracteristicile lumii vii, respectiv ale Pământului.
2. Realizați un eseu argumentativ, de 300-600 de cuvinte, având ca temă rolul activitățil
or de dupăamiază în dezvoltarea personală a preșcolarilor. În elaborarea eseului veți
avea în vedere următoarele aspecte:
prezentarea valențelor formative ale activităților de după-amiază, din perspectiva dezvo
ltării depline a preșcolarilor;
 exprimarea unui punct de vedere argumentat cu privire la rolul acestor activități.
A. 1. e-mo-ți-e (4 silabe), pă-mân-tul (3 silabe), în-vă-ță-toa-rea (5 silabe)
2. flori = cuvânt monosilabic, șesurile = cuvânt plurisilabic
3. Am cumpărat o frumoasă vază de alabastru.
4. îmi, mai, are
5. înțelegător, neînțelegere, înțeles
6. am văzut = am privit, prima = întâia, înțelegeam = pricepeam
7. valorea morfologică: harta = substantiv comun, țara = substantiv comun, flori =
substantiv comun funcția sintactică: harta = complement direct, țara = subiect, (de) flori
= atribut substantival pre-pozițional
8. învățătoarea ne-a spus (propoziția principală)
9. Înțelegând semnificațiile culorilor și semnelor de pe hartă, autoarea descoperă forma
pe care țara noastră o are pe hartă. Ea aseamănă această imagine cu un buchet de
flori așezat frumos într-o vază albastră, această vază fiind reprezentarea de pe hartă a
Mării Negre.
B. Redactați un eseu, de 300 – 600 de cuvinte, în care să prezentați valorile

educative ale unei schițe, aparținând genului epic, incluse în programa de examen.
literar menționat;
D-l Goe...
de Ion Luca Caragiale
I.L. Caragiale a rămas în memoria poporului român ca dramaturg, însă numele său este este legat și
de inegalabilele Momente și schițe, volum în care apare D-l Goe... Acțiunea acestor opere este
prezentată prin folosirea dialogului ca mod de expunere principal, putând fi dramatizate în cadrul unor
activități cultural artistice, desfășurate în învățământul primar și preșcolar.
Ca specie literară, schița este o creație care aparține genului epic, scrisă în proză, cu acțiune simplă,
care redă în stil concis o întâmplare scurtă, desfășurată într-un timp și spațiu restrâns, la care participă
puține personaje. D-l Goe... este una dintre schițele care evocă universul coplăriei. Tema dezvoltată
este apropiată de sufletul celor mici, dat fiind că personajul principal este un copil apropiat de vârsta
lor care pleacă într-o călătorie cu trenul, situație care captivează atenția copiilor, deoarece călătoria cu
trenul îi fascinează și pe ei. Pe peron și în tren, Goe vrea să dovedească că este deștept și bine
educat, însă vorbele și faptele lui dovedesc contrariul. El corectează cuvântul ,,marinar”, spus greșit
de către mamița și mam’mare tot printr-o formă greșită și le face proaste pe amândouă, dovedind o
totală lipsă de respect. Încă din titlu se remarcă contradicția dintre ,,domnul”, cuvânt care marchează
respectul datorat unei persoane și Goe, un apelativ satiric. Punctele de suspensie lasă să se înțeleagă
ironia nespusă a autorului, deoarece acesta transmite întâmplarea în mod obiectiv, din postura de
observator.
Pornind de la definiția schiței, considerăm că D-l Goe... se încadrează în specificul acestei creații
literare, deoarece are puține personaje (Goe, mam’mare, mamițica, tanti Mița, conductorul și ,,urâtul”,
adică tânărul care-i atrage atenția să nu mai scoată capul pe fereastră), intriga este simplă și prezintă
chiar motivul călătoriei ,,Ca să nu mai rămâie repetent și anul acesta” și se povestește o întâmplare
petrecută pe peronul unei gări și în vagonul unui tren, în prima parte a unei zile (timp și spațiu
restrâns). Chiar dacă autorul prezintă persoane din societatea în care a trăit el, aceste situații și
caractere se regăsesc și în societatea de azi, valoarea educativă a schiței fiind dată de posibilitatea pe
care o oferă copiilor pentru a înțelege anumite valori morale și prin faptul că, într-un mod atractiv
datorat umorului folosit, le dă posibilitatea de a se identifica – sau nu – cu personajele, putând decide
singuri ce e bine să aleagă. În același timp, autorul supune atenției cititorului și efectele nocive ale
educației greșite pe care unele familii o oferă copiilor. Astfel, D-l Goe... are valoare educativă nu doar
pentru copii, ci și pentru părinți și bunici.
Schița prezintă un model de ,,Așa NU”, însă, pentru ca preșcolarii să nu rămână atrași de acest exem
plu care li se pare atractiv prin umorul conținut, considerăm că e bine să se realizeze jocuri de rol în
care ei să interpreteze personajele, arătând cum ar trebui să se poarte și să vorbească acestea. O
altă modalitate de valorificare a acestei schițe constă în realizarea unor exerciții de pronunție în care
copiii să fie ajutați să pronunțe corect cuvintele spuse greșit de personaje (marinar, ciocolată) și alte
cuvinte care să conțină sunetul ,,r”, grupul de sunete ,,ci” și, bineînțeles, copiii trebuie ajutați să
înțeleagă sensul acestor cuvinte pe care nu le aud în mod obișnuit (mam’mare, mamițica...) și
îndrumați să folosească forma lor corectă. În concluzie, schița D-l Goe... poate fi un instrument util în
educația preșcolarilor datorită subiectului ușor de înțeles pentru copii și pentru posibilitatea pe care o
oferă în construirea unui caracter frumos, arătându-le copiilor un exemplu despre ceea ce se întâmplă
atunci când se comportă nepotrivit, exemplul lui Goe convingându-i să nu-și dorească să se asemene
cu el.

și creativ, având ca formă de realizare jocul de imaginație; nivel de studiu: 5 – 6 ani.
Apelați la cunoștințele copiilor despre caracteristicile lumii vii, respectiv ale Pământului. Luați în
considerare următoarele repere: menționarea a trei dintre etapele activităţii precizate; descrierea lor.
Mai întâi de toate, să definim jocul de imaginație. În cuvinte simple, acesta este o activitate formativ-
ludică bazată pe reprezentări mentale și pe forța imaginativă a copilului, dublată de creativitate.
Acesta poate fi desfășurat în orice mediu educațional dintre cele cunoscute (formal, nonși informal)
conform principiului învățării bazate pe joc.
Jocul în discuție are câteva elemente în comun cu cel simbolic. Datorită gândirii reprezentative, copilul
poate evoca obiecte, oameni, necuvântătoare, simboluri, semne, comportamente și (in)acțiuni.
Pe calea imaginației – fie reproductivă, fie creatoare –, el aduce în prim-plan tot ceea ce îl animă din
dorința de a se distra sau de a fi ceea ce nu este în realitate. Astfel, apar în mintea lui cadre de
poveste, personaje reale și fabuloase, obiecte (simple ori cu puteri magice) și scenarii precum unele
de film sau de teatru. Pentru imaginație și gândire, privite ca procese psihice cognitive, toate acestea
sunt o adevărată hrană cu ajutorul căreia preșcolarul intră în situații ipotetice. Aceste situații sunt
oportunități valoroase care îi permit micuțului să experimenteze ceea ce nu a trăit în viața reală sau
ceea ce ar vrea să trăiască într-un fel sau altul.
În continuare, ne propunem să intrăm în domeniul experiențial Estetic și creativ, unde începem un joc
de imaginație fondat pe cunoștințele copiilor despre caracteristicile lumii vii, respectiv ale Pământului.
Ne alegem povestirile create de copii pe fundalul unor ilustraţii date și prezentăm trei etape cuprinse în
cea de-a doua parte a structurii activităţii de învățare: desfășurarea. Etapele în discuție sunt:
 intrarea în cadrul artistic;
 expunerea povestirii și crearea unui fluturaș din hârtie prin tehnica origami;
 ieșirea din cadru prin mijlocirea moralei, optim sintetizată în baza principiului
accesibilității.
În faza preliminară consultăm curriculumul pentru educația timpurie și ne oprim asupra domeniului de
dezvoltare adecvat în contextul dat: dezvoltarea cognitivă și cunoașterea lumii. În interiorul acestuia
distingem dimensiunea corespunzătoare: caracteristici structurale și funcționale ale lumii
înconjurătoare. În baza lor, comportamental vorbind, copiii vor dovedi că pot descrie unele
caracteristici ale lumii vii şi ale Pământului, iar corelativ, că au noțiunea de „număr”, în genere. În cazul
de față, prezintă interes trăsăturile unui fluture și ale habitatului său.
Introducerea în activitate se realizează astfel:
Copilul căruia îi dă educatoarea cuvântul își invită colegii în cadrul specific povestirii printr-un joc de
spargere a gheții; un nume potrivit ar putea fi acesta: „Tu, fluture de-ai fi, încotro ai zburătăci?” Plusul
valoric constă în câteva elemente de joc, buchetul de flori de câmp și aripile fluturelui confecționate și
pictate, în prealabil, în sectorul Arte.
Expunerea povestirii începe cu un moment de mimă. Colegilor din sală, așezați sub formă de
semicerc, li se cere să identifice emoțiile fluturelui în timp ce se apropie de fiecare floare. Mai apoi, li
se solicită atenția pe durata dialogului deschis între povestitor și flori. Tot prin vocea povestitorului, ele
întreabă curioase fluturele de unde vine, cum arată casa și familia lui, ce mănâncă cu poftă, pe unde
hoinărește, cine îl vânează și ce face când se lasă frigul toamnei.
Povestitorul răspunde la întrebările adresate, iar după aceea, și le face auzite pe ale sale, unele precu
m acestea: Floricică roșie, cum te numești? Cu ce flori roșii ai vrea să fii măcar o zi? Prin ce lanuri sau
grădini le poți întâlni?
În paranteză fie spus, pe fondul povestirii copilului, interferează domeniile Estetic și creativ și Limbă și
comunicare. În virtutea acestuia din urmă, prin jocul expozitiv, se poate forma comportamentul care
privește recunoașterea unor emoții de bază, simțite de interpretul rolului de mimă. În egală măsură,
este posibilă și efectuarea unor scurte exerciții de educare a limbajului. Pe de o parte, se marchează
sunetul și litera F, iar pe de alta, se formulează propoziții simple în baza cuvintelor despre însușirile
fluturelui și mediul său de viață.
Tot în paranteză fie zis, la nivel incipient, se valorifică tehnicile de comunicare nonși paraverbală; e o
bună ocazie pentru interacțiunea cu universul mijloacelor teatrale. Ieșirea din cadrul micului povestitor
se face odată cu enunțarea învățăturii: Toți fluturii sunt frumoși, oricât de puține culori ar avea și oricât
de jos ar zbura. Să avem grijă de lumea lor pentru a-i mai vedea și la primăvară. Învățătura e dublată
de o înregistrare tematică. Urmărind-o, copiii se bucură de peisaje în care farmecul se datorează
dansului fluturilor printre flori de mai.
În secvența următoare, copiilor li se cere să se așeze la măsuțe și, urmărind indicațiile educatoarei, să
confecționeze un fluture aplicând tehnica origami. Fiecare spune ce semnifică acesta pentru sine; de
pildă, îi amintește de o plimbare pe câmpie, de o zi petrecută în livada bunicilor, de povestea în care l-
a fascinat Fluturica.
În accepțiunea noastră, scopul activității a fost atins. În primul rând, jocul le-a alimentat preșcolarilor
imaginația atunci când li s-a cerut să își închipuie că sunt fluturi, iar în al doilea rând, atunci când li s-a
solicitat transpunerea în habitatul acestora. Pentru a răspunde cerințelor, ei au făcut apel la
cunoștințele anterioare și, evident, la reprezentările lor mentale. Jocul își poate demonstra utilitatea în
multe situații, una dintre acestea este realizarea unui desen/tablou liber, având în minte silueta și
coloritul unui fluture oarecare. Observăm cum această activitate educativ-recreativă propusă în
prezenta lucrare le deschide copiilor calea spre lumea artelor vizuale. Remarcăm și cum spațiul de
lucru se poate preschimba într-un veritabil cadru desprins din literatura pentru cei mici.
În concluzie, jocul de imaginație este optim pentru însușirea sau sistematizarea informațiilor de bază
despre viețuitoarele din mediul înconjurător și despre lumea în care ele conviețuiesc. Ba mai mult,
este optim și pentru a introduce teoria culorilor în viața preșcolarilor sub aspectele artistic și afectiv.
Dacă îi sensibilizăm folosind niște atribute esențiale – cromatic și emoțional –, reușim să îi atragem
mai ușor spre științele naturii. Acestea îi vor captiva de vreme ce vor intra în conținuturile speciale, de
studiat în clasa pregătitoare.
2. Realizați un eseu argumentativ, de 300-600 de cuvinte, având ca temă rolul
activităților de
dupăamiază în dezvoltarea personală a preșcolarilor. În elaborarea eseului veți avea î
n vedere următoarele aspecte:
o prezentarea valențelor formative ale activităților de după-amiază, din per
spectiva dezvoltării depline a preșcolarilor;
o exprimarea unui punct de vedere argumentat cu privire la rolul acestor
activități.
După-amiaza reprezintă intervalul orar ce poate fi valorificat la maximum prin multiple activități. Avem
o serie de activități desfășurate în timpul după-amiezei; enumerăm aici: activităţile recuperatorii şi cele
de ameliorare în cadrul domeniilor experiențiale, activitățile recreative, de cultivare şi dezvoltare a
aptitudinilor și activitățile liber-alese.
Atunci când realizăm aceste tipuri de activități, nu accelerăm ritmul de învățare, ci respectăm ritmul
personal al copilului, valorificăm propriile sale calități și le adaptăm la tema săptămânii sau la alte
activități zilnice. Tot prin intermediul acestor activități se vor corecta anumite lipsuri observate în urma
evaluărilor sau consemnărilor din caietul de observații. Acțiunile se vor desfășura după un plan
remedial. Planul remedial impune reluarea sistematică a cunoștințelor care nu au fost asimilate sau au
fost asimilate deficitar de copii. Trebuie să se accentueze dezvoltarea copilului prin individualizarea
învățării.
Ținând cont de experiența sa, de observațiile despre activitățile copiilor și de specificul grupului de
copii, educatoarea planifică în md riguros activitățile de ameliorare. Se impune respectarea principiului
individualizării și „dirijrarea” lui în sensul care stimulează procesul de învățare. Totodată, se ține cont
de mediile sociale din care provin copiii, de vârsta și de interesele lor.
În perioada după-amieziei se pot desfăşura activități de tipul ADE astfel.
În sfera domeniului Științe, în ceea ce privește cunoașterea mediului, educatoarea poate urmări mai
multe obiective: recunoașterea animalelor sălbatice şi celor domestice; identificarea şi enumerarea
părţilor componente ale corpului uman sau precizarea câtorva însuşiri ale anotimpului de toamnă şi
iarnă. Activitățile de recuperare poate avea în structură fie jocul didactic „Cine a venit?”, fie jocul
distractiv „Arată ce îți spun!”, fie jocul de masă „Jocul anotimpurilor”. În ceea ce privește activitățile
matematice, se pot urmări obiectivele: identificarea diferitelor poziţii spaţiale; formarea mulțimilor de
obiecte după un criteriu dat; numărarea în sens crescător/descrescător în concentrul 1 ‒ 5/1 ‒ 10;
scrierea şi recunoașterea numerelor. În vederea atingerii acestor obiective se vor folosi următoarele
activități de recuperare: jocul didactic „Unde am pus mașinuța?”, jocul-exercițiu „Formează grupe”,
jocul didactic „Jocul numerelor” sau jocul didactic „Stop”.
În cadrul domeniului Limbă și comunicare, în privința educării limbajului, pot fi vizate obiectivele
următoare: pronunţarea clară a sunetelor limbii române; povestirea unor întâmplări petrecute acasă şi
la grădiniţă; despărțirea în silabe; identificarea sunetului iniţial al unui cuvânt. Pentru atingerea lor se
vor folosi activități ameliorative precum jocurile didactice: „Să vorbim corect”; „Ce știi despre ...?” sau
„Jocul silabelor”.
Iar în sfera domeniului Estetic și creativ, în planul educației plastice, se pot urmări astfel de obiective:
colorarea în contur folosind culori diferite; pregătirea materialului de modelat prin mişcările circulare
ale mâinii. Se pot include activități de modelaj („Mingea”) și desen („Forme geometrice”). În planul
educației muzicală, se pot repeta cântece.
În cadrul domeniului Om și Societate, se poate da curs jocului didactic „Poștașul”, ca și activitate
ameliorativă.
Activitățile de după-amiază sunt benefice pentru dezvoltarea personală a oricărui preșcolar. Timpul de
după-amiază este în favoarea copiilor. De exemplu, acestea pot contribui la formarea anumitor
aptitudini sau comportamentale sociale. Prin activitățile specifice timpului liber, copiii își pot dezvolta
mai eficient abilităţile de cooperarea cu ceilalţi și strategiile de rezolvare a problemelor. Noul
curriculum prevede că „activitatea din grădiniţă este centrată pe copil şi pe nevoile acestuia”. Jocul
liber ales din grădiniţă oferă educatoarei posibilitatea de a analiza foarte bine copilul, de a-l cunoaşte
şi a-i dirija acţiunile înspre succes. În plus, copiii capătă noi experiențe și învață prin aceste activități
bazate pe joc. În paranteză fie sus, copiii învață de multe ori fără să își dea seama în urma propriei lor
experiențe; e un fel de cunoaștere experimentală sau empirică. De pildă, jocul „Polițistul” încurajează
copii să apeleze cu încredere la autorități, știind că acestea le vor rezolva problemele.
În concluzie, activitățile de după-amiază contribuie exponențial la bunul mers al procesului de
învăţământ. Preșcolarii sunt ajutați să își dezvolte anumite abilități prin activități recreative, dar și prin
activități de recuperare; e imperios necesar să fie privite ca fiind unele de relaxare. Pe scurt, după-
amiaza, copiii pot învăța efectiv jucându-se; asimilează cunoștințe prin experiența acumulată în urma
unor acțiuni cu aplicabilitate directă. De aceea este foarte important să le includem în programul zilnic.
TESTUL 5
Eu am numai trei picioare,
Și de-abia mă mișc: țop-țop,
Râd când mă-ntâlnesc copiii
Și mă cheamă ,,cuțu șchiop”.
Frații mei ceilalți se joacă
Cu copiii toți, dar eu
Nu pot alerga ca dânșii,
Că sunt șchiop și cad mereu!
......
Cât sunt de frumoși copiii
Cei cuminți și cât de mult
Mi-ar plăcea să stau cu dânșii,
Să mă joc și să-i ascult!
(Elena Farago – Cățelușul șchiop)
1.
sus:
1.
1.
1. Transcrieți, din textul dat, trei cuvinte care conțin diftongi.
2. Menţionaţi rolul semnului exclamării în versul: Să mă joc
și să-i ascult!
3. Precizați câte un sinonim potrivit pentru fiecare dintre
următoarele cuvinte: numai, mă cheamă, mereu.
îmbogățirea a vocabularului, care să aparțină familiei
lexicale a verbului a mișca.
5. Construiți un enunț în care cuvântul mei (Frații mei…) să
aibă o altă valoare morfologică decât cea din text,
precizând-o.
fiecare dintre cuvintele subliniate în secvența: Frații mei
ceilalți se joacă/Cu copiii toți, dar eu/Nu pot alerga
ca dânșii.
7. Alcătuiți un enunț în care numeralul trei (trei picioare) să
aibă funcția sintactică de complement de agent.
8. Rescrieți, din textul dat, o propoziție subordonată
cauzală.
versurilor: Eu am numai trei picioare,/Și de-abia mă mișc:
țop-țop.
1.
Redactați un eseu, de 300 – 600 de cuvinte, în care să prezentați valorile educative ale unui basm
cult, aparținând genului epic, inclus în programa de examen.
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea basmului cult selectat în
genul literar menționat;
 indicarea a două valori educative ale basmului cult selectat;
ale basmului cult.

și creativ, ce are ca formă de realizare jocul liber; nivel de studiu: 3 – 4 ani.
Apelați la cunoștințele copiilor despre caracteristicile unor obiecte localizate în spaţiul înconjurător.
Luați în considerare următoarele repere: menționarea a trei dintre etapele activităţii precizate;
descrierea lor.
2. Redactați un eseu, de 300-600 de cuvinte, în care să abordaţi tema privind rolul
convorbirii în dezvoltarea preșcolarilor. Vizați următoarele aspecte:
 prezentarea valenţelor formative ale convorbirii, din perspectiva dezvoltării
preșcolarilor;
 descrierea unei activități de convorbire, semnificative pentru dezvoltarea preșcolarilor;
 exprimarea unui punct de vedere propriu, argumentat, cu privire la rolul acesteia în
dezvoltarea preșcolarilor.
TESTUL NR. 5
A. 1. numai, mei, joacă
2. Semnul exclamării de la sfârșitul acestui vers marchează rostirea acestor cuvinte pe un
ton ridicat și prelungit ca urmare a unei stări afective puternice, generate de aprecierea
față de copii și de dorința cățelușului de a se juca cu ei.
3. numai = doar, mă cheamă = mă numesc, mereu = întotdeauna
4. mișcare, mișcătoare, nemișcat.
5. Am cumpărat niște mei pentru papagali. (mei = substantiv comun)
6. valoarea morfologică: toți = adjectiv pronominal nehotărât, nu pot = verb predicativ,
forma negativă, dânșii = pronume personal funcția sintactică: toți = atribut adjectival, nu
pot = predicat verbal, (ca) dânșii = circumstanțial de mod
7. Tabloul a fost pictat de cei trei.
8. Că sunt șchiop.
9. Cățelușul consideră că are doar trei picioare, pentru că pe al patrulea nu îl poate folosi
în deplasarea normală. Acest lucru îi afectează capacitatea motrice, fiind nevoit să se
miște într-un mod impropriu, prin intermediul unor salturi mici, care îi îngreunează
timpul și viteza de deplasare.

educative ale unui basm cult, aparținând genului epic, inclus în programa de examen.

o evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea basmului
cult selectat în genul literar menționat;
o indicarea a două valori educative ale basmului cult selectat;
indicate;
o exprimarea unei opinii cu privire la modul în care pot fi utilizate aceste
valori educative ale basmului cult.
Făt-Frumos din lacrimă

de Mihai Eminescu
Basmul Făt-Frumos din lacrimă, de M. Eminescu, a fost publicat în 1870 în revista Convorbiri
literare. Tema basmului este lupta dintre bine și rău, luptă în care binele învinge răul. Autorul preia
motive din basmele populare, de exemplu, împăratul fără urmași, iubirea și prietenia, la care adaugă
aspecte mai profunde, specifice romantismului, cum ar fi relația dintre om și timp, viață și moarte,
cosmic și terestru. Autorul folosește o altă caracteristică a basmului, miraculosul, pentru a introduce
aspecte care nu există în viața reală. Făt-Frumos poate să schimbe mersul timpului. Dacă în celelalte
opere ale sale, timpul este cel care limitează soarta și potențialul uman, în acest basm el este folosit în
favoarea omului, contribuind la îndeplinirea aspirațiilor sale.
Personajele sunt diferite de cele specifice basmelor populare. Aura eroică a personajului principal este
diminuată, Făt-Frumos este înzestrat cu puteri supranaturale, însă are și puternice trăsături umane,
fiind asemănat mai mult cu o ființă umană obișnuită. Este perfecționist și exigent, cere să i se facă alt
buzdugan, împrumută chiar trăsăturile flăcăului de la țară, îmbrăcat în haine de păstor. În realizarea
personajelor autorul folosește și alte tehnici. Apare, de exemplu, deformarea grotescă a unor
personaje, cum este cazul Genarului. Prin Genar, autorul prezintă dragostea părintească dusă la
extrem, ca o exemplificare a faptului că și un lucru bun, dar exagerat, devine negativ. Aceste aspecte
și faptul că FătFrumos din lacrimă are un autor cunoscut, care imprimă operei concepția și
originalitatea sa, demonstrează forma cultă a basmului.
Din întâmplările prin care trece Făt-Frumos se desprind câteva ilustrații importante pentru copii:
valoarea prieteniei, importanța colaborării și a perseverenței. Deși Făt-Frumos pleacă de acasă
hotărât să se lupte cu unul dintre vecinii împărăției, preluând sentimentele negative ale tatălui său față
de acesta, el își dă seama că e mai bine să abordeze situația cu înțelepciune, făcând din dușmanul
său un prieten, ei devenind ,,frați de cruce”, legământ pe care și-l respectă cu onoare. Din exemplul
său, copiii pot înțelege de ce nu e bine să răspundă cu violență atunci când apar neînțelegeri sau să
acționeze violent când sunt provocați, evitându-se astfel situațiile de bullying. Din secvența în care
împăratul țânțarilor și împăratul racilor, alternativa la albinele și furnicile din basmele populare, îl ajută
pe Făt-Frumos, pentru că și el îi ajutase mai înainte, copiii pot înțelege de ce e bine să se ajute între ei
la activități. Faptul că Făt-Frumos a luptat până a reușit îi va motiva pe cei mici să fie perseverenți și
să reia o activitate de mai multe ori, în loc să o abandoneze atunci când nu reușesc imediat. Pentru
dezvoltarea acestor calități e nevoie să li se reamintească frecvent copiilor aceste exemple când se
află în situații concrete de viață: de exemplu, când se ceartă, o scurtă convorbire pornind de la
întrebarea ,,Ce ar face Făt-Frumos în această situație?” ar putea rezolva problema, ajutând copiii să-și
găsească singuri soluții, fără să fie nevoiți să reacționeze doar după cum sunt îndrumați de adulți.
Considerăm că vizionarea unor piese de teatru sau scurte videoclipuri cu subiectul basmului pot ajuta
copiii să înțeleagă mai bine emoțiile trăite de personaje, datorită interpretării unor actori profesioniști.
După ce s-au familiarizat suficient de bine cu povestea, ei pot fi implicați în exerciții de repovestire,
care le dezvoltă capacitatea de a prezenta în ordine logică succesiunea întâmplărilor, fără a avea
pretenția să fie neapărat cea corectă, mai ales dacă vârsta lor e mică. În cadrul unor serbări, copiii pot
interpreta personajele preferate, recitând scurte roluri în versuri accesibile nivelului lor. Orice copil, la
vârsta preșcolară, este atras de Făt-Frumos și de Ileana Cosânzeana. Costumația și importanța
momentului în care ei înșiși intră în pielea personajelor le oferă copiilor satisfacția asemănării cu
personajele pe care le apreciază, motivându-i să învețe din poveștile de viață ale acestora.

și creativ, ce are ca formă de realizare jocul liber; nivel de studiu: 3 – 4 ani.
Apelați la cunoștințele copiilor despre caracteristicile unor obiecte localizate în spaţiul înconjurător.
Luați în considerare următoarele repere: menționarea a trei dintre etapele activităţii precizate;
descrierea lor.
Jocul liber, prin definiție, stă sub semnul dorinței de (re)creație a unui copil atât pentru a-și îndeplini
nevoia de bunăstare emoțională, cât și pentru a se (re)descoperi în relație cu alte ființe, cu lucruri din
mediul înconjurător sau chiar cu sine în timpul activității ludice individuale. În cuvinte simple, aceasta
este activitatea de-a lungul căreia micuțul își manifestă vădit spiritul nesupus vrând să cucerească noi
spații de joacă, de exprimare și de (auto)formare. La baza lui să puterea copilului de a-și imagina
acțiuni pe care singur sau în compania partenerilor de joc, unele care îi dau energia de a crea scenarii
în afara unor reguli stabilite de o terță persoană. În altă ordine de idei, jocul liber este prima formă de
activitate a copilului în care îi observăm natura în stare pură. Fără reguli și limite impuse, acesta se
lasă animat de propriile dorințe de factură ludică și de potențialul creativ (nativ/dobândit), neștiind că
astfel se (auto)educă și că se află sub imperiul principiului învățării bazate pe joc.
Conform planului de învăţământ pentru educația timpurie, forma de realizare propusă aici face parte
din categoria jocurilor și activităților liber alese. Aceasta se poate îmbina cu celelalte două mari tipuri
prevăzute în planul menționat: activitățile specifice domeniilor experiențiale și cele pentru dezvoltare
personală. Firește, modul lor de integrare depinde foarte mult de tactul pedagogic al educatoarei și de
spiritul său inovativ.
Ultimul enunț din preambul ne trimite cu gândul la conținuturile cuprinse în domeniul de dezvoltare
cognitivă și cunoașterea lumii. Mai departe, acesta ne dirijează spre dimensiunile dezvoltării din sfera
lui. În virtutea lor, prin joc liber desfășurat pe fondul conținutului indicat, preșcolarul poate fi învățat să
arate trăsăturile structurale și funcționale ale lumii înconjurătoare.
Iar fiindcă acționăm în cadrul domeniului experiențial Estetic și creativ, abordat prin joc liber, e
imperios necesar să ne referim și la câteva dimensiuni ale dezvoltării privitoare la anumite capacități și
atitudini în învățare. În contextul lor, copilul își pune creativitatea în valoare în diverse circumstanțe,
acestea putând fi unele practice, dialogate, muzicale și dansante.
După întâlnirea de dimineață, în mijlocul sălii, educatoarea expune câteva obiecte întâlnite în mediul
familiar; mai exact, instrumente de percuție și corpuri ce produc sunete prin loviri ușoare. De pildă,
instrumente din trusa cu jucării muzicale (xilofon, trianglu, castaniete, tobă), vase din bucătăria lor de
joacă și unelte care imită munca în grădină. Acesta este momentul în care li le captează preșcolarilor
atenția. Pe fondul unui dialog plăcut, se reactualizează cunoștințele acumulate de-a lungul unor jocuri
de rol și al unora muzicale. Educatoarea invită câte un copil să își aleagă un obiect din mulțime, dar și
locul din care le va atrage tuturor atenția cu sunetele provocate de bătăile ușoare în acesta. Copiii
stau așezați sub formă de cerc, având eșarfe la ochi. Ei ascultă pașii fiecărui coleg și sunetele
provocate de obiectul pe care îl lovește în mod repetat. Apoi, ei trebuie să indice locul din care s-au
auzit sunetele și să recunoască obiectul manipulat. În secvența următoare încep jocurile de rol
organizate ad-hoc. Prin urmare, potrivit propriilor voințe, copiii își iau lucruri din categoriile amintite și
formează trei grupuri medii de joacă. Membrii fiecăruia sunt liberi să își aleagă direcția în care vor
duce ideea activității ludice. De exemplu, într-un grup, unii copii își atribuie roluri de muzicanți și de
dansatori, într-altul, roluri de bucătari, iar într-altul, roluri de grădinari. Spre finalul jocului desfășurat în
fiecare grup, copiii sunt determinați să le dea obiectelor alte întrebuințări. Exemple: Trianglul devine
șablon de desenat triunghiuri. Grebluța devine pieptăn pentru netezirea ciucurilor covorului. Vasele
întoarse devin tobe. Iar la finele jocului, în virtutea conținutului tematic, copiii sunt învățați unde și cum
să își depoziteze lucrurile pentru menținerea ordinii – în cazul de față, cutia cu jucării muzicale, lădița
cu uneltele de grădinărit, sertarele și dulapurile de vase.
În momentul de reflecție asupra a ceea ce s-a petrecut secvențial în prima parte a zilei, educatoarea
dirijează conversația spre caracteristicile lucrurilor manipulate. La alegere, copiii prezintă frontal câte
două caracteristici ale unui obiect folosit jucându-se. Ulterior se rețin și ideile concluzive.
Pe firul următoarei mențiuni, revenim la linia de start a temei noastre. Considerăm că domeniul
experiențial precizat este bine ales în concordanță cu tipul jocului propus. Demersul îi lasă copilului
libertatea să își etaleze creativitatea în activități diverse, acestea putând fi de natura celor enumerate
sau chiar artistico-plastice, euritmice și narative.
Știind înspre câte laturi psihopedagogice, didactice și curriculare se pot lesne direcționa conversațiile,
credem în reușita educatoarei de a sădi în copii valențele formativ-creative ale jocului liber. Deoarece
sunt foarte puternice, ele pot reprezenta, în orice situație de învățare, reale oportunități de dezvoltare.
Ne referim atât la dezvoltarea personală a copilului, cât și la creșterea capitalului intelectual, aflat în
sfera competențelor ultimului secol. În susținere, invocăm trei principii prevăzute în curriculumul pentru
educația timpurie: al individualizării, al învăţării bazate pe joc, al diversităţii contextelor şi al situaţiilor
de învăţare. Așadar, activitatea se organizează ţinând cont de nevoile copilului și de ritmul în care se
dezvoltă, ceea ce înseamnă că el are dreptul să aleagă jocul și modul în care acesta decurge. Prin
joc, el crește natural influențat fiind de aceste aspecte vitale: cognitiv, socio-emoţional și motric.
2. Redactați un eseu, de 300-600 de cuvinte, în care să abordaţi tema privind rolul
convorbirii în dezvoltarea preșcolarilor. Pe durata alcătuirii lui, vizați următoarele
aspecte:
 prezentarea valenţelor formative ale convorbirii, din perspectiva dezvoltării
preșcolarilor;
 descrierea unei activități de convorbire, semnificative pentru dezvoltarea preșcolarilor;
 exprimarea unui punct de vedere propriu, argumentat, cu privire la rolul acesteia în
dezvoltarea preșcolarilor.
Convorbirea este metodă didactică prin care se urmărește dezvoltarea capacității preșcolarilor de a se
exprima în mod independent, folosind cuvintele din vocabular, însușite în cadrul lecturilor sau a altor
activități. Observăm o interdependență între lectură și convorbire. Prin lecturarea poveștilor de
educator, preșcolarul își formează un anumit vocabular pe care îl folosește pe durata convorbirii.
Aceasta implică folosirea informațiilor însușite în activitățile precedente și se organizează în grupe mai
mici de preșcolari, în special în cadrul grupei mari.
Pentru a fi eficientă, convorbirea trebuie planificată din timp și să corespundă intereselor copiilor.
Tema trebuie să fie cât mai atractivă și să se respecte principiul accesibilității, să vizeze cunoștințele
de asimilat, exersat sau evaluat. Tot pentru sporirea gradului de eficiență se recomandă și îmbinarea
acesteia cu dramatizarea sau cu o anumită situație de viață.
Convorbirile se pot clasifica după două mari criterii: tematică și scopul didactic. Din punctul de vedere
al tematicii, avem convorbiri ce privesc mediul înconjurător (anotimpuri, despre animale, plante); conv
orbiri referitoare la viața de zi cu zi, acestea având și un caracter moral; convorbiri despre problemele
vieții sociale, despre întrajutorarea semenilor, despre respectul față de părinți și de cei din jur, de viitor
ii profesori, de autorități; convorbiri despre diferite opere literare lecturate. Din punctul de vedere al sc
opului didactic, avem convorbiri cu rol în fixarea cunoștințelor, în sistematizarea și verificarea lor.
Această activitate are o structură formată din trei momente distincte. Primul moment îl reprezintă
organizarea activității și presupune pregătirea unui anumit cadru pentru buna desfășurare a activității.
Al doilea moment îl constituie desfășurarea propriu-zisă a activității. Această etapă se divide în alte
două elemente: introducerea în activitate și convorbirea propriu-zisă. Introducerea în activitate
presupune prezentarea unui element declanșator, o situație, o problemă, o ghicitoare, o povestire, o
pildă, un citat, un proverb, un joc de rol. Convorbirea propriu-zisă constă în întrebările succesive
adresate de educatoare și în răspunsurile copiilor. Ultimul moment este încheierea activității; are un rol
concluziv. Copiii extrag concluzia din discuție, își însușesc eventualele noțiuni noi și un mic feedback
pentru activitățiile viitoare.
Din punctul nostru de vedere, convorbirile sunt activități foarte utile în dezvoltarea limbajului și a
capacității de interrelaționare a preșcolarilor. Ele sunt ideale în vederea atingerii acestui țel. Prin
urmare, se cere ca educatoarele să pună mult accent pe acest lucru. Ar trebui să urmăm exemplul
învățământului din alte țări. Copiilor li se cere mereu să își argumenteze opiniile și să le dezbată.
Convorbirile din cadrul învățământului preșcolar constituie un prim pas pentru dezbaterile de mai
târziu.
În primul rând, prin convorbiri se formează sau se dezvoltă sentimente și atitudini morale. Copiii sunt
încurajați să analizeze situațiile prezentate de educatoare în cadrul introducerii. De exemplu, copiilor li
se poate povesti o situație concretă. Să presupunem că ne întâlnim cu un om care are nevoie de
ajutor în drum spre casă. Acesta este rănit și nu se poate ridica. Ce trebuie să facem? Aceste întrebări
declanșează discuții cu caracter filantropic, idee de care copiii trebuie să fie conștientizați din vreme.
În al doilea rând, convorbirile creează cadrul perfect pentru afirmarea opiniei personale și pentru
dezvoltarea atenției voluntare. Copiii sunt mult mai activi și mai deschiși în cadrul învățământului
primar dacă, în timpul grădiniței, educatoarea a pus accent pe libera exprimare. Informațiile trebuie
trecute prin filtrul gândirii înainte de a fi asimilate. (Asimilarea mecanică duce la uitarea rapidă a
informațiilor. De exemplu, conform unui studiu de caz, s-a dovedit că oamenii asimilează mai rapid
informațiile dacă sunt dezbătute în cuvinte simple și proprii, în diverse discuții.)
Așadar, convorbirile sunt ample activități de dezvoltare și evaluare a limbajului. Știm că dialogul
presupune un emițător și un receptor. Exersându-și abilitățile de comunicare prin convorbiri, copiii
învață să devină și ei emițători. Astfel își depășesc condiția de simpli receptori pasivi. Încercând să
răspundă, ei își însușesc anumite structuri gramaticale și își îmbogățesc lexicul. Este un fapt care se
va resimți pe tot parcursul educațional.
TESTUL 6
- Uite ce, a spus rândunica, acuși vine iarna și eu mă duc în țările calde; nu vrei să vii cu mine? Te
iau în spate. Numai să te legi de mine cu cingătoarea; și așa scăpăm și de sobolul cel urâcios și de
hruba lui și plecăm departe, peste munți, în țările calde, unde soarele strălucește mai tare decât aici și
toată vremea e numai vară și sunt o mulțime de flori frumoase. Hai cu mine, Degețică scumpă, tu,
care m-ai scăpat de la moarte când zăceam în hrubă!
- Da, vin cu tine, a spus Degețica, și atunci rândunica a luat-o în spate. Fetița și-a întins picioarele pe
aripile păsării, s-a legat strâns cu cingătoarea de-o pană mai tare și rândunica s-a ridicat în înaltul
cerului, peste păduri și peste ape, sus, deasupra munților celor mari, pe care-i veșnic zăpadă.
Degețicăi îi era frig, dar s-a băgat pe sub penele calde ale păsării și a rămas numai cu capul afară, ca
să vadă toate minunățiile peste care zbura.
(Hans Chriastian Andersen – Degețica)
* sobol = cârtiță
* hrubă = cavitate subterană
1.
sus:
1.
1.
1. Transcrieți, din al doilea paragraf al textului dat, două
cuvinte care conțin diftongi și un cuvânt care conține
vocale în hiat.
2. Rescrieți, din text, enunțul care conține semnul întrebării
și precizați rolul acestui semn în enunțul respectiv.
3. Precizați câte un antonim potrivit pentru sensul din text al
cuvintelor subliniate: în spate, departe, moarte.
4. Construiți un enunț în care să utilizați unul dintre
omonimele cuvântului vii.
5. Construiți un enunț în care cuvântul vin (vin cu tine…) să
aibă o altă valoare morfologică decât cea din text,
precizând-o.
fiecare dintre cuvintele subliniate în
secvența: unde soarele strălucește mai tare decât aici și
toată vremea e numai vară și sunt o mulțime de
flori frumoase.
7. Precizați valoarea morfologică și gradul de comparație al
cuvântului tare din secvența: soarele strălucește mai
tare.
8. Rescrieți o propoziție incidentă din textul dat.
fragmentului: Hai cu mine, Degețică scumpă, tu, care m-
ai scăpat de la moarte când zăceam în hrubă!
1.
culte, aparținând genului epic, incluse în programa de examen.
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea poveștii culte selectate în
 indicarea a două valori educative ale poveștii culte selectate;
ale poveștii culte selectate.

1. Pentru domeniul experiențial Om și societate, nivel de studiu: 3 – 4 ani, prezentaţi cele
trei etape ale unei activităţi de învățare, realizabile prin jocul de comunicare, într-un
microgrup. Folosiți cunoștințele copiilor despre ascultarea activă. Țineți cont de aceste
repere:
 menționarea etapelor activității;
2. Scrieți un eseu argumentativ, de 300-600 de cuvinte, având ca temă rolul lecturii în
dezvoltarea personală a preșcolarilor. În acest sens, evidențiați următoarele
aspecte:
 rolul acestei activități de învățare, respectiv al jocurilor propuse pentru familiarizarea
copiilor cu noțiunea de „bibliotecă”;
 prezentarea valențelor (in)formative și creative ale unei activități specifice, pe fondul
unui exemplu dat;
 argumentarea punctului propriu de vedere în contextul dat.
TESTUL NR. 6
A. 1. cingătoarea, numai = cuvinte cu diftongi, minunățiile = hiat
2. ,,nu vrei să vii cu mine?” Semnul întrebării are rolul de a marca intonația specifică unei
interogații.
3. în spate ≠ în față, departe ≠ aproape, moarte ≠ viață
4. Aseară au intrat vulpile în vii. (varianta 1) Au rămas puțini pui vii. (varianta 2)
5. Am cumpărat o sticlă de vin. (vin = substantiv comun)
6. valoarea morfologică: soarele = substantiv comun, sunt = verb predicativ, frumoase =
adjectiv funcția sintactică: soarele = subiect, sunt = predicat verbal, frumoase = atribut
adjectival
7. adverb, gradul comparativ de superioritate
8. ,,a spus rândunica”
9. Rândunica își amintește că Degețica a îngrijit-o și a scăpat-o de la moarte când era
rănită. Între ele s-a legat o relație frumoasă de prietenie exprimată prin
expresia ,,Degețică scumpă”. Acum, rândunica o îndeamnă pe Degețica să vină cu ea
pentru a o scăpa din situația dificilă în care se află.

le unei povești culte, aparținând genului epic, incluse în programa de examen.
Fata babei și fata moșneagului

de Ion Creangă
I. Creangă dezvoltă o semnificativă activitate literară în perioada clasică, cu implicații
deosebite în literatura pentru copii. În povestea Fata babei și fata moșneagului el
abordează, prin contrast, două concepții despre viață: cea a omului bun și harnic care
se bucură de rezultatul muncii lui și cea a omului rău și leneș, invidios pe realizările
celuilalt.
Contrastul dintre cele două fete asigură echilibrul operei și sintetizează morala poveștii: numai munca
cinstită, orientată în favoarea celorlalți este răsplătită și aduce satisfacții, lenea aducând numai
necazuri. Cele două fete sunt prezentate într-un stil clasic, prin antiteză, demonstrând că faptele
omului descoperă ce e în inima lui, dovedind totodată o bună cunoaștere a caracteristicilor poporului.
Despre fata moșneagului se spune că ,,de făcut treabă, nu cade coada nimănui”. Referitor la fata
babei apare precizarea ,,mai ușor ar putea căpăta cineva lapte de la vaca stearpă decât să se
îndatorească o fată alintată și leneșă”. Prin aceste precizări, autorul transmite un mesaj important și
părinților, aceștia fiind responsabili de educația pe care o oferă copiilor lor.
În desfășurarea întâmplărilor se întrepătrund elemente reale și fantastice. Elementele din lumea reală
primesc atribute fantastice: cățelușa poartă la gât o salbă de galbeni, părul ,,s-a făcut de o mie de ori
mai înalt de cum era, de-i ajunsese crengile în nori”. Deși Fata babei și fata moșneagului are multe
aspecte specifice basmului, ea este, totuși, o poveste datorită dimensiunii mai reduse și numărului mai
mic de personaje, comparativ cu basmul. Este o poveste cultă, deoarece are un autor cunoscut. Spre
deosebire de poveștile populare, în care personajele au calități fantastice, aici sunt prezentate
personaje cu calități și defecte. În plus, personajul principal este lipsit de puteri supranaturale.
Fata babei și fata moșneagului este un text atractiv și accesibil copiilor. Poveștile contribuie la
apropierea copiilor de universul cărților, lucru ce trebuie dezvoltat încă de la vârsta preșcolară, chiar
dacă ei nu știu să citească, pentru că acestea influențează pozitiv dezvoltarea morală a copiilor,
punând bazele unui caracter frumos. Alături de fata moșului, copiii își vor dezvolta sentimente de
apreciere, milă și respect. Bineînțeles că nu își vor dori să se asemene cu fata babei și, de aici, vor
învăța să evalueze singuri ce e bine și ce e rău și cum trebuie să se comporte.
După lectura educatoarei, aceste valențe educative pot fi dezvoltate în activități de repovestire,
folosind ca material didactic imagini clare cu secvențe din poveste. Cadrul didactic trebuie să dirijeze
observația copiilor de la elementele din planul apropiat către cele din planul depărtat. Se încurajează
mai multe variante de exprimare și se urmărește ca enunțurile copiilor să fie înlănțuite după modelul
unui text, cu introducere, cuprins și încheiere.
În cadrul unei activități integrate, copiii pot continua să învețe practic prin activități liber alese la
centrele de interes. La centrul Arte, pot modela din aluat plăcinte, la centrul Construcții pot construi din
piese de lego sau din cuburi cuptorul pe care l-a reparat fata moșneagului, la Științe pot descoperi cu
ajutorul enciclopediilor cum să îngrijească o cățelușă, în cadrul Jocului de rol pot intra în lumea
poveștii, imaginându-și că discută cu personajele din poveste, iar la Bibliotecă pot răsfoi cărți cu
povestea ilustrată. Copiii vor fi încurajați să dovedească hărnicie strângând jucăriile după ce se joacă
la grădiniță, iar printr-un dialog cu familia, pot fi încurajați să continue și acasă acest obicei sau să îi
ajute pe părinții lor la alte treburi gospodărești.
Gândindu-ne la aspectele mai sus menționate, însă fără a ne limita la acestea, conchidem că Fata
babei și fata moșneagului este o poveste care poate fi folosită cu succes în activitățile educative din
învățământul preșcolar.


1. Pentru domeniul experiențial Om și societate, nivel de studiu: 3 – 4 ani,
prezentaţi cele trei etape ale unei activităţi de învățare, realizabile prin
jocul de comunicare, într-un microgrup. Folosiți cunoștințele copiilor
despre ascultarea activă. Țineți cont de aceste repere:
 menționarea etapelor activității;
Jocul de comunicare constă în exerciții specifice menite să îmbunătățească abilitățile de receptare și
de redare a mesajelor orale, respectiv a celor de comunicare eficientă. Denumirea lui ne duce cu
gândul la domeniile dezvoltării copilului, enumerate în curriculumul pentru educația timpurie. Jocul în
cauză se poate încadra în cel privind dezvoltarea limbajului, a comunicării și a premiselor citirii și
scrierii. Noi ne oprim doar asupra primelor două aspecte, întrucât implică ascultarea, vorbirea și
interacţiunea. Le avem în vedere numai pe acestea în contextul dat, fiindcă, privind abordarea pe
termen lung, realizăm că se oglindesc în programa disciplinei Limbă și comunicare, clasa pregătitoare
– clasa a II-a. Ca atare, e cu atât mai bine dacă obișnuim din vreme copiii cu ceea ce reprezintă
comunicarea constructivă. Iar în accepțiunea noastră, pe aceasta o formăm respectând reguli de
vorbire eficientă. Le punctăm pe cele mai importante: ascultarea activă (vorbirea pe rând, ascultarea
interlocutorului) și păstrarea ideii. Dacă le transmitem potrivit principiului accesibilității, formăm
comportamentul în baza căruia copilul va fi capabil să recepteze și să redea mesaje verbale în
contexte de comunicare cunoscute. Ultimul enunț ne introduce în sfera dimensiunilor domeniului de
dezvoltare vizat. Cu prima dintre ele în minte, punem preșcolarul în fața situației de a se familiariza cu
tehnicile de comunicare receptivă. În virtutea lor și cu sprijinul educatoarei, el exersează ascultarea
activă, scopul fiind înțelegerea și receptarea mesajului.
Gândind la cele de mai sus, în propria viziune, tema abordabilă în cadrul domeniului experiențial Om
și societate face parte din conținutul despre actele de vorbire. Se pot alege asemenea subiecte: a
saluta persoane cunoscute, a se prezenta, a identifica un obiect, o persoană, a formula o rugăminte.
Primele două momente importante – captarea atenției și reactualizarea cunoștințelor – curg de-a
lungul secvenței în care copiii văd marionete salutându-se și prezentându-se. E un model sugerat de
urmat în vreme ce se desfășoară efectiv activitatea de învățare. Despre aceasta vorbim în continuare.
După vizionarea secvenței, copiii lucrează în perechi, formă în care inițiază scurte dialoguri asemeni
celor de dimineață. Ne referim la momentul în care, la prima oră, se întâlnesc pe holul grădiniței. Apoi,
li se cere să procedeze la fel cu colegii din grupele superioare. Ba mai mult, ei sunt învățați să
adreseze întrebări despre numele și vârstele lor. Totodată, ei sunt încurajați să păstreze un ton
prietenos, ceea ce înseamnă că astfel se creează premisele comunicării formale (în termeni politicoși).
Ulterior, organizați în grupuri mici, copiii vorbesc despre o serie de obiecte observate în niște ilustrații
expuse. Observarea se realizează în scopul identificării acelor obiecte. Succesiv, ei verbalizează, fapt
din care deducem că primează ascultarea activă. Ascultându-se reciproc, ei au ocazia să afle detalii
despre lucrurile supuse atenției voluntare. Acesta reprezintă contextul în care educatoarea invită copiii
pe terenul psihologiei din dorința de a le forma atenția, parte din procesele psihice afectiv-reglatorii.
Opinăm că, învățându-se de mici să fie atenți la amănuntele prezentate de interlocutor, ei pot
descoperi în acestea și aspecte care stârnesc interesul. Astfel, ei învață și să își cultive curiozitatea
față de lucruri ce umplu viața de zi cu zi și mediul înconjurător. Plastic vorbind, atenția voluntară și
curiozitatea sunt precum pietrele de temelie pe care se pot clădi lucruri durabile. Motivația este un bun
exemplu în acest sens. Ultima idee ne readuce pe firul ascultării active. Constant exersată/dezvoltată,
aceasta favorizează autoînvățarea. E așa, fiindcă ascultătorul, pe de o parte, recepționează
informațiile care îl preocupă, iar pe de altă parte, își fixează în minte ceea ce consideră că merită
aprofundat. Prin urmare, vedem legătura creată între ascultare activă, voință, motivație (intrinsecă) și
(auto)învățare de calitate. Mai mult, vedem și legătura implicită cu respectul reciproc, vital în relațiile
de comunicare, de cooperare și de socializare.
În condițiile în care valorificăm primul subdomeniu vizat – dezvoltarea limbajului și a comunicării - în
scopul formării abilităților de comunicare receptivă și, implicit, eficientă, ne putem gândi la exercițiile
de comunicare expresivă. La finalul unei serii de astfel de exerciții, copilul poate dovedi faptul că
înțelege un mesaj oral, folosindu-și emoțiile și ideile. Aceste tipuri de comunicare își vor demonstra
utilitatea în timp.
Readucem în discuție activitatea pe care o întrezărim astfel în încheiere:
Stând în semicerc, copiii urmăresc secvențe în care copii de grupa mare exersează principalele
formule de salut și de (auto)prezentare. E o modalitate potrivită în care se reiau informațiile în interesul
fixării lor. Transferul realizat dirijează firul conversației spre concluziile zilei.
Ne dăm seama că întreaga activitate a fost și despre educarea limbajului, în sensul corectării
pronunției anumitor sunete ori cuvinte și al îmbogățirii vocabularului. În loc de final, spunem că, deși
pare banal, jocul propus aici poate contribui la îmbunătățirea abilităților de exprimare corectă, clară și
completă. Între exprimare și comunicare există liantul de natură socio-emoțională; este liantul fără de
care nu se pot construi punți între oameni, indiferent de vârstele lor. Pe scurt, este ceea ce numim
relație benefică cu semenii.
1.
2. Scrieți un eseu argumentativ, de 300-600 de cuvinte, având ca
temă rolul lecturii în dezvoltarea personală a preșcolarilor. În acest
sens, evidențiați următoarele aspecte:

o rolul acestei activități de învățare, respectiv al jocurilor propuse pentru
familiarizarea copiilor cu noțiunea de „bibliotecă”;
o prezentarea valențelor (in)formative și creative ale unei activități
specifice, pe fondul unui exemplu dat;
o argumentarea punctului propriu de vedere în contextul dat.
Lectura joacă un rol important în dezvoltarea psiho-emoțională a preșcolarilor și în pregătirea lor
pentru succesiune de etape prin care vor trece pe tot parcursul procesului lor de maturizare. Astăzi se
pune atât de puțin accent pe lectură, pe studiu, pe însușirea unor cunoștințe prin muncă sistematică.
Societatea de azi este acaparată de tehnologie în detrimentul liniștii oferite de lectură. Parcă totul se
învârtește cu o rapiditate ciclică spre niciun sens. Uităm să acordăm atenție lucrurilor care sunt cu
adevărat liniștitoare. Unul dintre acestea este, cu siguranță, lectura.
Tocmai această dragoste de lectură trebuie trezită în inimile copiilor, dragoste pe care părinții uită
adeseori să o insufle. Prin urmare, educatorilor le revine sarcina să le transmită copiilor setea de
lectură. Ei pot realiza acest lucru prin metode și mijloace de învățare adecvate. Cartea ar trebui să
devină prietena copilului încă de la cea mai fragedă vârstă. Dragul de carte ar trebui să prindă rădăcini
înainte ca micuțul să învețe să citească prin efortul susținut al adulților. Cartea le satisface copiilor
dorința de a descoperi realitatea înconjurătoare, de a afla răspunsuri la multe dintre problemele lor.
Grădinița joacă un rol crucial în scopul marcării importanței lecturii.
În cadrul grădiniței se poate amenaja o mică bibliotecă unde să fie chemați copii și să li se citească
povești și basme. Acest lucru ar fi foarte util, având în vedere că preșcolarii se vor familiariza astfel cu
atmosfera bibliotecii. Peste timp, când vor învața să citească, ei vor căuta să intre în bibliotecile
școlare. Grupele mari ar putea fi duse într-un tur al bibliotecii doar pentru a vedea și ei bogăția
găzduită de aceasta.
În viziunea personală, gustul de lectură se formează din fragedă copilărie, așa cum se formează
pasiunea pentru un anumit sport. Lectura este prezentă încă din primii ani, când părintele le citește
copiilor povești înainte de a adormi. Părintele se bucură și el de acest moment de relaxare, de
retrăirea copilăriei lui. La fel și educatoarea care preia această sarcină de a pune tot mai mult accent
pe lectură pe măsură ce copilul crește. De pildă, la finele grupei mari, aceasta le poate dărui copiilor
câte un abecedar.
În primul rând, o carte bună îmbogățește cunoștințele preșcolarilor. Din lectură ei pot afla multe
informații ce privesc mediul înconjurător, științele, arta, istoria etc. Ascultând lecturarea unor
povestioare, ei pot să își cunoască patria, moșii și strămoșii lor. Ei pot să își însușească exemplele lor,
pot să distingă binele de rău, fapt care le dezvoltă gândirea critică. Par lucruri relativ simple, dar sunt
esențiale.
În al doilea rând, dacă poveștile sunt bine alese de educator lectura le poate insufla copiilor valori
morale deosebite. De exemplu, dintr-o povestioară, copiii pot învăța cât de mare este iubirea mamei și
cât de important este să o ascultăm, să o iubim și să o prețuim. Din cărți se pot învăța lecții de viață
deosebite. Există o expresie: Omul înțelept învață din greșelile altora, iar omul neînțelept nu învață nici
din greșelile lui. Lectura ne ajută nu doar să ne îmbogățim cunoștințele, ci și să învățăm lecții de viață,
în lipsa cărora am avea multe neajunsuri.
Fără îndoială, lectura constituie un factor vital în formarea și dezvoltarea intelectuală, morală și psihică
a preșcolarilor. Ei trăiesc vremuri în care rapiditatea și volumul informațiilor asimilate atinge apogeul. E
atât de important să îi ajutăm să deprindă cât mai multe obiceiuri bune, să își însușească prin exercițiu
și prin mijloace de motivare dragostea pentru lectură. Fără aceasta și fără cunoaștere, omul se
lipsește de multe răspunsuri la propriile sale întrebări existențiale, se afundă în indiferentism. Dar omul
care iubește să citească învață că fiecare faptă are un rost și că viața este o bogație.
TESTUL 7
Vă spun ca să știți și voi: cuvintele care îmi trebuie pentru povești le scot din călimară.
Într-o zi, un cuvânt nu vru să iasă afară. Tot ciocănind disperat în sticlă cu penița, din călimară ieșiră
cuvintele: Politețe, Hărnicie, Prietenie.
- Hai, spune-ne ce cauți!
- Îl caut pe ,,Nu”. Fără el nu pot termina povestea.
- Pe ,,Nu”? L-a luat o fetiță în brațe și nu-i mai dă drumul.
- Dacă, de pildă, vorbi cuvântul Hărnicie, îi spune mama: ,,Pune masa!” sau ,,Adu apă!”
sau ,,Mătură!”, fetița spune că nu poate; are pe ,,Nu” în brațe.(...).
- Și unde stă fetița care l-a luat pe ,,Nu” în brațe? întrebai eu.
- Te conducem noi, se oferiră cele trei.
Deși era târziu, o găsirăm dormind. ,,Nu” din brațe era însă treaz.
- Nu mă întorc! zise el. Nicăieri n-am dus-o mai bine ca-n brațele acestei fetițe. Nu merg cu tine, nu,
nu, nu!
(Octav Pancu-Iași – Fetița care l-a luat pe ,,Nu” în brațe)
1.
sus:
1.
1.
1. Transcrieți, din textul dat, trei cuvinte care conțin doar
câte o vocală.
2. Explicați scrierea cu majuscule a cuvintelor: Politețe,
Hărnicie, Prietenie.
3. Precizați câte un sinonim potrivit cu sensul din text al
cuvintelor subliniate: vru, termina, conducem.
4. Alcătuiți câte un enunț în care să folosiți cuvintele l-
a și nu-i.
5. Construiți un enunț în care cuvântul era să aibă o altă
valoare morfologică decât cea din text, precizând-o.
6. Contrageți o propoziție subordonată atributivă din textul
dat.
7. Alcătuiți un enunț în care substantivul drumul să aibă
funcția sintactică de atribut substantival genitival.
8. Transcrieți, din textul dat, o propoziție subordonată
circumstanțială de scop.
fragmentului: – Dacă, de pildă, vorbi cuvântul Hărnicie, îi
spune mama: ,,Pune masa!” sau ,,Adu apă!”
sau ,,Mătură!”, fetița spune că nu poate; are pe ,,Nu” în
brațe.
1.
Redactați un eseu, de 300 – 600 de cuvinte, în care să prezentați valențele educative ale
unei creații lirice, incluse în programa de examen, având ca temă natura și viețuitoarele.
literar menționat;

1. Pentru domeniul experiențial Limbă și comunicare, nivel de studiu: 3 – 4 ani, prezentaţi
cele trei etape ale unei activităţi de învățare ce se poate realiza printr-un joc de limbaj.
Utilizați cunoștințele micuților despre sunete și despre comunicarea receptivă. Luați în
considerare următoarele repere: menționarea a trei dintre etapele activităţii precizate;
descrierea lor.
2. Redactați un eseu, de 300-600 de cuvinte, în care să abordaţi tema Variante de
organizare și realizare a jocurilor și activităților liber alese, în lumina abordării
integrate. Vizați următoarele aspecte:
 motivarea includerii lor în managementul activităților de învățare;
 descrierea unei activități exemplificative, gândind la organizarea și realizarea sa;
 exprimarea unui punct de vedere propriu, argumentat, despre necesitatea cunoașterii
temei date.
TESTUL NR. 7
A. 1. spun, merg, scot
2. Aceste cuvinte au fost scrise cu majuscule deoarece, în acest text, au devenit nume ale
unor personaje.
3. vru = dori, termină = sfârși, conducem = însoțim
4. Mama l-a trimis pe George la magazin. Mariei nu-i plac prăjiturile.
5. Copiii au învățat azi despre era glaciară. (era = substantiv comun)
6. Prin contragere, propoziția ,,care îmi trebuie pentru povești” devine ,,trebuincioase
pentru povești” sau ,,necesare pentru povești”.
7. Obstacolul e pe marginea drumului.
8. ,,ca să știți și voi”
9. Harnicia îi spune autorului că fetița refuză să a o ajute pe mama ei la treburi, motivând
că nu își poate folosi mâinile, deoarece trebuie să îl țină pe ,,Nu” în brațe ca și cum
acesta ar fi un bebeluș, pe care trebuie să îl protejeze.
B. Redactați un eseu, de 300-600 de cuvinte, în care să prezentați valențele educative ale
unei creații lirice, incluse în programa de examen, având ca temă natura și
viețuitoarele.

o evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului
selectat în genul literar menționat;
o indicarea a două valențe educative ale creației lirice selectate;
o ilustrarea posibilității de valorificare a celor două valențe educative
indicate;
o prezentarea a două elemente de structură, de compoziție sau de limbaj
ale creației lirice alese (de exemplu: figuri de stil, temă, motiv, imagine
artistică, elemente de versificație, titlu etc.);
o susținerea unei opinii despre modul în care pot fi valorificate valențele
educative ale creației lirice selectate.
Gândăcelul
de Elena Farago
Elena Farago este o poetă apreciată de reprezentanții simbolismului românesc, ale cărei lucrări au
fost recompensate cu mai multe premii naționale și internaționale. Ea a dedicat mai multe volume
celor mici, oferind adevărate lecții de viață, însoțite de o tandrețe copleșitoare.
Gândăcelul este una dintre poeziile care înduioșează orice inimă. Deși tema abordată este una tristă,
sensibilitatea și blândețea care însoțesc prezentarea aceastei ,,mici tragedii”, moartea unui gândăcel
provocată de neascultarea unui copil, dau o notă de optimism poeziei prin hotărârea din finalul ei: ,,Și
zi-le că de-acum ai vrea/Să ocrotești cu bunătate,/În cale-ți, orice vietate,/Oricât de făr-de-nsemnătate/
Și-oricât de mică ar fi ea!”
Prin procedeele artistice folosite, specifice simbolismului (paralelism, repetiție, enumerație, context
gramatical inedit, anumite regionalisme și chiar neologisme), autoarea atinge coardele sensibile ale
inimii de copil, pentru a șlefui un caracter frumos, versurile acestei poezii fiind păstrate în memorie,
chiar și când copilul devine adult.
Poezia este o creație care împletește elemente epice și lirice. În prima parte este prezentată o scurtă
narațiune în care un copil ignorant omoară un gândăcel nevinovat. Sub acest pretext, autoarea
apelează la monologul dramatic, ca procedeu artistic, imaginând dialogul dintre cele două ființe:
gândăcelul și copilul. Autoarea folosește personificarea pentru a reda gândurile și emoțiile acestei mici
viețuitoare. Astfel, gândăcelul invocă similitudinea dintre el și copil: ,,Copil ca tine sunt și eu,/Și-mi
place să mă joc și mie”, suferința lui și a membrilor familiei sale, cerându-i să-i fie milă de el.
Rugămințile gândăcelului rămân neascultate, iar consecința neascultării este iremediabilă, în ciuda
regretelor tardive care îl sperie pe copil. A doua parte a poeziei conține morala care-i conștientizează
pe micuții cititori despre datoria de a proteja orice viețuitoare, oricât de mică ar fi ea. Copiii vor înțelege
că hotărârea copilului vinovat de moartea gândăcelului trebuie să fie și a lor, pentru a evita incidente
asemănătoare.
Pornind de la această situație, preșcolarii vor înțelege și faptul că unele cerințe ale părinților și
educatorilor trebuie ascultate imediat, deoarece acestea nu suportă amânare. În caz contrar,
consecințele dezastruoase vor fi imposibil de reparat. În acest context, copiii pot înțelege mai bine de
ce nu au voie să facă anumite lucruri și că respectarea unor reguli creează un mediu în care toți sunt
în siguranță și se simt bine. În activitățile educative din grădiniță, poezia poate fi utilizată ca text-suport
în activitățile din cadrul domeniului limbă și comunicare în exerciții de povestire, memorare, formulare
de întrebări și concluzii simple. Tema face parte din universul apropiat al copiilor, ei având suficiente
cunoștințe despre acest subiect pentru a putea să își exprime cu ușurință gândurile și sentimentele, în
cadrul unor discuții simple. De asemenea, curiozitatea copiilor poate fi stârnită în cadrul activităților din
cadrul domeniului științe, pentru a descoperi mediul de viață al acestor viețuitoare, nevoile de bază,
rolul lor în ecosistem și, implicit, consecințele distrugerii lor, dar și în activități specifice domeniului
artistic (pictură, origami etc.). În opinia noastră, poezia Gândăcelul, de E. Farago, poate fi un bun
punct de plecare pentru activități educative ce vizează dezvoltarea emoțională și cognitivă a copiilor,
reîntregind aspecte din mai multe domenii experiențiale.

1. Pentru domeniul experiențial Limbă și comunicare, nivel de studiu: 3 – 4 ani, prezentaţi
cele trei etape ale unei activităţi de învățare ce se poate realiza printr-un joc de limbaj.
Utilizați cunoștințele micuților despre sunete și despre comunicarea receptivă.
Ne alegem jocul de limbaj, întrucât vrem să dezvoltăm elementele de construcţie a comunicării de
care copilul se va folosi pe toată durata vieții: vocabularul (cuvântul) și fonetica (sunetele, cu
precădere). În timpul jocului, utilizăm cuvinte și comunicarea receptivă pentru a (re)marca diverse
sunete. Având în vedere vârsta preșcolarilor, acestea sunt, desigur, unele cunoscute din natură și din
mediul familiar. De pildă, sunetele provocate: de căderea ploii, de tunet, de mersul prin apă, de lovirea
apei cu palma, de apa la robinet, de motorul robotului de bucătărie, de motorul mașinii, de șuieratul
trenului ș.a.m.d.
Înainte să descriem activitatea, trecem în revistă domeniul vizat, așa cum regăsim în curriculum pentru
educația timpurie: dezvoltarea limbajului, a comunicării și a premiselor citirii și scrierii. Ținând seama
de specificul conținutului, luăm în considerare numai subdomeniul privind limbajul și comunicarea și,
se subînțelege, dimensiunea de rigoare. În virtutea acesteia se formează comportamentul în baza
căruia copilul va fi capabil să recepteze și să redea mesaje orale în contexte de comunicare
cunoscute. Nu este puțin lucru să îl vedem cum recunoaște sunetele și cum le folosește apoi în diferite
situații de învățare.
Captarea atenției se face pe coloana sonoră a unei înregistrări ce redă o parte din lumea pădurii.
Copiii ascultă păsările și, în joacă, reproduc sunetele acestora. Momentul rezervat reactualizării
cunoștințelor se organizează în baza instrumentelor din trusa muzicală. Apoi, educatoarea îi introduce
în subiect cu ajutorul unor frânturi preluate din creaţia populară destinată celor mici: elemente
folcloristice (cântece-formulă, recitative, numărători). Cu acestea în minte și dirijați corespunzător,
copiii fac aplicații care îi provoacă să identifice sunete din mediul înconjurător și din cel apropiat, iar
apoi, să le imite individual și în grupuri mici. Pornind de la criteriul vârstei, exersarea face posibilă
învățarea prin imitație, aceasta fiind întocmai cu ceea ce reprezintă stadiul preoperațional de
dezvoltare a inteligenței umane (este imperios necesar de creat un mediu stimulativ, căci numai așa
se poate folosi la maximum analizatorul auditiv). După caz, elementele folcloristice propuse sunt
valorificate prin jocuri muzicale, menite fiind să dinamizeze colectivul.
Punctul culminant al activității îl constituie frământările de limbă, alese cu grijă pentru a învăța copiii să
transpună în practică noțiunile primare despre vocale și consoane. Acestea sunt tratate atât separat,
cât și împreună, în varii cuvinte simple. De exemplu, fiecare grup primește ca sarcină ascultarea unor
sunete și recunoașterea lor în timp ce observă niște ilustrații. Deducem că suportul tehnic este dublat
de materialul concret intuitiv – veritabil adjuvant mai ales în cazul copiilor mici. Astfel, se favorizează și
abordarea stilului auditiv de învățare, stil care poate îmbunătăți considerabil comunicarea receptivă.
Dacă îi privim esența, înțelegem că aceasta rezidă în competența de comunicare, din care, contextual,
ne interesează receptarea și redarea mesajelor verbale.
Realizarea transferului se poate face prin sarcini în temeiul cărora micuții trebuie fie să reproducă, fie
să recunoască sunete din cadrul familiei. Distingem câteva asemenea exemple: sunetul unei oale
lovite, al sticlelor ciocnite, al unei cărți căzute/trântite, al ceasornicului.
În opinia mea, jocul de limbaj, prin definiție, este propice pentru creșterea capacității de comunicare
corectă și clară. De vreme ce copiii își însușesc noțiunile fundamentale de fonetică – sunete specifice
limbii române și cuvinte mono– și bisilabice. Totodată, un joc de acest fel dezvoltă ceea ce e și firesc –
limbajul în sine, privit ca proces psihic cognitiv. Progresiv, prin exerciții sistematice și bine structurate,
se dezvoltă constant și celelalte procese colaterale: gândirea, memoria și imaginaţia. Vedem cum
acest complex determină apariția premiselor susceptibile să ridice nivelul inteligenței verbal-lingvistice.
Și nu doar pe al acesteia, ci și al inteligenței spațial-vizuale, întrucât limbajul – proces cognitiv superior
– poate contribui realmente la dezvoltarea reprezentărilor – parte din procesele cognitive senzoriale.
În încheiere, încurajăm folosirea jocului de limbaj ori de câte ori permite contextul educațional, nu
numai cel creat în consens cu specificul domeniului experiențial Limbă și comunicare. Știm de câtă
trecere se bucură piesele din folclorul copiilor, fiind integrabile în oricare dintre activitățile prevăzute în
planul de învățământ, respectiv în tranziții și rutine. Restul depinde de priceperea educatoarei și de
înclinațiile sale spre latura comunicativ-funcțională a limbii române. Restul mai depinde și de
priceperea acesteia de a suprapune laturile comunicativă și socio-emoțională în activitatea obișnuită.
Spunem așa, fiindcă limbajul are puterea să adune laolaltă copii care, (in)voluntar, dau curs
procedeelor aplicabile pentru a ridica nivelul fonetic. Mulțumită ajutorului reciproc, oferit inconștient la
această grupă mică de vârstă, ei învață să pronunțe corect vocale, consoane și cuvinte, fapt care se
va observa într-un termen mediu și lung.
2. Redactați un eseu, de 300-600 de cuvinte, în care să abordaţi tema Variante de
organizare și realizare a jocurilor și activităților liber-alese, în lumina abordării
integrate. Vizați următoarele aspecte:
 motivarea includerii lor în managementul activităților de învățare;
 descrierea unei activități exemplificative, gândind la organizarea și realizarea sa;
 exprimarea unui punct de vedere propriu, argumentat, despre necesitatea cunoașterii
temei date.
Pe durata preșcolarității, distingem activități pe domenii experiențiale, de dezvoltare personală și liber
alese. Toate acestea îl ajută pe copil să se dezvolte pe toate palierele. Abordarea integrată are drept
rezultat pregătirea lui completă în vederea interacțiunii cu cei din jur, cu societatea și cu problemele
vieții. Moffet spunea că „Cel mai puternic argument pentru integrarea disciplinelor este însuși faptul că
viața nu este împărțită pe discipline.” Acest lucru ne arată că un copil, pentru a putea face față unor
provocări, care necesită cunoștințe și aptitudini diverse, are nevoie de o pregătire cât mai completă.
Activitățile liber alese și jocul sunt cele mai bune mijloace pe care le putem folosi pentru pregătirea
preșcolarilor. Jocul îl ajută să (se) cunoască, să învețe, să își pună întrebări, să afle soluții, să își
dezvolte gândirea, memoria și capacitatea de a rezolva problemele. Prin joc, preșcolarul învață cel
mai bine care sunt calitățile de dobândit în viață, cum să își aleagă tovarășii de drum și cum să fie
motivat în așa fel încât să ducă la îndeplinire tot ce și-a propus.
Potrivit noului curriculum pentru educația timpurie, „activitatea din grădiniţă este centrată pe copil şi pe
nevoile lui”. Prin joc, preșcolarul se destinde și se bucură că se poate manifesta liber, iar educatoarea
poate observa comportamentul său mult mai bine, dându-i-se posibilitatea totodată să îl îndrume mai
bine spre valorile propuse. Tot în cadrul ALA, copiii îşi dezvoltă abilitățile de comunicarebal.
Cu titlul de exemplu de activitate liber aleasă, putem lua jocul „La pescuit”. Prin acest joc, copii își vor
forma și dezvolta spiritul competitiv. Regulile jocului sunt simple: Copiii stau de o parte și de alta a
unei mese în două grupe. Fiecare va primi câte o undiță. Pe masă vor fi puși mai mulți peștișori, iar
copiii vor încerca să prindă cât mai mulți. Ca metode didactice se vor folosi conversația și explicația,
iar modul de organizare va fi frontal și pe grupe mici. Educatoarea va observa comportamentul elevilor
și va corecta anumite greșeli sau tendințe negative.
Copiii au o înclinație spre joc și spre activități practice. De aceea opinăm că activitățile liber alese și
jocul sunt cele mai bune mijloace aflate întotdeauna la îndemâna educatoarei. Trebuie să le folosim
pentru a-i motiva să învețe cât mai multe lucruri noi.
În primul rând, jocurile și activitățile liber alese îi determină pe copii să depășească preconcepțiile sau
barierele legate de etnie, de gen etc. Jocul îi ajută să se armonizeze; cel puțin pe durata jocului, ei
devin cei mai buni prieteni.
În al doilea rând, aceste activităţi dezvoltă capacitățile intelectuale ale copiilor, punându-i în situaţii
inedite, oferindu-le posibilitatea să exploreze, să găsească soluţii, să dea răspunsuri. De exemplu,
jocul „Vânătoarea de comori” îi antrenează pe copii să se descurce singuri în anumite situații sau să
lucreze în echipă și, folosind indiciile date, să găsească obiectele ascunse. Acest lucru le dezvoltă
capacitățile socio-cognitive.
În concluzie, activitățile liber alese și jocurile reprezintă un mod eficient de a le insufla copiilor valori
pozitive, de a-i determina și susține să evolueze în toate domeniile de dezvoltare. Cei mici învață
jucându-se. Bucuria lor și a educatorilor este și mai mare dacă folosesc timpul atât pentru relaxare,
dar și pentru a învăța lucruri noi.
TESTUL 8
Ceea ce îşi dorea Păuna era să aibă un fluier, aşa cum văzuse la ciobanii din vecinătate. I-ar fi plăcut
mult să cânte din fluier melodiile pe care le auzise sau cele pe care le compusese chiar ea fără să-şi
dea seama, când îşi adormea mioarele. Încercase de nenumărate ori să-şi facă singură un fluier, dar
nu izbutise. În serile lungi de iunie, Păuna cânta cu voce limpede cântece de-ale ei.
Într-o seară, pe când cânta astfel, aşezată în pragul colibei şi privind stelele, cu câinele culcat la
picioarele ei, aţipi. Văzu deodată o femeie frumoasă îmbrăcată toată în alb, cu un văl uriaş brodat cu
aur şi mărgele tot de aur care străluceau la gât. Femeia se apropie de mica ciobăniţă şi se aşeză
lângă ea pe iarbă. Păunei i-a fost teamă la început, dar femeia cea frumoasă era blajină şi privirea îi
era blândă ca lumina lunii ce învăluia colina. În mâna ei dreaptă ţinea un fluier de os.
Ciobăniţa a dormit până dimineaţă. A doua zi, s-a gândit să mai încerce să îşi făurească un fluier. A
reuşit. Ce încântată era de el! Aproape fără să îşi dea seama, îl duse la buze.
Armonia cântecelor Păunei era atât de fermecătoare, încât a străbătut întreg ţinutul, ajungând până
la împărăţia Cosânzenei. Aceasta era mulţumită că, în sfârşit, Păuna nu se mai simţea singură. Ea îi
cucerise pe toţi cu muzica ei. Cânta în fiecare zi şi era fericită. Atât ea, cât şi ceilalţi ciobani au înţeles
că, atunci când faci cu drag şi pasiune un lucru, rezultatul este minunat.
(Iulia Hașdeu – Fluierașul de os)
1.
Scrieţi, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul de mai
sus:
1.
1.
1. Transcrieți, din textul dat, două cuvinte care conțin difton
gi diferiți și un cuvânt care conține vocale în hiat.
2. Menționați rolul virgulei în enunțul: Aceasta era mulţumită
că, în sfârşit, Păuna nu se mai simţea singură.
cuvintelor subliniate: nenumărate, lungi, blândă.
4. Scrieți trei termeni care să aparțină familiei lexicale a
cuvântului alb.
5. Numiți mijlocul intern de îmbogățire a vocabularului prin
care s-a format pronumele relativ ceea ce și formulați un
enunț în care acesta să introducă o propoziție
subordonată completivă directă.
6. Identificați, în text, un predicat nominal și precizați din ce
este compus.
7. Transcrieți, din textul dat, o propoziție simplă.
8. Precizați funcția sintactică a cuvântului subliniat în
enunțul: Ciobăniţa a dormit până dimineaţă.
9. Explicați, într-un text de 30-50 de cuvinte, semnificația
enunțului: Atât ea, cât şi ceilalţi ciobani au înţeles că,
atunci când faci cu drag şi pasiune un lucru, rezultatul
este minunat.
1.
Redactați un eseu, de 300 – 600 de cuvinte, în care să prezentați valorile educative ale
unei povestiri, aparținând genului epic, inclusă în programa de examen.
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea povestirii selectate în genul
literar menționat;
 indicarea a două valori educative ale povestirii selectate;
ale povestirii selectate.

1. Prezentați trei etape ale unei activități de învățare, a cărei formă de realizare să fie
memorizarea (domeniul experiențial Limbă și comunicare nivel de studiu: 3 − 4 ani);
sugestie de conținut: mesaje orale în contexte de comunicare cunoscute. Urmăriți
aceste repere: menționarea etapelor activității și descrierea lor.
2. Realizați un eseu, de 300-600 de cuvinte, în care să abordaţi tema Diferențiere și
individualizare în procesul de învățământ preșcolar. Vizați următoarele aspecte:
 principiile care stau la baza demersului de diferențiere/individualizare a procesului de
învățământ;
 explicarea necesității adaptării curriculare în raport cu acest demers;
 argumentarea punctului de vedere propriu despre utilitatea acestui riguros demers.
A. 1. dorea, fluier (cuvinte care conțin diftongi) iunie (vocale în hiat)
2. În această frază, virgulele separă expresia incidentă ,,în sfârșit” de celelalte propoziții
ale frazei.
3. nenumărate ≠ puține, câteva lungi ≠ scurte blândă ≠ severă
4. albicios, înălbitor, albuș
5. Pronumele relativ ,,ceea ce” s-a format prin compunere, ca mijloc intern de îmbogățire
a vocabularului.
Mi-a spus ceea ce își dorește de ziua ei. (propoziție subordonată completivă directă)
6. era fericită – predicat nominal format din verbul copulativ ,,era” și numele
predicativ ,,fericită”
7. A reușit.
8. (până) dimineață – circumstanțial de timp
9. În urma acestei întâmplări, toți au reușit să înțeleagă că atunci când pui suflet în ceea
ce faci, mai devreme sau mai târziu, va apărea bucuria reușitei. Cheia succesului în
orice activitate este perseverența și munca făcută cu pasiune și, în ciuda dificultăților
întâmpinate, rezultatele nu vor întârzia să apară.

educative ale unei povestiri, aparținând genului epic, incluse în programa de examen.
literar menționat;
Gândăcelul
de Emil Gârleanu
Gândăcelul, scris de Emil Gârleanu, este o schiță inclusă în volumul Din lumea celor care nu
cuvântă, volum ,,care a făcut celebritatea de scriitor a lui E. Gârleanu”. (E. Oprescu)
Povestirea este accesibilă copiilor din învățământul preșcolar, deoarece este o operă de mică
dimensiune, limitată la un episod. Emil Gârleanu este un cunoscător al naturii pe care o prezintă cu
mult talent, captivând atenția celor mici și sensibilizând sufletele lor. Micile viețuitoare sunt prietenele
copiilor și aceștia doresc să se joace cu ele, să le ocrotească și sunt mai receptivi la mesajul transmis
prin intermediul lor. Principalul mijloc artistic folosit de autor este personificarea. Gândăcelul umanizat
traversează procesul cunoașterii de sine și se întreabă de unde vine și unde trebuie să ajungă. Nu
este lămurit care este originea sa, însă e convins că trebuie să ajungă la soare, dat fiind că observă
pe trupșorul lui strălucirea soarelui ,,o fărâmă de lumină închegată, rătăcită pe pământ”, o metaforă
sublimă, profundă, care oferă o imagine vizuală a gingășiei și strălucirii acestei mici viețuitoare, prin
intermediul căreia este comparată condiția și aspirația ființei umane. Astfel, se naște în mintea lui
concluzia: ,,Fără îndoială, de acolo căzuse, acolo trebuia să se întoarcă.” În mod surprinzător,
gândăcelul nu este speriat și nici nu se panichează la gândul că este căzut și lipsit de ajutor. Naiv, dar
și chibzuit în felul său, își face un plan de acțiune: ,,mergând pe lujerul unui crin până în vârf, va
ajunge la soare”. Este admirabilă dorința și eforturile peste măsura puterilor sale în vederea atingerii
țintei propuse. Gândăcelul simbolizează omul care se încumetă să treacă peste orice obstacole pentru
a-și atinge idealurile.
În semn de apreciere pentru lupta acestei gâze, autorul îl alintă cu duioșie, ca o încurajare, prin cuvânt
ul ,,voinic”, punând în antiteză dimensiunea mică a ființei sale cu puternica lui voință: ,,Și-a mers
voinicul, a mers. Mult să fi mers.” Această precizare face referire la eroii din basme, cu puteri
supranaturale.
Prin imagini vizuale realizate cu ajutorul hiperbolei, autorul descrie dificultatea misiunii sale. Ca să
ajungă la rădăcina crinului, el trece peste un ,,grăunte de piatră cât un munte”. Tulpina florii pe care,
de jos, el o văzuse netedă are nenumărate adâncituri ,,atâtea văi și dealuri”. Comparația gândăcelului
cu o picătură de rouă și exclamația din final ,,Uf! Ce mult mai am de suit, Doamne” exprimă efortul
depus și starea de epuizare în care se află, conștientizarea dificultății, dar nu descurajarea și
renunțarea.
O veritabilă valoare educativă care se desprinde din această povestire este trimiterea pe care o face
la obiceiul creștinesc de a cere ajutorul lui Dumnezeu pentru a reuși în situațiile dificile din viață ,,se
ridică pe piciorușele dinapoi și, fără să știe pentru ce, cu cele dinainte își făcu moșnegește cruce. Pe
urmă încercă din nou și văzu că poate”. Gândăcelul ajută și la sădirea în sufletele copiilor a încrederii
în forțele proprii, a curajului și la dezvoltarea unor emoții și sentimente pozitive, specifice vârstei. Cel
mai frumos mod în care pot fi ilustrate aceste valori educative este, în opinia noastră, ieșirea în natură,
fie în părculețul grădiniței, fie în cadrul unor excursii organizate, pentru a le oferi copiilor în mod
autentic ocazia de a observa și ei gâzele în mediul lor de viață, iar apoi, în cadrul unor activități
specifice domeniului științe, li se pot prezenta copiilor aspecte din viața gâzelor: cu ce se hrănesc, de
ce au nevoie de soare, cum trăiesc iarna....
În concluzie, considerăm că prin acest mod integrat de abordare cunoștințele copiilor despre gâze vor
fi îmbogățite și sufletele lor vor fi sensibilizate, dezvoltând astfel sentimente nobile de dragoste și
admirație pentru natură.

1.
1. Prezentați trei etape ale unei activități de învățare, a cărei formă de
realizare să fie memorizarea (domeniul experiențial Limbă și
comunicare nivel de studiu: 3 − 4 ani); sugestie de conținut: mesaje
orale în contexte de comunicare cunoscute. Urmăriți aceste repere:
menționarea etapelor activității și descrierea lor.
Memorizarea este activitatea de educare a limbajului menită să le dezvolte preșcolarilor memoria
pentru a le facilita învățarea. Deducem că aceasta face parte din metodica activităților de educare a
limbajului. Prin definiție, conceptul de „memorizare” este legat de memorie – privită ca proces cognitiv
primordial − și indisolubil legată de toate celelalte procese psihice umane.
Structura memorizării depinde de natura și de scopul activității pe care o completează într-un fel sau
altul. Mai mult, aceasta se poate reconstitui după specificul acelei activități. Așa se explică interferența
dintre memorizare și metodele folosite totodată. De pildă, lectura după imagini, lectura educatoarei,
conversația, (re)povestirea, jocul didactic, jocul liber.
Metodologia memorizării nu se deosebește fundamental de cele ale altor activități de educare a
limbajului; este etapizată. Etapele sunt cele firești: organizarea, desfășurarea, încheierea. În principiu,
secvențele sunt caracteristice desfășurării activității instructiv-educative. În felul lor, secvențele fac
posibilă introducerea preșcolarilor în atmosfera conținutului și în procesul de memorare a ceea ce li s-
a prezentat: un cântec, o poezie, o ghicitoare, un fragment dintr-o fabulă, piese din folclorul copiilor, de
pildă. În plus, secvențele favorizează învățarea conținutului înfățișat cu ajutorul unor materiale concret-
intuitive/mijloace didactice semnificative.
Să luăm ca exemplu o poezie. Atragerea copiilor în lumea ei se poate face prin diverse mijloace: jocuri
de ritm și de rimă, mimă, pantomimă, elemente de joc (povestiri haioase, onomatopee ș.a.m.d.).
Atenția li se menține prin recitarea-model efectuată de educatoare și de limbajul său, mai ales parași
nonverbal. Apoi, în funcție de potențialul grupului, treptat, se insistă asupra fiecărei perechi de versuri
sau asupra fiecărei strofe până când întregul colectiv reușește să memoreze poezia în cauză. Între
momentele în care aceasta se reia se pot strecura altele, a căror frumusețe se datorează jocurilor
muzicale. Atmosfera devenită și mai plăcută grație muzicii favorizează internalizarea poeziei. Datele
păstrate în memorie pot servi ulterior la sporirea puterii de creație/inovație și de a rezolva probleme.
În rândurile de mai jos plasăm ancore ce pot fi folosite în mijlocul activității de memorizare. Citindu-le c
u atenție, observăm cum se desprind idei valoroase de lucru. Reflectând la potențialul copilului, ne
reamintim că memoria lui se bucură de plasticitate. Datorită acesteia din urmă, îi creștem preșcolarului
capacitatea intelectuală prin tehnici proprii de memorizare și prin exerciții atractive adecvate. Dacă
sunt bogate în stimuli audio-vizuali și tactili, tehnicile și exercițiile îl antrenează pentru a fi deosebit de
activ în fazele ce definesc memoria, însușirea, păstrarea şi reactualizarea. Fiind activ, copilul parcurge
cu lejeritate procesul de învăţare a ceea ce îi e dat: un mic text (non)literar, mișcări simple etc. Pe
durata învăţării, momentele de recunoaştere şi de reproducere a cunoştinţelor se transformă în
veritabile oportunități de dezvoltare cognitivă și chiar personală. De vreme ce copilul se simte tot mai
stăpân peste ceea ce a memorat, imaginea de sine i se luminează în continuu. Pe deasupra, el poate
să fie din ce în ce mai încrezător în forțele reproductive ale memoriei atunci când i se solicită să redea
informații în diverse contexte (extra)școlare de comunicare și de acțiune. Fiind nativ înclinat spre
afectivitatea ce caracterizează subiecții ce îi stau alături și din conținuturile lirice etalate, copilul
acceptă lesne provocările care îi stimulează memoria. Afectivitatea, resimțită inclusiv prin datelor
memorate despre oameni, mediul înconjurător, viețuitoare, povești, personaje ș.a.m.d., e susceptibilă
să îi stârnească micuțului curiozitatea pentru arta cuvântului, regăsită în lumea literară și în cea
teatrală. Încheiem cu niște exemple edificatoare: jocurile de cuvinte rimate, propozițiile melodioase,
frământările de limbă.
Iar în rândurile de mai jos plasăm ancore ce pot fi utile la sfârșitul activității în discuție. Știm că
memorizarea este o metodă potrivită pentru dezvoltarea proceselor psihice cognitive și pentru
familiarizarea copiilor cu anumite valori. Mai ales prin acestea din urmă, se formează o serie de
atitudini cultural-artistice și estetice. Scurtele exerciții cu poezii de reținut și cu expresii ori cântece din
folclorul copiilor de memorat pot contribui la majorarea capitalului intelectual și la îmbunătățirea
imaginii de sine. Cum? Grație schemelor de memorizare. Prin cuvinte jucăușe, secvențial grupate cu
ajutorul educatoarei și atent dublate de imagini relevante. Prin asociații, logic făcute, cu obiecte din
mediul apropiat, cu amintiri din propriile experiențe, cu idei preluate din universul copilăriei, cu gânduri
și emoții caracteristice lumii lor inocente și fantastice. Prin limbaj, în general, iar îndeobște, prin tipurile
de limbaj parași nonverbal.
În virtutea celor enumerate cu titlu exemplificativ, considerăm că preșcolarii se obișnuiesc, de timpuriu,
să folosească structuri mentale – scheme raționale și mnemice. În plus, ei își antrenează memoria
voluntară, în paralel cu atenția. Aceste operații le va ușura, negreșit, munca intelectuală în ciclul
primar. Exercițiile îi vor aduce în situații de-a lungul cărora vor intra pe terenul artelor spectacolelor și
al teatrului, implicit. Ca atare, acestea îi pot face pe viitori mici școlari să aleagă, instinctiv, drumuri
care le deschid larg ochii spre oportunități de carieră, desfășurabile în jurul unor cuvinte de memorat și
memorabile.
1.
2. Realizați un eseu, de 300-600 de cuvinte, în care să abordaţi tema
Diferențiere și individualizare în procesul de învățământ
preșcolar. Vizați următoarele aspecte:

o principiile care stau la baza demersului de diferențiere-individualizare a
procesului de învățământ;
o explicarea necesității adaptării curriculare în raport cu acest demers;
o argumentarea punctului de vedere propriu despre utilitatea acestui
riguros demers.
Idealul educațional constă în formarea unei personalități armonioase și creatoare, capabilă să se
adapteze la schimbare și să realizeze rolurile cu care o investește societatea. Fiecare copil este diferit,
având propriile aptitudini și neajunsuri. Nu putem fi buni în toate domeniile. Aceasta este și frumusețea
umanului: unicitatea fiecărui îndivid în raport cu celălalt. Omul este o minune în sine, irepetabilă. Nici
gemenii sunt fi identici, chiar dacă par fizic; se deosebesc psihic și comportamental. Așa este și în
cazul preșcolarilor. Având în vedere nevoia de adaptare a conținutului de învățare la nevoile fiecăruia,
un rol deosebit în procesul de învățământ preșcolar îl au diferențierea și individualizarea.
Diversitatea umană a ridicat în domeniul psihopedagogiei educaţiei problema necesității diferenţierii şi
a individualizării instruirii ca premisă indispensabilă pentru asigurarea reuşitei fiecărui copil şi pentru
realizarea unor performanţe mai apropiate de potenţialul său intelectualul maxim. Din acest
considerent, pedagogia modernă pune accent pe principiul didactic al individualizării și al diferențierii
procesului de învățămant. Diferențierea constituie adaptarea activității didactice, a conținutului și a
metodelor folosite la particularitățile fiecărui preșcolar.
Soluția dezvoltării învățământului constă în punerea acestor acțiuni în prim-plan. Diferențierea și
individualizarea constituie principii fundamentale în ceea ce privește organizarea procesului formativ.
Acestea sunt strategiile principale folosite pentru creșterea randamentului școlar. Prin instruire
diferențiată și individualizată, educatorul își atinge scopul și finalitățile educției.
Activitatea de diferenţiere trebuie îndreptată spre acele puncte care determină randamentul. Orice
acțiune de diferenţiere a instruirii trebuie să pornească întotdeauna de la diagnosticarea preșcolarilor,
de la sesizarea trăsăturilor şi a deosebirilor dintre copii, manifestate sub diverse aspecte. Instruirea
diferențiată se realizează, de obicei, prin astfel de forme: (a) utilizarea sarcinilor didactice în
microgrupuri omogene şi eterogene în sala de grupă; (b) acţiuni compensatorii de recuperare şi de
dezvoltare anticipativă a copiilor; (c) învăţarea reciprocă în grupuri eterogene. Învățarea diferențiată
presupune organizarea instruirii copiilor pe grupe în conformitate cu unele particularităţi similare unor
preșcolari. Etapele instruirii diferenţiate sunt următoarele: studierea predispozițiilor și aptitudinilor
copiilor; plasarea preșcolarilor în grupe pe baza diagnosticului; determinarea mijloacelor de
diferenţiere şi elaborarea sarcinilor; abordarea diferenţiată a copiilor pe durata activității; diagnosticul
rezultatelor obţinute de preșcolari în urma învăţării.
Din punctul nostru de vedere, societatea umana evoluează prin diversitate, nu prin uniformizare. De
aceea educatorul trebuie să cultive particularitățile individuale, să le respecte și să le valorifice.
Oamenii se deosebesc unii de alții prin felul de a gândi, prin atitudine, prin capacitatea și ritmul de
învățare ș.a.m.d. Un educator care predă și analizează copiii după același criteriu seamănă cu omul
care le cere mai multor specii de animale să se urce în copac. O maimuță, adaptată acestui proces, va
reuși, dar un elefant ori un cal, niciodată. Fiecare copil are propriile aptitudini. Un bun educator le
observă și contribuie la dezvoltarea lor. De pildă, unii copii au memorie vizuală foarte bună și pot
învăța, schematic, foarte multe noțiuni. Cel care are memorie auditivă poate învăța informații dintr-un
cântecel sau o poezie și așa mai departe. Educatorul trebuie îmbine armonios formele de predare, așa
încât să îi orienteze pe toți spre performanță.
Prin respectarea acestui principiu fiecărui copil i se acordă încredere în forțele proprii. Acest lucru este
crucial, mai ales în perioada de maximă dezvoltare, asimilare și de formare a caracterelor. Educatorul
trebuie să pună accent pe originalitatea fiecăruia și să o cultive, reușind astfel să crească motivația
pentru învățare și proges.
În concluzie, principiul diferențierii și al individualizării este imposibil de neglijat și în sistemul de
învățămant preșcolar. Se cere o adaptare și mai bună a curriculumului în acest sens. Activitățile și
toate celelalte acțiuni trebuie să maximizeze randamentul copiilor. Progresul trebuie să fie unul
personal, axat pe individ, nu pe noțiuni goale. Copiii trebuie ajutați să se automodeleze, să fie unici, nu
să fie turnați într-o matrice uniformă pentru toți ceilalți.
TESTUL 9
A fost odată un împărat mare și puternic. Abia la vremea cărunteței dobândi și el un copil. Bucuria lui
fu nespusă când se văzu și el tată, și toată împărăția lui fu veselă dimpreună cu dânsul, căci acest
împărat era bun, drept și temător de Dumnezeu. Pentru aceasta, el făcu mult bine poporului său. Și
toți într-un gând și într-o glăsuire dete mărire Domnului că s-a îndurat a le da un moștean al
împărăției.
Acest împărat puse de gând ca pe fiul său să-l dea să învețe toate meseriile și toată procopseala
cărturarilor.
(Petre Ispirescu – Hoțu împărat)
1.
sus:
1.
1.
1. Transcrieți, din textul dat, trei cuvinte care conțin vocale
în hiat.
2. Explicați scrierea cu majuscule a cuvântului Dumnezeu.
3. Menționați câte un sinonim potrivit pentru sensul din text
al următoarelor cuvinte: cărunteței, drept, dete mărire.
4. Alcătuiți un enunț în care cuvântul o să aibă altă valoare
morfologică decât cea din text, precizând-o.
5. Identificați, în text, trei termeni din familia lexicală a
aceluiași cuvânt.
6. Rescrieți, din textul de mai sus, un cuvânt arhaic.
7. Precizați valoarea morfologică și funcția sintactică pentru
cuvintele subliniate în fragmentul:
Bucuria lui fu nespusă când se văzu și el tată, și toată împărăția lui fu veselă dimpreună cu dânsul
, căci acest împărat era bun, drept și temător de Dumnezeu. Pentru aceasta, el făcu mult bine pop
orului său.
1.
1.
circumstanțială de timp.
fragmentului: Acest împărat puse de gând ca pe fiul său
să-l dea să învețe toate meseriile și toată procopseala
cărturarilor.
1.
Redactați un eseu, de 300 – 600 de cuvinte, în care să prezentați valorile educative ale unei fabule,
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea fabulei selectate în genul liter
ar menționat;
 indicarea a două valori educative ale fabulei selectate;
ale fabulei.
1. Prezentați trei etape ale unei activităţi de învățare, având ca formă de realizare jocul de
mișcare, pentru domeniul experiențial Psihomotric, nivel de studiu: 4 – 5 ani. Folosiți
cunoștințele preșcolarilor despre lateralitate și mișcări grosiere. În prezentare, veți avea
în vedere următoarele repere:
 menționarea a trei dintre etapele activității precizate;
 descrierea etapelor enumerate.
2. Alcătuiți un eseu, de 300-600 de cuvinte, despre strategiile didactice, în viziune
sistemică, aplicate în învățământul preșcolar. Luați în calcul aspectele de mai jos:
 metode, tehnici și procedee folosite în cadrul diferitelor tipuri de activități de învățare,
generic vorbind;
 modalități de optimizare a situațiilor/contextelor de învățare prin intermediul mijloacelor
didactice și al materialului didactic; trei exemple semnificative;
 exprimarea unui punct de vedere personal, argumentat, despre viziunea sistemică asu
pra strategiilor didactice.
A. 1. bucuria, glăsuire, meseriile
2. Dumnezeu se scrie întotdeauna cu majuscule pentru că este un nume propriu, la fel ca
și alte nume din sfera religioasă: Alah, Buda ....
3. cărunteței = bătrâneței, drept = corect, dete mărire = slăviră (numele Domnului)
4. O, ce frumusețe! (o = interjecție)
5. împărat, împărăția, împărăției.
6. fu (fu nespusă)
7. valoarea morfologică: acest = adjectiv pronominal demonstrativ (de apropiere), el =
pronume personal, poporului = substantiv comun funcția sintactică: acest = atribut
adjectival, el = subiect, poporului = complement indirect
8. ,,când se văzu și el tată”
9. Împăratul hotărăște să îl trimită pe fiul său să învețe tainele fiecărei meserii, dar și științ
a oamenilor învățați. Toate acestea aveau rolul de a-l ajuta să devină un împărat bun și
priceput, pentru că, numai cunoscând toate problemelor oamenilor, putea să-i înțeleagă
și să îi ajute.

educative ale unei fabule, aparținând genului epic, incluse în programa de examen.

o evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea fabulei selecta
te în genul literar menționat;
o indicarea a două valori educative ale fabulei selectate;
indicate;
valori educative ale fabulei.
Greierele și furnica
de Jean de La Fontaine
Opera lui La Fontaine este vastă. El a scris proză, poezie, opere dramatice, însă cele mai cunoscute
lucrări ale sale sunt fabulele.
Fabula este o creație epică, de obicei, în versuri, de mică întindere, în care autorul satirizează anumite
defecte de caracter, cu scopul de a le corecta, personificând plante, animale sau fenomene ale naturii,
prin intermediul cărora autorul transmite o anumită morală. Fabula începe cu o scurtă narațiune în
care plantele, animalele sau fenomenele naturii sunt personaje principale și se termină cu morala. În
narațiune, autorul folosește alegoria pentru a exprima ideile abstracte prin intermediul unor elemente
concrete, în cazul acestei opere, greierele și furnica, care întruchipează anumite defecte omenești.
În Greierele și furnica apar două tipologii umane: omul lipsit de griji, nechibzuit, preocupat doar de
distracții, simbolizat prin greiere, și omul foarte strângător, chibzuit și precaut, dar răutăcios și zgârcit,
reprezentat de furnică, al cărei păcat este faptul că poate face un bine, dar refuză să-l facă, dovedind
invidie și dorință de răzbunare.
Fabula are un conflict puternic în care predomină dialogul, ca mod de expunere. La sosirea
iernii, ,,Când vifornița porni”, greierele se trezește că nu mai are nimic de mâncare. Disperat, apelează
la furnică, știind că ea îl poate ajuta. Deși îi promite că va plăti cu dobândă, aceasta îl refuză
categoric, fără pic de milă sau politețe.
Prin intermediul greierelui, autorul ilustrează un comportament specific multor oameni care lasă pe
ultima sută de metri lucruri importante ce nu mai pot fi rezolvate într-un timp așa de scurt și sunt
nevoiți să suporte consecințe grave. Morala textului nu este transmisă direct, însă mesajul autorului
poate fi înțeles cu ușurință: pregătește-te, întotdeauna, din timp pentru situațiile grele!
Este foarte important ca formarea acestui obicei să înceapă încă din învățământul preșcolar, deoarece
această etapă din viața unui copil este prielnică pentru formarea unor obiceiuri bune. Dacă sunt
învățați să-și gestioneze timpul eficient și să nu lase până în ultimul moment realizarea micilor lor
sarcini, integrarea în mediul școlar va fi mult mai ușoară, deoarece vor fi mai responsabili și nu vor mai
aștepta ajutorul celorlalți la orice pas. Astfel, își vor dezvolta stima de sine și încrederea în forțele
proprii, factori extrem de importanți în viața de adult.
Învățătura acestei fabule poate fi reținută mai bine dacă, de exemplu, preșcolarii vor realiza unele
jocuri de rol care să nu se oprească la finalul trist al fabulei, ci să solicite mintea copiilor să găsească
potențiale soluții pentru rezolvarea situației, atât din perspectiva greierelui, cât și din perspectiva
furnicii. Dimensiunea redusă a operei permite chiar realizarea unei dramatizări. O altă variantă ar
putea fi realizarea unui ,,teatru de păpuși” în care copiii să spună replicile memorate, manevrând
figurine (greiere și furnică) realizate prin tehnica origami în cadrul activităților specifice domeniului
Estetic și creativ.
În opinia noastră, fabula Greierele și furnica este un text literar îndrăgit de copiii preșcolari datorită
simplității mesajului transmis, pe care ei îl pot înțelege și analiza cu ușurință, ajutându-i să evalueze
singuri comportamentul fiecărui personaj, fapt ce le aduce copiilor satisfacția elaborării unor concluzii
proprii referitoare la aceste două valori fundamentale: hărnicia și bunătatea.

1. Prezentați trei etape ale unei activităţi de învățare, având ca formă de realizare jocul de
mișcare, pentru domeniul experiențial Psihomotric, nivel de studiu: 4 – 5 ani. Folosiți
cunoștințele preșcolarilor despre lateralitate și mișcări grosiere. În prezentare, veți avea
în vedere următoarele repere:
 menționarea a trei dintre etapele activității precizate;
 descrierea etapelor enumerate.
Jocul de mișcare îi dă sens și culoare domeniului experiențial Psihomotric, acesta fiind unul dintre cele
cinci enumerate în curriculumul pentru educația timpurie. Înainte de prezentarea activităţii, să
introducem jocul de mișcare într-o tipologie și să-l definim. Însuși numele ne indică faptul că acesta se
încadrează în categoria jocurilor de stimulare a psihomotricității. Aceasta din urmă ne duce cu gândul
la potențialul bio-psihomotric al educabilului. Iar rândurile scrise ne aduc în minte primul domeniu de
dezvoltare a copilului enunțat în curriculum: dezvoltarea fizică, a sănătății şi igienei personale. Asupra
acestuia revenim la momentul oportun.
În cuvinte simple, jocul de mișcare este activitatea educativ-formativă și recreativă în cadrul căreia se
efectuează exerciții de educație fizică și sport în vederea creșterii și dezvoltării armonioase a copilului.
Când spunem educație fizică, ne gândim, în principal, la asemenea concepte-ancoră: schemă
corporală, orientare spațială, mişcare în spaţiu, repere/direcţii. Acestea se pun în practică prin
sintagme speciale: în, pe, deasupra, dedesubt, lângă, în faţa, în spatele, sus, jos, stânga, dreapta
ș.a.m.d.
Din spectrul domeniului de dezvoltare precizat anterior reținem doar ceea ce ne privește în mod direct:
lateralitatea și mișcările grosiere. Lateralitatea este deosebit de importantă pentru orice individ,
indiferent de vârstă. Având-o formată, el își folosește organele analoage perechi – mâinile, picioarele,
ochii – pentru a îndeplini acțiuni de strictă necesitate, fie că se deplasează ori nu în spațiul fizic. În
continuare, dăm câteva exemple uzuale, deși anumite acțiuni dintre cele alese se pot efectua într-o
grupă mai mare de vârstă. Astfel de exemple pot fi: desenarea unui omuleț ori a ursului de pluș sau
modelarea lor din plastilină, construirea unui robot din piese de lego, punerea șireturilor la pantofi,
prinderea mingii, mersul pe bicicletă/trotinetă, șofatul unui cart/mașinuță, scrisul, cititul, traversatul
străzii. Reprivindu-le atenți, distingem care anume solicită în mod special folosirea câmpului vizual.
După caz, mișcările grosiere fac posibilă executarea acțiunilor care implică, într-o măsură mai mare ori
mai mică, lateralitatea. În situația dată, motricitatea grosieră necesită coordonarea membrelor aflate în
mișcarea pentru a susține capul și trunchiul.
În domeniul amintit se întrepătrund dimensiunile dezvoltării. Prezintă interes primele două, din a căror
sferă ne alegem numai ceea ce ne privește: motricitatea grosieră în situații comune de viață și
conduita senzorio-motorie pentru orientarea mișcării. Pe firul acestei idei ajungem în punctul în care
expunem o posibilă variantă a scenariului didactic. Dedesubt, îl descriem succint.
Activitatea zilei debutează cu descrierea unei marionete, aflate când într-un moment static, când într-
un moment activ. Pe baza întrebărilor ajutătoare, copiii prezintă, frontal, părțile corpului marionetei și
insistă pe noțiunile generale de lateralitate. Mânuită corespunzător de educatoare, marioneta face
simple mişcări largi pe care copiii le recunosc și să le denumesc. Ulterior, educatoarea procedează în
așa fel încât păpușa cu ațe simulează săritul, alergatul și genuflexiunile. Astfel, se dă startul jocului
propriu-zis de mișcare.
De vreme ce au observat acțiunile realizate de marionetă, copiii le repetă în grupuri mici. Pe de o
parte, ei exersează mânuind la rândul lor câte o marionetă. Iar pe de altă parte, ei exersează înșiși în
plan fizic ca și cum s-ar afla într-o activitate sportivă. În fiecare grup, educatoarea urmărește modurile
în care ei își coordonează mușchii atât pentru a manevra ațele marionetei, cât și pentru a imita
acțiunile de natura sportivă. Pentru a le susține efortul, educatoarea îi încântă cu versificații din
folclorul copiilor. Penultima etapă este rezervată repausului. Așezați la măsuțele din centrul Arte, ei
desenează în oglindă silueta unui fluture. Cu aceasta în față, ei își fixează cunoștințele despre
lateralitate și fac analogie între mișcările grosiere realizate de fluture în timpul zborului și cele
efectuate de om în timpul mersului. În plus, ei găsesc și cel puțin două asemănări între felul în care s-
au simțit de-a lungul activității și emoția pe care le-o dă vederea unui fluture în zbor.
În final, copiii vizionează secvențe dintr-un spectacol de circ în care scamatorii manevrează bețișoare,
mingi și farfurii. De asemenea, ei mai văd și ce mișcări ample necesită acrobațiile.
În loc de încheiere, se fac următoarele precizări:
Jocul de mișcare propus este un exemplu de activitate în care se pot forma abilităţile pe care le recla
mă sincronizarea organelor analoage în relațiile de tipul ochi-mână, ochi-picior, ochi-mână-picior și
mână-picior, dar și folosirea grupelor musculare mari. Pornind de la tematica jocului, prin exerciții
efectuate sistematic, micuții pot fi învățați și să se orienteze în spațiu pe baza simțurilor. E cu atât mai
bine, căci astfel se dezvoltă și procesele psihice senzoriale. Acestea sunt utile în felul lor, de pildă,
atunci când se însușesc/sistematizează reperele/direcțiile de urmat pentru mișcarea în spațiu.
Se recomandă includerea acestui tip de joc în contextele potrivite de învățare, independent de
specificul domeniului experiențial abordat. E un fapt absolut realizabil datorită forței (re)creative a unor
principii esențiale – al dezvoltării integrate și al învăţării active.
2. Alcătuiți un eseu, de 300-600 de cuvinte, despre strategiile didactice, în viziune
sistemică, aplicate în învățământul preșcolar. Luați în calcul aspectele de mai jos:
 metode, tehnici și procedee folosite în cadrul diferitelor tipuri de activități de învățare,
generic vorbind;
 modalități de optimizare a situațiilor/contextelor de învățare prin intermediul mijloacelor
didactice și al materialului didactic; trei exemple semnificative;
 exprimarea unui punct de vedere personal, argumentat, despre viziunea sistemică asu
pra strategiilor didactice.
Strategia didactică definește modul de îmbinare a metodelor, tehnicilor și procedeelor didactice în așa
fel încât să se obțină rezultate bune, iar subiectul educat ‒ în cazul de față, preșcolarul ‒ să
beneficieze de o pregătire cât mai temeinică. Pedagogia este o arta; este arta de a face plăcută și
accesibilă educația și de a o adapta în funcție de nivelul cerut.
Metoda didactică (methos = către și odos = cale) este o cale, este o modalitate concretă de realizare a
procesului de învățare, ca ansamblu de norme, procedee și mijloace didactice. Metoda reprezintă
drumul pe care merg împreună și elevul, și profesorul, având ca destinație scopul educațional.
Metodele sunt un element de bază al strategiilor didactice. Ele au mai multe funcții: funcția cognitivă,
funcția instrumentală, funcția normativă, funcția motivațională și funcția normativ-educațională.
Metodele sunt clasificate în trei mari categorii: metode de comunicare, metode de explorare și metode
de acțiune. Metodele de comunicare pot fi orale (explicația, descrierea, povestirea, prelegerea,
instructajul, conversația, discuția colectivă, problematizarea); scrise (lectura); oral-vizuale (instruirea
prin televiziune sau internet). Metodele de explorare pot fi directe (observația, experimentul, studiu de
caz, anchete) sau indirecte (demonstrația obiectelor reale, demonstrația imaginilor și cea grafică,
modelarea). Metodele de acțiune sunt fie reale (exerciții, lucrări practice), fie simulate (jocul de rol,
învățarea pe simulatoare).
În cadrul metodelor interactive de grup accentul cade pe stimularea învățării și a dezvoltării personale.
Acestea presupun o învățare prin comunicare, prin interactivitate. Ideile sunt confruntate și argumentat
e. Prin cooperare, ei se implică direct în activitatea didactică, nu mai sunt forțați să asimileze ideile
altor persoane, ci ei înșiși produc idei și argumentează.
Procedeul didactic este parte componentă a metodei, o tehnică mai limitată și este folosit ca element
de sprijin al metodei. De exemplu, într-o activitate în care predomină expunerea, se poate efectua un
mic experiment. Experimentul este numit, în această situație, procedeu demonstrativ.
Mijloacele de învățământ sunt instrumente care nu pot lipsi din activitatea educatoarei; eficientizează
procesul de învățare și îl susțin. Prin mijloace diferite se pot diversifica acțiunile. Ele reprezintă
resursele materiale ale procesului de învățământ. Mijloacele trebuie însă integrate organic în
activitățile desfășurate. Cu ajutorul mijloacelor de învățământ se pot optimiza activitățile preșcolarilor,
știind că unele cuprind mesajul didactic și că altele facilitează transmiterea lui. De pildă, în jocul de rol
putem folosi ca mijloace didactice păpușile. Îi putem ajuta pe copii să formeze un teatru de păpuși și
să construiască o mică scenă. Acest lucru îi ajută să se exprime liber și să învețe situații de viață
diferite. Metodele oral-vizuale au ca mijloace didactice calculatorul sau televizorul. Și acestea pot
influența în bine procesul de învățare dacă sunt folosite cu înțelepciune. Lectura folosește ca mijloc
didactic cartea, iar cărțile interesante cu imagini îi ajută pe copii să își contureze mai bine în minte
întâmplările pe care educatoarea le citește în fața lor.
Opinăm că, eficienţa acţiunilor educative cu preşcolarii depinde de îmbinarea reuşită a metodelor
intuitive cu cele verbale, de integrare a unor mijloace de învăţare adecvate, dinamizând astfel procesul
formativ.
În primul rând, eficiența îmbinării strategiilor didactice este dată de impactul acestui proces pe termen
lung. Adevăratul rezultat se va vedea pe parcurs. Învățământul preșcolar este doar prima treaptă care
îl pregătește pentru un alt nivel. De aceea nu se urmărește neapărat evoluția spontană sau eficiența
spontană a unor metode singulare, ci îmbinarea lor spre un progres de lungă durată. De pildă,
rezultatele evaluării se vor consemna sistematic într-o fișă de apreciere a progresului individual.
Observăm în noul curriculum că avem o fișă de apreciere a progresului individual al copilului înainte
de intrarea în învățămantul preșcolar și una înainte de intrarea în învățămantul primar; deci, la
începutul și la sfârșitului ciclului.
În al doilea rând, imperativul calităţii în educaţie impune regândirea demersului educatorului, astfel
încât strategiile didactice elaborate să fie centrate pe învăţare şi pe subiectul educat. O viziune
sistemică asupra strategiilor didactice influențează dezvoltarea completă a comportamentelor vizate și
catalogate pe diferitele domenii de dezvoltare. De exemplu, metodele de comunicare ajută la
dezvoltarea limbajului și a capacității de comunicare, iar metodele de acțiune ajută la dezvoltarea
laturii practice. Având în vedere educația de tip integrat, îmbinarea celor două tipuri de metode
determină dezvoltarea preșcolarului pe mai multe paliere a.
Așadar, strategiile didactice trebuie să fie mereu privite în ansamblu. Educatoarea trebuie să îmbine
cu înțelepciune metodele, procedeele și mijloacele didactice așa încat să obțină rezultate bune.
Activitatea didactică întotdeauna trebuie să se centreze pe copil, să urmărească beneficiul copilului.
De aceea trebuie căutate toate mijloacele pentru a realiza acest lucru.
TESTUL 10
SUBIECTUL I (60 de
puncte)
Când ocăra pe mama-mare mai rău, tocmai intra în odaie și măicuța, care a auzit! ,,Ce-ai
zis, Baruțule? l-a întrebat măicuța. Am auzit bine, ori m-am înșelat? Ai făcut-o pe mama-
mare proastă?”
- Știi ce-a zis atunci Baruțu, tătuțule? A zis că nu a zis că e mama-mare proastă, a zis că e
proastă pisica...
- O să mă ocup imediat de aceste lucruri nepermise, i-a răspuns Mițu lui tătuțu, dar întâi aș
vrea o guriță. Așa, pe obraz, pe gât, pe frunte, pe ochi. Asta dă poftă de mâncare.
Și Mițu s-a pupat cu tătuțu o grămadă, și ochiul de hoț gelos al lui Baruțu, se strecura
câteodată, tocmai din fundul coridorului, pe crăpătura ușii.
Acum mă duc să facem dreptate și să pedepsim pe Baruțu, a zis tătuțu, și s-a dus după
Baruțu, care s-a ascuns și mai în fund, în baie...
(Tudor Arghezi – Între Mițu și Baruțu)
1.
Scrieți, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe, cu privire la textul
de mai sus:
1.
1.
1. Despărțiți în silabe cuvintele următoare: măicuța,
imediat, ochiul.
2. Rescrieți, din fragmentul de mai sus, două cuvinte
monosilabice și unul plurisilabic.
3. Menționați rolul utilizării punctelor de suspensie în
enunțul: A zis că nu a zis că e mama-mare proastă,
a zis că e proastă pisica...
4. Scrieți câte un sinonim potrivit pentru sensul din text
al cuvintelor subliniate: odaie, tătuțule, gelos.
5. Alcătuiți câte un enunț în care să folosiți
cuvintele: ce-a și s-a.
6. Construiți un enunț în care cuvântul hoț să aibă
funcția sintactică de complement direct.
7. Identificați, în text, un cuvânt care poate contribui la
îmbogățirea vocabularului prin schimbarea valorii
gramaticale.
atributivă.
9. Explicați, într-un text de 30-50 de cuvinte,
semnificațiile fragmentului: Și Mițu s-a pupat cu
tătuțu o grămadă, și ochiul de hoț gelos al lui
Baruțu, se strecura câteodată, tocmai din fundul
coridorului, pe crăpătura ușii.
1.
unui basm cult, aparținând genului epic, inclus în programa de examen.
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea basmului cult selectat
în genul literar menționat;
 exprimarea unei opinii cu privire la modul în care pot fi utilizate aceste valori
educative ale basmului cult.
SUBIECTUL al II-lea (30 de
puncte)
1. Pentru domeniul experiențial Limbă și comunicare, etalați trei dintre etapele
unei activități de învățare realizabile printr-un joc didactic; nivel de studiu: 3 – 4
ani; conținut sugerat: cunoașterea și aprecierea cărții, ținând cont de următoarele
repere: trei dintre etapele activității precizate; descrierea lor.
2. Scrieți un eseu, de 300-600 de cuvinte, în care să abordaţi tema despre mediul
educațional în grădiniță. Dezvoltați subiectul pe marginea acestor aspecte:
 specificul spațiului/mediului educațional organizat în grădiniță; cel puțin patru
criterii descriptive;
 cerințe psihopedagogice și ergonomice; cinci exemple relevante;
A. 1. măi-cu-ța, i-me-di-at, o-chiul
2. rău, gât, mâncare
3. Punctele de suspensie au fost utilizate pentru a marca întreruperea discuției și pentru a
se crea o pauză necesară reflecției asupra mesajului transmis.
4. odaie = cameră, tătuțule = tăticule, gelos = invidios
5. M-a întrebat ce-a fost în această cutie. Copilul s-a dus la mama lui.
6. Poliția a prins un hoț.
7. rău (adjectiv), răul (substantiv)
8. ,,care a auzit”
9. Mițu, știindu-se nevinovată, îl întâmpină cu bucurie pe tătuțu. Baruțu, în schimb, nu are
curajul să-l întâmpine, deoarece se simte vinovat. Și el ar dori să-și îmbrățișeze și să-și
sărute tatăl, dar se mulțumește să-l privească pe furiș, tânjind după gesturile de
afecțiune ale tatălui său.

ale basmului cult.
Povestea lui Harap-Alb

de Ion Creangă
Din cele mai vechi timpuri, basmele au încântat copiii prin conținutul lor miraculos, care îi fac să
trăiască intens sentimentele protagonistului pe parcursul peripețiilor sale și succesul reușitei din final,
când binele învinge răul, interiorizându-și, astfel, valori educative și adevărate lecții de viață. O seamă
de scriitori au cules basme din popor atât în literatura română (I. Creangă, M. Eminescu), cât și în
literatura universală (Frații Grimm, Hans Christian Andersen), iar unii, cum este și cazul lui Ion
Creangă, au creat ei înșiși basme pentru copii.
Povestea lui Harap-Alb este, în primul rând, o lecție de viață care oferă copiilor un model adevărat al
succesului prin ascultarea de părinți, muncă, bunătate și onoare. Faptul că Harap-Alb nu l-a ascultat
pe tatăl său și s-a întovărășit cu omul spân, simbol al răului, a fost cauza suferințelor și peripețiilor
sale.
Ajuns în ipostaza de slugă a Spânului, el își asumă greșeala și își suportă consecințele, fiind fidel
Spânului, nedivulgând faptul că el este, de fapt, prințul, nici atunci când fetele împăratului au spus că
ele nu cred că Spânul este vărul lor cel așteptat. Prin orice ipostază a trecut, Harap-Alb a dovedit
noblețea caracterului său, oglindită în faptele sale: dovedește milă și respect față de bătrâna
cerșetoare, pe care o numește ,,mătușă” și nu i se adresează cu vreun apelativ defăimător, dată fiind
condiția ei inferioară, ocrotește chiar și cele mai neînsemnate ființe, albinele și furnicile, se
împrietenește cu Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă, Păsări-Lăți-Lungilă, personaje dificile, greu de
acceptat. Deși nu face aceste lucruri sperând să fie recompensat, adevărul din zicala ,,Bine faci, bine
găsești” este dovedit și în cazul lui Harap-Alb, el primind în cele mai critice momente ajutor nesperat
de la cei pe care i-a ajutat, ajutor fără de care nu ar fi putut reuși.
Povestea lui Harap-Alb este un basm cult. Deși autorul și-a numit lucrarea poveste, aceasta este un
basm. Cele două specii, povestea și basmul, se deosebesc de cele mai multe ori după structură și
dimensiuni. Povestea este mai scurtă și are mai puține personaje, în timp ce acțiunea din Povestea
lui Harap-Alb este mult mai complexă și implică un număr mare de personaje. Originalitatea autorului
se remarcă prin oralitatea stilului său și prin umorul inconfundabil, dând impresia că el însuși
povestește cititorului cele întâmplate, într-o discuție față-n față.
Tema basmului este lupta dintre bine și rău, în care binele învinge răul. El respectă structura specifică
genului epic. Incipitul prezintă o situație de echilibru, intriga aduce în atenție atmosfera de la curtea
împărătească, perturbată de un eveniment neașteptat: scrisoarea cu cererea unui moștenitor. Aceasta
declanșează o acțiune complexă în care protagonistul, susținut de ajutoare, se confruntă cu
antagonistul (desfășurarea acțiunii) pentru a restabili ordinea inițială. În această acțiune sunt testate
inteligența, istețimea și curajul eroului principal pentru a dovedi că este demn să devină împărat.
Timpul și spațiul îmbină elemente reale și elemente fantastice. Timpul curge altfel, intercalându-se
trecutul, prezentul și viitorul, lucru imposibil în lumea reală, iar spațiul îi permite lui Harap-Alb accesul
pe ,,tărâmul celălalt”, ,,în codrul de aramă” și în ,,condrul de argint”.
Considerăm că basmul Povestea lui Harap-Alb este o alegere potrivită pentru ocaziile în care cadrul
didactic le citește copiilor povești, deoarece acțiunea se desfășoară liniar, copiii putând înțelege
înlănțuirea secvențelor narative, dar poate fi abordat și sub forma unor scurte dramatizări. Limbajul
este accesibil, iar regionalismele captivează atenția copiilor prin umorul lor. Poveștile dezvoltă
vocabularul și imaginația copiilor. Ei au libertatea să își imagineze scenele după nevoile și preferințele
lor, dat fiind că în lumea basmului totul este posibil, spre deosebire de lumea reală, așa cum însuși I.
Creangă mărturisea în propriile Amintiri din copilărie ,,Copilul, încălecat pe bățul său, gândește că
se află călare pe un cal dintre cei mai strașnici. ” Copiii preșcolari trebuie să fie ajutați să facă diferența
între imaginar, unde totul este posibil, și realitate, unde trebuie respectate niște reguli pentru a evita
posibile accidente și alte aspecte neplăcute.

1.
1. Pentru domeniul experiențial Limbă și comunicare, etalați trei dintre
etapele unei activități de învățare realizabile printr-un joc didactic; nivel
de studiu: 3 – 4 ani; conținut sugerat: cunoașterea și aprecierea cărții,
ținând cont de următoarele repere: trei dintre etapele activității precizate;
descrierea lor.
E oportun să se înceapă lucrarea prin a defini jocul didactic. În accepțiunea proprie, acesta e o
activitate având o natură dublă – educativă și reactivă – derulată, preponderent, într-un mediu formal
în scopul atingerii obiectivelor. Continuăm definirea lui cu prezentarea celor trei etape dintre cele ce
aparțin jocului didactic. Mai întâi, să ne amintim că cele trei mari etape ale activității de învățare sunt:
introducerea în atmosfera propice, desfășurarea și încheierea acesteia. Noi, însă, ne oprim la ceea ce
implică desfășurarea jocului, în cele trei variante ale sale: probatorie, propriu-zisă și complicată.
Aflați în Colțul de lectură, copiii ascultă expunerea educatoarei despre regulile jocului și modul în care
ea îndeplinește sarcinile distribuite copiilor, în prealabil. Demonstrațiile sunt însoțite de explicațiile de
rigoare, oferite în acord cu principiul accesibilității. În această secvență, educatoarea preia și rolul de
conducător al jocului, fiind secondată de cel căruia îi va reveni efectiv în timpul jocului.
Organizați sub formă de semicerc, copiii ascultă explicațiile și își asumă rolurile tocmai primite, având
în minte regulile de bază, succesiunea etapelor și demonstrațiile. Pentru executarea sarcinilor,
interesul întregului grup trebuie să fie la fel de mare inclusiv în faza preliminară a jocului propriu-zis.
Dacă apar sincope, educatoarea intervine ca să repuncteze ceea ce nu a fost suficient de bine înțeles.
E momentul în care, în funcție de doleanțele unora, rolurile se mai pot inversa. Ne referim la situațiile
în care copiii nu se simt confortabil atunci când îndeplinesc sarcinile, preferând în schimb altele mai
apropiate de stările lor.
Când efectivul este edificat și mulțumit, se dă startul jocului astfel:
Așezați în jurul educatoarei, copiii ascultă o scurtă poveste înregistrată în format audio. După audiția
acesteia, ei se organizează în trei minigrupuri. Fiecare grup își alege câte o cutie de pe raft. După caz,
fiecare cutie conține figurine, jetoane și numerele 1 – 3. Înregistrarea se reia integral. Apoi, copiii își
ascultă educatoarea, repovestind-o și observă cartea care le este prezentată; este cartea din care
actorul audiat a lecturat textul supus atenției. Ulterior, înregistrarea se reia secvență cu secvență. La
cerere și la momentul potrivit, copiii prezintă frontal fie figurinele ce înfățișează eroii de poveste, fie
jetoanele cu corpuri/simboluri din poveste, fie numerele 1, 2 sau 3, acestea reprezentând părțile
textului.
Jocul se complică atunci când micuții trebuie să și spună de ce preferă anumite personaje și lucruri din
poveste; de pildă, favorita unei fetițe este zâna, nu fata împăratului sau floarea-soarelui înzestrată cu
puteri miraculoase. Elementele de dificultate constau și în mimarea unor acțiuni.
Educatoarea le cuprinde ideile într-o mențiune concluzivă în contextul căreia subliniază argumentul
pentru care e imperios necesar să descoperim universul cărții și să-l apreciem ca atare. Sunt
evidențiate aspecte despre modurile în care o carte înseninează și modelează simultan, dar și despre
felurile în care ne putem transforma personajele în prieteni datorită judecății lor drepte și
comportamentelor dovedite. Deloc întâmplător am ales să redăm povestea în lectura unui actor, pe
canal multimedia, și în lectura educatoarei. Concret vorbind, ceea ce și-au imaginat copiii ascultând
pot vedea în ilustrațiile din carte, supuse rând pe rând observării și dialogului, le întărește capacitatea
de a-și forma reprezentări. Cu cât le formăm mai devreme, cu atât este mai bine pentru evoluția
ulterioară în cadrul oricărei activități de învățare, indiferent de nivelul de studiu.
Prin urmare, jocul didactic propus are propriile valențe educativ-formative ce rezidă din lumea cărților
pentru copii și chiar dincolo de aceasta. Nu e lucru puțin faptul de a transpune în practică o idee de
joc, menită să activeze stimulii care generează experiențe de învățare și bunăstare generală.
Demersul este raportat la principiul individualizării, iar acolo unde este posibil, se depășesc limitele
pentru aducerea copiilor în zona proximei dezvoltări.
În egală măsură, jocul propus valorifică multe dintre atributele stadiului preoperațional de dezvoltare a
inteligenței. Din dorința de a forma reprezentări mentale, educatoarea aplică procedee care determină
preșcolarii să își utilizeze potențialul existent la nivelul senzorial-perceptiv; de exemplu, atunci când li
se cere să spună, în cuvinte simple, cum miroase o floare anume din cadrul de poveste, cum se aude
un stol de păsări în zbor, pașii cuiva sau apa curgând ș.a.m.d. E limpede că astfel educatoarea
urmărește să dezvolte o serie de procese psihice senzoriale și cognitive, iar în paralel, să reliefeze
valoarea cărții prin elemente de construcție a comunicării, între care cel dintâi loc îi revine ascultării
active.
În final, jocul nostru respectă natura domeniului experiențial vizat, dar și principiul predării integrate,
căci tema este abordabilă din perspective interdisciplinare. Totodată, jocul face posibilă și interferarea
câtorva domenii de dezvoltare – complementare, prin definiție: dezvoltarea limbajului, a comunicării și
a premiselor citirii și scrierii, dezvoltarea socio-emoţională, capacităţi și atitudini în învăţare. Mai ales o
dimensiune a dezvoltării aparținând primului domeniu favorizează formarea comportamentului ce ne
arată că preșcolarul participă la experiențe de lucru cu cartea, pentru cunoașterea și aprecierea cărții.
1.
2. Scrieți un eseu, de 300-600 de cuvinte, în care să abordaţi tema
despre mediul educațional în grădiniță. Dezvoltați subiectul pe
marginea acestor aspecte:

o specificul spațiului/mediului educațional organizat în grădiniță; cel puțin
patru criterii descriptive;
o cerințe psihopedagogice și ergonomice; cinci exemple relevante;
o exprimarea propriei opinii gândind la rolul unui spațiu/mediu optim
asupra procesului instructiv formativ în grădiniță.
Grădinița este mediul în care preșcolarii sunt primiți cu căldură. Acolo, ei învață jucându-se. Acolo își
formează multe trăsături de caracter. Spațiul primitor facilitează acest proces. Grădiniţa este instituţia
în care copilul trăiește experiențe aparte în ceea ce privește toate dimensiunile dezvoltării lui plenare.
Diferitele tipuri de activități la care participă copilul în incinta grădiniței trebuie organizate de așa
manieră încât să susțină calitatea tuturor serviciilor educaţionale. Prin crearea unui mediu ergonomic
și propice învățării se respectă principiul diversităţii contextelor şi situaţiilor de învăţare, principiu
specific aplicării noului curriculum pentru educație timpurie.
Una dintre principalele cerințe ale noului curriculum, axat pe nevoile copilului, este despre crearea
spațiului educaţional potrivit. În condiții propice, copilul se poate dezvolta liber, ajungând să își
descopere propriile aptitudini. Oferirea unui mediu cu situații de învățare diversificate solicită
implicarea copilului din mai multe puncte de vedere: cognitiv, emoţional, social și psihomotric.
Succesul activităților derulate depinde de calitatea ambientului. Spațiul educaţional stimulativ îi
stârnește copilului dorința de a fi activ. De pildă, o sala primitoare, securizată, funcțională și împărțită
în centre de interes reprezintă un autentic mediu bogat în stimuli care influențează pozitiv procesul de
învățare și de formare a personalității.
Organizarea eficientă a spațiului educaţional respectă următoarele cerințe: sală împărțită în sectoare
de lucru în funcție de tipul activității; locurile alese pentru seturile de materiale necesare; poziționarea
lor la nivelul copilului, în spații deschise; selectarea materialelor în concordanță cu principiul
accesibilității; diversificarea lor periodică.
În colțul denumit Bibliotecă se amenajează un raft cu mai multe cărți cu povești și imagini. Tot aici se
poate amenaja și un spațiu în care copiii pot urmări desene animate educative. În
colțul Construcții sunt așezate cutii cu piese lego, cuburi, maşinuţe și alte jucării care stimulează
creativitatea. În colțul Căsuța Păpușilor se desfășoară jocurile de rol. Aici se pot amenaja și locuri în
care se dau curs unor socio-drame cum ar fi cabinetul doctorului sau magazinul. În colțul
denumit Artă copii își dezvoltă potențialul creativ. Aici sunt puse la dispoziția copiilor rafturi pentru
ustensile și materiale.
În opinia noastră, ergonomia spațiului facilitează desfășurarea procesului instructiv-formativ. Știm ce
putere generează expresia populară „Omul sfințește locul”. Gândind la aceasta, personalul didactic
are datoria să transforme sălile de grupă în spații adecvate dezvoltării copiilor. Organizate eficient,
acestea fac posibilă învățarea în condiții optime. Reușita activităților depind mult și de mediul în care
sunt demarate. De exemplu, în Bibliotecă, atenția poate fi sporită prin acte desprinse din parteneriate
educaţionale.
Buna organizare a spațiului ajută copiii să își formeze anumite deprinderi. De pildă, studiile arată că
subiecții care au avut parte, în perioada preșcolarității, de un mediu bine organizat au aplicat cele
învățate și în mediul familial, și cel frecventat ulterior, în învăţământul primar.
Concluziv spus, organizând judicios și inovativ sala de grupă valorizăm factorii ce creează multiple
oportunități și experiențe de învățare. Copilul al cărui interes este stimulat devine preocupat de
învățarea prin descoperire. Aceasta este una dintre rațiunile de luat în seamă, știind câtă bucurie îi
aduce copilului fiecare experiență nouă. Suntem convinși că tot ceea ce se experimentează astfel
rămâne în memoria de lungă durată, dovedindu-și aplicabilitatea de-a lungul vieții.
TESTUL NR. 11
În nopți cu lună, când se plimba prin întunecoasele dumbrăvi de laur ale castelului răsărit din rădăcini
de stânci, ea auzea un glas frumos, parcă de privighetoare, totuși era de om. O arfă, asemenea
sunetului blând și regulat al valurilor mării, o acompania. Era un cântăreț care o iubea pe fata de-
mpărat. Ea-l văzu răsărind prin crengi în lumina de lună. Era înalt și frumos. Pletele negre se
ridicau deasupra frunții mărețe, ochii străluceau în bolțile lor ca două flori, ca două picături de
întuneric topit. Ea-l iubi, căci nici n-ar fi știut să facă alta, așa era de frumos.
(Mihai Eminescu – Legenda cântărețului)
1.
sus:
1.
1.
1. Transcrieți, din textul dat, un cuvânt care conține diftong
și două cuvinte care conțin vocale în hiat.
2. Rescrieți, din fragmentul dat, trei cuvinte care conțin o
singură vocală.
3. Menționați rolul cratimei în structura: Ea-l (Ea-l văzu ).
cuvintelor subliniate: întunecoasele, înalt, deasupra.
morfologică decât cea din text.
secvența: Pletele negre se ridicau deasupra frunții
mărețe, ochii străluceau în bolțile lor ca două flori, ca
două picături de întuneric topit.
7. Alcătuiți un enunț în care substantivul fata (o iubea pe
fata de-mpărat) să aibă funcția sintactică de complement
prepozițional.
8. Rescrieți o propoziție subordonată din primul enunț al
textului dat, precizându-i felul.
enunțului: Ea-l văzu răsărind prin crengi în lumina de
lună.
1.
lirice, incluse în programa de examen.
literar menționat;

1. Etapizați o activitate realizabilă printr-un joc de creație, pentru domeniul
experiențial Estetic și creativ, nivel de studiu: 5 – 6 ani. Folosiți-vă de cunoștințele
copiilor despre cadrele de poveste, luând seama la aceste repere: menționarea a trei
dintre etapele activităţii precizate; descrierea lor.
2. Compuneți un eseu, de 300-600 de cuvinte, în care să abordaţi tema
despre parteneriatul educațional în preșcolaritate. Dezvoltați tema în jurul acestor
aspecte:
 cadrul legal specific, inclusiv și cel curricular;
 relația grădiniță ‒ școală;
 relația grădiniță ‒ familie – comunitate;
 exprimarea opiniei personale în privința acestui parteneriat, un adevărat pact pentru o
educație de calitate.
A. 1. întunecoasele (diftong) laur, acompania (hiat)
2. când, glas, om
3. În această structură, cratima înlocuiește vocala ,,î” din cuvântul ,,îl” și marchează
rostirea într-o singură silabă a celor două pronume: ea și îl.
4. întunecoasele ≠ luminoasele, înalt ≠ scund, deasupra ≠ dedesubt
5. Am scris un ,,o” frumos. (o = substantiv)
6. valoarea morfologică: negre = adjectiv, lor = pronume personal, două = numeral
cardinal funcția sintactică: negre = atribut adjectival, lor = atribut pronominal genitival,
două = atribut adjectival
7. Cântărețul s-a întâlnit cu fata de împărat.
8. ,,când se plimba prin întunecoasele dumbrăvi de laur ale castelului răsărit din rădăcini
de stânci” (propoziție subordonată circumstanțială de timp)
9. Fata de împărat zărește printre crengile din dumbravă silueta frumoasă a acestui
cântăreț. Apariția lui nu este bruscă, ci el i se descoperă treptat, fără să o sperie,
asemenea unui răsărit care face lent trecerea de la întuneric spre lumină.
educative ale unei creații lirice, incluse în programa de examen.

o evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului
selectat în genul literar menționat;
o indicarea a două valențe educative ale creației lirice selectate;
o ilustrarea posibilității de valorificare a celor două valențe educative
indicate;
o prezentarea a două elemente de structură, de compoziție sau de limbaj
ale creației lirice alese (de exemplu: figuri de stil, temă, motiv, imagine
artistică, elemente de versificație, titlu etc.);
o susținerea unei opinii despre modul în care pot fi valorificate valențele
educative ale creației lirice selectate.
Iarna pe uliță
de George Coșbuc
Iarna pe uliță face parte din volumul Fire de tort, 1896. În această poezie, G. Coșbuc surprinde o
frumoasă scenă de iarnă, însuflețită de joaca zglobie a unor copii din sat, la săniuș. Spectacolul învie
în sufletul oricărui cititor propria copilărie și retrăirea unor amintiri emoționante. Poezia este un pastel
care, dincolo de frumusețea naturii, imortalizează și frumusețea copilăriei, în puritatea ei,
asemănătoare cu albul imaculat al zăpezii din peisajul creat. Astfel, autorul împletește tema naturii cu
tema copilăriei.
Primele strofe ale poeziei reprezintă pastelul în sine, acestea ilustrând un frumos peisaj dintr-o zi
liniștită de iarnă. Ca într-o baladă, următoarele strofe prezintă desfășurarea jocului zglobiu al copiilor
veseli care, printr-o hiperbolă, este asemănat cu venirea războinică a tătarilor ,,Parcă trece-adunătură
de tătari”. După venirea copiilor pe uliță, descrisă prin epitetul ,,năvalnic vuiet”, poetul introduce în
primplan un copil mic trimis de mama lui în sat, care se avântă eroic în zăpada troienită, deoarece ,,se
crede/Că-i bărbat”. Înfățișarea copilului stârnește râsul celor de la săniuș. Haina e prea mare pentru el,
,,Haina-i mătură pământul... cinci ca el încap în ea”, căciula ,,Mare cât o zi de post”, încât ,,Au sub
dânsa șapte sate/Adăpost”. Speriat de copiii care vin spre el, puși pe glume, copilașul încearcă să
fugă, însă ,,Toată ceata năvălește” asupra lui. În ajutorul copilului vine încet pe stradă o ,,babă” ,,În
cojocul rupt al ei/Și încins cu sfori de tei”. Bătrâna nu reușește să apere copilul, ci întărâtă și mai mult
grupul de copii ,,Ca pe-o bufniță-o-nconjoară/Și-o petrec cu chiu cu vai,/Și se țin de dânsa scai/Plină-i
strâmta ulicioară/De alai”. Spectacolul atrage atenția tuturor, aducând aproape de uliță câinii de prin
curți, femeile pe la garduri și ,,bătrânii/Din bordei”, parcă ar fi fost un alai de nuntă.
Portretul copilului care, probabil, purta hainele fraților mai mari, cojocul rupt al bătrânei, bătrânii
din ,,bordei” amintesc de dificultățile materiale întâmpinate de oamenii de atunci care, în ciuda
lipsurilor materiale, aveau în suflet bogăția liniștii interioare și a fericirii. Ei nu sunt deranjați de zarva
copiilor, privesc cu îngăduință ieșirea lor și, ca într-o binecuvântare, le doresc să crească
mari ,,Vedea-i-aș mari”, iar apoi se întorc liniștiți în casele lor respectând, parcă, această manifestare
a inocenței. Poezia debutează cu descrierea naturii liniștite și se încheie cu redobândirea liniștii
sufletești a adulților.
Dintre procedeele artistice utilizate de autor amintim imaginile vizuale, de exemplu ,,Și pe râu e numai
fum”, personificarea ,,Norii s-au mai răzbunat” folosite pentru redarea scenei de iarnă, imaginile
auditive ,,De pe coastă vin țipând”, epitete ca ,,năvalnic vuiet”, comparația ,,Gură fac ca roata morii” și
enumerația ,,vin țipând/Și se-mping și sar râzând”, toate acestea fiind folosite pentru descrierea
artistică a comportamentului copiilor.
Tema și ritmul alert al poeziei captivează atenția preșcolarilor, fiind o sursă bună pentru discuții în
cadrul activităților de dezvoltare a limbajului. Cu această ocazie, analizând cu ajutorul cadrului didactic
comportamentul nepotrivit al copiilor de la săniuș față de copilul cel mic și de bătrână, ei vor putea
învăța despre bullying și despre respectul pe care îl datorăm celor în vârstă. Dacă vremea de afară
permite, copiii pot fi scoși în curtea grădiniței, la zăpadă, pentru a dovedi, practic, grija față de ceilalți,
în jocuri specifice iernii. De asemenea, imagini cu tabloul iernii ilustrat în poezie pot fi folosite pentru a
observa elemente de detaliu și pentru a exersa descrierea unui peisaj, pe baza imaginilor suport,
urmând ca, în cadrul activităților artistice, să realizeze ei înșiși creații potrivite temei.
În concluzie, Iarna pe uliță este un text literar care transmite valori educative și bucuria autentică a
întâlnirii cu zăpada, cunoscută de fiecare copil în parte.
1. Etapizați o activitate realizabilă printr-un joc de creație, pentru domeniul
experiențial Estetic și creativ, nivel de studiu: 5 – 6 ani. Folosiți-vă de cunoștințele
copiilor despre cadrele de poveste, luând seama la aceste repere: menționarea a trei
dintre etapele activităţii precizate; descrierea lor.
Jocul de creație este activitatea predominant ludică pe durata căreia sunt folosite operațiile gândirii în
scop creator. Acestea sunt organizate în ansamblul proceselor psihice cognitive și rezolvabile în baza
principiului procesării informației, optim îmbinat cu teoria inteligențelor multiple (logico-matematică,
spațial-vizuală, muzicală, socio-emoțională etc.). În principiu, copilul este autorul scenariului jocului și
al regulilor de rigoare. Așa definim în cuvinte proprii jocul de creație.
Pentru a-i da curs unuia în domeniul experiențial Estetic și creativ ne folosim și de cunoștințele despr
e cadrele de poveste, acumulate de preșcolari în domeniul experiențial Limbă și comunicare. Ne
ghidăm după atributele unor dimensiuni regăsite în aceste domenii: dezvoltarea cognitivă și
cunoașterea lumii, dezvoltarea limbajului, a comunicării și a premiselor citirii și scrierii, dezvoltarea
socio-emoțională. În baza acestor atribute, valorizate în jocul propus, copiii pot manifesta
comportamente din care deducem că ei înțeleg un mesaj oral ce evidențiază idei, emoții etc.,
explorează prin încercare și eroare pentru a rezolva probleme simple, construiesc noi experienţe
pornind de la experienţe trecute, își asumă niște responsabilități specifice vârstei beneficiind de sprijin,
valorifică proprietățile unor corpuri din mediul apropiat.
În continuare, enumerăm cele trei mari etape ale jocului în cauză: introducerea în atmosfera adecvată,
desfășurarea și încheierea lui. Fără a putea spune care dintre acestea este mai importantă, de vreme
ce intrăm în rolul de designer instrucțional, facem în așa fel încât să îi aducem fiecărei etape plusuri
de valoare.
Atenția copiilor este captată cu o înregistrare multimedia în care un grup de preșcolari, având aceeași
vârstă, ansamblează piesele ce îi dau farmec și dinamică unui joc de construcții. Unele sunt de tip
lego, altele, de lemn, altele, metalice. Sarcina grupului respectiv este să realizeze obiecte utile într-un
decor, știut dintr-o poveste anume. De pildă, măsuțe și băncuțe de lemn, diverse corpuri dintr-un parc
pentru copii confecționate din piese lego și metalice. Membrii grupului sunt liberi să experimenteze și
chiar să inoveze, pornind de la materialul concret intuitiv înfățișat (planșe și ilustrații tematice).
După vizionarea secvențelor inspiraționale, preșcolarii din speța noastră sunt împărțiți în patru grupuri
mici. Înainte de începerea procesului de lucru, ei ascultă activ expunerea educatoarei din care află
date despre: numele, scopul și etapele jocului, sarcinile de îndeplinit (individual și prin cooperare),
rolurile atribuite, caracteristicile produselor, prezentarea lor în turul galeriei, sugestiile oferite în virtutea
cărora apar premisele ce favorizează potențialul creativ, aplicabilitatea procedeelor de lucru și a
produselor în situații reale de viață. În context se regăsesc câteva principii esențiale precum acestea:
al accesibilității, al individualizării, al învățării active. Pincipiul învățării bazate pe joc se înțelege de la
sine.
Centrul de greutate al activității noastre îl constituie derularea jocului. Suportul intuitiv constă într-o
serie de planșe ce redau scene din povestea Cei trei purceluși. Din instrumentarul pus la dispoziție fac
parte trusa de modelaj și de bricolaj, bețișoare, piese de lemn și metalice. Folosindu-le după caz,
copiii din primele trei grupuri trebuie să reconstruiască căsuțe mai durabile pentru purceluși. Iar copiii
din cel de-al patrulea grup trebuie să construiască o singură casă pentru toți cei trei purceluși, temători
în fața lupului, una foarte solidă și înconjurată de un gard fortificat. Copiilor li se acordă libertate de
acțiune și numai când e nevoie li se oferă sprijin. Spiritul de inițiativă este încurajat constant. Ideile
creative sunt orientate spre zona proximei dezvoltări. La nevoie, copiii primesc sugestii de lucru care îi
ajută să performeze și să înțelegă că relațiile avantajoase se pot stabili între acțiunile lor și noțiunile
reactualizate și valorizate la maximum momentan. Întregul demers didactic este ușor de transformat
într-o experiență de învățate cu impact pe termen îndelungat. Nu este puțin lucru stimularea cognitivă
a copilului. Astfel, i se dezvoltă potențialul imaginativ-creativ și, totodată, abilitatea de a rezolva
probleme întâlnite în lumea eroilor de poveste.
În faza de realizare a transferului, frontal, copiii pătrund rostul jocului adus în viața obișnuită. Întâi se
face referire la meseria de constructor, iar mai apoi, se caută legături între ceea ce îi conferă unei
case durabilitate și tehnicile speciale de muncă. Prin dialogul purtat, copiilor le este prezentată
activitatea desfășurată pe un șantier. Jocul i-a transpus în situațiile în care ar putea trăi efectiv ceea ce
au simulat creând, în maniere personale, un corp de clădire, așa cum văd în mediul construit. Ultimele
cuvinte ne aduc în minte domeniul arhitectural, abordat tangențial în contextul nostru educațional.
Activitatea se încheie cu turul galeriei, de-a lungul căruia se punctează ideile concluzive și cele care
au conotațiile evaluării formatoare.
În loc de încheiere, subliniem faptul că întregul demers ne va arăta cel mai bine gradul de aplicabilitate
în clasa pregătitoare, clasa în care vor păși copiii de grupa mare și, pe deasupra, în care le vor fi puse
puterile la încercare din punctul de vedere al actului de creație – mai cu seamă în lumea artelor
vizuale și a abilităților practice și în universul literaturii destinate lor; este universul în care fabulează în
voie sau mimează, dau curs unor jocuri de cuvinte cu multiple beneficii etc. Toate denotă inteligență
crescândă, dincolo de care există forța imaginației creatoare și aptitudini aflate într-o continuă
schimbare.
2. Compuneți un eseu, de 300-600 de cuvinte, în care să abordaţi tema
despre parteneriatul educațional în preșcolaritate. Dezvoltați tema în jurul acestor
aspecte:
 cadrul legal specific, inclusiv și cel curricular;
 relația grădiniță ‒ școală;
 relația grădiniță ‒ familie – comunitate;
 exprimarea opiniei personale în privința acestui parteneriat, un adevărat pact pentru o
educație de calitate.
În sistemul de învățământ preșcolar, parteneriatul educațional este o formă de comunicare și de
colaborare între grădiniță și alte instituții (școala, familia, biserica, comunitatea) în sprijinul copilului la
nivelul educativ. Omul este o ființă pluridisciplinară, interesele sale nu pot fi adeseori acoperite doar de
grădiniță. El crește, în primul rând, în sânul unei familii și al unei comunități. Școala, comunitatea și
toate celelalte instituții trebuie să își unească forțele pentru crea un suflet armonios, un om capabil să
se integreze în toate aspectele vieții de zi cu zi.
Copilul este deosebit de receptiv la influențele negative sau pozitive. Un rol crucial în această
dezvoltare timpurie îl are familia. Familia, ca instituție restrânsă la un număr mai mic de membrii, dar
unită în iubire, reprezintă fundamentul educației care va răsuna în inima copilului pe tot parcursul vieții
sale. Expresia „cei șapte ani de acasă” nu ne este străină. Omul se formează, crește și se dezvoltă
armonios dacă primește drept hrană exemplul bun al familiei din care provine. O familie fericită din
ochii căreia răsar numai scântei de iubire și de pace, cu siguranță va imprima în caracterul omului ce
se formează în mijlocul lor bucuria comuniunii cu ceilalți.
În acest sens, relația dintre grădiniță, familie și comunitate poate aduce un efect benefic asupra
dezvoltării sănătoase a copilului. „Primul model oferit copilului este familia sa”, spunea Mauco.
Grădinițele, ca instituții în care se desfășoară educația timpurie, răspund nevoilor familiei şi ale
copilului. Este foarte importantă relaţia de parteneriat dintre educatori, profesionişti ce activează în
slujba copilului şi părinții lui. Statutul familiei ca prim educator al copilului este un factor important în
stabilirea parteneriatului între serviciile de educaţie timpurie şi familie.
Dacă familia este celula funcțională a societății, comunitatea este o familie extinsă, un grup de oameni
uniți în aceeași delimitare teritorială. Copilul crește în familie, dar odată cu familia i se deschide orizont
ul comunității în care se naște. Comunitatea îi influențează comportamentul și îi insuflă valori. Copilul
se dezvoltă în sânul acesteia. Astfel, grădinița trebuie să realizeze un parteneriat cu instituțiile din
cadrul acelei comunități. Este necesar să se realizeze parteneriate cu primăria sau cu asociațiile
culturale, promovându-se, astfel, tradiții populare specifice zonei. Se poate promova inclusiv tradiția
gastronomică a regiunii. Copilul trebuie să cunoască valorile comunității din care face parte și să le
promoveze la orice nivel de vârstă.
În ceea ce privește parteneriatul cu școala, preșcolarul trebuie să fie familiarizat cu noul mediu în care
va studia. Aici va trece într-un nou ciclu de învățământ. Adaptarea ar putea fi ușurată prin anumite
parteneriate între grădiniță și școală. Se pot face vizite în incinta școlii, la biblioteca acesteia sau se
pot organiza fel și fel de jocuri în curtea școlii. Copii de la grădiniță pot realiza diferite târguri de
obiecte artizanale din plastilină, lut (mărțișoare, decorațiuni de brad), astfel vor fi implicați în multe
activități care le va trezi dragostea, dar și curiozitatea pentru școală.
În opinia noastră, parteneriatele educaționale sunt extrem de benefice, în primul rând, pentru copii, și
pentru educatoare. Astfel se pot pregăti copiii pentru trecerea la următorul ciclu: cel primar.
În primul rând, parteneriatele cu alte instituții facilitează realizarea anumitor activități care îi vor ajuta
pe copii să își dezvolte capacitățile de relaționare cu cei din jur. De exemplu, parteneriatul cu diverse
instituții sociale le va trezi copiilor conștiința că ei sunt uniți în dragoste unii cu alții și că diferențele de
ordin social nu trebuie să fie piedică în a fi buni cetățeni.
În al doilea rând, prin încheierea unui parteneriat, activitatea educatoarelor și a personalului didactic și
auxiliar din grădiniță va fi apreciată de comunitate și de primărie. Lucrul acesta ar putea duce și la
primirea unor fonduri pentru renovări, pentru aparatură sau alte ustensile necesare activităților
desfășurate, lucruri care vor fi utile în educația preșcolarilor.
Așadar, parteneriatele educaționale sunt imperios necesare pentru o bună desfășurare a activităților
din cadrul unității. Ambele părți vor beneficia din acestea. Cu toții suntem membrii unei familii, ai unei
comunități sau parohii și relația cu acestea nu poate fi ruptă oricât ne-am strădui. Pentru o dezvoltare
armonioasă a copiilor trebuie să se pună accent și pe aceste instituții speciale. Un proverb chinezesc
spunea că pomul care își uită rădăcinile se usucă în zori. Tot așa se întâmplă cu un om care uită
valorile comunității și familiei din care provine. Copiii trebuie să aibă vie această dragoste față de
valorile familie și ale comunității aparținătoare, iar dragostea aceasta poate fi cultivată din fragedă
pruncie tocmai prin parteneriatele realizate de grădiniță.
TESTUL NR. 12
SUBIECT (60 de puncte)
Mult e dulce și frumoasă
Limba ce-o vorbim,
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim.
Saltă inima-n plăcere
Când o ascultăm,
Și pe buze-aduce miere
Când o cuvântăm.
Românașul o iubește
Ca sufletul său;
Vorbiți, scrieți românește,
Pentru Dumnezeu!
(Gheorghe Sion – Limba românească)
1.
sus:
1.
1.
1. Despărțiți în silabe cuvintele următoare: inima, dulce,
românește și precizați pe care silabă se pune accentual
în fiecare cuvânt.
2. Menționați rolul utilizării cratimei în structura: limbă-
armonioasă.
cuvintelor subliniate: dulce, armonioasă, ascultăm.
îmbogățire a vocabularului, care să aparțină familiei
lexicale a cuvântului frumoasă.
cuvintele din versul: Românașul o iubește.
7. Alcătuiți un enunț în care substantivul miere (aduce
miere) să aibă funcția sintactică de atribut substantival.
8. Contrageți o propoziție subordonată atributivă din textul
dat.
versului: Vorbiți, scrieți românește.
1.
cult, aparținând genului epic, inclus în programa de examen.
ale basmului cult.

1. Pentru domeniul experiențial Limbă și comunicare, nivel de studiu: 5 – 6 ani, prezentați
etapele unei activităţi de învățare, posibil de realizat printr-un joc de rol. Faceți trimiteri
la cunoștințele copiilor despre tandemul sunet-literă, ținând cont de aceste repere:
menționarea a trei dintre etapele activităţii și descrierea lor.
2. Redactați un eseu, de 300-600 de cuvinte, despre conceptul de „evaluare” în
preșcolaritate. Dezvoltați tema în jurul acestor aspecte:
 definirea și analiza lui;
 funcțiile evaluării în preșcolaritate;
 formele evaluării specifice învățământului preșcolar; trei exemple relevante;
 exprimarea opiniei personale în privința necesității adaptării evaluării la tehnicile
didacticii moderne.
A. 1. i – ni – ma (i = silaba accentuată) dul-ce (dul = silaba accentuată)ro-mâ-neș-te (neș
= silaba accentuată)
2. În structura limbă-armonioasă cratima s-a folosit din necesități prozodice pentru a
marca rostirea legată a substantivului ,,limbă” și a adjectivului ,,armonioasă”.
3. dulce ≠ amară, armonioasă ≠ nearmonioasă, ascultăm ≠ vorbim
4. frumusețe, înfrumusețare, înfrumusețat
5. Pe stradă trece o mașină oarecare. (o = articol nehotărât)
6. valoarea morfologică: românașul = substantiv comun, o = pronume personal, iubește =
verb predicativ funcția sintactică: românașul = subiect, o = complement direct, iubește
= predicat verbal
7. Am cumpărat un fagure de miere. (atribut substantival prepozițional)
8. ,,ce-o vorbim” – vorbită.
9. Autorul îndeamnă prin intermediul acestui vers să se folosească limba română în
scriere și exprimare, limba folosită corect, respectându-i-se regulile, pentru că acestea
îi asigură frumusețea și unicitatea. Chiar dacă e bine să se învețe și alte limbi străine, e
important să nu fie neglijată folosirea limbii române în comunicare.

ale basmului cult.
Jack și vrejul de fasole

de Joseph Jacobs
Jack și vrejul de fasole este un basm cult, deoarece este scris de un autor al cărui nume este
cunoscut, spre deosebire de basmele populare ai căror autori nu sunt cunoscuți. În basmul cult,
personajul principal nu este un supererou, înzestrat cu puteri supranaturale, cum se obișnuiește în
basmele populare, ci un copil obișnuit, cu calități și defecte, în cazul acesta Jack. Despre el, autorul
spune că ,,era cam nechibzuit și risipitor” și că ,,nu voia să muncească”.
Orfan fiind, el trăia cu mama lui în condiții modeste, până când, împinși de sărăcie, sunt nevoiți să
vândă vaca, singura avere pe care o mai aveau. Jack merge cu vaca la târg și, pe drum, se întâlnește
cu măcelarul. Acesta, ,,știindu-l slab de înger”, vrea să-l păcălească oferindu-i niște boabe de fasole
frumos colorate, în schimbul vacii. Încântat de acele boabe, Jack acceptă târgul și se întoarce acasă.
De supărare, mama lui aruncă boabele pe fereastră. Din acest moment, elementele reale sunt
înlocuite de cele supranaturale. Din boabele de fasole răsare un vrej imens pe care Jack se cațără ca
să vadă până unde poate ajunge, în ciuda insistențelor mamei sale de a se opri. Ajunge pe un tărâm
fermecat și întâlnește o zână care-i povestește că el este fiul unui om foarte bun și bogat, care a fost
ucis de uriașul care trăiește acolo, din cauza invidiei și că el trebuie să redobândească bogățiile tatălui
său prin istețime și ascultare, nu prin luptă, ca în basmele populare. Zâna îl avertizează că
neascultarea îi va aduce o pedeapsă cumplită și întărește secretul reușitei: ,,Numai prin istețime vei
reuși!”. În basmele culte nu mai apar zmei și balauri, forțele malefice fiind și ele diminuate, deoarece
oamenii nu mai cred atât de mult în supranatural. În acest basm, zmeul este înlocuit cu uriașul care
devine simbolul lăcomiei și al egoismului: mănâncă și bea fără măsură, în timp ce săracii mor de
foame. Autorul pune în antiteză bogăția și lăcomia uriașului cu sărăcia cruntă în care trăiau Jack și
mama lui. Prin acest procedeu, el își exprimă, indirect, regretul pentru această nedreptate socială,
întâlnită la scară largă.
Aspectul cult al basmului se observă cu ușurință și în încheierea lui. Clasicele formule de încheiere
sunt înlocuite de morală. Aceasta îi aduce pe copii cu picioarele pe pământ și-i convinge de
schimbarea produsă în viața lui Jack după ce și-a îndeplinit misiunea, motivându-i și pe ei să
procedeze la fel ,,Jack o rugă pe mama lui să îl ierte pentru toate necazurile și supărările pricinuite,
promițându-i din inimă să fie respectuos și ascultător pe viitor. Și, într-adevăr, se ținu de cuvânt căci,
de atunci, băiat mai iubitor, mai vrednic și mai ascultător ca el nu cred să fi fost altul pe pământ.”
Basmul Jack și vrejul de fasole are valoare educativă nu doar pentru copii, ci și pentru adulți și
pentru societate, în general. Autorul atrage atenția părinților referitor la educația pe care le-o oferă
copiilor ,,Nebuniile pe care le făcea nu se datorau firii sale rele, ci faptului că mama sa nu-l mustrase
niciodată.” Referindu-se la uriaș, autorul precizează că ,,băuse atât de mult că nu se putea ține pe
picioare. Dacă ar fi fost treaz, ar fi putut să-l ajungă pe băiat într-o clipă”. Desigur că, pe moment,
copiii se bucură că uriașul nu a reușit, însă la o analiză mai atentă, copiii pot fi ajutați să înțeleagă că
obiceiurile nesănătoase afectează foarte mult performanța lor.
După această lectură, în cadrul activităților din domeniul științe, copiii pot planta câte un bob de fasole
pe care să-l îngrijească cât de bine pot ei pentru a vedea cât de înalt crește. În această perioadă li se
va explica rolul fiecărei componente a plantei și de ce e important să mâncăm fasole. În continuare,
copiii pot fi orientați către un stil de viață sănătos și îndemnați să consume mai multe fructe și legume.
Pentru a hrăni și mintea copiilor, după principiul ,,Minte sănătoasă în corp sănătos”, pot fi provocați să-
și dovedească și ei istețimea, asemenea lui Jack, prin diverse concursuri și ghicitori.

1.
1. Pentru domeniul experiențial Limbă și comunicare, nivel de studiu: 5 – 6
ani, prezentați etapele unei activităţi de învățare, posibil de realizat
printr-un joc de rol. Faceți trimiteri la cunoștințele copiilor despre
tandemul sunet-literă, ținând cont de aceste repere: menționarea a trei
dintre etapele activităţii și descrierea lor.
Pe înțelesul tuturor, jocul de rol este metoda didactică în baza căreia se dezvoltă un subiect preluat
din viața reală/imaginară pentru a fi transformat într-o valoroasă experiență de învățare, folosind
mijloace teatrale. Având în vedere segmentul nostru de vârstă, ne alegem un subiect ce poate fi tratat
pornind de la experiențele copiilor trăite în viața cotidiană. Ne elaborăm proiectul în jurul temei despre
sunetul și litera U, pe care o denumim Trenulețul prieteniei.
Înainte să etapizăm activitatea, e indicat să o încadrăm într-un domeniu de dezvoltare a preșcolarului.
Negreșit, acesta este dezvoltarea limbajului, a comunicării și a premiselor citirii și scrierii. În cadrul
său, ne concentrăm atenția înseosebi asupra subdomeniului care privește premisele citirii și ale
scrierii, în contexte de comunicare cunoscute, respectiv asupra dimensiunii rezervată foneticii. În
considerarea acesteia din urmă, copilul învață să distingă sunete și să le asocieze cu litere. Ba mai
mult decât atât, el învață să facă distincția între sunete, litere, silabe și cuvinte. De partea copilului
sunt și alte atuuri ale subdomeniului evidențiat, ceea ce înseamnă că el poate să asimileze elemente
proprii scrisului, ocazie cu care folosește modalități de comunicare grafică și orală pentru a transmite
un mesaj.
Pe fondul mențiunilor anterioare, prezentăm trei dintre etapele activităţii de învățare: selectarea temei,
elaborarea scenariului și instruirea copiilor. Selectăm tema gândindu-ne simultan la conținutul privind
alfabetul și la cel privind mijloacele terestre de transport. Mizând pe capacitatea de inovație
curriculară, abordăm acele conținuturi în cadrul temei anuale de studiu Când/cum şi de ce se
întâmplă?. Pentru a-i spori jocului de rol valoarea, pe aceasta o îmbinăm cu o alta: Cine și cum
planifică/organizează o activitate? În contextul propriu celei din urmă, este interesant de văzut dacă
micuții manifestă creativitate și dacă realizează sarcinile cu consecvență. În virtutea lor, intrăm în două
dimensiuni ale domeniului privind capacitățile și atitudinile în învățare. Așa se explică alegerea
sunetului și a literei U, corelate cu imaginea trenului aflat în mișcare. Ambele sunt ușor de însușit
datorită materialului concret intuitiv și a procedeelor specifice jocului de rol.
Elaborarea scenariului implică efectiv scrierea textului pe care grupul prestabilit îl va preschimba într-o
posibilă reprezentație teatrală. La data scrierii lui, se iau în calcul câteva aspecte esențiale precum
următoarele: potențialul fiecărui membru al grupului de actori amatori (dovedit în planurile cognitiv și
creativ), abilităţi de comunicare expresivă și de autocontrol emoţional, spontaneitate și simț artistic în
varii contexte uzuale, lejeritatea de a reda, simplu și clar, experiențe formate pe baza stimulilor auditivi
și vizuali. În cazul nostru, centrul de greutate îl constituie ansamblul de replici din care înțelegem de ce
un copil vrea să fie sunetul U, iar un altul să fie, desigur, litera corespondentă: U. Mai putem înțelege
ce și cum pot face ei separat, dar mai ales împreună. Cu acest tablou în minte, deducem cum se
leagă prietenii între ei și alte sunete ale limbii române, asociate cu literele potrivite din alfabet. Prin
puterea lui împreună, copiii formează un trenuleț al prieteniei, ușor de pus în mișcare când există
implicare. În plus, copiii care înfățișează sunetul și litera U fac simple demonstrații de artă grafică în
fața colegilor. Acestea sunt scurte exerciții efectuate din care colegii rețin următoarele: dacă ornăm
sau transformăm litera U, obținem lucruri impresionante; dacă ascultăm anumite cuvinte, realizăm că
sunetul U se aude și în structurile lor – după caz, la început, la mijloc, la sfârșit; de pildă, în
cuvintele Ura!, nuc și emu.
Finalul reprezentației constă în găsirea firului narativ al unei viitoare povești de construit în colectiv. O
posibilă variantă ar fi una care împlinește dorințe – dorința sunetului O și a literei ce îi e soră bună de
a exprima mirarea; mirarea exprimată de tot mai mulți copii la aflarea unor vești îmbucurătoare.
Instruirea protagoniștilor necesită răbdare și tact. Într-o mare măsură, de această etapă depinde
reușita jocului de rol.
În opinia proprie, dacă instruirea este diferențiată și personalizată, șansele cresc. Astfel se și respectă
principiul individualizării, optim valorificat prin strategia centrată pe copil. E important să o vedem
centrată pe abilitățile de comunicare expresivă și pe aptitudinile în care întrezărim talent – talent vădit
în sfera artei actorului/artelor spectacolului.
În timpii acordați fiecărui membru din grupul care urmează să susțină reprezentația se insistă pe
aceste aspecte: expunerea scenariului în lectura educatoarei, înțelegerea mesajului transmisibil
jucând și a relevanței rolului primit, înțelegerea sarcinilor și a replicilor de spus, memorizarea lor,
interacțiunea cu colegii la momentul oportun, prestația în fața efectivului grupei (în calitate de
auditoriu), esența ultimei secvențe, relaționarea cu publicul la finalul jocului de rol.
Conchidem că este de un real folos jocul propus în scopul (auto)formării copilului. O serie de avantaje
se regăsesc printre multe mențiuni anterioare. Pe altele însă le enunțăm acum ca să marcăm impactul
asupra dezvoltării personale, sub influența laturii psihologice a naturii umane. Jocul în cauză necesită
folosirea unor capacități aparținând proceselor psihice cognitive și afectiv-reglatorii, în concordanță cu
principiul accesibilității. E inutil să ne întrebăm ce ar fi jocul de rol în afara operațiilor care stimulează
gândirea, memoria, imaginația și voința. Tot inutil e să ne întrebăm și ce înlesnește ridicarea punților
între elementele de construcție a comunicării (fonetica, vocabularul), situațiile de învățare preluate din
viața curentă, domeniile experiențiale colaterale din curriculumul pentru educația timpurie și viitoarea
arie curriculară corespondentă, de parcurs în clasa pregătitoare – Limbă și comunicare.
1.
2. Redactați un eseu, de 300-600 de cuvinte, despre conceptul de
„evaluare” în preșcolaritate. Dezvoltați tema în jurul acestor aspecte:

o definirea și analiza lui;
o funcțiile evaluării în preșcolaritate;
o formele evaluării specifice învățământului preșcolar; trei exemple
relevante;
o exprimarea opiniei personale în privința necesității adaptării evaluării la t
ehnicile didacticii moderne.
Procesul de învățămant preșcolar reprezintă un ansamblu de acțiuni săvârșite în mod sistematic de
educator asupra preșcolarului, într-un cadru prielnic, al cărei scop este dezvoltarea și formarea
personalității copilului în consens cu idealul educațional. Din punct de vedere axiologic, procesul de
învățământ insuflă copiilor valori morale de o înaltă speță. În vederea realizării acestui ideal complex
sunt necesare mai multe activități de bază: predarea, învățarea și evaluarea.
Predarea reprezintă acțiunea cadrului didactic asupra educabilului. Învățarea reprezintă activitatea
preșcolarului de însușire a noțiunilor și a valorilor insuflate de educator prin predare. Prin evaluare se
apreciază calitatea actului de predare-învățare.
Evaluarea reprezintă actul didactic complex prin care se urmărește măsurarea cantității de cunoștințe
dobândite, valoarea lor, performanțele și eficiența acestora la un moment dat, oferind, totodată, și
soluții de îmbunătățire a procesului didactic. Dacă ar fi să analizăm termenul, descoperim înțelesuri
profunde. A evalua înseamnă a determina măsura în care obiectivele propuse au fost atinse. Dacă
evaluarea vizează procesul de predare-învățare, prin deducție logică ne dăm seama că vizează și
actorii lor: preșcolarul și educatoarea. Observăm că evaluarea privește activitatea preșcolarului și a
educatoarei. Pentru educatoare, evaluarea reprezintă feedback-ul gradului de eficiență al metodelor și
al procedeelor didactice folosite, precum și al calității comunicării ei cu preșcolarii. Pentru preșcolar,
evaluarea are ca rol principal supravegherea felului în care acesta își dezvoltă propriile aptitudini;
putem vorbi de o valență autodidactă a evaluării.
Procesul de evaluare are trei funcții generale care determină eficacitatea: (1) funcția constatativă, care
face referire la constatarea rezultatelor obține; (2) funcția diagnostică, care presupune identificarea
cauzelor care au declanșat datele constatate; (3) funcția prognostică, care se referă la măsurile de
ameliorare propuse. Dacă ar fi să privim din perspectiva preșcolarului, evaluarea îndeplinește mai
multe funcții: (1) funcția de informare (copiii sunt informați în privința propriilor rezultate); (2) funcția
motivațională prin care copiii sunt stimulați să își sporească eforturile; (3) funcția de selecție, care
permite ierarhizarea copiilor; (4) funcția de certificare, prin care se atestă valoarea cunoștințelor
dobândite și (5) funcția de reglare și autoreglare, care urmărește îmbunătățirea procesului de predare-
învățare. Evaluarea are trei forme principale: evaluarea inițială, evaluarea continuă și evaluarea finală.
Evaluarea inițială se realizează la începutul fiecărui program de pregătire. Prin această evaluare,
educatorul știe de la ce să pornească. Evaluarea continuă mai poartă numele de evaluare formativă,
pentru că ea urmărește măsurarea pe parcurs a nivelului în care preșcolarii și-au însușit cunoștințele.
Aceasta are un rol formativ, deoarece sprijină procesul de pregătire a preșcolarilor. Evaluarea finală
se realizează la sfârșitul unui program de pregătire și privește modul în care obiectivele propuse au
fost atinse sau nu. În opinia noastră, adaptarea evaluării la tehnicile didactice moderne va duce la o
îmbunătățire a calității procesului de învățământ per ansamplu. Metodele moderne de evaluare vor
determina rezultate mult mai bune.
În primul rând, tehnicile moderne, prin calitatea lor interactivă, îi ajută pe copii să își descopere
propriul potențial. De exemplu, observarea sistematică a progresului preșcolarului îi dă educatoarei
posibilitatea să cunoască mai mult decât simpla rememorare a noțiunilor cum ar fi interesele,
aptitudinile și preocupările copilului.
În al doilea rând, adaptarea evaluării la metodele moderne poate dezvolta capacităţile de rezolvare a
problemelor, de argumentare, de gândire logică. De exemplu, atunci când s-a folosit investigația ca
metodă de evaluare s-a observat că aceasta stimulează într-o mare măsură creativitatea copilului.
În concluzie, evaluarea reprezintă o activitate indispensabilă în cadrul procesului de învățământ. Copiii
sunt deschiși mereu la nou și reacționează mai bine la cerințele educatoarei dacă privesc evaluarea
ca pe un joc. De aceea i se recomandă educatoarei să adapteze această acțiune în favoarea copilului,
utilizând metode și mijloace moderne de evaluare.
TESTUL 13
Cum scurma așa cucoșul, își auzi tovarășele șoptind. Ridică semeț capul, și drept înainte, de partea
cealaltă, vrăjmașul negru se proptise gata de luptă. Găinile se opriră; înțeleseră că aveau ceva de
privit.
O scăpărare și s-au repezit. S-au oprit față în față, cu gâturile întinse, cu penele gulerelor zburlite, cu
aripele puțin desfăcute și date înapoi. Cel negru bătu o dată din pinteni și se loviră piept în piept; apoi
se dezlipiră repede și, cu capetele pe spate, se avântară din nou, prinzându-se în gheare, izbindu-se
scurt, aprig, cu aripele în coapse.
Erau grozav de voinici amândoi: cel negru ceva mai iute, cel alb mai cumpătat.
(Emil Gârleanu – Luptătorii)
1.
sus:
1. Transcrieți, din primul paragraf al textului dat, un cuvânt care conține diftong, un cuvânt
care conține triftong și un cuvânt care conține vocale în hiat.
2. Scrieți forma corectă a substantivului cucoșul din primul enunț al fragmentului dat și
indicați numărul de silabe al acestui cuvânt.
3. Menționați rolul semnului ; (punct și virgulă) în enunțul: Găinile se opriră; înțeleseră că
aveau ceva de privit.
4. Precizați câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor subliniate: semeț,
grozav, cumpătat.
5. Construiți un enunț în care cuvântul scurt (izbindu-se scurt…) să aibă o altă valoare
6. Indicați subiectul propoziției și precizați-i felul: Ridică semeț capul.
7. Indicați valoarea morfologică și funcția sintactică a cuvântului amândoi (Erau grozav
de voinici amândoi).
8. Transcrieți, din textul dat, o propoziție subordonată completivă directă.
9. Explicați, într-un text de 30-50 de cuvinte, semnificațiile fragmentului: Erau grozav de
voinici amândoi: cel negru ceva mai iute, cel alb mai cumpătat.
1.
literar menționat;

1. Pentru domeniul experiențial Științe, nivel de studiu: 5 – 6 ani, tratați etapele unei
activităţi de învățare realizabile printr-un joc de raționament. Evidențiați cunoștințele
copiilor despre raportul cauzăefect, ținând cont de următoarele repere: menționarea a
trei dintre etapele activităţii precizate; descrierea lor.
2. Redactați un eseu, de 300-600 de cuvinte, despre proiectarea evaluării în
preșcolaritate. Tratați tema în baza următoarelor aspecte:
 importanța etapelor de interpretare și de valorificare a rezultatelor evaluării în
învățământul preșcolar;
 utilitatea actului de corelare a lor cu principiul individualizării, respectiv cu cel al calității;
 argumentarea părerii proprii despre rigorile proiectării evaluării în educația timpurie.
UBIECTUL I (60 de puncte)
1.
A. 1. partea (diftong), aveau (triftong), înainte (hiat)
2. cocoșul, co-co-șul (3 silabe)
3. Semnul ,, ; ” marchează necesitatea unei pauze mai mari decât pauza indicată de
virgulă, dar mai mică decât cea indicată de punct și este folosit pentru a crea un
moment de suspans în contextul respectiv.
4. semeț = mândru, grozav = deosebit, cumpătat = chibzuit
5. Părul scurt este mai ușor de întreținut. (scurt = adjectiv)
6. cocoșul (subiect neexprimat subînțeles)
7. amândoi: valoare morfologică – numeral colectiv, funcția sintactică – subiect
8. ,,că aveau ceva de privit.”
9. Pe lângă faptul că sunt voinici, cocoșii se remarcă prin calități diferite: cel negru este
mai rapid, dar mai necumpătat, iar cel alb, deși nu este la fel de iute, este mai
cumpătat. Astfel, fiecare este pregătit de luptă într-un mod diferit și rămâne de văzut
dacă va câștiga cel mai iute sau cel mai înțelept.
1.
B. Redactați un eseu, de 300-600 de cuvinte, în care să
prezentați valențele educative ale unei creații lirice, incluse în
programa de examen.
literar menționat;
La oglindă
de George Coșbuc
Poezia La oglindă a fost publicată în Convorbiri literare, în 1890. În opera sa, G. Coșbuc, numit
și ,,poet al țărănimii”, surprinde autenticitatea spiritului țăranului român de la sfârșitul sec. XIX și încep
utul sec. XX în ipostaze diverse. În poezia La oglindă, autorul ilustrează tema dragostei în inocența
începutului ei, din perspectiva tinerei fete. Autorul continuă să prezinte modul frumos în care se
dezvoltă dragostea dintre cei doi și în poezia ,,Nunta Zamfirei”, care se încheie cu urarea de botez, ca
sugestie a dragostei împlinite prin nașterea copiilor.
Scena din poezia La oglindă se desfășoară în satul ardelenesc, unde o tânără fată a crescut și a
ajuns la vârsta nubilității, moment în care fiorul dragostei încolțește în sufletul ei ,,Cu dorul azi e singur
puișorul”. Faptul că acesta este un moment important în viață, este confirmat de versul ,,Azi am să-mi
crestez în grindă”. În lumea satului, grinda era folosită ca un calendar în care se însemnau momentele
de mare importanță ale familiei.
După ce și-a luat măsurile de siguranță pentru ca nimeni să nu deranjeze intimitatea acelui
moment ,,Și-am închis ușa la tindă/Cu zăvorul”, fata trăiește simultan bucuria descoperirii propriei
personalități, dar și teama că va fi surprinsă de mama ei, care nu va fi bucuroasă să vadă că se
împodobește cu hainele bune, visând cum e să devii ,,nevastă”. Autorul descrie foarte atent gesturile
și mișcările fetei, prin care transmite trăirile psihologice ale acesteia.
După ce ajunge la concluzia că e voinică și frumoasă, fata trăiește cu exuberanță acele clipe de
satisfacție, se adresează oglindei, cerând parcă o confirmare și visează la un dans cu persoana iubită.
Ea își amintește cum mama ei a învățat-o să fie o bună gospodină, dar și de educația primită. Imediat,
în conștiința ei, apare ideea transmisă de părinții ei, că nu se poate căsători cu oricine ca să fie
fericită. Cel căruia îi va dărui inima ei trebuie să fie ,,om”. Cu acest prilej, autorul aduce în atenția
cititorului omenia, valoarea supremă la care se raportează țăranul român. ,,Să fii om!” rămâne cerință
impetuos necesară oricărei ființe umane, fie că este vorba despre lumea satului, evocată de autor, fie
că este vorba despre lumea în care trăiește orice cititor. Astfel, dragostea tinerei fete dobândește un
farmec aparte, fiind un joc între rațiune și instinct, arbitrat de fundamentele educației părintești.
Ca procedee artistice, autorul folosește monologul, prin care creează impresia unui mic spectacol.
Prin multitudinea detaliilor și a verbelor, implică emoțional cititorul, transmițând ritmul acțiunii, bucuria
și teama simțite de această fată, ce poate trimite gândul cititorului către propriile trăiri ale dragostei
adolescentine. Titlul poeziei face trimitere atât la obiectul fizic în care se reflectă chipul fetei, dar și la
modul în care sunt simțite trăirile interioare provocate de acest nou sentiment, necunoscut încă pe
deplin, al cărui chip fata încearcă să îl deslușească.
Strofele poeziei au câte șase versuri, rima împerecheată, ritm trohaic. Măsura este de 8 silabe,
exceptând ultimele versuri ale strofelor, care au câte 4 silabe. Multitudinea verbelor și elementele de
prozodie conferă poeziei o muzicalitate aparte, așa cum fiorul dragostei atinge coardele sufletului
inocent al fetei, într-o sacră melodie.
Pornind de la scena ilustrată în poezie, cadrul didactic poate realiza o activitate integrată, realizând
activități în cadrul domeniilor Limbă și comunicare, Om și Societate, Estetic și creativ. Pentru început,
se poate porni o discuție euristică despre calitățile fiecărui copil, despre ce anume îi face pe copii să
se simtă frumoși atât fizic (zâmbetul, de exemplu), cât și sufletește (bunătatea), dar și despre
respectul față de părinți, manifestat nu din teama de bătaie, ci din dragoste pentru dânșii. Activitatea
poate continua printr-un joc didactic în care copiii să-și dezvolte stima de sine, folosind o oglindă
pentru a descoperi aspectele frumoase de pe chipurile lor. Sub pretextul de a vedea cum se simțea
fata privindu-se în oglindă, preșcolarii vor exersa mimica specifică emoțiilor identificate în poezie:
bucuria, teama, frica. Pentru accentuarea caracterului ludic al activității, colegii vor trebui să ghicească
fiecare emoție mimată. Cuprinși de voie bună, copiii pot fi antrenați într-o activitate muzicală în care
vor asculta și vor interpreta, după posibilitățile lor, versurile poeziei pe muzică și vor realiza diferite
dansuri, imaginându-și că participă la nunta fetei, moment mult iubit de preșcolari.

1. Pentru domeniul experiențial Științe, nivel de studiu: 5 – 6 ani, tratați etapele unei activit
ăţi de învățare realizabile printr-un joc de raționament. Evidențiați cunoștințele copiilor d
espre raportul cauză-efect, ținând cont de următoarele repere: menționarea a trei dintre
etapele activităţii precizate; descrierea lor.
Jocul de raționament își găsește cel mai bine locul în domeniul experiențial Științe, abordat mono-,
intersau multidisciplinar. Acesta face parte din categoria jocurilor de stimulare cognitivă. În esență, e
un joc logico-matematic pur. Datorită atributelor sale, copilul învață facil limbajul matematic elementar
și se familiarizează cu operațiile gândirii. Toate acestea sunt fundamentale pentru apariția premiselor
ce formează competențele matematice şi cele de bază în ştiințe şi tehnologii.
Având în gând domeniul indicat în conformitate cu planul de învățământ pentru educația timpurie, ne
oprim în centrul de interes Apă și nisip. Aici ne vom desfășura activitatea propusă. Dar mai înainte de
a-i da curs, ne edificăm intrând într-o dimensiune a domeniului de dezvoltare cognitivă și cunoaștere a
lumii: relații, operații și deducții logice în mediul apropiat. În cadrul acestei dimensiuni vizăm câteva
comportamente care demonstrează capacitățile copilului. Spre exemplu, el observă efectele acțiunilor
sale asupra obiectelor/corpurilor, constată asemănarea/deosebirea dintre acestea, imită
comportamente văzute în mediul familiar. Succint spus, dată fiind natura jocului, copilul are libertatea
să învețe prin încercare și eroare până rezolvă o problemă compusă în baza raportului cauză-efect.
Iar în centrul ales, întrucât îi cunoaștem specificul, el are libertatea să experimenteze.
În continuare, prezentăm etapele principale în cadrul cărora descriem activitatea de învățare. Captare
a atenției se realizează printr-un cântec și printr-un joc liber. În locul special amenajat, copiii se joacă,
având la dispoziție: nisip umed, figurine, forme geometrice, lopățele și găletușe. Cum modelajul este
pe placul lor, putem crede că introducerea este una reușită. Odată ce au încheiat jocul de spargere a
gheții, copiii intră în activitatea propriu-zisă. Lor le sunt date, în văsuțe, următoarele materiale
necesare pe durata experimentului: făină, mălai, orez (înmuiat și fiert), apă, spatule de lemn, boluri de
lut și tăvițe. În fiecare dintre cele trei grupuri organizate, copiii trebuie să își prepare materialul de
modelat, prin încercare și eroare. În acest sens, li se cere să se folosească de procedeele mamelor
lor, aplicate pentru a pregăti produse culinare (pâine, cozonac, mămăligă, omletă, orez cu lapte,
prăjituri etc.). Conversația dirijată transpune fiecare copil în atmosfera bucătăriei proprii, unde își
observă mama preparând mâncare/dulciuri. În funcție de ritmul de lucru și de potențial, copiii sunt
sprijiniți. Suportul oferit de educatoare îi ajută să își amintească modurile în care se îmbină optim
ingredientele enumerate mai sus. Finalitatea constă în realizarea legăturii dintre cauză și efect,
punând, după caz, mai multă apă, mai puțină sau deloc.
Întrebarea-cheie din situația-problemă dată este: De ce unele corpuri modelate au o masă compactă
și stabilitate, iar altele, nu? (Interogația trebuie formulată în cuvinte accesibile copiilor.)
În contextul astfel creat este aplicabilă tehnica învățării experiențiale, elaborată de D. Kolb. În virtutea
acesteia și în deplină concordanță cu principiul accesibilității, respectiv al centrării pe copil, preșcolarii
parcurg fazele ciclului instructiv-formativ: experiența, analiza, generalizarea și transferul. În cazul de
față, experiența constă în operațiunea de amestecare a ingredientelor cu apă pentru a observa,
punctual, rezultatele. (O singură excepție există: Orezul, în ambele lui stări, nu mai necesită apă
atunci când este modelat. E momentul în care copiii trebuie să observe că orezul înmuiat nu e la fel de
compact precum cel fiert. Ei înțeleg că orezul înmuiat nu are stabilitate, oricât de mult este
modelat). Analiza constă în dialogul purtat, frontal, între copii și educatoare, în calitate de facilitator.
Se descriu procedee de lucru, se fac analogii cu cele văzute acasă, se prezintă produsele finale, se
reflectă asupra felurilor în care s-a lucrat prin cooperare și asupra nivelului de bunăstare
colectivă. Generalizarea reclamă copiilor atenția în scopul extragerii ideilor concluzive. Respectivele
idei, sunt, de pildă: despre asemănarea dintre făină și mălai în stare pură, iar apoi, având în
compoziție apă; despre asemănarea dintre orezul înmuiat și cel fiert, și în plus, făcând referire la orez,
în forma inițială știută din mediul familiar; despre stabilitatea fiecărui corp modelat cu ajutorul spatulei
și al bolului; despre legătura dintre efortul lor și al mamelor gătind; despre seria de preparate culinare
posibil de obținut din ingredientele tocmai utilizate. Această fază implică interpretarea informațiilor
reținute pentru a fi ulterior valorificate în viața reală. Transferul privește aplicarea informațiilor
acumulate prin (re)descoperire în situații de învățare susceptibil de trăit în viața obișnuită.
Copiii sunt atrași într-un dialog de-a lungul căruia spun, de exemplu, ce alte produse folosite în
bucătărie pot fi analizate într-un alt experiment. Pe firul discuției se poate marca asemănarea dintre
următoarele produse: pudra de cacao, scorțișoară măcinată și făină, griș, mălai și piper măcinat, orez,
mei și mazăre. Mergând pe același fir, readucem în memorie nisipul cu care s-au jucat preșcolarii la
debutul activității. Ca atare, e lesne de observat asemănarea existentă între nisip și mălaiul prelucrat.
Ei rețin că totul a depins de trei criterii: natura materialului, consistența lui, cantitatea de apă adăugată.
În considerarea prezentei lucrări, conchidem astfel:
Jocul nostru, bazat pe raționamentul logic, dezvoltă intelectual copilul. La nivel incipient, el valorifică d
ouă dintre operațiile gândirii: analiza și sinteza; implicit, el valorifică compararea și analogia. Așadar,
datorită acestora putem estima creșterea potențialului cognitiv. Îmbunătățit constant, acesta din urmă
determină creșterea capitalului intelectual, în care de departe distingem creativitatea. Având o
structură solidă ridicată pe pilonii proceselor psihice cognitive, copilul poate parcurge mai ușor traseul
educativ preconizat odată cu intrarea lui în clasa pregătitoare. Aria curriculară Matematică și
științe este tot atât de provocatoare ca ansamblul de mecanisme specifice învățării experiențiale,
concepute de D. Kolb în lumina strategiilor centrate pe copil și a feedforward-ului.
2. Redactați un eseu, de 300-600 de cuvinte, despre proiectarea evaluării în
preșcolaritate. Tratați tema în baza următoarelor aspecte:
 importanța etapelor de interpretare și de valorificare a rezultatelor evaluării în
învățământul preșcolar;
 utilitatea actului de corelare a lor cu principiul individualizării, respectiv cu cel al calității;
 argumentarea părerii proprii despre rigorile proiectării evaluării în educația timpurie.
Evaluarea este o componentă esențială a procesului de învățământ. Ea oferă posibilitatea educatoarei
să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la măsurile de ameliorare sau de perfecționare a
activității preșcolarului. Evaluarea nu este numai un mijloc de măsurare obiectivă a cunoștințelor, ci și
o cale de perfecționare. De aceea ea nu este suprapusă procesului de predare-învățare, ci devine
parte constituentă a sa, un act integrat al activității pedagogice.
Vorbim de mai multe metode de culegere a datelor în învățământul preșcolar și acestea diferă în
funcție de vârsta copilului și de specificul grupei: observația, studiul produselor activității, analiza
procesului de integrare socială, testul, ancheta. Metoda observației este cea mai eficientă și
presupune observarea comportamentului copilului în diverse contexte, unele chiar generate de
educatoare. Se va realiza o observare sistematică, nu una sponatană. Elementele observate vor fi
consemnate prin indicatori semnificativi. Rezultatele sunt evaluate cu ajutorul unor scale ce
diferenţiază calităţi ale comportamentului observat.
Interpretarea și valorificarea rezultatelor evaluării este crucială pentru dezvoltarea copiilor. Procesul de
evaluare presupune mai multe etape: definirea obiectivelor procesului de învățământ; crearea
situațiilor de învățare în care copiii își formează comportamentele preconizate prin atingerea
obiectivelor; selectarea metodelor și a instrumentelor de evaluare necesare; desfășurarea procesului
de măsurare a cunoștințelor achiziționate; interpretarea datelor obținute și valorificarea rezultatelor
evaluării. Ultimele două etape nu pot fi despărțite de procesul de evaluare. Evaluarea presupune un
ansamblu de etape care au un singur scop: progresul copilului. Ultimele două etape sunt importante.
Evaluarea nu și-ar atinge scopul dacă rezultatele obținute nu ar fi interpretate și valorificate în
beneficiul copilului. Educatoarea trebuie să cunoască punctele forte pentru a le susține și punctele
slabe pentru a le corecta.
Cu siguranță, în cadrul demersului evaluativ al preșcolarilor, trebuie respectat principiul individualizării.
Acesta presupune faptul că organizarea activităţilor ţine cont de ritmul propriu de dezvoltare a
copilului. Același principiu se aplică și în contextul evaluării. Evaluarea trebuie să fie cât se poate de
subiectivă în acest context. Copiii provin din medii și familii diferite și au parte de o educație bună sau
mai puțin bună. Unii copii încep grădinița cu anumite valori deja insuflate de părinți, iar alții au avut
parte de exemple negative din partea lor. Educatoarei îi revine sarcina să aprecieze subiectiv
rezultatele evaluării. Fiecare copil are propriul său ritm. Tocmai de aceea planurile remediale trebuie
să fie adaptate în funcție de specificul lor. Potrivit principiului calității, educația are ca obiectiv principal
îmbunătățirea continuă a performanțelor. Totul trebuie să meargă spre un continuu progres. Evaluarea
trebuie să constituie premisa performanței de mai târziu. Prin evaluare, educatoarea observă ce este
de corectat în conduitele preșcolarilor. Etapele de interpretare și valorificare a rezultatelor evaluării
propun o abordare individuală. Este foarte necesar să corelăm aceste principii cu procesul de
evaluare. Evalurea, pentru a fi eficientă, trebuie să respecte aceste două principii.
În opinia noastră, proiectarea evaluării trebuie să se realizeze cu rigurozitate. În cadrul proiectării se
urmăresc conștiincios scopurile și obiectivele propuse în așa fel încât să se poată evalua corect
comportamentele însușite și să se consemneze sistematic nivelul de evoluție a lor în așa fel încât să
se poată aprecia cu exactitate și să se poată corecta eventual anumite comportamente deficitare. Prin
proiectare se urmăresc obiectivele propuse în vederea evaluării corecte a comportamentelor și a
consemnării datelor despre progresele făcute de copii în plan atitudinal.
În primul rând, scopul educației este acela de a îmbunătăți procesul formativ. Nu vorbim doar de
stabilirea unei judecăți, ci și de a institui acțiuni precise pe baza feedback-ului de adaptare și de
îmbunătățire a strategiilor didactice la nevoile preșcolarilor. De exemplu, dacă, folosind metodele
clasice nu obținem rezultate bune, ar trebuie să încercăm să corectăm anumite deficiențe îmbinând
metodele tradiționale cu cele moderne.
Pe de altă parte, dacă nu se respectă cu rigurorizate etapele evaluării, se pot interpreta rezultatele
deficitar. Toate etapele sunt interdepedente. Nerespectându-le educatoarea nu va putea realiza o
evaluare completă fapt care va îngreuna progresul preșcolarului. De exemplu, nu putem să construim
itemii dacă nu definim întâi obiectivele propuse în scop evaluativ.
În concluzie, evaluarea reprezintă un proces complex care nu se rezumă doar la simpla analiză a
rezultatelor, ci trebuie să respecte toate etapele spre binele copilului. Procesul de evaluare este
nedespărțit de cel de predare-învățare. Evaluând, ne dăm seama de rezultatul muncii noastre și de
modul în care și-au însușit copiii cunoștințele și valorile transmise prin diverse strategii didactice.
TESTUL NR. 14
M-a crescut mama în poală
De la leagăn pân’ la școală.
Zile-ntregi și nopți de-a rândul
Mi-a vegheat somnul și gândul.
M-a-nvățat să gânguresc,
Să zic mama, să zâmbesc.
M-a-nvățat apoi prin casă
Primii pași până la masă.
M-a-nvățat să nu m-alint
M-a-nvățat să nu mint,
Să nu știu ce este frica,
Toate m-a-nvățat mămica.
Mamă bună, mamă dragă,
Te-oi iubi o viață-ntreagă
Pentru tot ce ai făcut,
Pentru că tu m-ai crescut!
(Nina Cassian – M-a crescut mama în poală)
sus:
1.
1. Despărțiți în silabe cuvintele următoare: crescut, vegheat, mămica.
2. Menționați rolul utilizării apostrofului în versul: De la leagăn pân’ la
școală.
3. Construiți un enunț în care să utilizați omonimul cuvântului somnul.
4. Transcrieți, din fragmentul dat, trei cuvinte care conțin o singură vocală.
5. Scrieți câte un antonim potrivit sensului din text pentru următoarele
cuvinte: primii, frica, bună.
cuvintele subliniate în versul: Toate m-a-nvățat mămica.
7. Precizați modul și timpul verbului a-nvățat:
8. Rescrieți o propoziție principală din textul dat.
9. Explicați, într-un text de 30-50 de cuvinte, semnificațiile versurilor: Zile-
ntregi și nopți de-a rândul/Mi-a vegheat somnul și gândul.
literar menționat;
povestirea educatoarei (domeniul experiențial Limbă și comunicare, nivel de studiu: 4 −
5 ani); sugestie de conținut: comunicarea receptivă. Urmăriți aceste repere:
2. Elaborați un eseu, de 300-600 de cuvinte, despre metodele de evaluare în
preșcolaritate. Tratați subiectul în considerarea următoarelor aspecte:
 metodele și instrumentele de evaluare a rezultatelor/progresului preșcolarului în
procesul de învățare; câte trei exemple;
 structura și importanța fișei de apreciere a progresului copilului înainte de intrarea în
clasa pregătitoare;
 argumentarea părerii personale despre efectele neaplicării corespunzătoare a
metodelor evaluative în preşcolaritate.
1.
A. 1. cres-cut, ve-gheat, mă-mi-ca
2. Apostroful a fost utilizat pentru a indica absența vocalei ,,ă”, cu scopul de a pronunța le
gat cuvintele ,,până” și ,,la” din prepoziția compusă ,,până la”.
3. Somnul este un pește răpitor.
4. zic, prin, mint
5. primii ≠ ultimii, frica ≠ curajul, bună ≠ rea
6. valoare morfologică: toate = pronume nehotărât, m = pronume personal, a-nvățat =
verb predicativ funcția sintactică: toate = complement direct, m = complement direct, a-
nvățat = predicat verbal
7. modul indicativ, timpul perfect compus
8. ,,M-a crescut mama în poală/De la leagăn pân’ la școală.”
9. Prin aceste versuri, autoarea evocă figura mamei care are permanent grijă de nevoile
fizice ale copilului, reprezentate prin cuvântul ,,somnul”, dar și de nevoile sale sufletești
și de educația copilului ei, semnificate de cuvântul ,,gândul”.
1.
B. Redactați un eseu, de 300 – 600 de cuvinte, în care să
prezentați valorile educative ale unei povestiri, aparținând genului
epic, incluse în programa de examen.

o evidențierea a două trăsături care fac posibilă
încadrarea povestirii selectate în genul literar menționat;
o indicarea a două valori educative ale povestirii selectate;
indicate;
valori educative ale povestirii selectate.
Moș Ion Roată și Unirea

de Ion Creangă
Ion Creangă este considerat unul dintre cei mai valoroși povestitori din literatura noastră, reprezentativ
pentru spiritualitatea ancestrală a poporului român. În acest sens, G. Călinescu spunea că I. Creangă
reprezintă ,,poporul român însuși, surprins într-un moment de genială expansiune”. Talentul său
remarcabil de povestitor se reflectă și în povestirile inspirate din fapte reale ,,Moș Ion Roată și Unirea”
și ,,Moș Ion Roată și Vodă Cuza”, nu doar în cele fantastice.
Moș Ion Roată și Unirea are la bază o întâmplare desfășurată în perioada pregătirilor pentru
realizarea unirii Moldovei cu Țara Românească și evocă personalitatea marcantă a lui Ion Roată,
țăran chemat să participe în Divanul ad-hoc din 1857, ca reprezentant al țăranilor. I. Creangă este
unul dintre primii autori care evocă figura bătrânului țăran înțelept. La întâlnire, unul dintre boieri le
explică țăranilor situația politică și oportunitățile oferite de unirea celor două țări locuite de același
popor, accentuând ideea că fiecare trebuie să își facă partea ,,de la vlădică până la opincă, trebuie să
luăm parte la nevoile și fericirea țării”. Explicația boierului este destul de clară în cuvinte, însă nu
dovedește și disponibilitatea sa de a se sacrifica pentru împlinirea acestui ideal, aceasta fiind taxată
cu subtilitate de către Ion Roată, care se preface că nu înțelege explicația primită. Pierzându-și
răbdarea, boierul schimbă tactica și apelează la un exemplu practic: îl trimite pe Ion Roată să aducă
un bolovan greu din apropiere. Omul nu reușește să-l ridice și boierul trimite alți țărani să-l ajute, însă
el nu se duce să intervină, cum ar fi fost de așteptat conform spuselor sale de mai înainte, iar Ion
Roată tocmai această diferență dintre vorbă și faptă o scoate în evidență, spre rușinea boierului.
Moș Ion Roată și Unirea este o povestire istorică. Povestirea, ca specie literară, este o creație epică,
în proză, în care faptele sunt prezentate din punctul de vedere al unui povestitor/narator care a
participat la acțiunea respectivă sau a fost martor al acesteia. În povestire, emoția nu este creată de
personaj, ci de acțiune. Se relatează un singur fapt, are puține personaje și fixează atenția cititorului
pe situația prezentată. De obicei, povestirea este o creație de mică întindere. Moș Ion Roată și
Unirea respectă aceste caracterisitici, încadrându-se astfel în această specie literară.
Povestirile scurte au o influență puternică asupra micilor cititori, deoarece le oferă informații din
diverse domenii. Din această povestire, ei descoperă importante informații istorice într-un mod
atractiv. Pe de altă parte, această povestire educă sentimentele copiilor și le împlinește nevoia de a se
face dreptate. Le oferă posibilitatea să aprobe – sau nu – comportamentele personajelor. Intensitatea
cu care ei trăiesc acțiunea povestirii are puternice valențe educative. Moș Ion Roată și Unirea poate
fi folosită în cadrul activităților educative din învățământul preșcolar cu ocazia zilei de 1 Decembrie sau
24 Ianuarie, când li se explică preșcolarilor semnificația acestor sărbători. Dat fiind că semnificația
acestor sărbători este destul de abstractă pentru ei, e bine ca povestirea să fie însoțită de planșe
frumos ilustrate sau prezentări Power Point, pentru a-i ajuta să înțeleagă mai bine morala și să-și
dezvolte sentimente potrivite cu semnificația acestor evenimente din istoria poporului nostru.
Dezvoltarea sentimentului de patriotism nu trebuie să se limiteze doar la aspectele din trecut, ci și să
aducă în atenția copiilor exemple actuale de manifestare.
În selectarea povestirilor pentru copii, cadrul didactic trebuie să țină seama de următoarele aspecte:
limbajul să fie accesibil, dimensiunea potrivită cu vârsta copiilor și tema să fie înțeleasă de copii.
Povestirea Moș Ion Roată și Unirea respectă aceste cerințe pedagogice, oferind un punct de plecare
și pentru alte activități artistice dedicate acestor zile speciale în care copiii pot învăța despre portul
țărănesc, de exemplu, sau despre horă și alte obiceiuri specifice poporului nostru care marchează
sărbătoarea Unirii.

povestirea educatoarei (domeniul experiențial Limbă și comunicare, nivel de studiu: 4 −
5 ani); sugestie de conținut: comunicarea receptivă. Urmăriți aceste repere:
Încadrăm subiectul în ariile a două metodici – a predării limbii și literaturii în învățământul preșcolar și
a activității de educare a limbajului la nivel preșcolar. E deosebit de important să le cunoaștem
caracterele generale sub aspectele teoretice, practic-aplicative și reflexive. Obiectele lor constau în în
sușirea temeinică a noțiunilor primare de comunicare orală și de expresivitate, luate drept mijloace de
învăţare şi obiecte de învăţare. Ne referim aici la: capacitățile de receptare și de transmitere a
mesajului verbal, de folosire a mijloacelor de expresie care îl accentuează, de exprimare în acord cu
normele ortoepice ale limbii române. Pe scurt zis, ne referim la: funcţiile limbajului, actele de vorbire,
elementele de construcţie a comunicării, metodele și mijloacele utilizate în activităţile de comunicare
orală.
În mediul nostru educațional, povestirii educatoarei i se poate da curs în două centre de
interes: Biblioteca și Colţul căsuţei/Joc de rol. Acesteia i se poate da și în Momentul poveștilor, unul
obligatoriu, de circa 10 – 15 minute alocate oricând pe durata programului zilnic. Preferabil este să se
aibă în vedere niște aspecte esențiale: predarea integrată, temele anuale de studiu (de exemplu,
acestea trei: Cine sunt/suntem?, Ce şi cum vreau să fiu?, Cum exprimăm ceea ce simţim?), activităţile
opționale și extrașcolare din sfera noilor educații (de pildă, unele precum acestea: Educația prin și
pentru cuvânt, Arta povestirii în ochii celor micii, Carte și fapte cu eroi ca noi), activitățile de încurajare
a aptitudinilor lingvistice – și chiar actoricești – derulate în numele dezvoltării personale.
Pe fundalul celor menționate anterior și al competenței de comunicare, se stabilește scopul activității
destinate povestirii – privită ca metodă instructiv-educativă –, se aleg conținuturile dorite din literatura
pentru copii, se studiază cu atenție și se adaptează la vârsta și la particularitățile copiilor, se
formulează obiectivele, se enumeră metodele și mijloacele didactice complementare, se alcătuiește
planul povestirii, se pregătește cadrul de prezentare a învățăturii extrase. În esența lui, acest paragraf
este despre etapizare. Gândind la aceasta, distingem părțile principale în care este structurată
activitatea: organizarea, desfășurarea și încheierea.
Pe de o parte, organizarea implică pregătirea cadrului de poveste și a recuzitei necesare desfășurării
firului narativ, iar pe de alta, aceasta presupune internalizarea planului povestirii. În virtutea acestuia
din urmă, educatoarea va trebui să redea succesiv secvențele, să etaleze trăsăturile personajelor
întâlnite/închipuite, să enunțe cuvintele sau propozițiile semnificative și
memorabile. Desfășurarea activității are trei mari momente: intrarea în cadrul de poveste, expunerea
poveștii, ieșirea din cadru prin mijlocirea moralei, optim sintetizată în baza principiului
accesibilității. Introducerea copiilor în prima secvență a poveștii se poate face prin jocuri de spargere a
gheții, îmbogățite cu elemente de joc, cu planșe/materiale audio-video și cu obiecte din lumea teatrului
de animație. Expunerea poveștii începe cu anunțarea titlului poveștii și a temei sale principale.
Relatarea educatoarei trebuie să abunde de elemente teatrale, înfățișate copiilor prin tehnici de
comunicare nonși paraverbală. Acestea, dialogul și umorul sunt așii datorită cărora povestirea ajunge
mai lesne la sufletul și la mintea fiecărui ascultător. E limpede că limbajul educatoarei trebuie să fie
accesibil/inteligibil micuților. Dacă e cazul, anumite cuvinte și acțiuni se pot dubla prin (panto)mimă.
Dialogul și materialele didactice folosite sunt menite să le capteze atenția copiilor în permanență. Pe
marginea lor li se adresează întrebări, li se solicită să formuleze opinii despre trăsăturile fizice și
morale ale unui personaj anume, respectiv despre comportamentul lui pozitiv/negativ manifestat în
varii situații. Accentul cade pe noțiuni elementare de limbă, pe latura socio-emoțională de modelat în
fiecare copil și chiar pe jocuri de mișcare sau muzicale.
Finalizarea activității presupune sintetizarea poveștii audiate din următoarele motive pur formative:
enunțarea moralei pe fondul unor imagini/episoade relevante și concludente, scopul fiind reținerea
esențialului; în același scop se poate contura un desen care înfățișează un tablou din poveste sau
schița unui simbol tematic ori mimarea unui cuvânt/unei acțiunii în context sau alegerea unui cuvânt-
etichetă dintr-o serie dată;
realizarea transferului prin analogii cu eroi din alte povești ori cu subiecți întâlniți în viața reală (fie în
mediul personal, fie în cel educațional instituționalizat) și cu întâmplări trăite, întâmplări din care pot să
rezide comportamente (in)dezirabile și atitudini corective.
Cu titlu concluziv, adăugăm ideile ce întregesc imaginea asupra povestirii educatoarei. Înainte de
toate, este o activitate de cultivare a noțiunilor despre persoană și trăsăturile sale morale, așa cum
apar în textul-suport propus de educatoare sau de copii. Acesta transpune grupa de copii în universul
conţinutului. Aici se identifică trăsăturile unei persoane oglindite în comportamentul său definitoriu.
Urmărind firul narativ, copiii înțeleg modurile în care evoluează sau involuează un personaj. Finalul
este întotdeauna elaborat în consens cu vorba populară După faptă și răsplată. Așa-zisul traseu
depinde de (in)acțiunile proprii și de relațiile sale cu alte personaje, mai mult ori mai puțin bune.
Fiecare element de detaliu conturează profilul eroului observat/urmărit, unul de pus în lumină sau în
umbră, în funcție de ceea ce îl face (in)dezirabil. De aici rezultă valoarea formativ-educativă a textului-
suport parcurs, una fondată pe norme și principii moral-civice. În plus, pe marginea acestora din urmă
se pot trasa linii orientate spre dimensiunile dezvoltării din subdomeniul limbajului și al comunicării.
Astfel, micul public auditor face aplicații din sfera proceselor psihice cognitive. Din cadrul lor amintim
aici limbajul și gândirea, în virtutea cărora, prin povestire, pe de o parte, se îmbogățește vocabularul,
iar pe de alta, se învață structurile gramaticale și ortoepice corecte.
2. Elaborați un eseu, de 300-600 de cuvinte, despre metodele de evaluare în
preșcolaritate. Tratați subiectul în considerarea următoarelor aspecte:
 metodele și instrumentele de evaluare a rezultatelor/progresului preșcolarului în
procesul de învățare; câte trei exemple;
 structura și importanța fișei de apreciere a progresului copilului înainte de intrarea în
clasa pregătitoare;
 argumentarea părerii personale despre efectele neaplicării corespunzătoare a
metodelor evaluative în preşcolaritate.
Evaluarea reprezintă un ansamblu de activități și operații mentale și afective, al căror scop este
aprecierea nivelului în care copilul și-a însușit un anume comportament. Evaluarea este un termen
complex. Ea nu este o etapă suprapusă procesului de învățare, ci este legată ontologic de ea, este un
act integrat al activității pedagogice. Întotdeauna, atunci când vorbim de procesele de formare a unor
comportamente este estențial să menționăm și procesul de evaluare.
În cadrul practicii pedagogice distingem două tipuri de metode: (1) metode tradiționale sau clasice și
(2) metode complementare moderne. Cea mai răspândită metodă tradițională este evaluarea orală.
Educatoarea inițiază un dialog între ea și copil, realizându-se o verificare parțială și curentă a
cunoștințelor dobândite. Această metodă trebuie folosită cu precădere atunci când se urmăreşte
evaluarea capacității copilului de a se exprima liber.
Evaluarea orală prezintă o serie de avantaje: (a) fiind o metodă centrată pe evaluarea individuală,
permite tratarea diferențiată a copiilor, precum și adaptarea gradului de dificultate în funcție de nivelul
copilului; (b) îi ajută pe copii să își formeze dicția, spontaneitatea și cursivitatea exprimării; (c) are și o
funcție de învățare, permiţând asimilarea cunoștințelor prin repetiție și (d) facilitează cunoașterea subi
ectivă sau personală a preșcolarului, educatoarea având posibilitatea să îşi dea seama și cum
gândeşte el, nu numai ce cunoștințe a asimilat.
Învăţământul modern pune accent pe dezvoltarea abilităților, aptitudinilor și atitudinilor. În vederea
evaluării acestora putem folosi proba practică prin desen, muzică, activități gospodărești, modelaj,
construcție.
Observarea sistematică a comportamentului copiilor este o metodă complementară de evaluare. În
cadrul educației centrate pe copil, observarea comportamentului acestuia este o acțiune pe care
educatoarea trebuie să o realizeze. Aceasta constă în urmărirea atentă a acțiunilor realizate de copil.
Trebuie consemnate observații obiective, pertinent interpretate.
Instrumentele necesare realizării unei evaluări corecte sunt: fișa de reflecție, fișa de observare a
activității și fișa de apreciere a progresului individual al copilului înainte de înscrierea în clasa
pregătitoare. Fișa de reflecție evaluează interacțiunea dintre toți membrii implicați direct sau indirect în
activitatea de învățare. Aceasta încearcă să surprindă trei relații esențiale: interacțiunea educator-
copil; interacțiunea copil-copil, interacțiunea educatoare-părinți, colegi. Fișa de observare a activității
este focalizată pe monitorizarea stimulării bucuriei de a învăța, a felului în care educatoarea face
activitatea mai atractivă. Aici se vor evalua: mediul în care se desfășoară activitatea (jucării, materiale
expuse, material didactic utilizat), activitatea cadrului didactic, activitatea copiilor și managementul
clasei. Fișa de apreciere a progresului individual al copilului este completată la începerea grădiniței,
pe parcursul ciclului preșcolar și la finalizarea acestuia. Aceasta constituie o oglindă a activității
copilului. Progresul școlar este fundamentat pe observarea unor indicatori structurați pe cele cinci
domenii de dezvoltare: (1) dezvoltarea fizică, a sănătății și igienei personale; (2) dezvoltarea socio-
emoțională; (3) dezvoltarea limbajului, a comunicării și a premiselor citirii și scrierii; (4) dezvoltarea
cognitivă și cunoașterea lumii; (5) capacități și atitudini de învățare. Indicatorii pot fi evaluați cu unul
dintre cele trei calificative: Ns (comportament care necesită sprijin), D (comportament în dezvoltare) și
A (comportament atins).
În opinia noastră, neaplicarea corespunzătoare a metodelor evaluative în preșcolaritate duce implicit
la o evaluare deficitară a comportamentelor. Educatoarea nu va ști în ce direcție să își îndrepte
activitatea. Astfel, preșcolarul nu își va putea dezvolta anumite aptitudini și poate nu va fi pregătit
suficient de bine pentru trecerea la noul stadiu de pregătire. Trecerea la ciclul primar ar putea fi mult
mai dificilă pentru el.
Așadar, evaluarea este un act integrat al procesului de învățare. Nu putem trece cu vederea atât de
ușor rolul major pe care îl exercită aceasta în vederea dezvoltării preșcolarilor. Evaluarea, deşi poate fi
realizată prin mai multe metode și instrumente, țintește un singur scop: aprecierea de educator a
felului în care preșcolarii și-au dezvoltat un anumit comportament, urmând aplicarea măsurilor de
ameliorare dacă este cazul.
TESTUL NR. 15
SUBIECTUL I (60 de
puncte)
S-a făcut război pentru asta, căci craiul vecin, care avusese făgăduiala de căsătorie pentru
fiică-sa, n-a putut suferi o astfel de nesocotire. Războiul s-a sfârșit, ca toate războaiele, cu
pace. Iar peste un an, plimbându-se pe la curțile din lume, Florea-voievod, însoțit de doica și
de-nvățătorul lui, s-a dat în dragoste cu o tânără vestită de frumoasă, fata unui împărat mai
mare chiar decât tatăl lui. Și numaidecât între cele două curți s-a pus la cale căsătoria.
Când s-a făcut nunta aceea strălucită cu mari petreceri în grădinile-mpărătești, toată lumea
s-a-nveselit, dar mai mult decât toți, doica.
(Ion Luca Caragiale – Mama)
Scrieți, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe, cu privire la textul
de mai sus:
1.
1. Transcrieți, din textului dat, un cuvânt care conține diftong și două
cuvinte care conțin vocale în hiat.
2. Menționați rolul virgulelor în enunțul: Războiul s-a sfârșit, ca
toate războaiele, cu pace.
3. Precizați câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintel
or subliniate: făgăduiala, vestită, numaidecât.
4. Alcătuiți câte un enunț în care să folosiți cuvintele: s-a și sa.
5. Construiți un enunț în care cuvântul dar (dar mai mult decât
toți…) să aibă o altă valoare morfologică decât cea din text,
precizând-o.
6. Indicați valoarea morfologică și funcția sintactică pentru fiecare
dintre cuvintele subliniate în enunțul: Războiul s-a sfârșit,
ca toate războaiele, cu pace.
7. Transcrieți, din textul dat, o locuțiune verbală.
8. Rescrieți propoziția subordonată din al doilea paragraf al textului
dat, precizându-i felul.
enunțului: S-a făcut război pentru asta, căci craiul vecin, care
avusese făgăduiala de căsătorie pentru fiică-sa, n-a putut suferi o
astfel de nesocotire.
unei fabule, aparținând genului epic, incluse în programa de examen.
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea fabulei selectate în gen
ul literar menționat;
 exprimarea unei opinii cu privire la modul în care pot fi utilizate aceste valori
educative ale fabulei.
SUBIECTUL al II-lea (30 de

puncte)
1. Pentru domeniul experiențial Om și societate, redaţi etapele unei activităţi
realizabile prin jocul de rol; nivel de studiu: 5 – 6 ani. Reactualizați cunoștințele
copiilor despre tipurile de interacțiune cu cei din grupa mică, ținând cont de
aceste repere: menționarea a trei dintre etapele activităţii; descrierea lor.
2. Scrieți un eseu, de 300-600 de cuvinte, despre conceptele noului curriculum
pentru educația timpurie. Abordați tema în considerarea următoarelor aspecte:
 raportul dintre domeniile de dezvoltare, dimensiunile dezvoltării și comportamente
observabile;
 reflectarea acestui raport în domeniile experiențiale și în temele anuale de studiu;

A. 1. război (diftong), craiul, căsătorie (hiat)
2. În acest enunț, virgulele s-au folosit pentru a separa expresia incidentă ,,ca toate
războaiele” de restul propoziției.
3. făgăduiala = promisiunea, vestită = renumită, numaidecât = imediat.
4. S-a făcut noapte.
Mama sa ne-a pregătit o surpriză.
5. Mirii au primit un castel ca dar de nuntă. dar = substantiv comun
6. valorea morfologică: războiul = substantiv comun, toate = adjectiv pronominal
nehotărât, (cu) pace = substantiv comun precedat de prepoziția simplă ,,cu” funcția
sintactică: războiul = subiect, toate = atribut adjectival, cu pace – circumstanțial de mod
7. s-a dat în dragoste (s-a îndrăgostit) sau ,,s-a pus la cale” (s-a plănuit)
8. ,,Când s-a făcut nunta aceea strălucită cu mari petreceri în grădinile-mpărătești” –
propoziție subordonată circumstanțială de timp.
9. Craiul vecin s-a simțit umilit de nedreptatea care i se făcuse, când împăratul nu și-a
ținut promisiunea și a pornit război ca să se răzbune și să-l forțeze pe împărat să-și
respecte cuvântul dat. Furia și dezamăgirea lui au fost atât de mari, încât a refuzat să
rezolve această situație pe cale diplomatică.

educative ale unei fabule, aparținând genului epic, incluse în programa de examen.
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea fabulei selectate în genul liter
ar menționat;
ale fabulei.
Oglindele
de Grigore Alexandrescu
Fabula își are originea în timpuri străvechi, creatorul ei fiind considerat Esop. Fabula a apărut în
societățile în care era îngrădită libertatea de exprimare. Grigore Alexandrescu a fost contemporan cu
Revoluția de la 1848. Ideile revoluționare au influențat operele sale literare, dintre care care cele mai
cunoscute sunt fabulele, el fiind cel mai cunoscut fabulist român.
Din cauza cenzurii autorităților, adevărul apare mascat în operele sale, iar fabula este cel mai potrivit
subterfugiu prin care el își exprimă credința în existența oamenilor frumoși, care își dovedesc noblețea
caracterului în cele mai dificile condiții, riscând să atragă pedeapsa autorităților, atunci când cerințele
stăpânirii nu respectă principiile morale, ci încurajează ipocrizia. Valoarea educativă a acestei fabule
este deosebită și se evidențiază în morala exprimată în ultimele versuri, ca într-o pildă: ,,oamenii
frumoși” sunt cei care iubesc adevărul și oglindirea acestuia în conștiința umană, dar și faptul că
fiecare om are datoria de a căuta adevărul fără a accepta cu ușurință tot ce pare adevărat. În istoria
poporului român au fost personalități ca N. Iorga, I. Maniu ș.a. care au plătit cu viața pentru
convingerile lor demne.
Spre deosebire de alte fabule în care autorul apelează la animale, plante sau fenomene ale naturii,
așa cum este specific fabulei, G. Alexandrescu folosește oglinda, ca suport al alegoriei pe care o
creează. El folosește acest obiect în care se reflectă aspectul fizic ca o sugestie a necesității
demascării ipocriziei din societate. Autorul alege ca mod de expunere narațiunea la persoana a III-a,
transmițând cu obiectivitate aspectele incriminate. În partea narativă întâlnim unele aspecte specifice
basmului, inserate de autor pentru a crea o atmosferă de basm: timpul și locul nu sunt delimitate,
deoarece minciuna, egoismul și ipocrizia se întâlnesc oriunde în lume. Verbele la perfect
simplu ,,alergară”, ,,se priviră”, ,,văzură”, cât și acordul predicatului cu subiectul sunt specifice
exprimării orale din popor, ca în basmele populare. În această fabulă nu apare personificarea,
principala figură de stil întâlnită în fabule. Oglinda este singura care face trecerea de la ideile abstracte
către lumea reală. Locuitorii acelei țări, fascinați de descoperirea oglinzilor, adică a adevărului, aleg să
nu le distrugă, deși aceasta era cerința autorităților, pentru ca oamenii să nu își poată vedea
înfățișarea fizică ,,Oglinzi ca să se vază nu era în țară/Și era poprit lucru să s-aducă d-afară”. Sunt
destul de mulți cei care respectă cerința și le distrug, însă sunt unii care își asumă riscul și le ascund,
pentru a le arăta la momentul potrivit celor urâți câte-o oglindă, cu scopul de a-i ajuta să-și vadă
defectele și să le corecteze, în concordanță cu rolul moralizator al fabulei.
Considerăm că fabulele care se pot recomanda copiilor sunt cele care lasă să se înțeleagă ușor legăt
ura dintre povestirea alegorică și morală deoarece, pe lângă caracterul didactic al fabulelor care pot fi
puse în valoare în activitățile din grădiniță, ele pot fi folosite pentru a-i apropia pe cei mici de textul în
versuri, lucru destul de greu de realizat la nivelul preșcolar. Fabula Oglindele este agreată de copii
pentru aspectul comic în care se prezintă faptele, însă trebuie precizat că este nevoie ca limbajul
textului să fie adaptat nivelului de înțelegere al preșcolarilor cât și morala acestuia, care face referire la
lucruri abstracte pe care preșcolarii nu le pot înțelege la această vârstă. Explicarea moralei se poate
limita la înțelegerea faptului că lucrurile care ne fac urâți sunt: neglijența în aspectul fizic, de unde și
necesitatea de a fi mereu curați și bine aranjați, cuvintele urâte pe care le spunem rănindu-i pe ceilalți
și actele de violență, iar lucrurile frumoase pe care le putem arăta celor urâți sunt zâmbetul și propriul
exemplu de bunătate, care este molipsitor, sensibilizându-i astfel și pe cei care nu se poartă frumos.

1.
1. Pentru domeniul experiențial Om și societate, redaţi etapele unei
activităţi realizabile prin jocul de rol; nivel de studiu: 5 – 6 ani.
Reactualizați cunoștințele copiilor despre tipurile de interacțiune cu cei
din grupa mică, ținând cont de aceste repere: menționarea a trei dintre
etapele activităţii; descrierea lor.
Din ansamblul definițiilor existente în literatura de specialitate reținem una cuprinzătoare: jocul de rol
este, în același timp, o metodă didactică și o activitate educativ-ludică desfășurată în jurul unor
aspecte ce simulează cu precădere experiențe din viața reală. Acestea fie au fost trăite de
protagoniști, fie pot fi trăite la un moment dat. Firul jocului trece prin prisma scenariului elaborat de
cadrul didactic. În acest scop, cadrul didactic specializat se transpune în situația de învățare
susceptibilă de simulare pentru a fi ulterior transformată într-o experiență de învățare, valorificabilă pe
termen îndelungat. Totodată, acesta se raportează și la experiențele trăite de copii. Având în vedere
segmentul de vârstă, e firesc să pornim de la aspectele cu care ei sunt relativ familiarizați în universul
lor de viață. Natura ludică a jocului este mult îmbogățită de mijloacele teatrale animatoare. Acestea din
urmă preschimbă jocul într-o adevărată reprezentație. La rândul lor, protagoniștii se preschimbă în
actori amatori în plină dezvoltare personală și în creatori de acte teatrale (auto)formatoare. Spunem
așa deoarece aportul fiecăruia în jocul de rol poate aduce plusuri de valoare care denotă inteligență
(verbal-lingvistică, spațial-vizuală, emoțională, socială, muzicală) și potențial creativ.
Sintetic vorbind, jocul de rol are o mare forță (re)formatoare, dată simultan de subiectul scenariului și
de feedback-ul descriptiv care îi dă substanță discuției concluzive. Acestea fiind spuse, în continuare
ne propunem să încadrăm domeniul experiențial indicat într-unul de dezvoltare a copilului. Dintre cele
cinci enumerate în curriculumul pentru educația timpurie ne oprim la domeniul de dezvoltare socio-
emoțională. Acestuia i se adaugă conținuturi din subdomeniul privind dezvoltarea limbajului și a
comunicării. Credem că este de bun augur complementaritatea lor, știind ce impact poate avea
tandemul emoție-cuvânt.
Jocul în cauză este structurat în baza temei anuale de studiu „Cine sunt/suntem?”. Prin intermediul
său urmărim să le formăm copiilor abilitatea de a se prezenta într-un grup de joacă. Drept care, ne
ghidăm după anumite dimensiuni din sfera domeniilor de dezvoltare anterior precizate. Unele privesc
simple interacțiuni cu copiii de vârste apropiate, doveditoare de comportamente prosociale, de
acceptare și de respectare a diversității. Iar altele privesc mesajele orale apărute în contexte de
comunicare cunoscute ori în diverse situaţii de comunicare.
Ca orice joc (non)formal, și al nostru va trece succesiv prin cele trei mari etape: pregătirea, derularea
și încheierea lui. Pregătirea se face în considerarea subiectului central: (auto)prezentarea într-un grup
de joacă. L-am ales pornind de la premisa că orice preșcolar a trecut cel puțin o dată prin situația de a
intra într-un cerc de copii dornici de joacă în voia lor. Neîndoielnic, în respectiva situație a fost nevoit
să își spună numele și vârsta. Cu acestea două la capăt de fir, conversația curge înspre lucrurile
preferate, desenele animate favorite ș.a.m.d. Autoarea scenariului, educatoarea, trebuie să cunoască
foarte bine nevoile și dorințele copiilor cărora le va atribui rolurile contextuale. De asemenea,
educatoarea trebuie să cunoască foarte bine și potențialul (nativ și dobândit). Ultimele mențiuni ne
trimit instantaneu cu gândul la principiul individualizării, absolut obligatoriu de respectat. Conform
practicii, acesta este coroborat cu principiul accesibilității, fără de care nu e posibil să aducem la
nivelul de înțelegere a copilului ceea ce comportă comunicarea și relaționarea. Ne referim la
comunicarea receptivă, expresivă și orală. Insistăm asupra celei din urmă, fiindcă privește, în egală
măsură, actele de vorbire, vocabularul, structurile gramaticale și interacțiunea socială. Tot în cadrul
comunicării orale, insistăm pe actele de vorbire și pe dialog, căci, prin ambele, copii dornici de
parteneri de joacă se salută, se prezintă, conversează în jurul unor subiecte de interes comun,
specifice vârstei lor.
Odată creionat și revizuit, scenariul este adus la cunoștința tuturor copiilor în termeni clari și conciși. O
parte dintre ei vor interpreta rolurile prestabilite, iar ceilalți vor constitui publicul spectator. Îndeosebi,
cei care urmează să performeze în semicercul format trebuie să asculte activ expunerea realizată
frontal, să confirme înțelegerea mesajului de transmis prin joc, să solicite eventuale clarificări, să se
asigure că au priceput în ce constau sarcinile de lucru și rolurile distribuite. Educatoarea îi va acorda
fiecăruia atenția necesară și sprijinul moral motivațional.
Desfășurarea jocului implică o serie de acțiuni caracteristice: intrarea unor copii în rolurile acceptate -
principale și secundare –, rostirea replicilor, asigurarea atmosferei plăcute în sală grație elementelor
de joc și teatrale, dinamizarea publicului prin interacțiune spontană, menținerea autocontrolului în
starea curentă, păstrarea expresivității emoționale, menținerea contactului vizual cu educatoarea din
motive lesne de înțeles – reechilibrare, reamintirea replicilor dificile –, păstrarea liniștii și a disciplinei în
sală, în rândul micului public.
Încheierea lui reclamă atenția tuturor. Organizați sub formă de cerc și dirijați de educatoare, în calitate
de facilitator, copiii reiau, secvențial, momentele care le-au deschis drumul spre învățătură. Ei reflecte
ază asupra a ceea ce trebuie îmbunătățit pentru a: coopera mai bine cu educatoarea, relaționa mult
mai eficient în grupul de învățare – în speță, cel alcătuit din actorii amatori –, depăși tracul inerent
vorbirii în plen, exersa atenția și memoria voluntară. Deopotrivă, ei reflectează și asupra modurilor în
care s-au simțit în calitate de protagoniști/spectatori activi. Fără doar și poate, suntem în prezența unui
feedforward generator de efecte benefice asupra naturii fiecărui participant. Fiind laolaltă orientați spre
mesajul pus permanent în lumină, copiii rețin că este imperios necesar de adoptat o atitudine pozitivă
în relațiile cu cei pe care îi vor partenerii lor de joacă, una bazată exclusiv pe încredere și respect
reciproc. Obișnuiți astfel din vreme, ei vor interacționa la fel și în raport cu adulții din mediul apropiat,
în orice împrejurare. În opinia mea, jocul în cauză este un bun exercițiu de efectuat în scopul formării
spiritului tolerant, a laturii umane prosociale și a conduitei dezirabile în comunitate – educațională și
locală, unde mereu se găsesc spații de joacă pentru copii (de tip in sau outdoor).
Ultimele notițe ne poartă gândul spre cel mai important domeniu de dezvoltare a copilului: capacități și
atitudini în învățare. Pe fondul jocului tocmai finalizat știm că se pot formula răspunsuri notabile
derivate din întrebarea „Ce şi cum vreau să fiu?”. O dată, tratăm întrebarea ca atare, iar o dată, o
privim ca pe o temă anuală de studiu, abordabilă ulterior. Actualmente, ne interesează răspunsurile
aferente primului context: Vreau să fiu prietenos/-oasă. Vreau să mă joc frumos cu copiii întâlniți azi în
parc. Vreau să le fiu recunoscător/-oare pentru prietenia lor dovedită/Vreau să le mulțumesc pentru
prietenia arătată. Toate relevă atingerea acelor dimensiuni din domeniul menționat, în baza cărora
preșcolarii astfel educați sunt capabili să manifeste curiozitate în fața situațiilor noi de experimentat și
să inițieze relații sociale cu copiii, având în minte activități de învățare cu caracter ludic.
Ideea declanșatoare a jocului e cu atât mai potrivită cu cât, în clasa pregătitoare, preșcolarii în cauză
au oportunitatea să își lărgească cercul de prieteni atunci când alți copii le ies în cale. În preajma lor,
ei au ocazia să își exerseze abilitățile socio-emoționale dezvoltate în cadrul grădiniței. În virtutea lor,
noile relații de comunicare și cooperare vor sta sub umbrela cuvântului „constructiv”.
1.
2. Scrieți un eseu, de 300-600 de cuvinte, despre conceptele noului
curriculum pentru educația timpurie. Abordați tema în considerarea
următoarelor aspecte:

o raportul dintre domeniile de dezvoltare, dimensiunile dezvoltării și
comportamente observabile;
o reflectarea acestui raport în domeniile experiențiale și în teme anuale de
studiu;
o argumentarea părerii personale despre urmările netratării
corespunzătoare a conceptelor amintite.
Noul curriculum pentru educația timpurie înglobează date despre domeniile de dezvolare, dimensiunile
dezvoltării și comportamentele observabile. Cele din urmă constituie premisele competențelorcheie de
mai târziu.
Domeniile de dezvoltare, potrivit curriculumului, sunt diviziuni convenționale create cu scopul
pedagogic de a observa și de a-l ajuta pe copil să se dezvolte în mod deplin pe tot parcursul etapei de
pregătire pentru noul ciclu de învățământ: ciclul primar. Vorbim de cinci domenii de dezvoltare: (a)
dezvoltarea fizică, a sănătății și igienei personale; (b) dezvoltarea socio-emoţională; (c) capacități și
atitudini față de învăţare; (d) dezvoltarea limbajului, a comunicării şi a premiselor citirii şi scrierii; (e)
dezvoltarea cognitivă şi cunoaşterea lumii. Fiecărui domeniu de dezvoltare îi corespund mai multe
subdiviziuni numite dimensiuni ale dezvoltării. Dimensiunile dezvoltării sunt interdependente, fiecare
dintre acestea fiind în egală măsură importantă. Noul curriculum accentuează educația centrată pe
copil, scopul fiind dobândirea unor comportamente care să asigure premisele dezvoltării
competențelor-cheie de mai târziu. Metoda aceasta operează cu domeniile de dezvoltare și urmărește
atingerea comportamentelor la sfârșitul ciclului preșcolar.
Astfel, în învățământul preșcolar se operează cu domenii de dezvoltare în locul competențelor
generale, cu comportamente în locul competențelor specifice și cu dimensiuni ale dezvoltării în locul
ariilor curriculare. Absența conținuturilor oferă libertate educatoarei să abordeze activitatea de învățare
fie integrat, fie pe discipline.
Educatoarea își va alcătui planificarea pe unități în funcție de tema anuală. Această planificare se
realizează prin corelarea comportamentelor, a abilităților cu descriptivul diferitelor teme anuale de
studiu, precum și cu diferitele evenimente din an. Curriculumul specifică faptul că programul anual de
studiu se conturează în jurul a șase mari teme: „Cine sunt?”; „Când, cum și de ce se întâmplă?”; „Cum
este, a fost și va fi aici pe pământ?”; „Cine și cum planifică o activitate?”; „Cum exprimăm ceea ce
simțim?” și „Ce și cum vreau să fiu?”. Nu e obligatoriu să fie parcurse toate cele șase teme. Pentru
învățământul preșcolar se recomandă minimum 4 teme. Acum se va ține cont și de nivelul de pregătire
al copiilor și de timpul necesar.
În opinia noastră, este necesar ca toate conceptele din curriculum să fie cunoscute de educatoare,
având în vedere importanța lor în buna desfășurare a activității didactice. Domeniile de dezvoltare,
dimensiunile dezvoltării, comportamentele observabile, toate sunt concepte care ajută la buna
coordonare și eficientizarea a procesului de învățare. Netratarea corespunzătoare a lor duce la
coordonarea greșită a activităților de învățare.
În primul rând, conceptele propuse de cei care au elaborat noul curriculum sunt foarte bine gândite în
așa fel încât să se respecte principiul didactic al accesibilității. Dreptul la educație este garantat de
Constituție. În cadrul Convenției Națiunilor Unite s-a stabilit că, printre drepturile fundamentale ale
copilului, se numără și dreptul la educație, începând de la naștere. Această hotărâre a fot acceptată
de România în anul 1998. Prin aceasta se arată că statul nostru și lumea, în general, recunoaște
importanța educației timpurii. Copii, încă din fragedă pruncie, au nevoie de educație, de una adaptată.
De exemplu, nu putem să folosim competențe generale sau competențe specifice în procesul de
predare-învățareevaluare, ci trebuie să adaptăm cerințele în funcție de vârsta lor pentru a foma
comportamente.
Pe de altă parte, dacă nu tratăm corespunzător conceptele amintite, nu vom putea să susținem proces
ul educativ al preșcolarilor. Aceste concepte au fost foarte bine gândite și este absolut normal și
necesar să le cunoaștem și să le respectăm, mai ales că în mâinile noastre stau adulții de mâine.
Felul în care îi formăm ne garantează succesul lor de mai departe. De exemplu, scorurile PISA arată
că elevii de 15 ani din țările cu sisteme bine dezvoltate de educație și îngrijire timpurie au rezultate mai
bune la citire, matematică și știință. Aceste țări acordă atenție deosebită sprijinului copiilor din medii
subprivilegiate și dezavantajate din punct de vedere educațional.
În concluzie, noul curriculum oferă o perspectivă educațională de tip integrat, iar acest tip de educație
presupune o dezvoltare multilaterală a comportamentelor copilului. Acum, copilul asimilează cel mai
bine valorile pe care dascălul i le insuflă și de aceea trebuie pus accentul tot mai mult pe această
perioadă bogată în înțelesuri ale vieții. Domeniile de dezvoltare, dimensiunile dezvoltării și
comportamentele observabile sunt numai premise ale unor concepte și mai dezvoltate cum ar fi
competențele generale și competențe specifice. Prin cunoașterea acestor noțiuni, educatoarea
reușește să își structureze cât mai bine activitățile în așa fel încât preșcolarul să beneficieze din plin
de rezultatele actului educațional.
TESTUL NR. 16
În revărsat de zori, pe baltă, lumina face minuni. Pe fața apei sclipesc, ici, sfărmături de oglinzi; colo,
plăci de oțel; comori de galbeni între trestii. În nuferi, ca-n niște potire plutitoare, curg raze de aur.
Un colb de argint dă strălucire stufărișului. Peste tot liniște neclintită, de rai.
Cocostârcul s-a sculat cu noaptea-n cap. A intrat în baltă. Pe picioarele lungi, subțiri ca niște luger
e, trupul lui se leagănă agale. Din când în când își udă pliscul; uneori se oprește de se uită, ispititor,
în fundul apei, ca și cum ar fi dat peste ceva ce căuta de mult...
Deodată se oprește; încordează gâtul și privește. Pe frunza unui nufăr o broscuță se bucură și ea de
frumusețea și răcoarea dimineții. Când l-a văzut, biata broscuță a încremenit pe piciorușele de
dinapoi; cu ochii mari deschiși, cată la cumplitul dușman. În spaima ei, îl vede uriaș, cu capul
atingând cerul, cu pliscul lung, larg, să soarbă dintr-o dată balta și, dimpreună cu balta, pe ea. Inima i
s-a oprit.
(Emil Gârleanu – Mărinimie)
1.
sus:
1.
1.
1. Despărțiți în silabe cuvintele următoare: nuferi, face,
uneori.
2. Transcrieți, din fragmentul dat, trei cuvinte care conțin o
singură consoană.
3. Scrieți forma corectă a adverbului ici din al doilea enunț
al fragmentului dat.
cuvintelor subliniate: colb, pliscul, dușman.
5. Transcrieți, în textul dat, o locuțiune adverbială.
6. Construiți un enunț în care cuvântul galbeni (comori de
galbeni între trestii …) să aibă altă valoare morfologică
decât cea din text, precizând-o.
7. Alcătuiți un enunț în care substantivul o broscuță (o bros
cuță se bucură...) să aibă funcția sintactică de
complement direct.
8. Construiți un enunț în care să introduceți, după
propoziția îl vede, o propoziție subordonată
circumstanțială de mod.
fragmentului: În spaima ei, îl vede uriaș, cu capul
atingând cerul, cu pliscul lung, larg, să soarbă dintr-o
dată balta și, dimpreună cu balta, pe ea.
1.
unei legende culte, aparținând genului epic, incluse în programa de examen.
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea legendei selectate în genul
literar menționat;
 indicarea a două valori educative ale legendei selectate;
ale legendei.
1. Pentru domeniul experiențial Psihomotric, nivel de studiu: 3 – 4 ani, prezentaţi etapele
unei activităţi realizabile printr-un joc sportiv. Gândiți-l în baza cunoștințelor copiilor
despre consecvență, cuvânt-cheie în depășirea obstacolelor. Repere date:
menționarea a trei dintre etapele activităţii; descrierea lor.
2. Concepeți un eseu, de 300-600 de cuvinte, despre planul de învățământ în educația
timpurie. Abordați subiectul în considerarea următoarelor aspecte:
 structura și rolul său;
 legătura lui cu toate celelalte părți componente ale curriculumului pentru educația
timpurie;
 exprimarea unei păreri personale argumentate despre importanța cunoașterii lui la data
proiectării activităților de învățare.
A. 1. nu-feri, fa-ce, u-ne-ori
2. aur, rai, lui
3. aici
4. colb = praf, pliscul = ciocul, dușman = inamic
5. cu noaptea-n cap
6. Pe baltă sunt mulți nuferi galbeni. (galbeni = adjectiv)
7. Cocostârcul a văzut o broscuță.
8. Il vede cum se apropie de ea.
9. Surprinsă în imposibilitatea de a se apăra, broscuța vede inamicul mult mai mare decât
este el în realitate, din cauza panicii pe care aceasta o resimte. Broscuței i se pare că
el seamănă cu un balaur înzestrat cu forțe supranaturale, putând înghiți toată balta, nu
doar pe ea.

le unei legende culte, aparținând genului epic, incluse în programa de examen.
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea legendei selectate în genul lit
erar menționat;
 indicarea a două valori educative ale legendei selectate;
ale legendei.
Povestea florii-soarelui
de Călin Gruia
Povestea florii-soarelui a fost publicată în volumul Izvorul fermecat, 1956. Opera este, de fapt, o
legendă etiologică, nu doar o poveste, pentru că încearcă să explice aspecte legate de organizarea
lumii, folosind elemente fantastice, într-un mod ușor de înțeles. Explicațiile pe care le oferă legendele
au la bază credințe populare, nu concepții științifice.
Legenda este o specie a genului epic, în proză sau în versuri, în care realitatea se împletește cu
ficțiunea, cu scopul de a explica originea unor lucruri (legende etiologice) sau desfășurarea unor
întâmplări istorice în care sunt redate acte de eroism (legende istorice). Legendele etiologice sunt cele
mai accesibile preșcolarilor. În această legendă, autorul îmbracă adevărul științific cu mijloace artistice
originale și învățături morale pentru a explica originea și caracteristicile acestei plante, floarea
soarelui, dar și de ce nu se poate întâlni Soarele cu Luna.
În Povestea florii-soarelui întâlnim elemente asemănătoare basmului: craiul nefericit, apăsat de o
problemă pe care nu o poate rezolva, voinicul îndrăgostit care își riscă viața pentru însănătoșirea fetei,
Luna, personaj care întruchipează forțele malefice, mama Soarelui care-i oferă ajutor voinicului.
Elementele reale se împletesc cu cele fantastice și Soarele ia chip de om, onorează invitația craiului
pentru a-i da fiicei sale sărutarea de care are nevoie pentru a-și căpăta vederea. Autorul introduce în
opera sa obiceiuri din viața poporului român: Soarele este întâmpinat cu pâine și sare, dă mâna cu
craiul și cu ceilalți curteni, ,,nu se fudulește”, mănâncă cu poftă și laudă gazda pentru pregătirile
făcute.
Elementele specifice legendei apar în finalul poveștii atunci când Luna, soția Soarelui, se mâniază
văzându-l pe Soare că se apropie de fruntea fetei ca să o sărute și o ,,transformă într-o floare mare,
galbenă, de statura fetei de înaltă”. Soarele se supără pe fapta soției sale și o alungă tocmai pe
tărâmul celălalt, despărțindu-se pentru totdeauna de ea. De atunci Luna umblă mai mult noaptea,
singură și tristă, căindu-se de fapta ei, în timp ce floarea aceea înaltă și galbenă, pe care oamenii au
numit-o floareasoarelui, se îndreaptă către el, așteptând sărutarea vindecătoare. Autorul explică
misterul acestor lucruri și aduce cititorul înapoi în lumea reală. Asemenea lui Prometeu care se
întoarce cu focul pentru a-l oferi oamenilor, cititorul se întoarce din tărâmul fermecat al acestei povești
cu explicația acestor taine, ceea ce conferă operei caracteristicile de legendă.
În opinia noastră, Povestea florii soarelui oferă posibilitatea de a valorifica aspecte precum integrar
ea copiilor cu dizabilități. Pornind de la precizarea făcută de autor despre fiica craiului ,,singura lui
odraslă se născuse oarbă” e bine să-i ajutăm pe copii să înțeleagă că și cei care nu văd, nu aud sau
au alte probleme fizice sunt la fel de valoroși și că, deși sunt diferiți, au aceeași nevoie de afecțiune și
de apreciere. Cu cât copiii vor înțelege mai bine acest lucru, îi vor accepta mai ușor pe cei cu
dizabilități, dovedind acceptare și prietenie. Alte aspecte educative se desprind din atitudinea Soarelui
atunci când a venit la ospăț. Atenția preșcolarilor poate fi îndreptată către următoarele aspecte:
Soarele, oaspete important ,,nu se fudulește” și li se poate explica copiilor de ce e frumos să se poarte
cu modestie și de ce nu e bine să fie mândri și încrezuți. Din reacția Lunii, copiii pot înțelege că atunci
când fac anumite fapte din răzbunare, s-ar putea să regrete și să nu mai poată îndrepta răul făcut.
Aspectele prezentate pot fi ilustrate practic prin jocul ,,Baba oarba”, iar pentru a face mai bine
cunoștință cu floarea-soarelui se poate realiza un colaj în care copiii să lipească în mijlocul florii
semințe de floarea-soarelui, iar în cadrul activităților specifice domeniului Științe să descopere și
câteva informații științifice despre această plantă, despre Soare și Lună, cu ajutorul cadrului didactic.
Considerăm că, prin îmbinarea valorilor educative cu activități practice și ludice, copiii vor reține atât
mesajul poveștii, valorile transmise, dar și informațiile științifice, toate acestea lărgind orizontul
cunoașterii lor. (eseu realizat pe baza textului din volumul Izvorul fermecat, Ed. Garamond, București,
1997)

1.
1. Pentru domeniul experiențial Psihomotric, nivel de studiu: 3 – 4 ani, prez
entaţi etapele unei activităţi realizabile printr-un joc sportiv. Gândiți-l în b
aza cunoștințelor copiilor despre consecvență, cuvânt-cheie în
depășirea obstacolelor. Repere date: menționarea a trei dintre etapele
activităţii; descrierea lor.
Domeniul experiențial Psihomotric este indisolubil legat de jocul sportiv în favoarea micului preșcolar,
aflat în plină dezvoltare. O descriem în cele ce urmează.
Domeniul experiențial în discuție este fundamentat pe primul domeniu de dezvoltare fizică a copilului,
în a cărui structură sunt, implicit, sănătatea și igiena personală. În contextul dat, pe noi ne interesează
îndeosebi dezvoltarea fizică; o punem în corespondență cu educația fizică – concept imperios necesar
de internalizat cât mai devreme. În noul curriculum pentru educația timpurie, prin „dezvoltare fizică” se
înțelege un ansamblu format din deprinderi şi abilităţi fără de care nu ar fi posibile motricitatea (fină și
grosieră) și coordonarea senzorio-motorie. Dacă ar fi să ne plasăm pe un teren adevărat, unde am
putea trasa linii destinate să inițieze un dialog scurt tematic, am spune așa: Punctele A (dezvoltare
fizică) și B (educație fizică) converg în punctul C (jocul sportiv). Cu această afirmație introducem în
lucrare definiția jocului sportiv. Didactic vorbind, acesta face parte din categoria jocurilor de stimulare a
psihomotricității. În esență, acesta este un joc de mișcare. Însă ceea ce îl particularizează constă în
asemenea concepe-ancoră: motricitate, lateralitate, schemă corporală, orientare spațială, repere și
direcții în spațiu, (auto)control, securitate individuală, igienă personală, dezvoltare fizică armonioasă,
trăsături de personalitate specifice sportivului.
În temeiul cerinței, vedem astfel jocul sportiv: pornim demersul în baza lucrării de căpătâi Repere
fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani.1 Parcurgem
subdomeniul dezvoltare fizică și vizăm aspectul despre dezvoltarea senzorio-motorie. Având-o, copilul
își poate folosi simțurile și își poate orienta mișcările în spațiu atunci când interacționează cu elemente
din mediul înconjurător. În curriculum îi corespunde dimensiunea care privește conduita senzorio-
motorie pentru orientarea mișcării.
Ne concepem jocul în jurul unui indicator prevăzut în lucrarea menționată. În virtutea acestuia, copilul
poate reacționa la stimulii de mediu. În joacă, el este provocat să își îndoaie picioarele ca să aterizeze
în siguranță și să se miște repede pentru a evita un obstacol. Captarea atenției copiilor se face pe
baza invitației adresate lor de a se da pe tobogan, preț de trei-patru minute. De vreme ce s-au
energizat în voie, ei sunt, fizic, pregătiți pentru jocul care stă să înceapă. În continuare, ei sunt rugați
să se așeze sub formă de cerc pentru a primi indicațiile de rigoare. În termeni inteligibili, li se spune
așa: Fiecare se va da iarăși pe tobogan. După aterizare, se va trece cu rapiditate printre conurile de
antrenament, puse sub formă de zig-zag pe o distanță de 5 metri. Este descurajată competiția sub
imperiul clasicului Cine ajunge primul. În schimb, este încurajată atitudinea sportivului concentrat
asupra țintei urmărite – în speță, o minge. La aceasta trebuie să ajungă fiecare copil, trecând cu
maximă atenție și viteză printre obstacole.
Odată ce resimt atmosfera jocului, copiii devin receptivi la fiecare comandă dată de educatoare. Rând
pe rând, la semnalul acesteia, ei trec peste tobogan și printre conuri. Restul grupei aplaudă de pe
margine și își arată suportul verbal față de colegi. Micuții efectuează de două ori exercițiul sportiv. În
tot acest timp, educatoarea consemnează în fișa de observație durata fiecărei evoluții frontale. E bine
de știut în câte secunde/minute s-au încadrat copiii, individual. (Rezultatele obținute se vor menționa
ulterior în fișele lor personale. La momentul oportun, prin comparație și analiză, se va ști în ce măsură
potențialul fizic și psihomotric s-a îmbunătățit, dar și în ce măsură a crescut viteza de reacție la stimulii
proveniți din mediul extern; de exemplu, vocea galeriei, urcușul grăbit pe scara toboganului, atingerea
solului în poziția corectă pentru o aterizare în condiții optime, alergarea printre obstacole, mingea
colorată aflată la linia de sosire, comanda preluată în vederea repetării întregii operațiuni. În plus, se
va ști și ce tip de jocuri sportive trebuie alese în scopul consolidării abilităților motrice și senzorio-
motrice.)
1
Anexa nr. 1 la OMEN nr. 3851/2010
Activitatea se încheie în clipa în care toți copiii vor fi îndeplinit exercițiul de două ori. Ei sunt invitați pe
băncuțe pentru a se odihni, respectiv pentru a dialoga despre jocul desfășurat; mai cu seamă, despre
efortul depus per total, dificultățile întâmpinate, emoțiile simțite la final, gândurile de împărtășit.
Toate cele de mai sus ne confirmă faptul că am parcurs cele trei mari etape ale jocului propus, în
cursul cărora am cultivat consecvența. Acesta este un cuvânt firesc orientat spre reușită, generic
privită. Am valorificat puterea fiecăruia de a persevera, indiferent de nivelul de dezvoltare psiho-fizică.
Procedând așa, la a doua încercare de rezolvare a sarcinilor, în principiu, fiecare copil obține un
rezultat mai bun. Este posibil, întrucât el știe că finalitatea jocului nu constă în numirea celui mai rapid
copil. Ca atare, primind susținerea de rigoare, el se străduiește să fie atent doar la sine pentru a
câștiga timp calculabil în favoarea sa.
În concluzie, opinăm că am reușit să facem cunoscut un joc sportiv elaborat ad-hoc, ale cărui atribute
se reflectă în lumina a cinci cuvinte: tenacitate, agilitate, vigilență, rezistență (la efort fizic), implicare
(colectivă).
1.
2. Concepeți un eseu, de 300-600 de cuvinte, despre planul de
învățământ în educația timpurie. Abordați subiectul în considerarea
următoarelor aspecte:

o structura și rolul său;
o legătura lui cu toate celelalte părți componente ale curriculumului pentru
educația timpurie;
o exprimarea unei păreri personale argumentate despre importanța
cunoașterii lui la data proiectării activităților de învățare.
Planul de învăţământ în educația timpurie reprezintă documentul curricular fundamental care fixează
categoriile/tipurile de activități de învățare, stabilite în funcţie de domeniile de dezvoltare, de
dimensiunile dezvoltării și de comportamentele observabile pe intervale de vârstă, cu precizarea
numărului de ore pe zi și pe săptămână și cu indicarea formelor de organizare ale activităţii. Noul
curriculum prevede că acest plan de învățământ „reprezintă produsul curricular principal și constituie
componenta reglatoare esenţială a curriculumului pentru educaţia timpurie, documentul oficial,
normativ şi obligatoriu care jalonează organizarea de ansamblu a procesului de predare-învăţare-
evaluare, pentru fiecare nivel de vârstă şi tip de instituţie de educaţie specifică perioadei aferente
copilăriei timpurii.”
Structura activităților cuprinde mai multe intervale de vârstă. Numărul de ore este reprezentat schemat
ic într-un tabel. Astfel, perioada antepreșcolară este împărțită în două: 0-18 luni și 19-36 luni. Observă
m că în această perioadă o pondere mare o au rutinele și tranzițiile. Copii au nevoie să își însușească
anumite rutine la creșă pentru a trece în perioada preșcolară. În prima categorie (0-18), 10 ore pe săpt
ămână din totatul de 25 de ore sunt dedicate jocurilor și activităților liber-alese, 14 ore sunt dedicate ru
tinelor și tranzițiilor, iar restul de 1 oră este alocat activităților tematice. În a doua categorie de vârstă (
19-36 de luni), ponderea se modifică, iar timpul alocat pentru rutine și tranziții scade în favoarea
activităților liber alese și a activităților tematice. Nivelul de învățământ preșcolar este împărțit și el în
două intervale de vârstă: 37-60 luni și 61-72/84 de luni. Observăm că aici sunt adăugate două tipuri de
activități diferite: activități pentru dezvoltarea personală și activități pe domenii experiențiale. Jocurile și
activitățile liber alese păstrează pentru fiecare interval de vârstă o pondere de aproximativ 40 % din
totatul de ore pe săptămână.
Toate cele trei părți ale curriculumului se leagă funcțional una de cealaltă. Metodologia de aplicare
a planului de învățământ pentru educația timpurie explică felul în care este aplicat acesta. În
metodologie se explică faptul că împărțirea pe intervale de vârstă este rezultatul asocierii realităților
din sistem cu tendinţele la nivel european și mondial în domeniu. Programa pentru educația timpurie
nu este altceva decât punerea în practică sau proiectarea planului de învățământ, urmărind cele cinci
domenii de dezvoltare. Dacă planul de învățământ structurează conținutul învățământului pe nivele și
număr de ore, programa redă sintetic acest conținut.
În opinia noastră, este foarte important să cunaoștem planul de învățământ pentru educație
timpurie atunci când începem să proiectăm activitățile de învățare. Acesta este un document
curricular oficial și trebuie parcurs înainte de a proiecta activitățile.
În primul rând, planul reflectă orientativ raportul dintre numărul de ore necesar pregătirii formale și cel
necesar pregătirii nonformale, prin joc și alte activități liber alese. De exemplu, atunci când se va
alcătui proiectarea activităților pe domenii experiențiale la intervalul de vârstă 37-60 de luni, se va ține
cont de faptul că planul-cadru alocă 2 ore pe zi acestui tip de activitate. Acest lucru contribuie la o
dezvoltare armonioasă a copilului și ajută foarte mult la eficientizarea timpului alocat procesului de
predareînvățare-evaluare.
În al doilea rând, folosirea planului de învățământ asigură preșcolarilor din toate grădinițele din țară
aceeași pregătire, oferind astfel șanse egale în vederea trecerii la un nou ciclu de învățământ și a
integrării sociale. De exemplu, copiii care provin din medii rurale beneficiază de aceeași calitate a
educației ca și copiii din zone urbane.
În concluzie, planul de învățământ pentru educație timpurie, fiind unul din cele trei documente
oficiale ale noului curriculum publicat în anul 2019, constituie un reper fundamental pentru educatori și
trebuie luat în considerare atunci când se proiectează activitățile de învățare, anual și săptămânal.
TESTUL NR. 17
Toată ziua prințesele se jucau prin odăile mari ale palatului, unde flori vii creșteau pe pereți. Când se
deschideau ferestrele de chihlimbar, peștii intrau înăuntru, cum intră la noi rândunelele și prințesele îi
mângâiau și le dădeau să mănânce din mână. În fața palatului era o grădină mare, cu pomi
albaștri închis și roșii ca focul. Roadele pomilor străluceau ca aurul și florile, când se legănau, păreau
că-s flăcări. Pe jos era nisip alb și curat și de jur împrejur, de pretutindeni se revărsa o lumină albastră
ciudată, încât ai fi crezut că te afli în aer, sub albastrul cerului, iar nu în adânc de ape. Când marea
era liniștită, puteai să zărești soarele care părea o floare de purpură vărsând lumina din potirul ei.
(Hans Christian Andersen – Mica sirenă)
1.
sus:
1.
1.
1. Transcrieți, din textul dat, un cuvânt care conține diftong,
un cuvânt care conține triftong și un cuvânt care conține
vocale în hiat.
monosilabic și două cuvinte plurisilabice.
3. Menționați rolul utilizării punctului în primul enunț al
fragmentului dat.
cuvintelor subliniate: vii, închis, curat.
5. Construiți câte un enunț în care să utilizați omonimele
cuvintelor: mare, roșii, jur.
6. Transcrieți, din textul dat, câte un enunț în care verbul er
a să fie, pe rând, predicat verbal și predicat nominal.
7. Formulați un enunț în care pronumele
relativ care (soarele care părea...) să introducă o
propoziție subordonată subiectivă.
8. Identificați, în textul dat, o propoziție subordonată
circumstanțială consecutivă.
fragmentului: Când se deschideau ferestrele de
chihlimbar, peștii intrau înăuntru, cum intră la noi
rândunelele și prințesele îi mângâiau și le dădeau să
mănânce din mână.
1.
popular, aparținând genului epic, inclus în programa de examen.
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea basmului popular selectat în
 indicarea a două valori educative ale basmului popular selectat;
ale basmului popular.

1. În cadrul domeniului experiențial Științe, nivel de studiu: 4 – 5 ani, prezentați etapele un
ei activităţi de învățare realizabile printr-un joc de construcții. Reactualizați cunoștințele
copiilor despre observarea și manipularea obiectelor din mediul apropiat. Aveți două
repere: menționarea și descrierea a trei dintre etapele activităţii precizate.
2. Alcătuiți un eseu, de 300-600 de cuvinte, despre metodologia de aplicare a planului
de învățământ pentru educația timpurie. Luați ca repere aspectele următoare:
 elementele sale de bază; patru exemple;
 legătura lui cu toate celelalte părți componente ale curriculumului pentru educația
timpurie;
 exprimarea unei păreri personale argumentate despre importanța cunoașterii lui la data
proiectării activităților de învățare.
A. 1. jucau (diftong), creșteau (triftong), aer (hiat)
2. jos – cuvânt monosilabic cerului, rândunelele – cuvinte plurisilabice
3. Punctul marchează sfârșitul primului enunț și o tonalitate descendentă în pronunție.
4. vii ≠ moarte, închis ≠ deschis, curat ≠ murdar
5. Mâine plecăm la mare.
Am cumpărat 2 kilograme de roșii. Mi-a cerut să jur că nu-l voi trăda.
6. ,,În fața palatului era o grădină mare, cu pomi albaștri închis și roșii ca focul.” – predicat
verbal ,,Când marea era liniștită” – predicat nominal
7. Care va veni primul va câștiga cursa de azi.
8. ,,încât ai fi crezut”
9. În acest fragment este descrisă o secvență din adâncul apelor. Intrarea peștilor în
palatul de sub ape este comparată cu rândunelele care intră, uneori, în casele
oamenilor. Prințesele aveau obiceiul de a hrăni și mângâia peștii, așa cum și copiilor le
place să mângâie și să hrănească păsările.

educative ale unui basm popular, aparținând genului epic, inclus în programa de
examen.

popular selectat în genul literar menționat;
o indicarea a două valori educative ale basmului popular selectat;
indicate;
o exprimarea unei opinii cu privire la modul în care pot fi utilizate aceste v
alori educative ale basmului popular.
Prâslea cel voinic și merele de aur

Prâslea cel voinic și merele de aur este un basm popular românesc, cules de P. Ispirescu și
repovestit cu mare har în colecția Legende sau basmele românilor, publicată în 1882. Basmul popular
este o specie a genului epic, în proză, de dimensiune medie, în care întâmplările reale se contopesc
cu cele supranaturale, în contextul luptei dintre bine și rău, finalizată cu triumful binelui.
Una dintre caracteristicile specifice basmelor este prezența formulelor speciale de început, mediane și
de sfârșit. Prâslea cel voinic și merele de aur începe cu formula consacrată a basmului popular ,,A
fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti”, încercând să convingă ascultătorul, pentru că
basmele populare se transmiteau prin viu grai de la o generație la alta, de autenticitatea celor ce
urmează a fi povestite. La mijlocul desfășurării acțiunii întâlnim formula mediană ,,și se luptară/și se
luptară,/zi de vară/ până-n seară”, iar la final, după ce povestitorul precizează că a luat și el parte la
nuntă, face trecerea către lumea reală prin formula de încheiere ,,și încălecai p-o șea, și v-o spusei
dumneavoastră așa”, lăsând ascultătorul, respectiv cititorul, să judece el singur la cele spuse și să
tragă învățămintele necesare. În basmele populare, morala nu este prezentată în mod direct, așa cum
se întâmplă în basmele culte. Timpul și spațiul nu sunt delimitate în basm, ele fac trimitere la evocarea
timpului fabulos. În Prâslea cel voinic și merele de aur întâlnim precizarea ,,de când făcea plopșorul
pere și răchita micșunele”, iar acțiunea se desfășoară și pe tărâmul acesta și pe tărâmul celălalt.
Astfel, încă de la început ascultătorul/cititorul acceptă că este vorba despre întâmplări imaginare.
Acțiunea respectă momentele subiectului, condiție a genului epic. Deznodământul este fericit. Binele
învinge răul, minciuna este demascată și se face dreptate. Prâslea trăiește alături de aleasa inimii sale
până la adânci bătrâneți, iar frații săi sunt pedepsiți. Prâslea, personajul principal și eponim al
basmului, este înzestrat cu puteri fabuloase și calități morale excepționale, o altă caracteristică a
basmelor populare. Acestea reies în mod indirect din atitudinea, comportamentul și faptele lui, Prâslea
cel voinic reprezentând un model de milă, curaj și istețime. Basmul răspunde nevoii de bine, dreptate
și frumos a copiilor și a poporului român, în general.
Considerăm că, prin ascultarea acestui basm, copiii trăiesc suspansul luptei și bucuria victoriei forțelor
binelui, cât și satisfacția că răul a fost pedepsit. Înțelegând, cu ajutorul cadrului didactic, semnificația
asocierii cuvintelor ,,prâslea” și voinic, preșcolarii vor realiza că a fi mic nu este un impediment în
calea succesului și își vor întări stima de sine, simțindu-se și ei valoroși alături de cei mari. Cadrul
didactic poate continua și cu alte jocuri sau activități prin care să întărească stima de sine a copiilor,
astfel încât fiecare copil să se simtă valorificat. Acest lucru va genera relații pozitive în grupa de copii
și va preveni bullying-ul. O altă valoare educativă care se desprinde din exemplul lui Prâslea cel voinic
este iertarea. El refuză să aleagă pedeapsa ce trebuia aplicată fraților săi invidioși, lăsând acest lucru
în seama lui Dumnezeu. Copiii pot fi ajutați mult pornind de la acest exemplu prin activități de
dezvoltare emoțională în care să fie învățați cum să reacționeze atunci când se confruntă cu emoțiile
negative fără să apeleze la violență, fie ea verbală sau fizică. Pe lângă exercițiile și activitățile
desfășurate în cadrul momentelor rezervate domeniului Limbă și comunicare, în cadrul unei activități
extracurriculare, copiii pot merge la teatru pentru a viziona piesa Prâslea cel voinic și merele de aur.
Acest lucru îi va ajuta pe copii săși amintească până târziu de acțiunea și personajele basmului.

1. În cadrul domeniului experiențial Științe, nivel de studiu: 4 – 5 ani, prezentați etapele un
ei activităţi de învățare realizabile printr-un joc de construcții. Reactualizați cunoștințele
copiilor despre observarea și manipularea obiectelor din mediul apropiat. Aveți două
repere: menționarea și descrierea a trei dintre etapele activităţii precizate.
Pornim de la premisa că domeniul experiențial Științe abundă de teme care stimulează cognitiv
copilul, aflat în plin proces de formare a capitalului intelectual. Stadiul preoperațional este optim în
acest sens datorită fructuoasei activități mentale. Însăși denumirea lui face trimitere spre domeniul
de referință prevăzut în curriculumul pentru educația timpurie – dezvoltare cognitivă și cunoașterea
lumii - și spre jocurile logico-
matematice. Fără urmă de îndoială, sarcinile proprii acestui domeniu experiențial sunt rezolvabile cu
ajutorul operațiilor gândirii. Toate sunt absolut vitale pentru formarea unor competențe vizate pe
traseul instructiv: cele matematice şi cele de bază în ştiințe şi tehnologii.
Invitația pentru activitatea zilei e lansată printr-un joc de spargere a gheții, creat în jurul unor ghicitori
spuse în considerarea unor ilustrații observate rând pe rând. Pe fondul suportului intuitiv și inteligibil,
educatoarea anunță subiectul și scopul activității; e parte din tema anuală de studiu Când/Cum şi de
ce se întâmplă?. Prin conținuturi adecvate se reactualizează cunoștințele despre observarea și
manipularea obiectelor din mediul apropiat. Demersul este bazat pe specificul unei dimensiuni proprii
domeniului de dezvoltare contextual: caracteristici structurale și funcționale ale lumii înconjurătoare.
Acționând în acord cu natura dimensiunii amintite, preșcolarul devine capabil să indice caracteristicile
unor corpuri din spaţiul înconjurător și să le valorifice în situații de învățare cu caracter practic-
aplicativ. Asemenea aspecte vizăm prin jocul derulat în consens cu cerința.
Copiii sunt chemați în centrul de interes Construcții, unde sunt organizați în microgrupuri. Pe măsuțe,
la dispoziție sunt imagini cu ferme de animale și piese din care se pot confecționa machetele acestora.
Ei observă în imagini elemente particulare spațiului destinat creșterii unor animale domestice: caprine,
ovine, instrumentarul necesar, personalul specializat, produse obținute din prelucrarea materiei prime.
Prin conversații dirijate, educatoarea punctează ideile principale despre: caracteristicile respectivelor
animale și ale destinației mediului în care sunt îngrijite, foloasele procesate, rolul și munca fermierului,
uneltele și utilajele indispensabile. Reușita demersului didactic depinde de tactul educatoarei. Nu este
puțin lucru abordarea unei teme dificile în virtutea principiului accesibilității, aplicat în concordanță cu
alte două: al învățării bazate pe joc și al dezvoltării integrate.
Jocul propriu-zis începe în momentul în care copiii confecționează machetele fermelor supuse atenției.
Suportul imagistic le facilitează munca în noile roluri primite, acelea de constructori; în același timp, le
formează reprezentările mentale datorită cărora informațiile tematice se fixează cu mai multă ușurință.
Educatoarea ghidează pașii tuturor copiilor printre explicații și, la nevoie, se implică direct în planurile
de construcție pentru a le da machetelor forma finală. Deopotrivă, aceasta încurajează și conlucrarea.
Prin definiție, conlucrarea favorizează învățarea reciprocă. E ceea ce se și vrea îndeosebi în secvența
în care se prezintă elementele-surpriză. Acestea constau în: figurinele ce înfățișează animalele
domestice în cauză, obiectele de lucru și muncitorii (făcând acțiuni speciale). Introducerea figurinelor
în joc nu e întâmplătoare. Copiii trebuie să le așeze la locurile potrivite și să își motiveze acțiunile.
Educatoarea urmărește exactitatea răspunsurilor. Fiind atenți la ceea ce se spune frontal, copiii învață
unul de altul, se corectează ori se completează. Dialogurile inițiate în jurul siluetelor – și al machetelor,
desigur – se pot orienta și spre celelalte domenii experiențiale. E de bun augur procedeul prin care
sunt determinați copiii să traverseze arii de interes conexe.
Activitatea educativ-ludică se încheie cu turul galeriei. De-a lungul acestuia se fac aprecieri verbale și
se formulează ideile concluzive. Primează feedback-ul descriptiv. Sunt evidențiate momentele care le-
au solicitat preșcolarilor cel mai mult imaginația, creativitatea, autocontrolul asupra sarcinilor de lucru
și asupra produselor aflate în construcție. Pe deasupra, sunt evidențiate și faptele care le-au stârnit cel
mai mult curiozitatea și dorința de a-și amprenta machetele cu note personale.
De asemenea, activitatea este și una pur formativă. Tot prin acțiunile de observare – a educatoarei și
a colegilor – și de manipulare – a obiectelor date spre folosință –, copiii învață să își organizeze spațiul
de lucru, să aplice tehnicile văzute împrejur, să urmărească relația cauză-efect în situația în care fie
nu au ales optim piesele sau nu le-au conferit stabilitate atunci când le-au îmbinat. Pe scurt, ei învață
prin încercare și eroare, scopul fiind câștigarea unor experiențe de valorizat în mediul socio-
educațional. De aceea putem afirma despre jocul de construcție că este precum o schelă pe care
copiii își ridică nivelul intelectual grație stimulilor cognitivi și afectiv-volitivi. Drumul spre progres e
accesibil mai ales dacă se resimt influențele jocului de rol. Crezându-se constructori sau fermieri,
copiii manifestă autonomie, fapt care îi transformă în creatorii propriului act de învățare.
2. Alcătuiți un eseu, de 300-600 de cuvinte, despre metodologia de aplicare a planului
de învățământ pentru educația timpurie. Luați ca repere aspectele următoare:
o elementele sale de bază; patru exemple;
o legătura lui cu toate celelalte părți componente ale curriculumului pentru
educația timpurie;
o exprimarea unei păreri personale argumentate despre importanța
cunoașterii lui la data proiectării activităților de învățare.
Metodologia de aplicare a planului de învățământ pentru educația timpurie reprezintă un document
curricular în baza căruia se elaborează și se derulează activitățile prevăzute în planul de învățământ
pentru educația timpurie. Metodologia ne arată calea prin care se poate realiza un anumit deziderat. În
contextul de față, aceasta ne ajută să înțelegem și să interpretăm felul în care este aplicat planul de
învățământ pentru educație timpurie.
Metodologia explică felul în care este aplicat planul de învățământ. Primul punct reprezintă
introducerea din care dedudem importanța lui. Planul oferă o abordare sistemică a demersurilor
educaționale și asigură o continuitate bine structurată a acestora. Al doilea punct este despre
împărțirea pe intervale de vârstă; este rezultatul asocierii realităților din sistem cu tendinţele la nivel
european și mondial în domeniu. Mai departe sunt prezentate câteva repere fundamentele ale
planului-cadru. Copilul este, în primul rând, un element activ al procesului de învățare, nu pasiv. El nu
are nevoie numai să primească noțiuni, concepte, valori morale, ci trebuie, de cele mai multe ori, să fie
ajutat să le descopere de unul singur prin joc. Jocul devine, astfel, activitatea principală de învățare a
copilului. Așa se explică ponderea atât de mare ce îi este alocată.
Urmează apoi o clasificare a diferitelor tipuri de activități: activități tematice (AT); activități pe domenii
experiențiale (ADE); jocurile și activitățile liber alese (ALA). Activitățile tematice sunt la nivel
antepreșcolar și pot fi de mai multe feluri: jocuri, activități artistice de îndemânare, activități de muzică
și mișcare, activități în aer liber, activități de cunoaștere și activități de creație și de comunicare.
Activitățile pe domenii experiențiale aparțin deja nivelul de învățământ preșcolar și sunt activități
integrate sau pe discipline. Jocurile și activitățile liber alese reprezintă tipuri de acțiuni comune
ambelor nivele. Metodologia, fiind tot un document curricular oficial, este pus în strânsă legătură cu
planul de învățământ și cu planificarea. Metodologia explică, de fapt, planul de învățământ preșcolar
și, prin urmare, îi dă un sens sau ușurează înțelegerea acestuia, definind conceptele fundamentale
după care se lucrează Programa surprinde domeniile de dezvoltare, dimensiunile dezvoltării și
comportamentele care trebuie dezvoltate. Metodologia oferă și explică mijloacele prin care se
realizează acest deziderat.
În opinia noastră, este absolut necesar să citim și să cunoaștem metodologia cuprinsă în curriculum,
pentru că numai așa reușim să înțelegem mai bine celelalte documente curriculare și putem proiecta
corect întreaga activititate didactică. Aceasta explică și definește anumite noțiuni ale planului de
învățământ preșcolar, aplicabile în proiectare.
În primul rând, metodologia explică toate tipurile de activități, precum și mijloacele de realizare a lor,
necesare în vederea proiectării didactice complete și corecte. De exemplu, dacă ar fi să luăm ultimul
nivel al învățământului preșcolar, știm că planul alocă 10 ore pentru activitățile tematice (AT), dar nu
știm ce tipuri de activități tematice avem. Aici intervine metodologia de aplicare a planului-cadru
potrivit căruia activitățile tematice pot fi: jocul, activitățile artistice, activitățile de muzică, activitățile de
cunoaștere ș.a.m.d.
În al doilea rând, proiectarea se realizează urmărind metodologia-cadru, fiecare activitate are tipicul ei
și de aceea trebuie să știm când și cum îi vine rândul. De pildă, activitățile de după-amiază includ
activități recuperatorii și ameliorative, neputând fi introduse în cadrul întâlnirilor de dimineață.
În concluzie, metodologia oferă reperele după care se derulează toate activitățile regăsite în planul de
învățământ preșcolar. Ea explică modul prin care este proiectat planul în cauză. Cu ajutorul
metodologiei înțelegem mai bine felul în care este structurat sistemul de învățământ preșcolar.
Înțelegem din definirea anumitor termeni necunoscuți sau prin oferirea unor exemple de strategii
didactice utile.
TESTUL NR. 18
Văzând eu, de la o vreme, că nu mai încetează cu jafurile, mi-am luat inima-n dinţi şi m-am dus la
boier să mă plâng. Şi boierul, în loc de un cuvânt bun, m-a scuipat drept în obraz, de faţă cu slugile
sale şi cu alţi oameni care se aflau la curte, încât am crezut că a căzut cerul pe mine, de ruşine! Măria
Ta, în câţiva ani de zile m-au sărăcit şi mi-au luat cinstea, care pentru mine a fost cel mai scump
lucru! Vodă Cuza a stat neclintit şi s-a uitat ţintă la Moş Ion Roată, cât a vorbit el. Şi când a isprăvit
vorba,
Vodă i-a pus două fişicuri de napoleoni în mână, zicându-i cu bunătate:
- Ţine, Moş Ioane, acest mic dar de la mine şi întâmpină-ţi nevoia, de azi pe mâine, cum te va lumina
Dumnezeu! Iar pe boier lasă-l în judecata lui!
Lui Moş Ion Roată i se umplură ochii de lacrimi şi, sărutând mâna lui Vodă, ca semn de mulţumire,
zise oftând:
- Dar cu ruşinea ce mi-a făcut cum rămâne, Măria Ta?
- Cu ruşinea, iaca, aşa rămâne, Moş Ioane, zice Vodă Cuza, sărutându-l şi pe un obraz şi pe altul, în
faţa mulţimii adunate acolo. Du-te şi spune sătenilor dumitale, Moş Ioane, că, pe unde te-a scuipat
boierul, te-a sărutat domnitorul ţării şi ţi-a şters ruşinea.
(Ion Creangă – Moș Ion Roată și Vodă Cuza)
1.
sus:
1.
1.
1. Transcrieți, din textul dat, două cuvinte care conțin difton
gi și un cuvânt care conține vocale în hiat.
2. Menționați rolul liniei de dialog în fragmentul dat.
cuvintelor subliniate: cinstea, neclintit, țintă.
4. Construiți un enunț în care cuvântul subliniat în acest
nume (Moş Ion Roată) să aibă altă valoare morfologică.
5. Scrieți trei termeni pentru îmbogățirea vocabularului limbii
române, derivați din cuvântul ,,cuvânt”, folosind sufixe.
fiecare dintre cuvintele subliniate în secvența: Du-te şi
spune sătenilor dumitale, Moş Ioane, că, pe unde te-a
scuipat boierul, te-a sărutat domnitorul ţării şi ţi-a
şters ruşinea.
7. Identificați, în textul dat, o locuțiune pronominală.
8. Transcrieți, din textul dat, două propoziții legate printr-o c
onjuncție coordonatoare copulativă, precizându-le felul.
fragmentului: ,,– Cu ruşinea, iaca, aşa rămâne, Moş
Ioane, zice Vodă Cuza, sărutându-l şi pe un obraz şi pe
altul, în faţa mulţimii adunate acolo. Du-te şi spune
sătenilor dumitale, Moş Ioane, că, pe unde te-a scuipat
boierul, te-a sărutat domnitorul ţării şi ţi-a şters ruşinea.
1.
culte, aparținând genului epic, incluse în programa de examen.
1. Prezentaţi etapele unei activităţi de învățare, în cadrul domeniului experiențial Om și

societate, având ca formă de realizare jocul didactic; nivel de studiu: 3 – 4 ani. Faceți
trimitere la cunoștințele copiilor despre sănătatea și igiena personală. Țineți cont de
repere: menționarea a trei dintre etapele activităţii precizate; descrierea conţinuturilor
etapelor menționate.
2. Compuneți un eseu, de 300-600 de cuvinte, despre structura noului curriculum pent
ru educația timpurie. Ghidați-vă după aceste aspecte:
 părțile lui componente;
 principiile și valorile pe care s-a fundamentat;
 argumentarea opiniei despre importanța cunoașterii lui pentru reușita procesului de
învățământ.
A. 1. oameni, rușinea (cuvinte care conțin diftongi) napoleoni (hiat)
2. Linia de dialog s-a folosit pentru a semnala începutul vorbirii directe în cadrul discuției
dintre Vodă Cuza și Moș Ion Roată.
3. cinstea = onoarea, neclintit = nemișcat, țintă = fix
4. Roaba are o singură roată. (substantiv comun)
5. cuvântare, cuvântător, cuvințel
6. valoarea morfologică: sătenilor = substantiv comun, te = pronume personal, țării =
substantiv comun funcția sintactică: sătenilor = complement indirect, te = complement
direct, țării = atribut substantival genitival
7. Măria Ta
8. ,,Măria Ta, în câţiva ani de zile m-au sărăcit şi mi-au luat cinstea” (propoziții principale)
9. Domnitorul îl reabilitează pe Moș Ion Roată, redându-i demnitatea călcată în picioare
de către boier. Prin faptul că el, domnitorul țării, l-a sărutat și l-a îmbrățișat pe acest om
umilit de cineva cu rang nobiliar inferior domnitorului, Vodă Cuza l-a onorat pe acest
țăran, oferindu-i o cinste aparte.

le unei povești culte, aparținând genului epic, incluse în programa de examen.

o evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea poveștii
culte selectate în genul literar menționat;
o indicarea a două valori educative ale poveștii culte selectate;
indicate;
valori educative ale poveștii culte selectate.
Punguța cu doi bani

de Ion Creangă
I. Creangă este un maestru al poveștilor pentru copii. În fiecare poveste, el reușește să
capteze atenția copiilor și să-i învețe câte-o lecție de viață. Din povestea Punguța cu
doi bani copiii vor învăța să fie perseverenți asemenea cocoșului, care nu s-a dat bătut
până când nu i s-a făcut dreptate.
Începutul poveștii este clasic: ,,Era odată o babă și un moșneag.” Autorul satirizează caracterul
fiecăruia: moșul este ,,pofticios și hapsân” iar baba zgârcită și ,,nebună”. Acestor patimi ale bătrânilor
le cad victime două ființe nevinovate: cocoșul și găina. În urma cerinței imposibile a stăpânului său,
cocoșul este alungat de acasă. Norocul îi surâde și găsește o ,,punguță cu doi bani”. Din păcate, nu
se bucură prea mult de ea pentru că îi este luată în mod abuziv de un boier foarte bogat. De aici,
elementele fantastice se întrepătrund cu cele reale într-o frumoasă alegorie în care, pe cât este de
mare zgârcenia boierului și dorința lui de a scăpa de cocoșul care-și cerea dreptatea, pe atât de mare
este ambiția cocoșului de a-și cere dreptul asupra celor doi bănuți. Finalul poveștii este moralizator,
fiecare având parte de rodul faptelor sale: boierul își pierde toți banii, baba își pierde găina și ajunge
slugă la găinile moșului, iar cocoșul este răsplătit cu ,,salbă de aur la gât și încălțat cu ciuboțele
galbene”. Punguța cu doi bani respectă caracteristicile poveștii, ca specie literară. Acțiunea este
construită pe un singur eveniment, alungarea și întoarcerea cocoșului victorios acasă, are un număr
mic de personaje, iar dimensiunea ei este medie.
Din această poveste se desprind câteva aspecte educative dintre care amintim reacția cocoșului după
fiecare încercare a boierului de a-l ucide. Nu îl acuză, nu râde de el că nu a reușit să îl omoare ci, cu
modestie, își cere dreptul prin cuvintele ce devin emblema acestei povești ,,Cucurigu! Boieri mari,/Dați
punguța cu doi bani”, ca un strigăt către nedreptatea socială în care cei bogați iau, uneori, și ultimii
bănuți ai celor săraci. Deși este supărat, cocoșul ,,nu se lasă”. Prin această expresie autorul
încurajează copiii să lupte pentru ceea ce vor să realizeze și să nu se descurajeze sau să
abandoneze.
Cadrul didactic poate folosi exemplul din această poveste atunci când copiii refuză să încerce de mai
multe ori realizarea unei activități. Amintirea cuvintelor cocoșului în timpul unor momente mai dificile
poate genera umor, ajutând la evitarea unor conflicte, deoarece copiii sunt mai receptivi la aceste
cuvinte decât la rugăminți nesfârșie sau constrângeri. După această lectură, în cadrul activităților din
domeniul Științe se poate lucra cu monede pentru a li se preda copiilor ,,numărul și cifra 2” sau alte
operații matematice simple. De asemenea, se pot aduce în atenția copiilor informații știintifice despre
cocoși și găini, despre mediul lor de viață și beneficiile reale pe care le aduc oamenilor, iar la
activitățile din domeniul Estetic și creativ se poate realiza prin diferite tehnici de lucru care necesită
perseverență, un cocoș (de exemplu). În final, ne exprimăm opinia că este în beneficiul copiilor
realizarea mai multor activități diferite care au legătură cu un text studiat, deoarece copiii vor reține
mai bine mesajul acelui text literar, își vor însuși mesajul și valorile transmise prin el. Punguța cu doi
bani este una dintre poveștile care merită o atenție aparte în cadrul activităților educative din
grădinițe, datorită multiplelor valori educative care pot fi desprinse de aici.
1.
1. Prezentaţi etapele unei activităţi de învățare, în cadrul domeniului
experiențial Om și societate, având ca formă de realizare jocul didactic;
nivel de studiu: 3 – 4 ani. Faceți trimitere la cunoștințele copiilor despre
sănătatea și igiena personală. Țineți cont de repere: menționarea a trei
dintre etapele activităţii precizate; descrierea conţinuturilor etapelor
menționate.
Educația despre sănătate începe de timpuriu. E în firescul lucrurilor. Din acest considerent,
educatoarea trebuie să depună toată diligența necesară pentru a le transmite copiilor noțiunile
fundamentale despre importanța sănătății și a igienei personale. Principiul învățării bazate pe joc ne
deschide calea în sensul dorit, conform cerinței. Demersul instructiv e realizabil prin mijlocirea jocului
didactic, bine cunoscut pentru dubla lui natură: formativă și ludică.
Proiectăm activitatea în sfera temei anuale de studiu Ce şi cum vreau să fiu? și a primului domeniu de
dezvoltare a copilului, prevăzut în curriculumul pentru educația timpurie: dezvoltarea fizică, a sănătății
şi a igienei personale. În cadrul acestuia distingem dimensiunea adecvată în context: sănătate
(nutriție, îngrijire, igienă personală) și practici privind securitatea personală. Acțiunile de
operaționalizare și de transpunere în practică sunt posibile cu ajutorul jocului didactic propus.
Finalitatea constă în formarea acestor două comportamente vitale: respectarea normelor care asigură
regimul de alimentaţie sănătoasă și igiena personală corespunzătoare.
Ne orientăm după niște indicatori marcați în lucrarea Repere fundamentale în învățarea și dezvoltare
a timpurie a copilului de la naștere la 7 ani,2 iar mai specific, în subdomeniul privind dezvoltarea fizică.
Indicatorii se referă la modurile în care trebuie efectuate câteva acțiuni de bază: folosirea șervețelelor
pentru ștergerea nasului, spălarea mâinilor și a dinților, ducerea mâinilor la gură în timpul acceselor de
tuse, recunoașterea unui simptom de boală și redarea lui în cuvinte. Ne conturăm jocul în lumina unei
practici de sprijin întâlnite în lucrarea menționată anterior.
Plastic vorbind, intrarea copiilor în joc se face printr-un colț al sălii de grupă în care, pe o măsuță, sunt
așezate câteva pachețele cu batistuțe igienice și role de hârtie. După un scurt dialog despre destinația
acestora, se reactualizează cunoștințele despre locurile în care le păstrăm pentru a fi la îndemână ori
de câte ori ne sunt de trebuință, dar și despre riscul de a ne îmbolnăvi dacă nu le utilizăm în timp util și
în mod corect. Firul discuției este dirijat spre tema zilei, regăsită inclusiv în numele jocului. Aceasta
este anunțată odată cu obiectivele de atins.
Rândurile de mai sus cuprind două momente esențiale: reactualizarea cunoștințelor și captarea
atenției. Le considerăm deosebit de importante pentru reușita jocului. Ambele formează puntea de
trecere spre ideea centrală a jocului. Înainte de a-i da startul, educatoarea instruiește copiii spunându-
le: ce implică fiecare etapă, regulile de disciplină colectivă și regulile proprii jocului, formele de
organizare a grupei, rolurile și sarcinile distribuite, punctele-cheie susceptibile să complice jocul,
numele coordonatorului (desemnat în baza criteriilor unanim acceptate în prealabil), rezultatele
așteptate, transferul lor în viața reală, deprinderile și atitudinile care transformă fiecare preșcolar într-
un subiect responsabil de propria sănătate și de cea a fiecărui membru din grupul de învățare.
Paragraful anterior este cadrul propice pentru etapa rezervată desfășurării jocului de probă. Împărțiți în
două grupuri mari, copiii își asumă rolurile de pacienți, respectiv de medici. În calitate de pacienți, unii
mimează diferite acțiuni tematice precum: a strănuta, a tuși, a sufla nasul și a-l șterge, a spăla mâinile
și a le șterge. În schimb, în calitate de medici, alții spun dacă procedeele observate sunt corecte ori
nu, dar și ce este de făcut pentru a respecta normele firești de igienă, în orice împrejurare.
Respectarea lor este în beneficiul sănătății personale și al sănătății publice. La finalul variantei de
probă este imperios necesar să rămână în mintea fiecărui mic educabil două afirmații înzestrate cu
puterea unei convingeri: dacă avem grijă de noi, înseamnă că avem și de ceilalți. Neglijența și
murdăria atrag nesuferitele boli și neplăcerile cauzate de lipsa bucuriilor mărunte. Afirmațiile se pot
reitera la sfârșitul jocului propriu-zis pentru a consolida transferul informațiilor. Tot atunci se pot căuta
idei complementare de jocuri de rol, valorificabile în viitor.
În viziunea proprie, cu cât își iau copiii mai în serios rolurile de medici, cu atât ei vor fi mai atenți la
sfaturile pe care le vor da presupușilor pacienți, afectați de boli transmisibile prin microbi și viruși
cauzați de igiena personală precară.
2
Anexa nr. 1 la OMEN nr. 3851/2010
Deducem că însăși varianta care precede jocul în sine creează premisele menite să ne ofere răspuns
uri bune la întrebarea Ce şi cum vreau să fiu?, corespondenta temei subliniate la începutul lucrării
noastre. Asemenea răspunsuri pot fi acestea: Sunt un copil bine crescut, Vreau să fiu sănătos, -oasă.
Pe cale de consecință, activitatea prezentată este lesne de corelat cu teme similare din aria dezvoltării
personale și din sfera noilor educații. Drept dovadă, în ultimii ani, în programul activităților opționale,
educația pentru sănătate și-a câștigat locul meritat. Linia pe care tocmai am trasat-o de-a lungul celor
trei etape precizate trebuie continuată pe toată durata preșcolarității. Doar așa aprofundăm conceptul
de sănătate – personală și publică, în egală măsură. În plus, numai așa familiarizăm din vreme copiii
cu ceea ce vor studia în ciclul curricular următor, fie în cadrul disciplinelor obligatorii Dezvoltare
personală și Educație civică, fie al uneia opționale, de pildă, Educația pentru sănătate.

2. Compuneți un eseu, de 300-600 de cuvinte, despre structura noului cu
rriculum pentru educația timpurie. Ghidați-vă după aceste aspecte:
 părțile lui componente;
 principiile și valorile pe care s-a fundamentat;
 argumentarea opiniei despre importanța cunoașterii lui pentru reușita procesului de
învățământ.
Noul curriculum pentru educație timpurie a fost aprobat de Ministerul Educației în anul 2019. Acesta își
propune să urmeze modelul școlii occidentale, aflate într-o continuă reformă spre mai bine.
Necesitatea reformei continue este datorată modificărilor permanente ce au loc la nivelul societății din
punct de vedere axiologic, social, tehnologic și economic.
Curriculumul este împărțit în trei mari părți: planul de învățământ pentru educație timpurie, metodologi
a de aplicare a planului de învățământ pentru educație timpurie și programa școlară pentru educație
timpurie. Vom lua fiecare punct și îl vom studia ca atare.
Prima parte cuprinde planul de învățământ pentru educație timpurie și „este componenta reglatoare
esențială a curriculumului”3 Acesta facilitează organizarea activităților de predare-învățare-evaluare.
Este structurat pe nivele de vârstă. Pentru fiecare nivel avem activitățile specifice, numărul de ore
alocat fiecărui tip de activitate, cu scopul de a oferi tuturor copiilor șanse egale în a se dezvolta. Aici
regăsim trei tipuri de activități de învățare: jocuri și activități liber alese; rutine și tranziții; activități
tematice; activități pentru dezvoltare personală și activități pe domenii experiențiale. Ultimele două
tipuri de activități sunt specifice numai copiilor din grupa de vârstă 3-7 ani. Fiecare tip de activitate
primește o anumită pondere din cele 25 de ore pe săptămână.
A doua parte, metodologia de aplicare a planului de învățământ pentru educație timpurie, vizează
ansamblul metodelor şi procedeelor didactice utilizate în procesul de învăţământ. Metodologia noului
curriculum subliniază importanța predării axate pe copil. Preșcolarul este un subiect activ al învățării.
El însuși este cel ce învață, cel ce asimilează, cel ce se dezvoltă, educatorul doar îi arată calea și îl
îndrumă. Aici sunt explicate toate elementele-cheie care surprind educația timpurie.
A treia parte, programa școlară, cuprinde cele cinci domenii de dezvoltare: dezvoltarea fizică, a
sănătății și igienei personale; dezvoltarea socio-emoțională; capacități și atitudini față de învățare;
dezvoltarea limbajului, a comunicării și a premiselor citirii și scrierii; dezvoltarea cognitivă și
cunoașterea lumii. Fiecare domeniu este proiectat pe cele două nivele ale educației timpurii: ante-
preșcolar (mai mici de 3 ani) și preșcolar (3-6 ani). Tot în această parte regăsim și axa programei
pentru educație timpurie, constituită din: domeniile de dezvoltare, dimensiuni ale dezvoltării și
comportamente.
3
Curriculum Pentru Educaţia Timpurie, 2019, anexa la ordinul ministrului educației naționale nr.
4.694/2.08.2019, p. 6
Noul curriculum pentru educație timpurie s-a fundamentat pe o serie de principii deosebit de
importante. Principiul educației centrate pe copil este condiția principală de la care pleacă toate
celelalte principii. Educația trebuie să se axeze pe dezvoltarea personală și unică a fiecărui copil în
parte, să fie ajutat să își descopere propriile aptitudini și să le dezvolte apoi. Principiul respectării
drepturilor copilului susține respectarea dreptului la educație, la liberă exprimare și la siguranță.
Principiul învățării active cere ca preșcolarul să învețe în urma unor experiențe. Vorbim aici de o
cunoaștere empirică. Principiul dezvoltării integrate presupune o abordare interși intradisciplinară.
Principiul interculturalității promovează recunoașterea reciprocă a valorilor naționale. Principiul echității
și nondiscriminării cere ca toți copii să aibă șanse egale la educație. Principiul educației ca
interacțiune între educator și copil implică ambele părți în procesul de învățare.
În opinia noastră, noul curriculum pentru educație timpurie trebuie să fie considerat un punct de
pornire pentru orice educatoare. Cunoașterea lui este crucială și presupune o însușire temeinică a
noțiunilor și a practicilor moderne de educație.
În primul rând, în curriculum găsim expunere succintă a domeniilor de dezvoltare și a
comportamentelor specifice fiecărui domeniu. De exemplu, când vorbim de dezvoltarea socio-
emoțională, în curriculum sunt subliniate toate cele patru aspecte: interacțiunea cu cei din jur,
comportamente prosociale, conceptul de sine și autocontrolul. Observăm aici că se pune accent pe
dezvoltare inteligenței emoționale și, implicit, pe dezvoltarea amplă a tuturor formelor de inteligență.
În al doilea rând, noul curriculum are ca scop optimizarea și eficientizarea procesului de învățare.
Cunoașterea acestuia va înlesni munca educatoarei, îi va oferi strategii didactice moderne și cu o rată
mare de eficiență. Educația și îngrijirea copiilor trebuie să fie preocuparea fundamentală a educatorilor
și, tocmai în acest sens, intervine și curriculumul. De exemplu, documentul propune lectura ca un
factor deosebit de important și recomandă practicarea acestei activități cel puțin 10-15 min/zi. Prin
urmare, punându-se accent și pe această activitate, cei care au alcătuit documentul sunt conștienți de
importanța lecturii pentru dezvoltarea limbajului și a gândirii încă din fragedă pruncie. Citind acest
curriculum, educatoarea va înțelege utilitatea tuturor activităților explicate în metodologie.
În concluzie, noul curriculum pentru educație timpurie promovează metodele și mijloacele moderne de
predare-învățare-evaluare după modelul învățământului european. Preșcolarii au mare nevoie de o
educație axată pe dezvoltarea propriilor aptitudini. Învățământul modern își propune să realizeze acest
deziderat, iar concepția despre învățământul din perioada educației timpurie este oglindită tocmai în
acest act curricular.
TESTUL NR. 19
Și trimise pe unul de-al lor să vadă ce se mai petrece pe lângă casă. Iscoada nu desluși nimic care
să-l pună pe gânduri, așa că intră în bucătărie și vru să aprindă o lumânare. Dând de ochii
scânteietori ai pisicii, îi luă drept cărbuni încinși și apropie de ei un băț de chibrit, ca să ia un foc. Dar
mâța nu înțelese de glumă! Îi sări în obraz și începu să-l zgârie și să-l scuipe. Tâlharul trase o
sperietură zdravănă și vru să iasă afară pe ușa din dos. Dar nu scăpă cu una, cu două. Câinele,
care sta culcat în dreptul ei, se repezi și îl mușcă zdravăn de picior. Tâlharul o luă atunci la goană,
dar când trecu de maldărul de gunoi, măgarul îi arse o copită, de văzu stele verzi. Iar cocoșul, trezit
de toată hărmălaia de afară, începu să strige de pe grindă: ,,Cucurigu, cucurigu!”
(Jacob și Wilhelm Grimm – Muzicanții din Bremen)
1.
sus:
1.
1.
1. Transcrieți, din textul dat, două cuvinte care conțin diftong
și un cuvânt care conține și un hiat și un diftong.
2. Menționați rolul ghilimelelor în enunțul: Iar cocoșul, trezit
de toată hărmălaia de afară, începu să strige de pe
grindă: ,,Cucurigu, cucurigu!”
cuvintelor subliniate: intră, apropie, sta culcat.
îmbogățire a vocabularului, care să aparțină familiei
lexicale a verbului a petrece.
5. Construiți un enunț în care cuvântul culcat (Câinele,
care sta culcat în dreptul ei...) să aibă o altă valoare
6. Alcătuiți câte un enunț în care să folosiți cuvintele de-
al și deal.
secvența: Tâlharul trase o sperietură zdravănă și vru să
iasă afară pe ușa din dos.
consecutivă.
fragmentului: Iscoada nu desluși nimic, care să-l pună pe
gânduri, așa că intră în bucătărie și vru să aprindă o
lumânare.
1.
Redactați un eseu, de 300 – 600 de cuvinte, în care să prezentați valorile educative ale unei poezii
pentru copii, aparținând genului liric, incluse în programa de examen, având ca temă natura.
În elaborarea eseului veţi avea în vedere următoarele repere:
 prezentarea viziunii asupra temei textului liric selectat;
 numirea a două elemente de compoziție și de limbaj reprezentate în textul liric (de
exemplu: titlu, imaginar poetic, motiv literar, figuri de stil, elemente de prozodie, relații
de simetrie/de opoziție etc.);
 ilustrarea celor două elemente de compoziție și de limbaj numite;
 indicarea a două valori educative ale poeziei selectate;
ale poeziei pentru copii.
1. Pentru domeniul experiențial Științe, nivel mijlociu de studiu, redaţi etapele unei
activităţi de învățare realizabile printr-un joc senzorial. Valorificați cunoștințele micuților
despre identificarea plantelor prin atingere. Luați seama la aceste două repere:
menționarea a trei dintre etapele activităţii; descrierea lor.
2. Scrieți un eseu, de 300-600 de cuvinte, având ca temă Jocul în oglinda noului curric
ulum pentru educația timpurie. Repere pot fi aceste aspecte:
 relația curriculumul pentru educația timpurie − teoriile jocului, pedagogia și didactica
jocurilor;
 funcțiile jocului valorificate prin practici de sprijin;
 justificarea utilității principiului învățării bazate pe joc, enunțat în curriculum.
A. 1. mai, iscoada, scânteietori
2. În acest enunț, ghilimelele sunt folosite pentru a marca reproducerea cu exactitate a
sunetelor emise de cocoș.
3. intră ≠ ieși, apropie ≠ depărtă, stă culcat ≠ se ridică
4. petrecere, petrecăreți, nepetrecut
5. Andrei s-a culcat devreme. (verb predicativ)
6. Un cuvânt de-al tău mi-a dat de gândit. Pe deal fugea un iepure.
7. valoarea morfologică: tâlharul – substantiv comun, zdravănă – adjectiv, pe – prepoziție
simplă funcția sintactică: tâlharul – subiect, zdravănă – atribut adjectival, pe – nu are
funcție sintactică, este doar un element de legătură
8. de văzu stele verzi – consecutivă (CNS)
9. Înainte de a intra în casă, iscoada cercetă cu atenție exteriorul casei pentru a se
asigura că nu e nimeni acolo. Convinsă că nu există niciun pericol, aceasta se pregăti
să cerceteze interiorul casei cu ajutorul luminii unei lumânări, pe care ar fi vrut să o
aprindă în bucătărie.

educative ale unei poezii pentru copii, aparținând genului liric, incluse în programa de
examen, având ca temă natura.
În elaborarea eseului veţi avea în vedere următoarele repere:
 prezentarea viziunii asupra temei textului liric selectat;
 numirea a două elemente de compoziție și de limbaj reprezentate în textul liric (de
exemplu: titlu, imaginar poetic, motiv literar, figuri de stil, elemente de prozodie, relații
de simetrie/de opoziție etc.);
 ilustrarea celor două elemente de compoziție și de limbaj numite;
 indicarea a două valori educative ale poeziei selectate;
ale poeziei pentru copii.
Revedere
de Mihai Eminescu
Poezia Revedere a fost publicată în revista ,,Convorbiri literare”, în anul 1879. În această poezie, M.
Eminescu îmbină înțelepciunea populară cu ideile filosofice profunde, în forma unui dialog între om și
natură, reprezentată aici de codru. Tema discuției este trecerea ireversibilă a timpului, în fața căruia
existența omului este limitată în contrast cu perenitatea naturii, temă frecvent abordată în romantism
ca și tema naturii, de altfel. Prin intermediul eului liric, poetul își exprimă regretul pentru condiția sa
ingrată și admirația pentru frumusețea veșnică a naturii.
Titlul poeziei exprimă bucuria reîntâlnirii unui prieten drag. Întotdeauna, poporul român a fost apropiat
de natură, în mod deosebit de codru, acest aspect fiind exprimat și în cunoscuta zicală ,,Codru-i frate
cu românul!”. Cuvântul revedere exprimă dorul provocat de timpul care s-a scurs de la ultima întâlnire
și așteptarea până la următoarea revedere, așteptare însoțită de emoții, nostalgie și nerăbdare,
aspecte frumos redate în poezie.
Poezia este o elegie filosofică în care meditația poetului atinge ambele valențe ale timpului: timpul
individual care marchează condiția omului muritor și timpul universal, eternitatea. Structura poeziei
este construită pe modelul clasic al dialogului: întrebare-răspuns, în patru secvențe lirice.
Apelativul ,,Codrule”, însoțit de diminutivul ,,codruțule” dau o notă afectuoasă întrebării din incipitului
poeziei, adresată de către eul liric codrului personificat. Adresarea ,,Ce mai faci drăguțule?” întărește
sentimentele de prietenie exprimate. Justificarea ,,multă vreme am îmblat” sugerează o lungă
despărțire, timp în care fiecare a fost afectat într-un fel sau altul de trecerea timpului. Codrul răspunde
în limbaj popular, în care se remarcă interjecția ,,Ia, eu fac ce fac demult”, evidențiind scurgerea
timpului prin succesiunea anotimpurilor, alternând tristețea provocată de gerul iernii cu bucuria din
timpul verii, marcată de prezența umană ,,Vara doina mi-o ascult/... Împlându-și cofeile/Mi-o cântă
femeile”
Principala figură de stil este personificarea. Codrul ascultă viscolul și doinele, gândește și participă la
discuție. Motivele romantice frecvent întâlnite în lirica eminesciană: marea, râurile, codrul, luna și
soarele formează aici o metaforă prin care este descrisă complexitatea naturii și tristețea ființei umane
,,Marea și cu râurile/Lumea cu pustiurile/Luna și cu soarele/Codrul cu izvoarele”. Dacă, în celelalte
expresii, principalelor elemente le sunt asociate elemente secundare care le împlinesc, lumii îi sunt
asociate pustiurile, simbol al suferinței și al morții. Prozodia este specifică liricii populare: rimă
împerecheată, ritm trohaic și măsura versurilor de 7-8 silabe.
În opinia noastră, prin intermediul acestei poezii poate fi transmisă celor mici dragostea pentru natură,
bucuria de a admira un peisaj, mai ales dacă este posibilă organizarea unei activități extracurriculare
la pădure, pentru a le oferi copiilor ocazia să asculte, pe viu, vântul, foșnetul frunzelor, cântecul
păsărilor și să simtă aerul curat al pădurii. Pentru o mai bună înțelegere a textului, copiii pot fi atrași în
scurte dialoguri imaginare cu codrul pentru a înțelege intuitiv ce înseamnă eul liric și sentimentele
poetului, exprimate în poezie. Pornind de la versurile din a doua strofă a poeziei, li se pot arăta copiilor
peisaje specifice fiecărui anotimp și cum se dezvoltă un copac și un pom în fiecare dintre ele. Pentru a
accentua importanța prieteniei, în cadrul întâlnirilor de dimineață se pot face referiri la bucuria
revederii unui coleg care a lipsit mai mult timp și la modul în care se poartă prietenii când se revăd
după despărțiri mai lungi. În zilele de după weekenduri sau după vacanță, copiii pot fi încurajați să își
povestească ce au făcut de când nu s-au mai văzut, asemenea celor doi prieteni din poezie. Astfel, se
creează un context favorabil și un climat afectiv potrivit pentru a stimula exprimarea liberă a
preșcolarilor în cadrul activităților alocate domeniului Limbă și comunicare și dezvoltarea vorbirii la
grupele mai mici.

1. Pentru domeniul experiențial Științe, nivel mijlociu de studiu, redaţi etapele unei activită
ţi de învățare realizabile printr-un joc senzorial. Valorificați cunoștințele micuților despre
identificarea plantelor prin atingere. Luați seama la aceste două repere: menționarea a
trei dintre etapele activităţii; descrierea lor.
Însuși numele domeniului experiențial, Științe, ne introduce în universul prielnic activităţii de învățare p
e care o întrezărim în prezenta lucrare. În acest univers se întrepătrund trei laturi generatoare de
efecte pozitive asupra preșcolarului. O latură reprezintă un domeniu de dezvoltare a copilului
– dezvoltarea cognitivă și cunoașterea lumii. O altă latură reprezintă o dimensiune care îi aparține
– caracteristici structurale și funcționale ale lumii înconjurătoare – și o alta, procesele psihice
senzoriale. În contextul acestora din urmă, marcăm puterea jocului enunțat: de a stimula copilul în
orice fel care îi formează senzaţiile, percepţiile și reprezentările, atât cât este posibil în stadiul
preoperațional. Dacă este stimulat simultan, copilul dobândește abilitățile care îi permit să identifice
ușor și să valorifice, în situații reale, caracteristici ale lumii vii, aduse la nivelul său inteligibil; în cauză,
recunoașterea unor plante comune cu ajutorul stilului tactil de învățare. E ceea ce și vrem să realizăm
prin jocul senzorial.
Însuși tipul jocului, senzorial, ne aduce în sfera activităților care stimulează cognitiv subiectul, oricare i-
ar fi vârsta. Având în vedere perioada prolifică în care se află copilul din grupa mijlocie, considerăm că
este indicat să fructificăm fiecare joc destinat să favorizeze procesele senzoriale. Unul oportun e cel
denumit Spune ce frunză este. Dedesubt, prezentăm marile lui etape.
După al doilea moment principal – reactualizarea cunoștințelor despre forma și structura unei plante –,
copiilor le este atrasă atenția asupra subiectului zilei cu ajutorul unui buchet de flori de primăvară și al
unui mănunchi de ramuri de brad. Individual, ei ating frunzele florilor și acele de brad. Dialogul despre
materialul concret intuitiv deschide calea unui joc de spargere a gheții. Ideile reținute la finele acestuia
sunt puntea trecută spre jocul senzorial care stă să înceapă. În termeni accesibili, sunt redate
aspectele ce privesc scopul, etapele și conținutul jocului, sarcinile atribuite în microgupuri, rezultatele
așteptate, transformarea lor în experiențe de învățare valorificabile în viața obișnuită, acasă și la
grădiniță. Dacă este cazul, educatoarea insistă asupra lucrurilor de tratat și mai specific prin explicații
și exemple. În viziunea mea, jocul se desfășoară astfel: în fiecare grup de câte patru, un copil este
legat la ochi cu un fular și ține în mână un coșulet cu flori de primăvară. El ridică pe rând câte o floare,
fiind atent la indicațiile descriptive oferite de cei trei colegi. Acestea sunt despre textura și forma
frunzei. În baza lor, el trebuie să ghicească numele florii și apoi să rezume în trei adjective descrierile
colegilor. În secvența următoare, el descrie o floare, la alegere, așa cum îi apare în minte. Colegii lui
trebuie să spună ce textură are frunza florii respective. Exercițiul este totodată unul de fixare a
cunoștințelor și unul pentru formarea stilului tactil de învățare. Se subînțelege aportul educatoarei în
orice discuție care necesită dirijare.
Jocul își continuă cursul frontal pe marginea subiectului despre petalele și culorile florilor analizate. Pe
deasupra, se fac și analogii cu momentele în care copiii au întâlnit/folosit florile observate în buchetul
înfățișat la început, dar și cu eventualele povești scrise în jurul unor flori anume: Trandafirul albastru,
de pildă.
Propunem și o altă variantă a jocului senzorial care să constea în utilizarea unor flacoane de parfum în
locul florilor din buchet. Mirosindu-le, copiii trebuie să recunoască florile și să identifice două trăsături
ale frunzelor acestora. În paranteză fie spus, stilul de învățare bazat pe simțuri îi ajută deosebit de
mult în numeroase situații care le reclamă inteligenţa senzorio-motorie – nu doar în prezent, ci și
ulterior, pe traseul educațional.
Spre sfârșitul jocului, educatoarea le dezvăluie copiilor secretul acelor de brad. Ele sunt tot frunze,
însă au fost nevoite să își modifice forma din cauza condițiilor vitrege de mediu. Ultima idee enunțată
face trecerea spre seria de ghicitori tematice, ghicitori cu care se și încheie activitatea. Într-o altă
versiune a jocului, acestea pot fi înlocuite cu propunerea de a-și alege una dintre florile care i-a
încântat în cursul dimineții și, în funcție de stare, să o transforme într-un desen, într-un tablou
colorat/pictat sau modelat din plastilină. Propunerea este binevenită, știind că în domeniul
experiențial Estetic și creativ copiilor li se cere să facă apel la imaginile obiectelor din mediul apropiat,
păstrate în memoria de lungă durată sub formă de reprezentări mentale.
Sintetic vorbind, jocul de față are marele avantaj de a forma/dezvolta o triadă de abilități: cognitive,
socio-emoționale, verbal-lingvistice. În cazul nostru, triada își poate manifesta pe deplin forța datorită
analizatorilor olfactivi și tactili. Mai mult, aceasta, prin prisma jocului senzorial etalat, poate contribui la
creșterea potențialului nativ dovedit în sfera inteligenței naturaliste.
Așadar, chiar din preșcolaritate i se poate cultiva copilului dragostea de plante și de natura
înconjurătoare. Apare premisa că, peste timp, el se va apleca cu interes asupra ramurilor aparținând
științelor naturale. Semnele sunt observabile încă din prima clasă primară, atunci când explorează
mediul și aria curriculară de referință: Matematică și științe. Mai apare premisa că el va parcurge facil
conținuturile care implică abilitățile senzorio-motorii pentru coordonare, orientare și mișcare în spațiu.
Succint zis, jocul senzorial, independent de simțul pe care îl vizează, are atribute (auto)formative cu
impact pe termen lung.
2. Scrieți un eseu, de 300-600 de cuvinte, având ca temă Jocul în oglinda noului Curric
ulum pentru educația timpurie. Repere pot fi aceste aspecte:
 relația curriculumul pentru educația timpurie − teoriile jocului, pedagogia și didactica
jocurilor;
 funcțiile jocului valorificate prin practici de sprijin;
 justificarea utilității principiului învățării bazate pe joc, enunțat în curriculum.
Copilăria cuprinde în definiția ei jocul și bucuria. Jocul este principala activitate de cunoaștere a
preșcolarului. Prin joc, el explorează, învață, cunoaște, își pune întrebări și înțelege lumea din jur.
Copilul descoperă adevăratele valori ale realității și se descoperă pe el însuși, își descoperă calitățile
își descoperă neajunsurile. El învață că fiecare om este un prieten sau un frate al său, indiferent de
mediul din care provine sau de statutul social. Folosind jocul în procesul de educație din grădiniță,
preșcolarul învață cu plăcere și devine interesat de activitățile propuse. Prin joc, cei mai emotivi se
deschid în fața celor din jur, își arată adevărata lor bogăție interioară și își descoperă talentele în
această armonie și simplitate a ludicului.
Noul curriculum pentru educație timpurie propune o abordare de tip integrat a conținuturilor învățării și
o activitate centrată pe copil, după cum regăsim și în primul principiu redat. Copilul este instrumentul
activ și pasiv totodată al învățării. El primește înformația și valorile de la educatoare, dar nu rămane
doar la această pasivitate, ci el însuși descoperă și învață lucruri noi mai cu seamă prin joc. Un alt
principiu pe care se fundamentează ideile redate în curriculum este principiul învățării bazate pe joc.
Potrivit noului curriculum, „jocul este activitatea copilului prin care acesta se dezvoltă natural, prin
urmare trebuie să stea la baza conceperii activităţilor didactice de toate tipurile”. Jocul, după cum
observăm, trebuie să intre în alcăturiea tuturor activităților pe care le desfășoară educatoarea cu
preșcolarii. Învățarea trebuie să fie un joc al cunoașterii și al descoperirii sinelui, dar și a lumii din jur.
Potrivit planului de învățământ, jocul ocupă o pondere mare în cadrul activităților de învățare pentru
toate intervalele de varstă, încă din primele luni de viață. Prin joc și timpul alocat pauzelor capată un
caracter constructiv. Jocul se încadrează și în randul activităților tematice (AT), iar curriculumul oferă
ca exemplu mai multe mijloace de realizare: jocul cu jucăria, joc simbolic, joc senzorial, joc de
construcție, joc didactic, joc cu nisip și apă, jocul imitativ ș.a.m.d. Jocurile și activitățile liber alese
(ALA) pun în prim plan mediul educațional care poate favoriza sau nu buna desfășurare a lor.
Educatoarea va trebui să organizeze sala de grupă dacă jocul se va desfășura în interior, în mai multe
centre: Biblioteca, Colţul căsuţei/Joc de rol, Construcţii, Ştiinţă, Arte, Nisip şi apă. Planul de
învățămant propune ca jocul liber să aibă un timp alocat de 30 de minute pe zi. Dacă activitățile se
desfășoară sălii de grupă, atunci jocul trebuie adaptat în funcție tematica zonei respective; de
exemplu, ferma, casa bunicilor sau muzeul în aer liber. Curtea trebuie să fie echipată cu elementele
necesare activității propuse.
Când vorbim despre funcțiile jocului, acestea se împart în două categorii: funcții esențiale și funcții
secundare. Funcțiile esențiale sunt trei la număr: de cunoaștere, formativ-educativă și de exercitare
complexă a mișcărilor. Funcția de cunoaștere este principalul scop pe care și-l propune și
curriculumul. Prin joc, copii învață și asimilează noțiuni și practici legate de mediul înconjurător, de
relația cu ceilalți din jurul lor și cu propria persoană. Funcția formativ-educativă arată că jocul educă și
dezvoltă anumite capacități sau calități cum ar fi atenția, abilitățile fizice, perseverența, promptitudinea
și spiritul de ordine. Tot jocul le formează copiilor caracterul, își însușesc trăsături legate de relația cu
cei din jur: corectitudinea, spiritul de competiție și sociabilitatea. Din punct de vedere axiologic, jocul îl
modelează pe copil și îl ajută să asimileze valori și calități ale unui om vertical. A treia funcție
esențială, exercitarea complexă a mișcărilor, se referă la rolul activ pe care îl are jocul în dezvoltarea
fizică a copilului. Jocul le dezvoltă agilitatea și îndemânarea. În această perioadă și în tinerețe, în
general, este o funcție principală. Odată cu înaintarea în vârstă devine o funcție marginală.
Funcțiile secundare sunt patru la număr: de echilibru și tonifiere, catartică, distractivă și terapeutică.
Funcția de echilibru și tonifiere arată că jocul poate dezvolta și sistemul muscular, îl tonifiază și reduce
riscul de obezitate. Funcția catartică se concretizează prin faptul că jocul îi ajută pe copii să își
limpezească gândurile, să renunțe la gândurile negative, de ranchiună, de răzbunare. Funcția
distractivă este evidentă. Jocul reprezintă o cale interactivă de a învăța. Prin funcția terapeutică, mulți
dintre copiii care suferă de anumite maladii sau deficiențe capătă o mângâiere, o încurajare și o
liniștire, ușurându-se într-o anumită măsură greutatea bolii.
Principiul după care se ghidează noul curriculum este cel al învățării bazate pe joc. Acest principiu
este unul după care ar trebuie să se structureze întreaga activitate pedagogică din cadrul grădiniței.
Motivul principal este că, așa cum este enunțat și mai sus, jocul este forma dominantă de învățare în
copilărie. Friedrich Schiller spunea că „omul este un om întreg numai atunci când se joacă”. Activitatea
de învățare este o joacă și numai atunci devine o plăcere. Dacă activitatea nu este văzută de copii ca
un joc, ei nu vor avea parte de performanță. Principiul didactic al accesibilității presupune adaptarea
conținutului învățării la cerințele și la nivelul de vârstă ale celui educat. Dacă cerințele preșcolarilor
sunt concentrate pe joc, atunci activitatea didactică trebuie fundamentată pe acesta. Noul curriculum
pentru educația timpurie reușește să vină cu soluții în acest sens. Toate activitățile au jocul în
structura lor într-o mică sau într-o mai mare măsură.
Așadar, jocul este activitatea fundamentală a copilului și prin joc el învață să descopere lumea și să se
descopere pe el însuși. Jocul este o portiță de evadare din rigiditatea lumii în care trăim, rigiditate pe
care copiii o simt mai accentuat. Prin joc, ei capătă libertate, libertatea de a explora, de a cunoaște și
de a cerceta cu toată inima lor înțelesurile ascunse ale lumii acesteia și felul în care lumea îi primește
ca un cămin al lor. Ei pot descoperi, bucuroși, prin joc minunile din jur.
TESTUL NR. 20
Motanul continuă astfel, timp de două sau trei luni, să ducă regelui vânat de la stăpânul său. Într-o
zi, când fu sigur că regele urma să facă o plimbare pe la marginea râului împreună cu fiica sa, cea
mai frumoasă prințesă din lume, îi spuse stăpânului său:
– Dacă vrei să-mi asculți sfatul, n-ai decât să faci o baie în locul pe care ți-l voi indica eu și apoi lasă-
mă să mă descurc singur.
Marchizul de Carabas ascultă de sfatul motanului, fără să știe la ce-i putea servi.
(Charles Perrault – Motanul încălțat)
1.
sus:
1.
1.
1. Rescrieți, din fragmentul de mai sus, două cuvinte
monosilabice și unul plurisilabic.
2. Menționați rolul utilizării cratimei în structura ce-i (la ce-i
putea servi).
cuvintelor subliniate: continuă, marginea, singur.
4. Alcătuiți câte un enunț în care să folosiți cuvintele n-
ai și nai.
5. Precizați gradul de comparație al
adjectivului frumoasă (cea mai frumoasă prințesă din
lume).
fiecare dintre cuvintele subliniate în secvența: să
ducă regelui vânat de la stăpânul său
7. Construiți un enunț în care cuvântul vânat (să ducă
regelui vânat) să aibă funcția sintactică de predicat
verbal.
8. Transcrieți, din textul dat, o propoziție subordonată,
precizându-i felul.
enunțului: – Dacă vrei să-mi asculți sfatul....
1.
literar menționat;
1. Pentru domeniul experiențial Limbă și comunicare, nivel de studiu: 5 – 6 ani, punctați
etapele unei activități de învățare, posibil de realizat printr-un joc de masă; conținut
sugerat: moduri de comunicare grafică. Țineți cont de aceste repere: menționarea a trei
etape; descrierea acestora.
2. Elaborați un eseu, de 300-600 de cuvinte, despre clasificarea jocurilor. Puncte de
reper pot fi următoarele aspecte:
 cuvintele „joc” și „joacă”;
 teoriile jocului, pedagogia și didactica jocurilor;
 didacticile de specialitate;
 jocul − formă de organizare a procesului de învățământ preșcolar;
 justificarea necesității corelării unor principii esențiale: al învățării bazate pe joc și al
individualizării.
A. 1. timp, trei (cuvinte monosilabice) împreună (4 silabe)
2. Cratima marchează absența vocalei ,,î” și indică necesitatea de a rosti într-o singură
silabă pronumele relativ ,,ce” și pronumele personal ,,îi”.
3. continuă ≠ se opri, marginea ≠ mijlocul, singur ≠ împreună
4. Doamna a spus că n-ai fost tu de vină. El știe să cânte la nai.
5. gradul superlativ relativ de superioritate
6. valoarea morfologică: să ducă = verb predicativ, regelui = substantiv comun, vânat = su
bstantiv comun funcția sintactică: să ducă = predicat verbal, regelui = complement
indirect, vânat = complement direct
7. Vânătorul a vânat o căprioară.
8. ,,pe care ți-l voi indica eu” (propoziție subordonată atributivă)
9. Conștient că venirea regelui la marginea râului reprezenta o oportunitate, motanul s-a
gândit la un plan pe care nu îl poate realiza singur, ci doar prin implicarea stăpânului
său. Stăpânul trebuie să decidă dacă ascultă sfatul motanului sau dacă îl refuză, în
sensul de a-l accepta, nu doar de a-l auzi.

educative ale unei creații lirice, incluse în programa de examen.
literar menționat;
Somnoroase păsărele...
de Mihai Eminescu
Poezia Somnoroase păsărele... a fost publicată în anul 1884, în volumul ,,Poesii”. Specific
romantismului, ea descrie frumusețea naturii, într-un mod cu totul deosebit, ca un cântec de
leagăn. Somnoroase păsărele... este una dintre creațiile eminesciene pe care o iubești la orice
vârstă. În spatele aparentei simplități, ascunde o delicată inocență, menită să liniștească sufletul
zbuciumat, asemenea somnului care liniștește plânsul bebelușului.
Imaginile artistice și personificarea elementelor naturii aseamănă poezia cu o urare de ,,Noapte bună”,
spusă unei ființe dragi ,,Fie-ți îngerii aproape”. Punctele de suspensie din titlu indică faptul că autorul
dorește să mai spună ceva, însă a întrerupt comunicarea, vrăjit, parcă, de frumusețea pe care o
descrie. În tabloul creat, elementele naturii, personificate, surprind trăirile ființei umane invadate de
pacea sufletească mult dorită: ,,izvoarele suspină”, ,,codrul tace”, ,,florile dorm”. Prin antiteză,
elementele naturii, statice, se armonizează în această liniște sublimă cu cele animate: păsările se
adună, lebedele trec. Într-un aparent contrast vizual ,,codrul negru”, ,,lebăda albă” și auditiv ,,dorm –
trece”, totul devine ,,vis și armonie”, ce trimite către împlinirea idealului uman. În această vrajă feerică,
luna primește, prin epitetul ,,mândra lună”, misiunea de a întregi splendoarea tabloului, așa cum
aplauzele răsplătesc munca creatorului, spunând parcă: ,,Sunt mândră de tine, natură!” .
Eul liric este prezent nu doar prin exprimarea directă a gândurilor și sentimentelor, ci și prin mărci
lexico-gramaticale care sugerează o adresare directă: ,,Dormi în pace!” și ,, Fie-ți îngerii aproape...!”.
Rima încrucișată, măsura versurilor, ritmul trohaic și chiar punctuația devin parte a expresivității
poeziei.
Valențele educative ale poeziei Somnoroase păsărele... se regăsesc în posibilitatea pe care o oferă
în abordarea ,,fricii de întuneric”, prezentă în viața preșcolarilor. Tabloul sublim, surprins în versurile
poeziei poate fi înțeles cu ușurință de copii datorită cuvintelor simple. Astfel, versurile poeziei
împrietenesc copiii cu întunericul. Prezența elementelor îndrăgite de copii: păsările, florile, îngerii
stimulează imaginația acestora într-o notă luminoasă, simțindu-se parte a acestor scene care nu le
provoacă teamă, fiind departe de imaginea denaturată pe care aceștia o au despre întuneric, pe care
îl asociază, de obicei cu monștri și fantome.
O altă valoare educativă a acestei poezii este dată de conexiunea care se poate face între textul poezi
ei și obiceiul creștinesc al rugăciunii de seară. Pornind de la versul ,,Fie-ți îngerii aproape!”, gândul co
piilor poate fi îndreptat către rugăciunea ,,Înger, îngerașul meu”.
Considerăm că, dincolo de aceste aspecte, poezia este un instrument util în domeniul limbă și
comunicare, fiind un text ușor de memorat. Pe baza lui se pot face exerciții de logopedie pentru a-i
ajuta pe copiii care nu reușesc să pronunțe bine sunetul ,,r”, dat fiind că multe dintre cuvintele acestei
poezii îndrăgite de copii conțin acest sunet. Pornind de la imaginea lebedei, se pot face exerciții de
încălzire a mâinilor, specifice poeziei: ,,Mâna lebădă o fac/. ”. În cadrul domeniului
Estetic, ,,Somnoroase păsărele...” poate fi sursa unor creații artistice: pictură (tablou nocturn), origami
(lebăda, îngeri), colaj, iar înainte de somnul de prânz, poezia poate fi adusă în atenția copiilor,
ajutându-i să adoarmă frumos.
În concluzie, Somnoroase păsărele. rămâne una dintre cele mai potrivite poezii pentru copiii de nivel
preșcolar. Utilă pentru exerciițiile de memorare și dezvoltare a limbajului, iubită pentru modul unic în
care autorul transmite naturii și, implicit, copiilor această urare de ,,noapte bună”, inspiratoare pentru
multe activități specifice domeniului Estetic și creativ, poezia este o resursă nemaipomenită pentru
valorile educative fundamentale pe care le oferă.

1.
ani, punctați etapele unei activități de învățare, posibil de realizat printr-
un joc de masă; conținut sugerat: moduri de comunicare grafică. Țineți
cont de aceste repere: menționarea a trei etape; descrierea acestora.
Prin definiție, jocul de masă adună copiii laolaltă în virtutea a patru scopuri vădite: recreativ, educativ, f
ormativ, creativ. Spontan, ei se încurajează reciproc să își valorifice abilitățile de relaționare eficientă,
bazate pe inteligența socio-emoțională. Pe scurt, jocul de masă stimulează socio-afectiv și volitiv orice
participant.
Rândurile de mai sus fac trimitere la procesele psihice afectiv-reglatorii. În considerarea lor și a rolului
jocului de masă, evidențiem latura emoțională, motivația, atenţia și voința. Fără doar și poate, pe toate
le vizăm în activitatea propusă în prezenta lucrare. În opinia mea, acestea sunt determinante pentru
atingerea unui scop colateral: sublinierea caracterului practic-aplicativ al comunicării grafice adaptate
nivelului preșcolar. Îl stabilim în concordanță cu specificul unei dimensiuni aparținând domeniului de
dezvoltare a limbajului, a comunicării și a premiselor citirii și scrieri. Dimensiunea respectivă privește
premisele citirii și ale scrierii, în contexte de comunicare cunoscute. În sfera acesteia, comportamentul
care se formează privește asimilarea unor elemente ale scrisului prin modalități de comunicare grafică
și orală pentru transmiterea unui mesaj. Mențiunile anterioare nu sunt punctate deloc întâmplător. Este
imperios necesar să ne raportăm la curriculumul pentru educația timpurie și la metodologia de aplicare
a planului de învățământ preșcolar.
În continuare, ne îngăduim să concepem un joc adecvat contextului și, implicit, conținutului sugerat.
Jocul de spargere a gheții, menit să creeze atmosfera propice celui propriu-zis de masă, se
desfășoară în centrul de interes denumit Bibliotecă. Aici, copiii au posibilitatea să ia de pe rafturi caiete
cu semne pregrafice, să le răsfoiască în voie și să le observe pe îndelete. Conversația curge în jurul
unui creion și al unor pagini cu atari semne, supuse atenției colective. În același cadru conversațional
deschis, se face legătura între forța expresivă a unui semn pregrafic și desenul dirijat de ritmuri
muzicale.
În secvența următoare, copiii sunt organizați în patru grupuri și invitați să observe în liniște materialul
concret intuitiv așezat pe un covoraș. Este momentul în care li se dezvăluie denumirea jocului de
masă
- Ce vreau să spun? –, scopul urmărit și rezultatele așteptate. Fiecare grup primește o serie de
sarcini. Astfel:
 primul grup – pe o hârtie tip A5, copierea semnelor pregrafice care oglindesc stările
interioare actuale; la alegere, un singur fel dintre toate semnele date cu titlu
exemplificativ;
 al doilea grup – din bețișoare/creioane scurte, modelarea acelor semne care le redau
stările prezente de spirit; opțional, un singur fel dintre toate semnele etalate ca
exemple;
 al treilea grup – scrierea liberă pe ritmuri muzicale diverse;
 al patrulea grup – într-o ilustrație, găsirea unor semne pregrafice ușor de asimilat cu
cele observate, în faza preliminară a jocului, pe o pagină de caiet special.
Copiii au libertatea să coopereze și să utilizeze ce instrumente de scris doresc: creioane cu cărbune
sau colorate. Pe deasupra, în baza acordului mutual și a principiului învăţării active, ei pot schimba
modul în care se derulează activitatea, însă doar parțial. Ca atare, li se oferă oportunitatea să își
dovedească, individual, potențialul creativ. După caz, unii copii pot dovedi creativitate în sensul în care
transformă exercițiul într-o adevărată activitate artistico-plastică, iar alții pot demonstra simț muzical
prin fiecare semn pregrafic pus pe linie melodică.
Per ansamblu, sarcinile de lucru favorizează crearea experienţelor de învăţare valorificabile îndeosebi
în clasa pregătitoare, prima din școala primară. Itemii formulați comportă două mari avantaje. Pe de o
parte, fiind familiarizați din vreme cu rigorile scrisului, ei vor executa cu mai multă ușurință elemente
grafice intrate în componenţa literelor de mână: linii, puncte, bastonaşe, zale, bucle, semiovale, ovale,
noduleţe. Totodată, ei vor desena cu lejeritate literele de tipar și simbolurile neconvenţionale folosite în
exprimarea scrisă. Pe de o altă parte, ei vor fi mai degajați atunci când circumstanțele impun de la
sine comunicarea expresivă.
În accepțiunea noastră, a doua etapă a jocului constituie centrul de greutate. Educatoarea, în calitate
de facilitator, duce firul discuției purtate cu fiecare copil înspre universul lui (interior și exterior) pentru
a-i maximiza efortul. Efortul depus îi este apreciat și, deopotrivă, susținut în trei privințe
complementare: intelectual, socio-afectiv, creativ. Alegem sintagma centru de greutate, întrucât este
momentul oportun pentru reliefarea trăirilor prin arta scrisului, dar și pentru manifestarea forței
interioare a copilului de a se (re)descoperi în lumina cuvintelor-pereche: creion-emoție. Căci din
simple vârfuri de creioane, de-a lungul istoriei, s-au creat capodopere în toate domeniile de activitate
și în cele științifice. Reflectând la această ultimă afirmație, avem convingerea că devine posibilă și
(re)descoperirea lumii dimprejur. Este exact ceea ce îi trebuie unui preșcolar însetat de curiozitate,
alimentată de imaginația debordantă. Este exact ceea ce ne propunem prin jocul de masă. Pe cât
pare de banal, pe atât este de bogat în valori care marchează o linie invizibilă între creier, mână și
creion.
Jocul zilei se încheie cu turul galeriei. Potrivit cerințelor metodei cu același nume, turul galeriei, copiii
își expun produsele și dialoghează despre realizările lor, dificultățile întâmpinate, procedeele care le-
au înlesnit munca și ideile generate mai cu seamă prin conlucrare. Educatoarea accentuează
procesul, nu produsul. Drept dovadă, aceasta urmărește să afle modurile în care au aplicat copiii
operațiile gândirii și cum atestă aplicabilitatea exercițiului și a cunoștințelor utilizate. Miza este
transpunerea lor în viața cotidiană, iar la timpul potrivit, în viața școlară.
Recitind lucrarea, credem că am atins indicatorii stabiliți în acord cu scopul activității tocmai descrise.
Negreșit, jocul nostru este doar o variantă perfectibilă. Acesta poate fi mult îmbogățit dacă este așezat
la intersecția dintre domeniile experiențiale și, recomandabil, la marginea zonei proximei dezvoltări. O
amintim cunoscând vecinătatea dintre grupa mare și clasa pregătitoare.
1.
2. Elaborați un eseu, de 300-600 de cuvinte, despre clasificarea jocurilor.
Puncte de reper pot fi următoarele aspecte:
 cuvintele „joc” și „joacă”;
 teoriile jocului, pedagogia și didactica jocurilor;
 didacticile de specialitate;
 jocul − formă de organizare a procesului de învățământ
preșcolar;
 justificarea necesității corelării unor principii esențiale: al
învățării bazate pe joc și al individualizării.
Jocul și joaca sunt doi termeni aparent sinonimi, dar studiind în amănunt sensul lor, ne dăm seama
care este diferența între ele. Jocul este mai strict, presupune reguli puse pentru a fi respectate, iar
altele pentru a fi încălcate. Allan Paese asociază succesul cu jocul. Pe măsură ce ne jucăm mai mult
vom reuși să agonisim câştig. Vedem că viaţa este comparată cu un joc în care ne luptăm să
dobândim cheia succesului: cunoașterea. Mereu și mereu învățăm, dar învățăm jucându-ne după
anumite reguli. Această interpretare la început pare puerilă, dar trebuie să înțelegem sensul acestor
afirmații. Pe măsură ce înaintează în viață, omul acumulează tot mai multe cunoștințe datorită
experienței sale. Niciodată omul nu va înceta să cunoască. El este o ființă capabilă de cunoaștere, nu
se rezumă numai la instincte și experiențe, ci trece toate influențele exterioare prin filtrul rațiunii sale.
Orice experiență ne modelează, inclusiv experiențele negative. Același rol îl are și jocul în viața
preșcolarilor.
Însă, joaca face apel la imaginația copiilor. În grădiniță, jocul este declanșat de educatoare, iar copiii
se joacă după regulile deja stabilite. Joaca le oferă libertatea de a-și crea propriile reguli. Joaca îi ajută
pe copii să iasă din rutină. Ea este o temă vastă caracterizată prin curiozitatea copilului şi viziunea
asupra lumii văzute prin puterea imaginaţiei. Joaca pornește de la curiozitate, iar curiozitatea este cea
care declanșează, de fapt, cunoașterea. Astfel, deducem că joaca naște cunoaștere. Copilul
descoperă prin joacă lucruri și experiențe noi.
Cu privire la jocul de rol găsim menționări încă din Grecia Antică, la Platon și Aristotel. Știm că vechii
greci apreciau drama și actoria. Ei purtau măști (prosopon) prin care încercau să își dobândească o
oarecare libertate din temnița destinului. Puteau să fie tot ce își doreau. Simplii sclavi puteau să
devină împărați sau eroi legendari. Totul era posibil atunci când purtau acele prosopon. Pentru Platon,
filosofia fie este un joc plin de bucurie, fie este mai puțin de nimic.
Cercetări serioase cu privire la implicațiile jocului în educația copiilor s-au făcut abia în secolul al XVIII-
lea. Tot în această perioadă discutăm și de primele teorii cu privire la natura și rolul jocului. Unul dintre
primii cercetători în acest domeniu a fost Friedrich Wilhelm Froebel. Acesta a fost un pionier al
sistemului de învăţământ preșcolar. El susține educația copilului prin joc; a elaborat chiar un
curriculum educațional centrat pe joc și pe „jucăriile fără număr” ale copilăriei: plastilina, nisipul,
mingiile etc. Jocurile îi ajută pe educatori să descopere puțin câte puțin personalitatea copilului și felul
lui de a gândi. Prin joc, copilul își manifestă propriul caracter, și-l modelează socializând cu ceilalți.
Potrivit lui Lazarus, jocul este o activitate de recreere prin care organismul se reface. Copiii preferă
acest tip de activitate tocmai pentru acest motiv. Prin joc, ei se relaxează, se refac, nu își pierd
energia, ci, din contră, capătă mai multă energie. Vorbim aici de o întrebuințare constructivă a
energiei.
Claparede împarte jocurile în două mari categorii: unele exersează funcțiile generale și altele care
exersează funcțiile speciale. Prezentăm clasificarea și subcategoriile lor:
1. Jocuri cu funcții generale:
a. jocuri senzoriale ‒ antrenează capacitățile senzoriale;
b. jocuri motrice ‒ antrenează agilitatea și coordonarea mișcărilor;
c. jocuri psihice:
o intelectuale ‒ antrenează gândirea;
o afective ‒ antrenează emoțiile sau inteligența emoțională.
2. Jocuri cu funcții speciale:
a. jocuri de mișcare ‒ exersează forța fizică;
b. jocuri sociale ‒ antrenează relațiile interumane;
c. jocuri familiale ‒ pun accent pe relațiile din sânul unei familii;
d. jocuri de vânătoare sau de urmărire („De-a v-ați ascunselea”);
e. jocuri de imitație.
În concluzie, jocul este un instrument pe cât se poate de eficient care trebuie intercalat în programul
zilnic al preșcolarilor. Funcția principală a jocului constă în asimilarea practică şi mentală a
caracteristicilor lumii şi ale vieţii. Copiii nu consideră jocul o activitate anume; e ceva ce fac din pură
plăcere. Prin joc, cunoașterea devine o bucurie, bucuria de descoperi lucruri și sensuri noi.
TESTUL NR. 21
Doi copii, băiat și fată,
Fata-i foarte supărată.
Supărată că aseară,
O păpușă bălăioară
Își rupsese pe parchet
Mâna, când făcea balet:
- Nu fii, dragă, supărată!
Am să ți-o repar îndată.
Fata s-a înseninat,
Lacrimile și-a uscat
Și-a rostit politicos:
- Frate, mulțumesc frumos!
(Gh. Zarafu – Mulțumesc)
1.
sus:
1.
1.
1. Transcrieți, din textul dat, două cuvinte care conțin un
diftong și un cuvânt care conține triftong.
monosilabic și unul plurisilabic.
3. Menționați rolul utilizării semnului exclamării în versul: –
Frate, mulțumesc frumos!
cuvintelor subliniate: bălăioară, îndată, politicos.
5. Construiți un enunț în care cuvântul i (Fata-i foarte supăr
ată.…) să aibă o altă valoare morfologică decât cea din
text, precizând-o.
6. Indicați valoarea morfologică și funcția sintactică a
cuvintelor subliniate în versul: Fata-i foarte supărată.
7. Alcătuiți un enunț în care i să introducă o propoziție
subordonată predicativă.
8. Alcătuiți un enunț în care adverbul politicos (Și-a rostit
politicos:…) să aibă funcția sintactică de atribut adjectival.
versurilor: – Nu fii, dragă, supărată! Am să ți-o repar
îndată.
1.
lirice, incluse în programa de examen, având ca temă natura și viețuitoarele.
literar menționat;

1. Pentru domeniul experiențial Științe, prezentați etapele unei activități susceptibile de
realizare printr-un joc logico-matematic; nivel mijlociu de studiu; conținut sugerat:
operații de seriere/grupare/ clasificare a obiectelor. Aveți în vedere următoarele repere:
menționarea a trei dintre etapele activității; descrierea lor.
2. Alcătuiți un eseu argumentativ, de 300-600 de cuvinte, în considerarea temei
privind rolul activității în aer liber prin jocuri și întreceri sportive. Alcătuindu-l, aveți
în vedere următoarele aspecte:
 specificarea locului lor în planul de învățământ pentru educația timpurie și a legăturii cu
celelalte tipuri de activități prevăzute în respectivul plan;
 corelația lor cu domeniile experiențiale;
 argumentarea necesității conexării lor cu principiile enunțate în noul curriculum pentru
educația timpurie, dând cel puțin trei exemple de asemenea princi
1.
A. 1. foarte, aseară (diftong) bălăioară (triftong)
1.
2. doi (cuvânt monosilabic) înseninat (cuvânt plurisilabic)
3. Semnul exclamării a fost folosit în acest vers pentru a marca grafic inton
ația potrivită cu exprimarea recunoștinței fetei și pentru că versul include
un substantiv în cazul vocativ (frate).
4. bălăioară = blonduță, îndată = imediat, politicos = respectuos
5. Tocmai ce i-am văzut pe stradă! (i = pronume personal)
6. valoarea morfologică: i = verb copulativ, supărată = adjectiv funcția
sintactică: predicat nominal format din verbul copulativ ,,i” și numele
predicativ ,,supărată”
2.
2. Școala noastră-i cum am vrut.
3. Lumea apreciază orice copil politicos.
4. Fratele dorește să își împace surioara necăjită din cauza accidentării
păpușii ei și o îndeamnă să nu fie supărată pentru că el va putea să o
repare. Este de remarcat amabilitatea din cuvintele băiatului și apelativul
afectuos ,,dragă”, precum și disponibilitatea lui de a o ajuta să redevină
fericită.
1.
B. Redactați un eseu, de 300-600 de cuvinte, în care să
prezentați valențele educative ale unei creații lirice, incluse în
programa de examen, având ca temă natura și viețuitoarele.
literar menționat;
Tâlharul pedepsit
de Tudor Arghezi
În impresionanta sa operă, T. Arghezi se adresează și copiilor, dedicându-le mai multe volume dintre
care amintim ,,Cartea cu jucării” și ,,Prisaca”, care include poezia Tâlharul pedepsit. Titlul poeziei
atrage atenția asupra finalului ei, stârnind curiozitatea copiilor, dornici să știe cine e tâlharul și ce a
făcut. Niciunui copil nu îi place să fie pedepsit, așa că, prin titlul ales, autorul pregătește terenul afectiv
pentru ca mesajul poeziei să-și atingă scopul dorit, sensibilizând inima micilor cititori.
Poezia are două părți: povestirea propriu-zisă, în care un șoricel ,,nerod” și viclean se încumetă să
intre în stupul albinelor, vrând să fure miere. Fapta sa este pedepsită imediat ,,Socoteală să-i mai
ceară/Nu”, deoarece nu poate exista nicio scuză pentru furt. Partea a doua este morala poeziei care,
pe lângă faptul că atrage atenția asupra consecințelor furtului, are dublu rol educativ, pentru că
valorifică avantajele eforturilor unite. Copilul va înțelege că nu e bine să subestimeze nicio făptură,
oricât de mică ar fi ea, iar înțelegerea acestui lucru îi va motiva pe cei mici să se poarte frumos cu
orice copil care ar părea inferior din anumite puncte de vedere. Pentru a întări acest lucru în mintea
copiilor, se aduc în atenția lor proverbe și zicători, care susțin această concluzie, de exemplu: ,,Unde-s
doi puterea crește și dușmanul nu sporește” sau ,,Buturuga mică răstoarnă carul mare”. Acestea au
avantajul că sunt ușor de reținut și pot fi reamintite frecvent copiilor, ori de câte ori este nevoie.
Prin structura și modul de abordare al temei alese, Tâlharul pedepsit este o fabulă. Fabula este o sp
ecie a genului epic, în proză sau în versuri, prin intermediul căreia autorul satirizează unele defecte
omenești cu scopul de a le corecta, atribuind aceste defecte de caracter unor viețuitoare, prin
personificare. Astfel, un șoricel devine personajul principal, în care se regăsește omul dornic să obțină
avantaje prin înșelăciune și albinele care simbolizează oamenii care știu să lucreze în echipă, pentru
a-și atinge idealuri comune. Fapta șoaricelui declanșează un conflict puternic și este sancționată
imediat, ca exemplu pentru cine ar mai îndrăzni să fure. Ca figură de stil, autorul folosește
personificarea pentru a-i da șoaricelui atribute omenești: gândește, crede, îndrăznește, antiteza ,,să fii
mare cu cel mic”, iar în descrierea albinei, autorul folosește următoarele epitete: ,,Slabă, mică și
puțină” pentru a arăta că șoricelul o subestima pe albină. Poezia are rima împerecheată, ritm trohaic
și măsura de 7-8 silabe. Versurile poeziei conțin cuvinte cunoscute copiilor și sunt ușor de memorat,
fiind un bun instrument în activitățile din domeniul Limbă și comunicare pentru exerciții de memorare,
convorbiri și jocuri de rol. În jocurile de rol, copiii pot fi provocați să-și imagineze un dialog între albine
și șoricel, exprimându-și opiniile și convingerile referitoare la mesajul transmis prin această poezie,
dezvoltându-și astfel gândirea critică. Dat fiind că preșcolarii au nevoie de acțiuni concrete pentru a
înțelege noțiunile abstracte, în completarea acestei activități se poate face următorul experiment: li se
dă copiilor câte un fir de lână și li se cere să îl rupă. După ce vor reuși să rupă firul, li se dă altul pe
care va trebui să îl împletească împreună cu firele altor colegi. Li se va cere să rupă din nou firele
împletite și nu vor reuși pentru că firul obținut este mult mai rezistent.
Astfel, ei vor înțelege mesajul din finalul poeziei ,,Că puterea se adună/Din toți micii împreună”.
În concluzie, considerăm că poezia Tâlharul pedepsit este o resursă extrem de valoroasă pentru
educarea preșcolarilor, în primul rând datorită modului frumos în care abordează valorile morale:
cinstea și respectul datorat celorlalți.

1. Pentru domeniul experiențial Științe, prezentați etapele unei activități susceptibile de
realizare printr-un joc logico-matematic; nivel mijlociu de studiu; conținut sugerat:
operații de seriere/grupare/clasificare a obiectelor. Aveți în vedere următoarele repere:
menționarea a trei dintre etapele activității; descrierea lor.
Jocul logico-matematic se potrivește ca o piesă de puzzle în domeniul experiențial Științe;
incontestabil, e unul de stimulare cognitivă. Natura sa instructiv-ludică face inteligibil limbajul
matematic elementar, iar operațiile gândirii, accesibile preșcolarilor. Constant și corect abordat, jocul
în discuție conturează comportamentul micuților dinamizați într-un mediul educațional influențat de
premisele competențelor matematice.
Ne proiectăm activitatea respectând metodologia de aplicare a planului de învățământ pentru educația
timpurie, programa aferentă, curriculumul referențial și natura domeniului de dezvoltare a copilului, cor
espunzător în context: dezvoltarea cognitivă și cunoașterea lumii. Începem astfel demersul didactic: n
e alegem o temă anuală de studiu (Când/Cum şi de ce se întâmplă?), un subiect (fenonemele natura
le caracteristice verii), o dimensiune a dezvoltării din domeniul precizat (relații, operații și deducții logic
e în mediul apropiat) și un centru de interes (Construcții). Scopul activității curente derivă din respectiv
a dimensiune și, implicit, din comportamentul vizat: identificarea elementelor proprii unor fenomene sa
u relaţii din mediul apropiat. Se continuă demersul trecând, succesiv, prin trei etape esențiale ale
activității de învățare. În partea introductivă, cea mai importantă e captarea atenției copiilor. Atenția le
este atrasă în momentul rezervat calendarului naturii. Jetoanele expuse, dialogul dirijat și câteva linii
melodice cu sunete specifice anotimpului cald îi pregătesc pentru jocul care stă să înceapă. Stimulii
auditivi constau în sunete cunoscute: tunetele, ropotele ploii torențiale, grindina lovind asfaltul,
acoperișul și pervazul, foșnetul pădurii și vuietul mării înainte de furtună, valuri spărgându-se de țărm.
Fiecare dintre acestea are puterea de a reactiva amintiri din zilele petrecute în vacanță la mare sau la
munte ori, pur și simplu, în aria gospodăriei sau a localității natale.
Pe fondul acestei discuții animate, educatoarea le comunică denumirea jocului, obiectivele urmărite și
rezultatele așteptate. Aceasta le mai spune, tot pe înțelesul lor, și celelalte aspecte obligatoriu de știut:
fazele jocului propus, sarcinile (împărțite în microgrupuri și individual), punctele-cheie care le reclamă
maximal potențialul (intelectual și creativ), finalitatea jocului cu caracter practic-aplicativ. Secvența în
care se anunță tema și obiectivele este potrivită și pentru etalarea materialului concret intuitiv.
În partea cea mai cuprinzătoare a jocului, preșcolarii sunt organizați în grupuri mici, în jurul măsuțelor
din sectorul Construcții. Pe fiecare măsuță se află o cutie cu multiple jetoane. Unele redau fenomenele
meteorologice apărute preponderent vara, iar altele, obiecte folosite de oameni pentru a se proteja fie
de vremea rea, fie de cea toridă. Sarcinile distribuite sunt concepute în așa fel încât membrii grupurilor
clasifică jetoanele după următoarele criterii: cer însorit, cer (parțial) înnorat, nori de ploaie, furtună. În
funcție de caz, acestor jetoane le asociază altele care înfățișează obiecte utilizate în contexte
adecvate; de pildă, cer însorit – ochelari de soare, umbrelă de soare (portabilă și de grădină ori de
plajă), nori de ploaie – umbrelă, parpalac. Atunci când se declară munca terminată, grupurile își
schimbă structurile, în scopul verificării intercolegiale. Când și acest moment se consumă, copiii revin
la măsuțele ocupate inițial și ascultă aprecierile educatoarei. Apoi, dimpreună se formulează ideile
concluzive. Educatoarea oferă niște sugestii de lucru și exemple clare (urmate într-o viitoare situație
de învățare, sugestiile pot reduce considerabil efortul mental). Imperceptibil, preșcolarii sunt astfel
provocați să efectueze câteva operații ale gândirii umane: analiză/sinteză, clasificare, comparare.
În ultima parte a jocului, individual, copiii așază, în șir, imagini ce redau simple scene de viață estivală;
de exemplu, o dimineață la plajă, o drumeție la munte, un tur cu bicicleta prin parc, o raită prin piață
după legume și fructe. Toate le sunt familiare, căci le-au trăit alături de părinți ori le știu din auzite. Și
despre această cerință se conversează pentru a se reține ideile principale. Ideile concludente privesc,
în esență, așezarea imaginilor în ordinea cronologică a desfășurării acțiunilor, iar pe plan secundar,
frumusețea fiecărui moment/drum efectuat dintr-un motiv sau altul.
Acum, când s-a încheiat activitatea educativ-recreativă, conchidem că demersul prestabilit s-a
încadrat în ansamblul proceselor psihice cognitive și în ceea ce Gardner numește inteligență logico-
matematică. Peste vreme, în grupa mare, copiilor de azi le va fi ușor să ordoneze numerele din
concentrul 0 – 10 și să le asocieze elemente grupate/clasificate după anumite criterii.
2. Alcătuiți un eseu argumentativ, de 300-600 de cuvinte, în considerarea temei
privind rolul activității în aer liber prin jocuri și întreceri sportive. Alcătuindu-l, aveți
în vedere următoarele aspecte:
o specificarea locului lor în planul de învățământ pentru educația timpurie
și a legăturii cu celelalte tipuri de activități prevăzute în respectivul plan;
o corelația lor cu domeniile experiențiale;
o argumentarea necesității conexării lor cu principiile enunțate în noul
curriculum pentru educația timpurie, dând cel puțin trei exemple de
asemenea principii.
Jocul în aer liber are un rol esențial în dezvoltarea armonioasă a copilului. Într-o epocă în care
televizorul și calculatorul domină din ce în ce mai mult viața copilului și îl atrag în plasa
sedentarismului, activitățile în aer liber sunt o fărâmă de speranță pe care merită să o folosim pentru a
crește un copil falnic și sănătos, atât din punct de vedere fizic, cât și mental. Joaca în aer liber
îmbunătățește abilitățile copilului, în moduri complet diferite de cele întâlnite în spațiile închise.
În curriculumul pentru educație timpurie, mai precis în metodologia de aplicare a planului de
învățământ, se precizează astfel: „În programul zilnic este obligatoriu să existe cel puţin o activitate
sau un moment/secvenţă de mişcare (joc de mişcare cu text şi cânt, activitate de educaţie fizică,
moment de înviorare, întreceri sau trasee sportive, plimbare în aer liber etc.).” Cadrul didactic trebuie
să îi lase pe copii se interacționeze cu mediul înconjurător pentru a beneficia de anumiți factori care le
mențin starea de sănătate și care îi vor întări.
În cadrul programului zilnic, timpul alocat pentru activități în aer liber este de o oră pe zi. Găsim
numeroase programe de educație în aer liber care sunt benefice pentru cei mici. Avem programe
centrate pe educaţie fizică și sănătate sau pe ştiinţa mediului. Un asemenea program scade riscul de
obezitate în rândul copiilor. De exemplu, în 2005, Richard Louv a susținut ipoteza conform căreia
anumite caracteristici fizice și psihologice observate la mulți copii americani precum hiperactivitatea
sau obezitatea pot fi semnele clinice ale unui sindrom: lipsa naturii. Acest program ar putea să
cuprindă plimbări în aer liber, exerciții, întreceri sportive, poate chiar lecții de echitație dacă instituția
beneficiază de un parteneriat cu o fermă. Toate aceste lucruri i-ar antrena pe copii în activități
constructive.
În dimensiunea dezvoltării ‒ motricitate grosieră și motricitate fină în contexte de viaţă familiare ‒ din
cadrul primului domeniu de dezvoltare se menționează că preșcolarul trebuie să participe activ la
jocuri în aer liber: „1.2. Participă activ în jocuri, dansuri, jocuri în aer liber etc.”. Activitățile în aer liber
contribuie foarte mult la dezvoltarea fizică a copiilor și la menținerea/îmbunătățirea stării de sănătate.
Activitățile în aer liber se încadrează în grupa activităților tematice (AT), alături de joc, de activitățile de
creație, de comunicare, de cunoaștere ‒ inclusiv a mediului înconjurător ‒, de muzică și mișcare,
artistice și de îndemânare. Acestea cuprind mai multe mijloace de realizare: plimbări, jocuri la nisipar,
jocuri și întreceri sportive, utilizarea aparatelor de joacă adecvate vârstei.
În pedagogie vorbim de cinci domenii experiențiale: Limbă și comunicare, Științe, Om și societate,
Estetic și creativ, Psihomotric. Activitățile în aer liber favorizează formarea unor comportamente și
valori proprii celor cinci domenii.
Activitățile în aer liber respectă și susțin principiile pe baza cărora a fost alcătuit noul curriculum. În
temeiul principiului educației centrate pe copil, prin activitățile în aer liber preșcolarii învață să acorde
atenție sănătății pentru a avea o condiție fizică bună și o stare emoțională aidoma. Activitățile în aer
liber vin în completarea celorlalte activități din sala de grupă. Acestea întregesc pregătirea copilului
intelectual și psihomotric. Astfel, se respectă și principiul dezvoltării integrate. Toate activitățile se
reunesc în numele aceluiași scop: progresul preșcolarului. De asemenea, în cadrul lor se aplică și
principiul echității și al nondiscriminării. Copiii văd tot ca pe o joacă inclusiv concursurile sportive și nu
au rețineri atunci când trebuie să formeze echipe sau când intră în competiție unii cu alții.
În concluzie, activitățile în aer liber manifestate prin jocuri și întreceri sportive sunt de un real folos
pentru copii. Sportul și mișcarea îi ajută să se dezvolte armonios. Copilul trebuie să își exerseze
aptitudinile fizice pentru a rămane sănătos. „O minte sănătoasă într-un corp sănătos” este zicala care
primează în context.
TESTUL NR. 22
Cu istețimea lui, pițigoiul de aur se duse în balconul altei împărătese din tărâmurile calde, care tocmai
citea o scrisoare de la tânărul ei împărat, dus departe, în cuprinsurile mării de mărgean, ca să
cumpere și să aducă, pe spinări de cămile și elefanți, grâu și secară pentru supușii lui. Căci pe
vremea aceea și în țările acelea unde nu creșteau bucate cu spicul gros și cu știuletele mare, ca la
noi, împărații făceau treburile astea, plătind cu mâna lor și cumpărând, pe văzute și pe gustate, toată
hrana oamenilor din împărății.
Împărăteasa era bucuroasă foarte de cele ce-i aducea la cunoștință împăratul și întrerupse citirea
scrisorii, în clipa când cu coada ochiului zărise pițigoiul galben răsfățându-se în fereastră. Ea deschise
cu băgare de seamă ușa cerdacului, temându-se să nu-l sperie și neștiind cu ce fel de poamă de
prefăcut și de hoț avea de-a face....
Pițigoiul nu se zbătu defel și se lăsă dus în bogatele încăperi ale împărătesei.
(Tudor Arghezi – Piatra pițigoiului)
1.
sus:
1.
1.
1. Despărțiți în silabe cuvintele următoare: pițigoiul, aceea,
întrerupse.
2. Scrieți forma corectă a cuvântului astea (împărații făceau
treburile astea) și precizați valoarea morfologică a
acestui cuvânt.
3. Identificați, în textul dat, trei termeni din familia aceluiași
cuvânt, formați prin mijloace interne de îmbogățire a
vocabularului.
cuvintelor subliniate: istețimea, bucate, aducea la
cunoștință.
cuvintele defel (Pițigoiul nu se zbătu defel.. ) și de fel.
6. Transcrieți, din textul dat, o locuțiune substantivală și
precizați un sinonim al acesteia.
7. Alcătuiți un enunț în care adjectivul pronominal
demonstrativ acelea (în țările acelea) să aibă funcția
sintactică de subiect.
8. Rescrieți, din textul dat, o propoziție subordonată
atributivă.
fragmentului: Pițigoiul nu se zbătu defel și se lăsă dus în
bogatele încăperi ale împărătesei.
1.
popular, aparținând genului epic, inclus în programa de examen.
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea basmului popular selectat în
 indicarea a două valori educative ale basmului popular selectat;
ale basmului popular.

1. Pentru domeniul experiențial Om și societate, nivel mediu de studiu, prezentați etapele
unei activități de învățare, posibil de realizat printr-un joc-exercițiu; sugestie de conținut:
utilizarea simțurilor pentru orientarea mișcărilor. Reperele sunt: menționarea a trei
dintre etapele activității; descrierea lor.
2. Într-un eseu argumentativ, de 300-600 de cuvinte, prezentaţi o modalitate de
organizare a grupei pentru o activitate de învăţare, gândită pentru preșcolarii de 5-6 ani
și încadrată în „Momentul poveștilor”. Aveți în vedere următoarele repere:
 descrierea modului de organizare a grupei pentru activitatea respectivă;
 prezentarea exigenţelor organizării grupei; trei exigenţe (câte una cu caracter
psihopedagogic, didactic şi ergonomic);
 exemplificarea uneia dintre acestea pe fondul unui argument solid;
 precizarea rolului activității de creație și de comunicare prin memorare.
A. 1. pi-ți-go-iul, a-ce-ea, în-tre-rup-se.
2. acestea (adjectiv pronominal demonstrativ)
3. împărătese, împărăteasa, împărătesei
4. istețimea = priceperea, bucate = alimente, aducea la cunoștință = o înștiința
5. Nu l-am auzit defel vorbind așa. Ea este de fel din Bucovina.
6. ,,băgare de seamă” = atenție
7. Acelea sunt prietenele mele.
8. ,,unde nu creșteau bucate cu spicul gros și cu știuletele mare, ca la noi,”
9. În mod normal, orice pasăre se zbate când se simte captivă în mâna sau în casa unei
persoane, însă pițigoiul intenționa să ajungă în încăperile bogate ale împărătesei și de
aceea nu a încercat deloc să scape. El era bucuros chiar că a reușit să intre în palatul
ei.

educative ale unui basm popular, aparținând genului epic, inclus în programa de
examen.

popular selectat în genul literar menționat;
o indicarea a două valori educative ale basmului popular selectat;
indicate;
valori educative ale basmului popular.
Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte

Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte este unul dintre basmele populare care fac excepție
de la regula specifică basmelor, conform căreia, la final, binele învinge răul. Aici răul, adică moartea,
învinge binele, respectiv tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte. Copiii trebuie să cunoască
basme din ambele categorii, deoarece trebuie să fie conștientizați că răul există și că trebuie să se
ferească de el. Din cele mai vechi timpuri, străbunii foloseau basmele și propriile povești de viață ca
metode de a educa noile generații.
Dacă în celelalte basme populare predomină tema luptei dintre bine și rău, aici lupta se dă între
dreptul nativ al omului la fericire și limitarea existenței lui prin moarte. Este o luptă între vis, ca ideal,
marcat chiar din titlu prin dubla negație ,,fără” și realitate. Prin deznodământul trist se scoate în
evidență condiția de muritor a omului care nu poate fi schimbată nici chiar prin intervenția
supranaturalului prezent în basme. Deși eroul a trăit sute de ani pe tărâmul celălalt, chemarea țărânii îl
aduce înapoi aici pentru îndeplinirea ultimei datorii: moartea. Subiectul basmului, eroii, motivele
literare, cifrele magice, cuvintele și expresiile populare sunt specifice basmului popular. Spre
deosebire de acestea, apare motivul reîntoarcerii la condiția umană. Este singurul basm care nu se
încheie cu o formulă consacrată prin care să se precizeze că eroii au trăit fericiți până la adânci
bătrâneți. Împletirea elementelor naturale cu cele supranaturale creează fantasticul ca specific
ancestral al basmelor, însă în acest basm sunt cuprinse și idei filozofice din mitologia românească
referitoare la viziunea despre viață și moarte și condiția omului în univers.
Tema acestui basm este greu de înțeles pentru copii, deoarece gândirea lor nu este pregătită să oper
eze cu astfel de noțiuni abstracte la vârsta preșcolară, ei fiind abia în stadiul preoperator, conform
concepției lui J. Piaget cu privire la dezvoltarea cognitivă, însă ei pot desprinde de aici o valoroasă
lecție de viață referitoare la neascultare și consecințele acesteia. Ei au ocazia să descopere
momentele în care Făt Frumos ascultă – sau nu – fie de calul său, fie de zâne, și ce se întâmplă în
fiecare caz. Pe parcursul basmului ei o cunosc pe Gheonoaia, despre care autorul precizează că era o
femeie transformată de blestemele părinților pe care nu îi asculta, ci îi tot necăjea. Ei ascultă, de
asemenea, cum zânele îi spun lui Făt Frumos numai în Valea Plângerii să nu meargă ,,fără să bage
de seamă”, adică nici măcar din greșeală. De aici se pot porni discuții care să stimuleze exprimarea
preșcolarilor în propoziții referitoare la situațiile în care și ei, din neatenție, fac numeroase greșeli, își
lovesc colegii sau strică unele lucruri. Astfel, ei vor înțelege mai bine că nu este scuzabil să fii neatent.
O altă valoare educativă care se poate desprinde din acest basm este perseverența și colaborarea în
realizarea unui obiectiv. Făt Frumos nu se lasă până când nu ajunge să găsească tinerețea fără
bătrânețe și viața fără de moarte, adică dorința sa dinainte de a se naște, însă nu pleacă de unul
singur în realizarea acestui obiectiv, ci împreună alături de calul său, bunul său prieten, al cărui sfat îl
ascultă, mai puțin în ultimul moment, când intervine și pieirea lui.
Considerăm că pentru a înțelege mai bine acest basm, cadrul didactic poate realiza o activitate în care
copiii să observe etapele dezvoltării unui om de când este bebeluș, apoi copil, tânăr, adult și bătrân și
să le explice ce presupune fiecare etapă a vieții, pentru a înțelege ce înseamnă cuvintele din titlul
basmului. Pentru a întări dorința de a fi ascultători de părinți, copiii pot fi îndrumați să se joace ,,Mama
spune”. Este un joc de atenție în care li se cere copiilor să execute mai multe cerințe, însă ei trebuie
să le realizeze doar pe acelea care au înainte precizarea ,,mama spune”, de celelalte comenzi
netrebuind să asculte.

1.
1. Pentru domeniul experiențial Om și societate, nivel mediu de studiu,
prezentați etapele unei activități de învățare, posibil de realizat printr-un
joc-exercițiu; sugestie de conținut: utilizarea simțurilor pentru orientarea
mișcărilor. Reperele sunt: menționarea a trei dintre etapele activității;
descrierea lor.
În accepțiunea personală, jocul-exercițiu este un mix perfect între joacă pură și învățare prin exersare.
Acesta ne poartă instantaneu cu gândul la granița dintre două activități: una recreativă și una de fixare
a cunoștințelor prin exersare. Având în vedere dorința continuă a copiilor de a explora în voie tot ce îi
înconjoară, credem că este de bun augur jocul-exercițiu în contextul nostru, întrucât vrem să formăm o
abilitate ce definește un comportament prosocial, imperios necesar zilnic. Iar având în vedere tipologia
lui vastă, ne alegem unul din sfera educației civice.
Înainte să fie făcută descrierea jocului, etapizat conform cerinței, îi trasăm așa-numitele linii directoare,
care nu sunt altele decât tema, scopul activității (reflectat în obiectivele operaționalizate și în
rezultatele așteptate), formele de organizare a grupei, metodele adecvate, recuzita, elementele de joc
menite să dinamizeze colectivul, sarcinile didactice (inclusiv cele care denotă dificultate) și
indispensabilele reguli ce asigură disciplina și cursivitatea jocului. Totodată, trasăm liniile și în temeiul
curriculumului pentru educația timpurie. În considerarea cadrului curricular, ne raportăm la trei
subdomenii complementare ce privesc evoluția copilului: dezvoltare fizică și socio-emoţională,
capacităţi și atitudini în învăţare. Iar în sferele lor ne raportăm la dimensiunile despre: conduita
senzorio-motorie pentru orientarea mișcării, conduitele prosociale de acceptare și de respectare a
diversității, finalizarea sarcinilor și a acțiunilor (persistență în activități).
Acestea fiind spuse, este momentul prezentării etapelor și descrierilor aferente. Educatoarea dă startu
l jocului prin intermediul unei înregistrări multimedia. Secvențele vizionate sunt despre
comportamentele (in)corecte ale unor copii manifestate la intrarea în grădiniță, respectiv în sala de
grupă. Aprecierile colective se exprimă prin simboluri având culorile semaforului. Mai explicit zis,
paleta verde înseamnă comportament corect, iar paleta roșie, comportament incorect. În schimb,
paleta galbenă lasă loc de interpretare. Cu ajutorul acesteia din urmă educatoarea caută să afle ce
motive pot invoca micuții în susținerea preșcolarilor tocmai observați în respectivele secvențe. Ideile
concludente fac trecerea spre etapa ce constituie epicentrul jocului.
Așezați sub formă de semicerc, micuții urmăresc modul în care unul dintre ei imită un comportament
corect dintre cele vizionate și analizate în prealabil. Copilul intrat în rolul de mim este legat la ochi cu o
eșarfă. El trebuie să îndeplinească sarcina bazându-se exclusiv pe simțuri. Colegii lui sunt atenți la o
serie de aspecte ce privesc: mișcările grosiere și fine, ritmicitarea și acuratețea lor, mimica, orientarea
și deplasarea în spațiu după reperele date prin vocea educatoarei.
Stimulii exteriori au un mare avantaj: îmbunătățesc interacţiunea cu mediul apropiat și stilul de
învățare bazat pe simțuri. Deducem că astfel se favorizează exersarea abilităților cognitive și
psihomotrice, în principal, iar în plan secundar, a celor sociale. Deducem și că, pentru copilul aflat în
centrul atenției, exercițiul efectuat e deosebit de benefic în sensurile precizate anterior, dar și încă într-
unul esențial pentru integrarea lui facilă în comunitate: repetarea comportamentului dezirabil, de
manifestat în fiecare dimineață, la sosire. Ultima mențiune indică legătura dintre acest exercițiu
interactiv cu acțiuni repetitive și sosirea copilului la grădiniță – rutină obligatoriu de format potrivit
metodologiei de aplicare a planului de învățământ pentru educația timpurie. Legătura e și mai evidentă
prin sintagmele exersare (joc-exercițiu) și acțiune-reper (rutină).
Jocul se reia în acest fel până evoluează încă trei copii, aleși prin tragere la sorți. Și ei imită conduitele
corespunzătoare din acea înregistrare audio-video. Al patrulea însă are libertatea de a le arăta
colegilor fie propriul comportament, ca model, fie al altui copil pe care și-l ia drept reper în fiecare zi.
Acel copil poate fi colegul lui de grupă sau unul din grupa mică/mare.
În încheiere, așezați pe covor, sub formă de cerc, copiii sunt invitați să asculte un cântec semnificativ.
Versurile au valențe formative, evaluative și ludice. Folosite cu tact, acestea au puterea să le transmită
copiilor gândul zilei, redat ca o învățătură: Purtarea cuviincioasă este precum o casă. Fațada
oglindește interiorul nostru. Gândul zilei, astfel formulat, vine în completarea mesajului transmis, tacit,
prin rutina aceea matinală de efectuat în momentul reîntâlnirii celor care înfrumusețează traseul
educativ: colegii, educatoarea și personalul de serviciu.
Conchidem că tipul de joc abordat aici e oportun pentru consolidarea noțiunilor despre bună-cuviință -
valoare morală indispensabilă pentru acceptarea noastră în comunitate/societate. Aceasta este rațiun
ea care trebuie să anime, zilnic, educatoarea să acționeze în sensul acela din care copiii înțeleg
esențialul: însușirea temeinică a practicilor ce denotă bună creștere și spirit de colegialitate. Dar
înainte de a căuta soluții în cărțile de specialitate, educatoarea trebuie să se privească pe sine în
oglindă pentru a fi mereu un exemplu notabil în fața preșcolarilor. Prin ultimul cuvânt am subliniat
faptul că luăm în considerare toți copiii care trec pragul grădiniței, indiferent în ce sală de grupă
pășesc apoi: mică, mare, mijlocie.
1.
2. Într-un eseu argumentativ, de 300-600 de cuvinte, prezentaţi o
modalitate de organizare a grupei pentru o activitate de învăţare,
gândită pentru preșcolarii de 5-6 ani și încadrată în „Momentul
poveștilor”. Aveți în vedere următoarele repere:

o descrierea modului de organizare a grupei pentru activitatea respectivă;
o prezentarea exigenţelor organizării grupei; trei exigenţe (câte una cu
caracter psihopedagogic, didactic şi ergonomic);
o exemplificarea uneia dintre acestea pe fondul unui argument solid;
o precizarea rolului activității de creație și de comunicare prin memorare.
În opinia personală, lectura este una dintre cele mai utile și mai eficiente metode prin care se dezvoltă
limbajul copiilor și prin care li se insuflă valori și atitudini pozitive în vederea evoluției lor.
Prin carte, copilul descoperă lumea într-un sens cu totul nou și astfel crește, se dezvoltă, se umple de
optimism și este pregătit să facă față problemelor ce se ivesc în viața de zi cu zi. Un proverb spunea
că omul înțelept învață din experiența altora. Așa trebuie să facă și copilul: să adune ca o albină
nectarul cel bun din fiecare carte. Lui trebuie să i se stârnească setea de lectură încă din perioada
preșcolară, iar atunci când va învăța să citească, să facă acest lucru cu drag și cu dăruire. În acest
sens, un rol major îl joacă „Momentul poveștilor”. Mulțumită proiectului național „Să citim pentru
mileniul III” în grădinițe se realizează această activitate pentru cel puțin 10-15 minute în fiecare zi.
Momentul este ales de educatoare în funcție de programul zilnic al copiilor, de disponibilitatea lor, de
temele abordate. De pildă, „Momentul poveștilor” poate fi în cadrul întâlnirilor de dimineaţă, al celor de
după-amiază ori la sfârşitul zilei.
Activitatea propusă aici este intitulată „Oaia cea isteață și câinele invidios”; este o activitate de creație
și de comunicare. Aceasta este inclusă în activitățile tematice (AT). Mijloacele didactice folosite pot fi
povestirile, memorizările și lucrul cu cartea. Forma de organizare a grupei este frontală. Educatoarea
are rolul de moderator al întregii activități. Copiii, așezați sub formă de cerc, sunt atenți la ceea ce li se
povestește. Ei încearcă să deducă învățăturile, lectura fiind mai bine asimilată de copii.
Activitățile în discuție trebuie desfășurate într-un cadru ce îndeplinește cerințele care eficientizează
actul didactic. Vorbim de anumite criterii sau exigențe de organizare a grupei: psihopedagogice,
didactice și ergonomice. Din punct de vedere psihopedagogic, activitatea trebuie să ajute copilul să se
edifice moral dovedindu-și rolul formativ. Din punct de vedere didactic, se cere armonizarea cu
principiul accesibilității. Educatoarea adaptează povestea la nivelul de înțelegere al copiilor. Sub
aspect ergonomic, activitatea creează o atmosferă propice desfășurării sale. De pildă, Biblioteca,
spațiul este amenajat de jur împrejur cu rafturi având cărți de povești și de colorat. Este o oază de
liniște propice lecturii.
În aceeași ordine de idei, activitățile de creație și de comunicare prin memorare oferă posibilitatea de
a maximiza potențialul. Lectura parcursă în fața copiilor și învățăturile desprinse rămân adânc
impregnate în inimile acestora. De exemplu, pe fondul imaginilor prezentate de educatoare, copiilor li
se cere să identifice trăsăturile personajelor din povestire.
Prin urmare, lectura este crucială pentru buna dezvoltare a copiilor. Se recomandă formarea în
armonie cu toate domeniile. Copiii trebuie să își însușească valori pozitive. Ei înțeleg cel mai bine prin
joc și prin povești. Povestea face mai accesibilă învățătura propusă ca obiectiv al procesului de
predare învățare.
TESTUL NR. 23
Viața e o jucărie și toate sunt făcute numai pentru joacă. Mițu și Baruțu știau asta bine, de la tătuțu,
care se joacă toată noaptea cu un condei și o bucată de hârtie și toată ziua se joacă de-a fuga,
umblând după cai verzi. A! o să le arate el odată un cal verde și lor. Numai să nu-l cereți pentru voi de
tot, că tătuțu nu dă. Atâta și-a păstrat și pentru el.
Mițu se gândește la altceva: ce face Bărbierul din Sevilla? A fost odată la operă și l-a văzut. De atunci,
Bărbierul din Sevilla i se pare că toată ziua cântă la radio și la gramofon. Este și drept, Bărbierul din
Sevilla are o grămadă de frați, care toți cântă, fiindcă tătuțul lor, Bărbierul din Sevilla cel bătrân, i-a
învățat să cânte, așa cum tătuțul Mițului și al Baruțului îi învață pe ei să doarmă, să scrie pe hârtie rațe
și pe părete, la lumina lămpii, să facă seara, iepuri de umbră, cu degetele încârligate.
(Tudor Arghezi – Spectacole)
1.
sus:
1.
1.
1. Transcrieți, din textul dat, două cuvinte care conțin
diftongi și un cuvânt care conține și diftong și hiat.
2. Menționați rolul semnului exclamării din secvența: A! o să
le arate el odată un cal verde și lor.
cuvintelor subliniate: cai verzi, dă, încârligate.
4. Scrieți forma corectă a cuvântului părete din ultimul enunț
al textului, raportându-vă la context.
cuvintele numai (făcute numai pentru joacă) și nu mai.
fiecare dintre cuvintele subliniate în secvența: Viața e o
jucărie și toate sunt făcute numai pentru joacă.
7. Transcrieți subiectul propoziției ,,Mițu și Baruțu știau asta
bine, de la tătuțu” și precizați-i felul.
8. Rescrieți, din textul dat, o propoziție principală.
9. Explicați, într-un text de 30 – 50 de cuvinte semnificațiile
fragmentului: Mițu și Baruțu știau asta bine, de la tătuțu,
care se joacă toată noaptea cu un condei și o bucată de
hârtie și toată ziua se joacă de-a fuga, umblând după cai
verzi.
1.
Redactați un eseu, de 300 – 600 de cuvinte, în care să prezentați valorile educative ale unei schițe,
literar menționat;
1. Pentru domeniul experiențial Om și societate, nivel de studiu: 5 – 6 ani, redați etapele
unei activități realizabile prin mimă, sugestie de conținut: manifestarea empatiei față de
alte persoane. Țineți cont de următoarele repere: menționarea a trei dintre etapele
activității precizate; descrierea lor.
2. Scrieți un eseu argumentativ, de 300-600 de cuvinte, având ca temă jocul de rol,
desfășurat într-un centru de interes denumit TEATRUL PĂPUȘILOR JUCĂUȘE. În
acest sens, detaliați aspectele date:
 valențele (in)formative și creative ale unei activități specifice, pe fundalul unui exemplu
dat;
 argumentele aduse în susținerea ideilor dumneavoastră.
A. 1. joacă, condei (diftong) știau (diftong ,,au” și hiat ,,i-a”)
2. Semnul exclamării a fost folosit pentru că, în acest caz, ,,a” este o interjecție.
3. cai verzi = iluzii, dă = oferă, încârligate = îndoite
4. perete
5. Îi urez numai sănătate. Nu mai vorbi urât!
6. valoarea morfologică: toate = pronume nehotărât, numai = adverb, pentru =
prepoziție funcția sintactică: toate = subiect, numai, pentru = nu au funcție sintactică,
preiau funcția sintactică a substantivului joacă (circumstanțial de scop)
7. Mițu și Baruțu (subiect multiplu)
8. ,,Mițu se gândește la altceva”.
9. În acest fragment este descrisă munca autorului, așa cum este ea înțeleasă de copii. Ei
consideră că el se joacă noaptea atunci când își scrie operele, folosind hârtia și
condeiul, iar alergătura din timpul zilei este comparată cu goana după iluzii.

educative ale unei schițe, aparținând genului epic, incluse în programa de examen.

o evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea schiței selecta
te în genul literar menționat;
o indicarea a două valori educative ale schiței selectate;
indicate;
valori educative ale schiței selectate.
Vizită
de Ion Luca Caragiale
I.L. Caragiale este unul dintre marii clasici ai literaturii române. Comediile sale sunt apreciate și astăzi,
însă geniul său se reflectă și în celebrele Momente și schițe, îndrăgite și de adulți și de copii pentru
umorul și valoarea lor educativă. Schița Vizită a fost publicată în acest volum. Prin intermediul ei, I.L.
Caragiale ridiculizează prostia și pretențiile unor familii din înalta societate care considerau că oferă o
bună educație copiilor, însă rezultatul este un eșec total.
Situația și caracterul personajelor sunt valabile și în zilele noastre, în sensul că și astăzi sunt copii
prost-crescuți și părinți încântați de prostiile copiilor lor, în loc ca aceștia să ia atitudine și să le
îndrepte comportamentul cât sunt mici, evitând să formeze adulți lipsiți de educație și bune maniere,
care vor întâmpina dificultăți în integrarea în societate, provocându-le o mai mare suferință. Astfel,
valoarea educativă a acestei opere este dublă, deoarece îi vizează și pe copii, și pe părinți. Un alt
aspect educativ demn de menționat, la care schița Vizită face referire chiar din titlu, este ospitalitatea,
un obicei sfânt al poporului român, motiv pentru care profanarea acestei valori morale face să fie și
mai gravă atitudinea lui Ionel. Considerăm că este foarte important să-i învățăm de mici pe copii
bunele maniere ce trebuie respectate și în calitate de gazdă, și în calitate de musafir.
Vizită respectă caracteristicile schiței, ca specie literară, deoarece acțiunea simplă, dar reprezentativă
se desfășoară într-un timp și spațiu bine precizate (casa familiei Popescu în timpul vizitei unui
oaspete) iar numărul personajelor este mic: doamna Maria Popescu, fiul său, Ionel Popescu, de 8 ani,
vizitatorul și jupâneasa. Numele și prenumele personajelor sunt cele mai întâlnite în onomastica
românilor, ele fiind alese ca o sugestie pentru a arăta că lipsa educației oferite în familie era o
problemă larg răspândită în societatea de atunci. Ionel apare îmbrăcat într-o uniformă elegantă de
ofițer, pregătit să se lupte cu ,,inamicul”, adică jupâneasa, pe un câmp de luptă imaginat în casa
părintească. Doamna Popescu se prezintă ca fiind o mamă preocupată de educația fiului ei, precizând
eforturile pe care le face în acest sens: nu mai frecventează petrecerile și își dedică timpul educației
lui Ionel. ,,Și nu știți dvs., bărbații, cât timp îi ia unei femei educația unui copil, mai ales când mama nu
vrea să-l lase fără educație”. Prin această contradicție dintre prezentarea elocventă pe care ea o face
și rezultatele observate de vizitator se transmite ironia subtilă a autorului. Prin caracterizarea
personajelor, autorul redă contradicția dintre vorbe și fapte, specifică lui I.L. Caragiale. Pe tot parcursul
vizitei, dar și când ajunge acasă, oaspetele nu poate constata decât lipsa educației pretinse.
Pornind de la această lectură, activitățile didactice pot continua prin aducerea în atenția preșcolarilor a
Codului bunelor maniere, adaptat nivelului lor de înțelegere, cu privire la modul în care trebuie să ne
purtăm atunci când avem musafiri sau când suntem în vizită la cineva. Pentru însușirea noilor
informații se pot organiza jocuri de rol, folosind materialele didactice de la centrele de activități în
vederea pregătirii unui potential meniu, aranjarea mesei, decorarea camerei, activități ce pot continua
zilnic prin implicarea preșcolarilor în pregătirea mesei pentru micul dejun sau prânzul servit la
grădiniță.
O altă activitate potrivită este împărtășirea experiențelor proprii ale copiilor atunci când ei au fost
gazde sau musafiri. Această activitate facilitează exprimarea liberă și îi ajută pe preșcolari să relateze
întâmplări reale, spre deosebire de ocaziile când își dezvoltă imaginația pornind de la întâmplările
fictive din povești. Astfel, ei vor fi ajutați să facă diferența între fapte reale și cele imaginare. De
asemenea, această întâmplare poate sta la baza unei scenete din cadrul unei serbări.
În concluzie, putem afirma că schița Vizită oferă multiple posibilități de valorificare în activitățile
educative de la grădiniță și nu numai.

1. Pentru domeniul experiențial Om și societate, nivel de studiu: 5 – 6 ani, redați etapele
unei activități realizabile prin mimă, sugestie de conținut: manifestarea empatiei față de
alte persoane. Țineți cont de următoarele repere: menționarea a trei dintre etapele
activității precizate; descrierea lor.
Cuvântul „mimă” ne aduce în minte multiple tipuri de jocuri adecvate în scopul sugerat. Negreșit, prin
oricare, scopul este tangibil. De pildă, unele tipuri stimulează procesele cognitive, iar altele, procesele
afectiv-reglatorii. Altfel spus, unele stimulează imaginația, gândirea, limbajul și, implicit, creativitatea.
Iar altele stimulează capacitățile de a empatiza cu ființe (ne)cuvântătoare și de a intra în diverse roluri
interpretabile în virtutea unor reprezentații cu conotații teatrale.
Tot cuvântul „mimă” ne aduce în gând jocul de imitație. Îl considerăm cel mai bun în context. Știm că
un copil învață cel mai bine prin imitație.
Profilăm jocul pe fundalul unui domeniul de dezvoltare a copilului – cea socio-emoţională – și pe
fundalul unui subdomeniu de dezvoltare – cea privind limbajul și comunicarea. În cadrul primului,
urmărim interacţiunea cu semenii prin mijlocirea mesajelor (non)verbale. În cadrul celui de-al doilea,
urmărim sensibilizarea față de comunicarea expresivă. Intrând în profunzime, distingem dimensiunile
care ne arată orizonturile unor comportamente privite ca finalități educaționale. În viziunea proprie,
copilul familiarizat cu tehnicile de autocontrol și expresivitate emoțională poate recunoaște și exprima
cu fermitate emoții de bază, generate de lucrări artistic-culturale. În plus, fiind familiarizat cu tehnicile
de transmitere a mesajelor orale în contexte de comunicare cunoscute, el poate folosi intonații diferite,
limbajul corpului și structuri lingvistice/gramaticale simple.
Am trecut în revistă mențiunile din paragraful anterior, deoarece am considerat că este recomandabil
să ne raportăm la prevederile curriculumului pentru educația timpurie. Nu puteam omite punctele între
care trebuie fixate reperele jocului, întrucât sunt marcate în acest important document curricular.
Încadrăm subiectul curent în tema anuală de studiu „Cum exprimăm ceea ce simţim?” din dorința de a
forma abilitățile necesare, în baza cărora micul educabil ia atitudinea corespunzătoare. Atitudinea
respectivă se mai poate consolida, din fericire, și în sfera altei teme anuale de studiu: Ce şi cum vreau
să fiu? Se răspunde în consecință la momentul potrivit.
În continuare, etapizăm activitatea și descriem fiecare dintre cele trei părți esențiale. În prima parte a j
ocului, secvențele privind reactualizarea cunoștințelor despre emoții (bucurie, tristețe) și captarea aten
ției se derulează în jurul firului narativ al unei scurte povești cu tâlc despre o jucărie deteriorată. Copiii
privesc planșele și ascultă activ educatoarea. Apoi, se inițiază un dialog pe marginea temei poveștii și
a tot ceea ce implică afectivitatea personajelor. Se caută ancore de care se prind ideile despre stările
interioare, trăite în punctul culminant și la final. În completare, în plen, se spun ghicitori și se mimează
răspunsurile. În partea a doua, copiii sunt împărțiți în două grupuri. Membrii din primul grup mimează,
pe rând, atât bucuria, cât și tristețea resimțite de personajele principale întâlnite în poveste. Părintele
empatizează cu copilul atunci când îl vede jucându-se fericit cu jucăria preferată, pe aleea unui parc.
În egală măsură, părintele empatizează și când micuțul intră în vorbă cu un alt copil. Acesta
deteriorează jucăria și nu se poate ști dacă a fost sau nu un gest rău-intenționat. Cele două scene
devin reprezentații mimate, redate în limitele potențialului fiecărui protagonist, având factură dublă:
socio-afectivă și creativ-imaginativă. (Nu poate fi ignorat potențialul intelectual. În lipsa lui, acțiunile nu
se pot succede în ordine cronologică și nici nu se pot memora gestica și mimica eroilor.) Mai departe,
membrii din cel de-al doilea grup – tot pe rând – mimează stările lor atunci când au realizat că n-a mai
fost funcțională jucăria favorită sau că și-au pierdut-o. (Exercițiul are un grad de dificultate pentru
preșcolari, mai ales pentru cei reticenți. Se știe că managementul emoțiilor nu este la îndemâna
oricărui – și cu atât mai puțin a cuiva de vârstă mică.) Deducem că un grup se transformă, la un
moment dat, în public pentru celălalt. E oportunitatea oferită pentru a se observa unii pe alții. Altfel
spus, suntem în prezența verificării intercolegiale în scop (auto)formativ sau, mai simplu zis, a învățării
reciproce. Empatia nu e deloc ușor de adus la nivelul de înțelegere a copiilor. Dar punându-i față-n
față și, implicit, în fața eroilor de poveste, șansele de reușită cresc. În circumstanțele create, aspectele
dificil de transmis prin cuvinte rostite sunt „traductibile” prin cuvinte nerostite, „jucate” în lumina
mijloacelor teatrale. Identificarea afectivă cu cel aflat într-o stare sufletească plăcută ori nu este
recomandabil să fie simulată de timpuriu. Copiii din speța exemplificată pot fi mai degajați ori de câte
ori li se va cere să interpreteze jocuri de rol sau jocuri simbolice ori să preia roluri în dramatizări.
Observându-se și empatizând în timp real, ei deprind abilitățile comportamentelor prosociale și
proactive.
În cea de-a treia parte a jocului, copiii sunt invitați în sectorul Arte, unde au la dispoziție materialul cu
ajutorul căruia vor da viață celor două emoții. Materialul constă în trusa de pictură și în cartonul
colorat. Suportul intuitiv se subînțelege. Copiii pot opta între a picta simboluri și figurine ce înfățișează
bucuria și tristețea și a confecționa unele încărcate de aceleași semnificații. Educatoarea încurajează
aducerea plusurilor de valoare în ambele situații, mai ales că propunerea se face pe acorduri muzicale
menite să îi stimuleze cognitiv și emoțional.
În concluzie, demersul poate fi lesne continuat în baza domeniului experiențial Limbă și comunicare,
iar peste vreme, în clasa pregătitoare, în cadrul disciplinei Dezvoltare personală. Este ușor de inchipuit
cât de benefică poate fi preschimbarea jocului de imitație într-o poveste terapeutică despre empatie. În
special pentru copii, aceasta este o excelentă formă de cunoaștere a sinelui prin altul sau a altuia prin
sine. În plus, aceasta este o foarte bună modalitate de a învăța ce înseamnă prezență de
spirit și prezență scenică. Restul depinde de flerul învățătoarei. Aceasta poate găsi inedite căi
destinate să completeze achizițiile copiilor acumulate în preșcolaritate despre jocul de imitație. Iar
reflectând la tema curentă, empatia, educatoarea poate să reitereze răspunsul la întrebarea „Ce şi
cum vreau să fiu?” și să îl amplifice. Unul posibil este acesta: „Vreau să fiu un om sensibil la nevoile și
la dorințele celuilalt.”
2. Scrieți un eseu argumentativ, de 300-600 de cuvinte, având ca temă jocul de rol,
desfășurat într-un centru de interes denumit TEATRUL PĂPUȘILOR JUCĂUȘE. În
acest sens, detaliați aspectele date:
 valențele (in)formative și creative ale unei activități specifice, pe fundalul unui exemplu
dat;
 argumentele aduse în susținerea ideilor dumneavoastră.
În opinia noastră, jocul de rol are numeroase beneficii pentru instruirea (inter)activă a preșcolarilor. E
un mod practic de a-și însuși cunoștințe și valori. Acesta reprezintă o metodă de învățare activă,
centrată pe copil, bazat pe explorarea experienței celor care participă; le oferă un scenariu în care
fiecare are un anumit rol. Preșcolarii învață jucându-se și observând cu ochii lor realitatea din jur.
Pentru a înțelege mai bine cele afirmate, denumim „Teatrul păpușilor jucăușe” centrul de interes
destinat jocurilor de rol.
Pe de o parte, jocurile de rol reprezintă una din formele de învăţare cu cele mai bogate efecte
educative; este un bun mijloc de asimilare a resurselor sale intelectuale datorită gradului înalt de
angajare a copilului în activitatea de învăţare. În timpul jocurilor de rol, copilul învață prin experiență,
deoarece devine „actor” al vieții sociale. El are ocazia să învețe lucruri noi, să își formeze convingeri și
să înfrunte situații complicate în care se vede nevoit să găsească soluții creative pentru a le depăși.
De exemplu, în „Teatrul păpușilor jucăușe” putem pune în scenă jocul de rol „De-
a doctorul”. Prin acest joc se exersează deprinderea de a utiliza formule de politețe și de a manifesta
atitudini necesare în societate. Materiale didactice pot fi trusa de doctor, niște halate și bonete.
Educatoarea propune un concurs. Cel care știe să răspundă la cele mai multe întrebări este numit
doctor. Doctorul își alege apoi două asistente. Restul copiilor sunt pacienți. În centrul de interes
„Teatrul păpușilor jucăușe” se amenejează cabinetul doctorului și sala de așteptare. Copiii-pacienți
intră pe rând în cabinetul doctorului, unde salută respectuos personalul, prezintă cardul de sănătate și
își descriu simptomele. Doctorul consultă pacientul, stabilește un diagnostic și îi înmânează o rețetă.
Asistentele consemnează în registru când va avea loc următoarea programare. Prin acest joc copiii
sunt familiarizați cu anumite interacțiuni pe care vor trebui să le aibă cu medicul de familie, vor învăța
să respecte cadrele medicale, pentru că acestea îi însănătoșesc.
Pe de altă parte, jocurile de rol dezvoltă abilitățile sociale ale copiilor, fiind foarte importante în
comunicarea (non)verbală. Copiii învață să-și controleze comportamentele impulsive și să ia în
considerare și deciziile altora. Cei mai mici întăresc legăturile între prieteni. Prin jocurile de rol, ei
învață cum să coopereze și cum să fie atenți unul la altul. De exemplu, prin jocul „De-a școala”, copiii
sunt familiarizați cu atmosfera de acolo, învață cât de importante sunt prietenia și întrajutorarea. Copiii
primesc sarcini de lucru în echipă, cooperează și leagă prietenii.
În concluzie, jocul de rol este una dintre cele mai bune metode folosite cu precădere în învățământul
preșcolar. Prin jocul de rol, copiii învață anumite comportamente necesare în societatea în care cresc
și se formează și în familiile lor. Copiii adoră să imite meseriile adulților și activitățile din viața adulților.
Ei reușesc să asimileze prin acest tip de joc multe valori și calități. Așa se explică utilitatea lui în
învățământul preșcolar.
TESTUL NR. 24
Tramvaiul plecă iar, se mai opri și iar porni. Emil citi numele unei alei mari și frumoase. Era aleea
Kaiser. Își continuă drumul fără să știe unde se duce.
Un hoț, un om fără suflet, era acolo, în vagonul din față. Nimeni nu se sinchisea de Emil. Nimeni nu-l
întreba de ce nu are bani și de ce nu știe unde se duce. Un străin îi făcuse cadou un bilet, dar acum
acest străin nu se mai gândea decât la ziarul lui. Berlinul număra patru milioane de locuitori. Niciunul
dintre ei nu se interesa de Emil. Fiecare are destul de furcă cu propriile sale griji sau cu propriile sale
bucurii. Emil respira greu. Și se simțea singur, foarte singur.
(Erich Kastner – Tramvaiul 177)
1.
sus:
1.
1.
1. Despărțiți în silabe cuvintele următoare: tramvaiul, opri,
fiecare.
2. Transcrieți, din textul dat, trei cuvinte care conțin hiat.
3. Identificați, în text, un cuvânt care poate contribui la
îmbogățirea vocabularului prin schimbarea valorii
gramaticale.
4. Precizați timpul verbului citi (Emil citi numele...).
5. Construiți un enunț în care cuvântului furcă (Fiecare are
destul de furcă) să aibă o altă valoare morfologică decât
cea din text, precizând-o.
6. Indicați valoarea morfologică și funcția sintactică pentru fi
ecare dintre cuvintele următoarei propoziții: Emil respira
greu.
7. Alcătuiți un enunț în care pronumele
negativ niciunul (Niciunul dintre ei) să aibă funcția de
atribut adjectival în cazul genitiv.
8. Transcrieți, din textul dat, un complement direct.
enunțului Și se simțea singur, foarte singur.
1.
literar menționat;

1. Pentru domeniul experiențial Limbă și comunicare, nivel de studiu: 4 – 5 ani, prezentați,
etapizat, o activitate realizabilă printr-un joc socio-emoțional, sugestie de conținut:
semnificația limbajului vorbit. Dezvoltați subiectul în baza acestor repere: menționarea
a trei dintre etapele activității; descrierea lor.
2. Compuneți un eseu argumentativ, de 300-600 de cuvinte, având ca temă Activitățile
opționale destinate preșcolarilor, noile educații și noile tehnologii. Aveți în vedere
următoarele aspecte:
 specificarea locului activităților opționale în planul de învățământ pentru educația
timpurie;
 explicarea legăturii lor cu noile educații și cu noile tehnologii;
 argumentarea necesității corelării lor cu principiile enunțate în noul curriculum pentru
educația timpurie, dând cel puțin trei exemple de asemenea principii.
A. 1. tram-va-iul, o-pri, fi-e-ca-re
2. continua, știe, ziarul
3. greu ➞ greul
4. perfect simplu
5. Am cumpărat o furcă nouă. (furcă = substantiv comun)
6. valoarea morfologică: Emil = substantiv propriu, respira = verb predicativ, greu =
adverb funcția sintactică: Emil = subiect, respira = predicat verbal, greu = circumstanțial
de mod
7. Nu am cerut niciunui om să vină cu mine.
8. numele (El citi numele...)
9. Deși se afla într-o mulțime de oameni, Emil se simțea foarte singur, deoarece observa
că toți sunt preocupați cu treburile lor și nu întâlnea niciun om căruia să simtă că-i
poate cere ajutorul. În acele momente, frica și deznădejdea îl făceau să se simtă fără
speranță, afectându-l din punct de vedere psihic și emoțional.

literar menționat;
Iedul cu trei capre

de Octav Pancu Iași
Octav Pancu Iași (1929 – 1975) este unul dintre autorii care și-au dedicat cea mai mare parte a
activității lor literare copiilor, reușind să ofere părinților și copiilor povestiri de o mare valoare
educativă, într-o perioadă dificilă din punct de vedere politic. Subiectele povestirilor sale sunt inspirate
din viața cotidiană și au un pregnant caracter educativ. Prin intermediul lor, autorul întipărește în
mintea copiilor valori morale și dorința de a învăța, ca o condiție a succesului în viață.
Iedul cu trei capre este o povestire în care se regăsesc caracteristicile specifice acestei specii
literare. Este o operă de mică întindere, cu un număr mic de personaje și subiect unic. Personajul
principal al povestirii este iedul răsfățat de mama capră, mătușa capră și capra bunică. Cu rol
secundar în povestire apare capra vecină, vulpea, ursul și lupul. Deși prezența lor în povestire este
nesemnificativă, ea are un puternic impact educativ asupra iedului, din care se va desprinde cu
ușurință morala povestirii. Autorul își exprimă ideile și sentimentele, în mod indirect, prin intermediul
personajelor, lăsând copiilor ocazia de a înțelege învățătura desprinsă din text.
Cu siguranță, acțiunea povestirii a fost inspirată de faptele vreunui copil răsfățat pe care autorul l-a
întâlnit, asemenea lui Goe sau Ionel, din operele lui I.L Caragiale. Spre deosebire de acesta, Octav
Pancu Iași nu satirizează aceste comportamente, dovedind înțelegere față de ied, care este o victimă
a educației primite de la cele trei capre. Autorul abordează o altă tehnică: introducerea unui umor lipsit
de sarcasm, menit să transmită înțelegere față de iedul nevoit să suporte consecințe atât de
periculoase, dar și o atenționare asupra urmărilor negative care vor apărea în rândul copiilor, în urma
acestor comportamente nepotrivite.
Valoarea educativă a acestei povestiri pornește de la conștientizarea nevoii de autonomie a copiilor,
chiar de la vârste foarte mici, după puterile fiecăruia. Capacitatea de a fi autonom în aspectele fizice
esențiale (să se îmbrace singur, să se hrănească singur) va fi percepută ca dorință proprie, nu ca o
cerință a adulților. Povestirea este un sprijin excelent în educarea preșcolarilor pentru asumarea
responsabilităților. Întrucât educarea unui copil are loc în baza unui parteneriat dintre familie și
grădiniță, Iedul cu trei capre poate constitui un liant între cele două entități (grădinița și familia),
pentru a exista o coerență între cerințele de acasă și cele de la grădiniță referitoare la asumarea
responsabilităților. De exemplu, dacă educatoarea stabilește împreună cu preșcolarii că jucăriile vor fi
strânse de preșcolari, la finalizarea activităților ludice, acest lucru trebuie să se continue și în familie.
Considerăm că, în acest fel, copilul înțelege necesitatea acestei reguli și că, din respect pentru mama
și pentru doamna educatoare, nu poate proceda într-un anume fel la grădiniță și în alt fel acasă.
Existând această consecvență în reguli, copilul va fi ajutat să își dezvolte obiceiuri bune.
În concluzie, Iedul cu trei capre este un text literar ce poate fi folosit cu succes în activitățile
educative din învățământul preșcolar. Pe baza acestui text se pot face exerciții de limbă și
comunicare, jocuri de rol, în care preșcolarii să inventeze replici potrivite fiecărui personaj și chiar mici
dramatizări. Nota umoristică a povestirii îi va ajuta pe copii să memoreze replicile personajelor, dându-
le viață prin mimică și gestică. Intrând în pielea personajelor, copiii vor avea bucuria de a se
transforma pentru câteva momente în mici actori.
1.
ani, prezentați, etapizați, o activitate realizabilă printr-un joc socio-
emoțional, sugestie de conținut: semnificația limbajului vorbit. Dezvoltați
subiectul în baza acestor repere: menționarea a trei dintre etapele
activității; descrierea lor.
Sintagma joc socio-emoțional nici nu mai are nevoie de explicații. Este limpede că aceasta provine din
universul jocurilor de stimulare afectivă. Nici importanța lor pentru dezvoltarea armonioasă a copilului
nu mai are nevoie de o amplă descriere. E clar că latura umană socio-emoțională se poate armoniza
cel mai bine la vârstele mici.
În cele ce urmează ne propunem să creăm cadrul propice pentru jocul nostru. Drept care, ținem seam
a de prevederile noului curriculum pentru educația timpurie și de didactica jocurilor. Cadrul ne apare la
orizontul subdomeniului de dezvoltare privind limbajul și comunicarea și la orizontul domeniului de
dezvoltare socio-emoțională. Trecând dincolo de orizonturi, observăm dimensiunile în luminile cărora
facem totul posibil pentru atingerea scopului educațional. Ca atare, credem că putem învăța
preșcolarii să pătrundă semnificația limbajului vorbit, întrucât vizăm conținuturile dimensiunilor aduse
în discuție: mesaje orale transmise în contexte de comunicare cunoscute, interacțiuni cu copiii de
vârste apropiate. În consecință, vizăm formarea comportamentului în baza căruia educabilul poate
comunica expresiv în momentul inițierii/participării la interacţiuni pozitive cu cei de vârstă apropiată.
Întrezărim, astfel, jocul pe care îl vom descrie în fiecare dintre etapele lui principale. Prima parte
cuprinde: momentul organizatoric, reactualizarea cunoștințelor, captarea atenției copiilor, denumirea
activității, anunțarea temei și a scopului urmărit. Insistăm pe acestea două din urmă, știind cât de mult
contează explicațiile date exclusiv în baza principiului accesibilității, raportat la potențialul individual
dovedit per total. Dacă regulile și sarcinile jocului sunt bine înțelese de toți copiii și unanim agreate,
atunci putem miza pe reușita lui. Dacă distribuim atenția și sarcinile ținând cont de potențialul privit
sub aspectele esențiale – cognitiv, lingvistic, afectiv, psihomotric, social, creativ –, atunci putem miza
pe randamentul maxim oferit de fiecare participant. Acesta este suma unor forțe care îl susțin pe
durata întregului demers didactic. Educatoarea trebuie să se asigure că expunerea părții introductive
este înțeleasă per ansamblu. În cazul jocului nostru, aceasta constă în următoarele mențiuni: Astăzi
ne folosim de culorile semaforului pentru a întări prieteniile dintre voi. Fiecare culoare înseamnă un
lucru anume, demn de luat în seamă. De exemplu, când ridicați paleta roșie în vreme ce stați lângă
un copil pe care vreți să îl ajutați să își refacă lucrarea, spuneți: Gândește-te cum ai putea să faci de
la început totul ca să îți fie mult mai ușor. Când ridicați paleta galbenă în fața unui coleg pe care vreți
să îl ajutați să își îmbunătățească lucrarea, spuneți: Mai gândește-te! Trebuie să existe o soluție și mai
bună pentru tine! Iar atunci când ridicați paleta verde înaintea unui coleg a cărui lucrare vă încântă,
spuneți: Știam că poți. Continuă cu încredere!
Deopotrivă, prezentarea educatoarei cuprinde inclusiv explicații și demonstrații în privința modului de
comunicare. Concret vorbind, celui care are calitatea de vorbitor, la un moment dat, i se recomandă să
folosească limbajul corporal și să își adapteze intonațiile în funcție de situație. Acestea sporesc
puterea mesajului pe care vrea să îl transmită prin construcții gramaticale. Altfel spus, deși este
corect, complet și clar un enunț verbal, forța lui, privit ca mijloc de comunicare, nu este suficient de
mare dacă nu i se aduc în completare și elemente proprii limbajului expresiv – elemente nonși
paraverbale.
În partea a doua a jocului, copiii dintr-un grup sunt invitați să se așeze la măsuțele din sectorul Arte.
La dispoziția lor sunt puse figurine din ipsos și din lemn având semnificații diferite. Fiecare membru își
ia figurina a cărei semnificație concordă cu ceea ce a priceput dintr-un mesaj oral transmis de
educatoare. Mesajul este desprins dintr-o poveste bine cunoscută. Culorile utilizate reprezintă
modurile lor de a-l valorifica folosindu-și ideile personale și emoțiile. Ei sunt liberi să își aleagă culorile
în funcție de ceea ce simt și de imaginea mentală care li se relevă gândindu-se la povestea
respectivă. Copiii din alt grup îndeplinesc rolul de asistenți. Ei stau pe lângă micii pictori și, dacă este
cazul, le oferă sugestii de lucru în special atunci când trebuie aleasă cromatica în concordanță cu
semnificația mesajului. Iar cei din alt grup îndeplinesc rolul de facilitatori de învățare. Lor le sunt
înmânate paletele cu cele trei culori despre care li s-a vorbit la început. Acestea sunt purtătoare de
mesaje de încurajare, a căror putere e dublată de limbajul expresiv. După caz, ei ridică una dintre
palete și spun propozițiile corespunzătoare, așa cum i-a instruit coordonatorul jocului. Firește, rolul de
coordonator îi revine educatoarei, căci avem în vedere segmentul de vârstă.
În a treia parte a jocului, ultima, copiii sunt rugați să se așeze sub formă de cerc pe scăunele. E clipa
în care se supun atenției produsele pictate și se dialoghează în jurul unor întrebări precum
acestea: Dacă hârtia pe care a fost scrisă povestea ar fi un tablou completat cu piese de puzzle, care
dintre piese ar fi figurina ta? Cât de mult a contat sprijinul colegului tău în timp ce lucrai? Dar cuvintele
auzite în timp ce priveai paleta colorată în roșu/galben/verde? De ce ai ales tocmai această culoare
pentru a picta predominant figurina? Cu ce obiect din natură o asemeni? Ce emoție s-ar oglindi cel
mai bine în ea? Exemplele pot continua în virtutea feedback-ului descriptiv. Fără doar și poate,
întrebările sunt de tipul celor folosite ca feedforward. Contăm pe beneficiile lui. Unul dintre acestea
este consolidarea relațiilor interumane de comunicare și de cooperare. Procedând astfel, deprindem
de mici copiii cu modalitățile constructive de relaționare, bazate exclusiv pe inteligența socio-
emoțională.
Concluzia activității se poate rezuma în aceste rânduri: cu cât ne arătăm mai deschiși în fața celui care
are nevoie de suport fizic și de încurajări în drumul său spre performanță, cu atât ne dezvoltăm mai
mult spiritul de colegialitate. Cu cât comunicăm mai des în termeni prietenoși, în orice situație, cu atât
devenim mai calzi cu semenii și cu noi înșine. Comunicarea eficientă dintre noi chiar poate începe să
se construiască cu un simplu joc socio-emoțional. Temelia nu este alta decât inegalabila (re)sursă
generată de binomul cuvânt-emoție. Restul este compus din voință și din sensibilitate. Ambele sunt
necesar de cultivat la vârstele perioadei preșcolarității.
1.
2. Compuneți un eseu argumentativ, de 300-600 de cuvinte, având ca
temă Activitățile opționale destinate preșcolarilor, noile educații și
noile tehnologii. Aveți în vedere următoarele aspecte:

o specificarea locului activităților opționale în planul de învățământ pentru
educația timpurie;
o explicarea legăturii lor cu noile educații și cu noile tehnologii;
o argumentarea necesității corelării lor cu principiile enunțate în noul
curriculum pentru educația timpurie, dând cel puțin trei exemple de
asemenea principii.
Activitățile opționale vin în completarea celorlalte activități din grădiniță, fiind alese de părinți. În plus,
acestea le oferă părinților posibilitatea de a descoperi la copiii lor diverse aptitudini. Potrivit noului
curriculum, grădinița oferta și o prezintă părinților la data începerii anului școlar. Activitățile opționale
pot fi desfășurate de educatoarea sau de un profesor specializat într-un domeniu anume. Programa
respectivă este elaborată de educatoare și trebuie aprobată, după caz, de Ministerul Educației sau de
Inspectoratul Școlar Județean. Pentru intervalul de vârstă 3-5 ani, putem avea cel mult un opțional pe
săptămană, iar pentru intervalul de vârstă 5-7 ani putem avea cel mult două.
Metodologia de aplicare a planului de învățământ pentru educația timpurie încadrează activitățile
opționale în categoria celor de dezvoltare personală (ADP). La punctul 5.c. ne este precizat:
„Activităţile de dezvoltare personală includ rutinele, tranziţiile şi activităţile din perioada după-amieziei
(pentru grupele de program prelungit sau săptămânal), inclusiv activităţile opţionale” de învățămant.
Trăim în era digitală și, cu siguranță, tehnologia ne ajută foarte mult în acest sens. Se pot introduce fel
și fel de activități pentru a familiariza copiii cu dispozitivele electronice. La grupa de vârstă 5-7 ani se
poate introduce un opțional cu titlul „Calculatorul meu” sau cu unul asemănător. De folos pot fi niște
PC-uri/tablete în scopul învățării noțiunilor elementare despre pornirea dispozitivului, despre
accesarea paginilor web etc. Softuri educaționale utile pot fi unele ca acestea două: „Peripețiile lui
Chit” și „Magia Cifrelor”.
Un model de bună practică îl găsim la Teko Kindergarden. Programa Teko respectă curriculumul
românesc pentru educația preșcolarilor; diferă doar nivelul de structurare și implementare. Ei sunt
invitați să vizioneze o prezentare despre istoria calculatoarelor. Aceasta abundă de aplicații cu
întrebări și răspunsuri, de problematizari și de joculețe prin care se poate descoperi informația.
Credem că asemenea activități sunt benefice pentru copii, ei trebuind să dobândească, în timp,
competențe digitale.
Opționalele sunt considerate activități didactice și, prin urmare, este imperios necesar ca ele să
respecte principiile noului curriculum, unul fiind al educaţiei centrate pe copil, iar altul, al
individualizării. Pe deasupra, principiul interculturalității poate fi foarte bine promovat printr-un opțional
cu titlul
„Tradițiile și religiile lumii”. Copiii pot fi învățați cum să își exprime sentimentele de apreciere și de
atașament față de alte popoare. Principiul respectării drepturilor copilului poate fi pus în practică tot
printr-un opțional
Așadar, activitățile opționale se pot încadra ușor în programul zilnic al copiilor. Acestea susțin eficiența
celorlalte activități prin faptul că îi încurajează pe copii să își descopere propriile aptitudini și valori.
Acestea le deschid orizontul spre anumite domenii neregăsite în planul-cadru de învățământ pentru
educția timpurie, îi încurajează să intre în lumea în care trăim pentru a-i cunoaște valorile, respectiv
modelele.
TESTUL NR. 25
Îl așezaseră pe un fotoliu moale și îi puseseră comprese la ochi. Acum se liniştise.
- N-am făcut înadins! spunea bietul Garoffi, plângând și tremurând de teamă. Vreo doi oameni îl
împinseră în cofetărie, strigându-i:
- Cere-i iertare, ştrengarule! Cere-i iertare bietului bătrân! Neastâmpăratule!
În minutul acela două brațe zdravene îl apucară pe Garoffi de umeri și un glas puternic strigă:
- Nu, domnilor! Din moment ce băiatul a avut curajul să își mărturisească greșeala, nimeni nu mai are
dreptul să-l umilească! Se făcu o tăcere generală. Oamenii priveau curioşi.
Era directorul şcolii noastre, care auzise şi văzuse tot ce se petrecuse.
- Acum, zise directorul lui Garoffi, cere-i iertare domnului pentru ce i-ai făcut din greşeală!
Garoffi, plângând cu hohot, îi cere iertare bătrânului, care îi puse mâna pe frunte și îl mângâie cu
blândețe.
Deodată, toți cei de față, au strigat înduioșați către Garoffi:
- Hai, copile! Pleacă liniștit, du-te acasă!
(Edmondo de Amicis – Un bulgăre de zăpadă)
1.
sus:
1.
1.
1. Despărțiți în silabe cuvintele următoare: fotoliu, deodată,
înadins.
2. Rescrieți, din textul dat, un cuvânt monosilabic și unul
plurisilabic.
3. Transcrieți, din textul de mai sus, două cuvinte care
conțin diftong și un cuvânt care conține vocale în hiat.
4. Menționați rolul utilizării cratimei în enunțul: – Cere-i
iertare, ştrengarule!
cuvintelor subliniate: înadins, zdravene, mărturisească.
fiecare dintre cuvintele subliniate în secvența: Cere-i
iertare bietului bătrân!
7. Alcătuiți un enunț în care substantivul bătrân (Cere-i
iertare bietului bătrân!) să aibă funcția sintactică de
complement prepozițional.
8. Rescrieți, din textul dat, o propoziție subordonată și
precizați-i felul.
fragmentului: Din moment ce băiatul a avut curajul să își
mărturisească greșeala, nimeni nu mai are dreptul să-l
umilească!
1.
unei povestiri, aparținând genului epic, incluse în programa de examen.
literar menționat;

1. Pentru domeniul experiențial Estetic și creativ, prezentați o activitate de învățare
etapizată, realizabilă printr-un joc muzical; nivel mijlociu de studiu; sugestie de conținut:
conduită senzorio-motorie.
Dezvoltați subiectul în baza acestor repere: menționarea a trei dintre etapele activității; descrierea lor.
2. Realizați un eseu argumentativ, de 300-600 de cuvinte, cu titlul Activitățile artistice și
cele de îndemânare. Urmăriți aceste aspecte:
 valențele (in)formative și creative ale unei activități specifice în dezvoltarea armonioasă
a preșcolarilor;
 pe fondul unui exemplu dat, precizarea unor mijloace de realizare (trei exemple);
 argumentele personale aduse în susținerea ideilor punctate.
A. 1. fo-to-liu, de-o-da-tă, î-na-dins
2. toți (monosilabic), directorul (plurisilabic)
3. moale, mărturisească (diftong) auzise (hiat)
4. În acest enunț, cratima marchează pronunțarea apropiată a două cuvinte cu valoare
morfologică diferită: verbul ,,cere” și pronumele personal ,,i”.
5. înadins = intenționat, zdravene = puternice, mărturisească = recunoască
6. valoarea morfologică: cere = verb predicativ, bietului = ajdectiv, bătrân = substantiv
comun funcția sintactică: cere = predicat verbal, bietului = atribut adjectival, bătrân =
complement indirect
7. Copilul se temea de bătrân.
8. ,,care îi puse mâna pe frunte” (propoziție subordonată atributivă)
9. Directorul școlii intervine și îi ia apărarea băiatului vinovat, afirmând că acei oameni nu
au dreptul să-l acuze și să-l umilească, pentru că Garoffi și-a mărturisit greșeala și
trebuie apreciat acest lucru. Modul înțelept de a acționa al directorului liniștește
mulțimea furioasă și reabilitează onoarea băiatului.


o evidențierea a două trăsături care fac posibilă
încadrarea povestirii selectate în genul literar menționat;
o indicarea a două valori educative ale povestirii selectate;
indicate;
valori educative ale povestirii selectate.
Ursul păcălit de vulpe

de Ion Creangă
Ion Creangă este considerat unul dintre cei mai valoroși povestitori din literatura noastră, reprezentativ
pentru spiritualitatea ancestrală a poporului român. Ursul păcălit de vulpe este una dintre cele mai
cunoscute povestiri din vasta creație a autorului, care a fascinat multe generații de copii, trezindu-le
curiozitatea și empatia față de ursul suferind.
Povestirea Ursul păcălit de vulpe este o creație a genului epic. Autorul își exprimă în mod indirect
gândurile și sentimentele prin intermediul personajelor și al acțiunii, pe care autorul o direcționează în
vederea evidențierii unei morale ușor de înțeles chiar și de cei mai mici copii. Numărul personajelor
este mic: ursul, vulpea și țăranul. Acțiunea este restrânsă, cu un subiect unic, trăsături specifice
povestirii.
Valoarea educativă a acestei povestiri reiese din morala pe care o conține: nu este bine să te încrezi
în oamenii pe care nu îi cunoști. Preșcolarii, fiind cei mai vulnerabili, au nevoie să înțeleagă prin
exemple specifice puterii lor de înțelegere, cum este și acesta, că pot fi în pericol dacă dau atenție
persoanelor necunoscute, ce ar putea avea intenții rele. Un alt aspect educativ foarte important care
se desprinde din această povestire are legătură cu două trăsături negative de caracter: lăcomia și
viclenia. Dacă ursul nu și-ar fi dorit pește mult și ar fi mers să vâneze ca de obicei, nu ar mai fi fost în
postura de victimă, dând satisfacție vulpei viclene. De asemenea, dacă vulpea nu s-ar fi lăcomit să
păstreze toți peștii pentru ea și i-ar fi împărțit cu ursul, mai ales că nu făcuse un efort special pentru a-i
obține, nu ar fi pierdut un potențial prieten.
Cadrul didactic poate alege modalitatea de prezentare a acestei povestiri, în funcție de așteptările
copiilor din ocazia respectivă: fie în lectura educatoarei, fie prin prezentarea unui videoclip
reprezentativ, după care va fixa în mintea preșcolarilor morala povestirii. În următoarele ocazii se
poate insista pe acest text prin exerciții de limbă și comunicare cum ar fi despărțirea cuvintelor în
silabe, repovestirea textului, lectura după imagini, formularea unor scurte propoziții și exprimarea unor
opinii personale, toate pornind de la întâmplarea prezentată.
Pentru a întipări și mai bine în mintea copiilor această povestire, considerăm că este potrivit ca și
activitățile specifice celorlalte domenii de învățare din zilele respective să aibă la bază elemente care
fac parte din această povestire, asigurându-se astfel o învățare integrată. De exemplu, în activitățile
matematice se pot folosi peștișori ca material didactic. La activitățile artistice se pot confecționa
peștișori din materiale reciclate, aducând astfel în atenția copiilor importanța protejării naturii și
necesitatea existenței unui mediu sănătos și curat în care să trăiască animalele, în special râurile și
pădurile, acestea fiind locurile în care s-a desfășurat acțiunea povestirii.
În concluzie, povestirea Ursul păcălit de vulpe reprezintă o valoroasă resursă pentru activitatea
educativă din învățământul preșcolar datorită puterii ei de a-i captiva pe copii, moralei care vizează
aspecte din viața lor (consecințele lăcomiei și a încrederii acordate persoanelor străine), dar și
multiplelor posibilități pe care le deschide pentru a aduce în atenția copiilor informații din alte domenii,
cum ar fi căutarea explicației științifice pentru întrebarea: De ce nu are ursul coadă?

1. Pentru domeniul experiențial Estetic și creativ, prezentați o activitate de învățare
etapizată, realizabilă printr-un joc muzical; nivel mijlociu de studiu; sugestie de conținut:
conduită senzorio-motorie. Dezvoltați subiectul în baza acestor repere: menționarea a
trei dintre etapele activității; descrierea lor.
Jocul muzical se definește singur. Practica ne confirmă că este cea mai îndrăgită și așteptată
activitate în orice zi din perioada educației timpurii. Și nu doar atunci. Psihopedagogic și didactic
vorbind, jocul muzical animă atmosfera instantaneu și antrenează copiii în vederea exersării abilităților
psihomotrice, al comunicării expresive inclusiv cu ajutorul euritmiei. Înaintea jocului, prezentăm cadrul
în care îi găsim locul în dublu scop: instructiv-formativ și distractiv. Așa întregim imaginea în care îl
întrezărim în folosul copiilor a căror dezvoltare armonioasă reclamă o bună conduită senzorio-motorie.
Cadrul este creat de curriculumul pentru educația timpurie, completat firesc de didactica jocurilor.
Aceasta abundă de sugestii metodologice demne de luat în seamă.
Ne stabilim reperele în baza primelor două domenii de dezvoltare a copilului, cuprinse în curriculumul i
nvocat anterior. Din ambele reținem numai subdomeniile ce privesc potențialul fizic și cel afectiv. Iar
din sferele acestora reținem dimensiunile despre conduita senzorio-motorie necesară pentru
orientarea mișcării și expresivitatea emoțională. Puse corespunzător în lumină, dimensiunile
generează multiple situații de învățare la finalul cărora copilul își poate coordona mișcările în funcție
de semnale sonore, ritm, cadență, pauză, melodii, respectiv identifică și exprimă emoții determinate de
piese muzicale.
Jocul va decurge astfel: partea introductivă constă într-un dans liber pe ritmuri alerte. E momentul de
spargere a gheții. Dansul copiilor se oprește și se reia la anumite semnale sonore, provocate de
educatoare cu jucării muzicale. Semnalele sunt sunete din natură, ușor de corelat cu sunetele limbii
române. Astfel se verifică inclusiv capacitatea copiilor de a reacționa la stimuli auditivi și de a
recepționa la mesajele orale.
După această secvență, educatoarea anunță numele următorului joc, obiectivele, etapele și regulile
lui, dar și sarcinile împărțite echitabil în microgrupuri. Printr-un dialog vioi, aceasta află dacă toți copiii
au înțeles ceea ce tocmai a transmis și dacă mai este nevoie de clarificări. Partea amplă a jocului
muzical începe în sectorul Arte. Aici, preșcolarii sunt organizați în cinci grupuri mici. În fiecare grup
există un lider ce preia tonul de la educatoare pentru a-l da mai departe colegilor săi. Fiecărui grup îi e
destinată o melodie având un ritm aparte. Copiii trebuie să fie atenți la indicațiile educatoarei, date
rapid prin gesturi ample și semnale sonore scurte. Acțiunile vizate constau în seria de dansuri
executate succesiv de grupuri. De pildă, când primul grup își încheie numărul, al doilea grup preia
tonul de la liderul celui dintâi. Membrii trebuie să se sincronizeze cu ritmul cadențat al muzicii, dar și
între ei, negreșit. La fel se întâmplă și cu celelalte trei grupuri. Evident că ritmurile ascultate sunt
armonioase, fapt care încurajează coeziunea. Dansând, copiii devin un tot unitar ce comunică
expresiv cu ajutorul limbajului corporal. Între timp, educatoarea le urmărește mișcările (fine și
grosiere), modul în care se orientează în spațiu și expresiile lor faciale. Altfel spus, ei devin un întreg
armonizat așa cum melodia reprezintă un întreg dătător de armonie.
Jocul se complică atunci când micuților li se cere să îmbine ritmurile melodiilor pe care au dansat. Mai
precis, ei au de luat ritmurile pe care le consideră potrivite pentru a crea un dans nou, colectiv. Cerința
este precedată de alta, în care se solicită atenția tuturor pentru ascultarea integrală a celor cinci
melodii. În opinia noastră, nu este un lucru oarecare efectuarea acestui procedeu cu elemente de
dificultate, în condițiile în care euritmia este suficient de greu de adus la nivelul inteligibil al unor copii
de 4 – 5 ani. Însă nu este imposibil, căci în orice sală de grupă există subiecți ce denotă inteligență
muzicală. Scoși în evidență, ei reprezintă modele pentru colegi în următoarele sensuri: sincronizarea
corporală pe linii melodice și cu restul grupului, realizarea mișcărilor sugerate de text („purtătoare” de
semnificații) și receptivitatea la cântarea instrumentală.
În partea finală, toți copiii sunt rugați să se așeze, în cerc, pe covoraș. Aici, educatoarea îi provoacă la
dialog. Acesta este despre felurile în care s-au simțit dansând în fiecare secvență a activității și despre
emoțiile cu care vor pleca acasă, retrăind jocul. Se urmărește punerea fiecărui ritm în corespondență
cu o emoție. De exemplu, un copil care face pași grei de dans, călcând apăsat, în vreme ce ascultă un
ritm alert poate experimenta furia, iar un altul, tristețea (cu cât este mai mic segmentul de vârstă vizat,
cu atât e mai dificil de corelat limbajul muzical cu limbajul emoțiilor). Opinăm că este acesta un
deziderat tangibil dacă favorizăm constant manifestarea liberă a copiilor pe acorduri muzicale, bogate
în forme de exprimare artistică, și dacă propunem diferite dansuri cu mişcări repetate pe audiţii simple.
Ca atare, se respectă principiul învăţării active.
Cu titlu concluziv, menționăm câteva idei ce pot sta la baza altui joc menit să stimuleze psihomotric și
socio-afectiv un copil. Ne arătăm încrezători în puterea educației muzicale asupra copiilor, îndeosebi
la vârsta la care ei debordează de energie și de bucurie. Comportamentul acestora psihomotric,
format în cadrul proceselor psihice senzoriale, determină, implicit, șlefuirea comportamentului social.
Iar acesta din urmă știm că e (in)direct influențat de universul lăuntric – al emoțiilor, revărsate cu
preponderență în arte, muzica fiind una dintre ele.
2. Realizați un eseu argumentativ, de 300-600 de cuvinte, cu titlul Activitățile artistice și
cele de îndemânare. Urmăriți aceste aspecte:
 valențele (in)formative și creative ale unei activități specifice în dezvoltarea armonioasă
a preșcolarilor;
 pe fondul unui exemplu dat, precizarea unor mijloace de realizare (trei exemple);
 argumentele personale aduse în susținerea ideilor punctate.
Potrivit noului curriculum, în cadrul activităților tematice (AT) sunt specificate și activitățile artistice și
de îndemanare. Abordarea integrată își are originea în procesul de globalizare, fiind asociată cu
expresii sugestive: „educație pentru toți” și „educație pe tot parcursul vieții”. Prima expresie a fost
adoptată la o conferință din Thailanda în 1990, iar a doua la conferința din Gagim în 2007. Cele două
expresii sugerează faptul că educația îi vizează pe toți oamenii și nu se oprește doar la instituția
grădiniței, a școlii, a universității sau a bibliotecii, ci se extinde pe mai multe paliere, cuprinzând toate
domeniile umane.
Copilul are 4 tipuri de predispoziții native: intelectuale, morale, artistice și fizice. Dezvoltarea
armonioasă a preșcolarului presupune atingerea tuturor acestor predispoziții. Predispoziția este o
abilitate înnăscută, este premisa dezvoltării talentelor de mai târziu. Un copil se naște cu o anumită
predispoziție și o dezvoltă pe parcurs. Bineînțeles că el trebuie să interacționeze cu toate domeniile de
dezvoltare pentru a putea fi observat de educatoare pentru a putea fi analizat. La rândul său, treptat,
copilul află ce îl pasionează și ce ramură i se potrivește.
Fiecare copil s-a născut cu o anumită predispoziție artistică, mai mult sau mai puțin dezvoltată, care
corespunde unui gen de artă, putând fi descoperită/dezvoltată în domeniile literar-artistic, artistico-
plastic, muzical, coregrafic și teatral. Ultimul le cuprinde pe primele și reprezintă o atracție în special în
preșcolaritate, când jocul este activitatea dominantă, iar teatrul înseamnă joc, prin definiție. Pe lângă
aceste aptitudini sunt și cele din domenii neartistice, dar aferente artisticului: predispoziția pentru
construirea de figuri și mașini din elemente prefabricate.
Activitățile artistice se pot defășura prin mijloacele regăsite în curriculum: desen, pictură, modelaj,
activități practice și gospodărești. Toate acestea sunt numite mijloace de realizare ale activităților
artistice.
În cadrul domeniului Estetic și creativ putem folosi ca mijloc de realizare pictura; de exemplu, în
centrul Arte, pictura pe sticlă, modelaje din plastilină (mărțișoare, broșe pentru mame). Vedem cum
domeniile se îmbină între ele. În curtea grădiniței se poate amenaja o seră unde copii desfășura
activități gospodărești. Ei învață cum se plantează semințele, cum trebuie îngrijită o plantă sau cum se
altoiește un pom. Aceste lucruri le vor fi utile în viață, mai ales celor din orașe care nu au acces la o
grădină.
Din punctul nostru de vedere, arta este o activitate prin care se răspândește bucuria în jurul celor care
o practică. Copiii au această înclinație spre artă, știind că implică joaca și imaginația. Arta este un
instrument util de a învăța să fim mai buni și mai darnici unii cu ceilalți, ne dezvoltă acea sensibilitate
de care, de foarte multe ori, avem nevoie și pe care copiii trebuie să o cultive de timpuriu. Vârsta
aceasta este crucială și trebuie să investim cât mai multe resurse în dezvoltarea copiilor dacă ne
dorim bunăstare în societate. Arta sensibilizează, oferă îndemânare și soluții practice pentru activitățile
de zi cu zi. Arta presupune și ingeniozitate, iar copiii dau dovadă cel mai mult de acest lucru.
În concluzie, activitățile artistice sunt de un real folos în programul grădiniței. Prin artă, copiii ajung să
cunoască noi valențe ale lumii și să se bucure de ceea ce este în jurul lor. Ei trebuie să afle traseul
înspre a cunoaște și a înțelege arta și formele ei, dar să o și practice ca formă de exteriorizare a
stărilor interioare.

Rezolvari Teste Def

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rezolvari Teste Def

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

25 DE TESTE REZOLVATE

A. Limba română (30 puncte)

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

B. Redactați un eseu, de 300 – 600 de cuvinte, în care să prezentați valorile educative a

Amintiri din copilărie

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

SUBIECTUL I (60 de puncte)

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

B. Redactați un eseu, de 300-600 de cuvinte, în care să prezentați valențele

Balada unui greier mic

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

B. Redactați un eseu, de 300 – 600 de cuvinte, în care să prezentați valorile

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

B. Redactați un eseu, de 300 – 600 de cuvinte, în care să prezentați valorile

Făt-Frumos din lacrimă

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

B. Redactați un eseu, de 300 – 600 de cuvinte, în care să prezentați valorile educative a

Fata babei și fata moșneagului

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

B. Redactați un eseu, de 300 – 600 de cuvinte, în care să prezentați valorile

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

B. Redactați un eseu, de 300 – 600 de cuvinte, în care să prezentați valorile

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

B. Redactați un eseu, de 300 – 600 de cuvinte, în care să prezentați valorile

Povestea lui Harap-Alb

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

B. Redactați un eseu, de 300 – 600 de cuvinte, în care să prezentați valorile

Jack și vrejul de fasole

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

Moș Ion Roată și Unirea

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

SUBIECTUL al II-lea (30 de

SUBIECTUL I (60 de puncte)

B. Redactați un eseu, de 300 – 600 de cuvinte, în care să prezentați valorile

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

B. Redactați un eseu, de 300 – 600 de cuvinte, în care să prezentați valorile educative a

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

B. Redactați un eseu, de 300 – 600 de cuvinte, în care să prezentați valorile

Prâslea cel voinic și merele de aur

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

1. Prezentaţi etapele unei activităţi de învățare, în cadrul domeniului experiențial Om și

B. Redactați un eseu, de 300 – 600 de cuvinte, în care să prezentați valorile educative a

Punguța cu doi bani

B. Redactați un eseu, de 300 – 600 de cuvinte, în care să prezentați valorile

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

B. Redactați un eseu, de 300-600 de cuvinte, în care să prezentați valențele

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)