UNIVERSITATEA “PETRU MAIOR” DE STIINTE ECONOMICE,

JURIDICE SI ADMINISTRATIVE

ABANDON MATERNAL

MANAGEMENT SOCIAL
Studenta : TANALT IOANA LAVINIA

1
 ABANDON MATERNAL

1. DESCRIEREA FENOMENULUI (ISTORIC)

Din 1989 si până în prezent, rata abandonului maternal nu a cunoscut o

scădere, ci, dimpotrivă a crescut în ciuda liberalizării avortului şi a măsurilor luate de
Guvernele care s-au succedat după Revoluţie.
Fenomen cu cauze multiple , de o complexitate ce atinge punctele sensibile ale
unei ţări care de-abia a aderat la Uniunea Europeană, abandonul maternal reclamă cu
stringenţă măsuri de combatere şi prevenire
Abandonarea copiilor (la naştere) reprezintă o modalitate rudimentară de
gestionare a naşterilor nedorite sau neacceptate din cauze culturale sau/şi
economice. Prezenţa sau persistenţa lor în societăţile moderne este generată de
absenţa unor servicii, de funcţionare a unor instituţii sau de absenţa culturii utilizării
lor.

În România, ca şi în alte culturi, au existat dintotdeauna copii abandonaţi, fără

ca acest fapt să ia vreodată o amploare, în timp şi spaţiu, prin care ar deveni tradiţie
sau ar defini o trăsătură culturală a poporului român.
După căderea comunismului, în anii ’90-’91 s-a sperat la o scădere “naturală”
a fenomenului de abandon, ca urmare a liberalizării avorturilor şi a accesului liber la
contraceptive. Dar acest lucru nu s-a întâmplat. În anii scurşi după 1989 abandonul a
căpătat determinări din ce în ce mai complexe care au făcut dificilă găsirea soluţiilor
pentru scăderea numărului de copii abandonaţi.
Paralel a avut loc o criza de valoare şi sărăcirea profundă a unor categorii
largi de populaţie.
În acelaşi timp, noile politici sociale dezvoltate faţă de copiii în dificultate, au
purtat amprenta vechilor mentalităţi care erau ataşate valorilor instituţionale de

2
protecţie, dezvoltate în afară şi cu ignorarea importanţei familiei şi a satisfacerii
nevoilor copilului.

Copiii abandonaţi în spitale staţionau mult timp în aceste instituţii. Plecarea lor
prin instituirea unei măsuri de protecţie dura de la câteva luni la 4-5 ani. Dezvoltarea
lor normală era periclitată nu numai de îmbolnăviri, dar mai ales de ignorarea
nevoilor lor de dezvoltare. Luarea tardivă a măsurilor de protecţie se “justifica”
conjunctural în diferitele momente politice. La început, în spitale se considera că nu
există personal calificat desemnat să rezolve aceste probleme iar personalul medical
era limitat în posibilităţile sale de intervenţie.

După 1989 s-au desfiinţat multe leagăne de dimensiuni foarte mari.

Amploarea abandonului fiind aceeaşi, copiii rămâneau în continuare mult timp în
maternităţi şi spitale de pediatrie pentru că nu aveau unde să plece. Ulterior,
închiderea leagănelor a provocat aceleaşi blocaje chiar şi în condiţiile dezvoltării
formelor alternative de protecţie (asistenţi maternali, centre maternale) pentru că
acestea nu puteau acoperi nevoile. Blocajele sunt perpetue pentru că ieşirile din
sistemul de protecţie sunt puţine. Copiii rămân la asistenţii maternali perioade
comparabile cu cele petrecute în centrele de plasament. Deci pentru noi cazuri trebuie
create noi locuri (noi asistenţi maternali).

În prezent abandonul copiilor sub 5 ani continuă să fie o realitate dură pentru
România, care a fost prea puţin influenţată de reformele implementate în domeniul
protecţiei copilului, după 1989. În anii 2003 şi 2004, abandonul copiilor s-a
manifestat pe aceleaşi coordonate ca acum 10, 20, 30 de ani. Reformele implementate
după 1990 urmate de crearea a numeroaselor structuri instituţionale şi servicii în
domeniul protecţiei copilului au evoluat paralel cu fenomenul abandonării copiilor, de
vreme ce maternităţile şi spitalele de pediatrie continuă să fie “gazdele predilecte” ale
acestora.
Pentru anii de referinţă 2003 şi 2004 s-a constatat că aproape 4000 de copii
nou-născuţi sunt abandonaţi (în fiecare din aceşti ani) în maternităţi, la care se adaugă
peste 5000 de copii, abandonaţi (anual) în spitale/secţii de pediatrie. În spitalele şi
secţiile de pediatrie rata abandonului exprimă numărul de copii abandonaţi la 100 de
internări şi a fost de 1,5% în 2003 şi de 1,4% (2,1%) în 2004.

3
 Faptul că nu există indicatori ai fenomenului de abandon maternal, impune
măsuri de urgenţă pentru cunoşterea manifestărilor complexe ale fenomenului, de aici
derivând măsurile necesare în vederea combaterii abandonului maternal.

2. CAUZELE SI EFECTELE FENOMENULUI

CAUZELE FENOMENULUI

Cauzele care au dus creşterea ratei de abandon maternal sunt:

• Sărăcia
• Nivelul scăzut de educaţie
• Lipsa locuinţei sau condiţii improprii de locuit
• Neutilizarea măsurilor contraceptive şi de planning familial, fie din
necunoştinţă, dar de cele mai multe ori ignoranţă
• Lipsa educaţiei sexuale
• Lipsa sprijinului partenerului sau a familiei, relaţia cu partenerul în cazul
uniunilor consensuale
• Problemele de sănătate ale copilului (malformaţii congenitale, distrofic)
• Starea de sănătate a mamei (boli psihice, infecţie HIV, TBC)

Nou -născu ţii şi

copiii abandona ţi în
maternită ţi şi
sec ţii de pediatrie

Gr
4
EFECTELE FENOMENULUI

Cronicizându-se deja prin lipsa măsurilor concrete de prevenire şi combatere,

problema are efecte de lungă durată, cu consecinţe nu numai asupra grupurilor direct
afectate ci asupra tuturor membrilor societăţii:
• Creşterea numărului de copii ai străzii,
• Creşterea delincvenţei juvenile,
• Creşterea numărului de consumatori de droguri.

Efectele acestui fenomen pe termen scurt implică cheltuieli materiale şi umane pentru
instituţionalizare, dar mai ales cele pe termen lung. După împlinirea vârstei de 18 ani,
aceşti copii se vor găsi în imposibilitatea de a îşi asigura existenţa şi vor încerca să
supravieţuiască apelând la activităţi ilegale (consecinţele traumei pe care o poartă).

Problema nu este o noutate în România, aceasta existând din perioada

regimului comunist. Cu toate că au fost realizate mari progrese în domeniul protecţiei
drepturilor, prin crearea unor noi structuri instituţionale centrale şi locale, dezvoltarea
de servicii pentru copii şi familii în dificultate şi pentru prevenirea situaţiilor de risc,
România continuă să se confrunte cu problema abandonului copiilor, apărută şi
acutizată cu mult înainte de 1990.

Reformele, mai mult sau mai puţin reuşite, în sistemul de protecţie socială şi
de asistenţă medicală, în general, şi de protecţie a copilului, în special, nu au acţionat
predilect în aceasta zonă, lăsând fenomenul să devină mai amplu şi mai complex.

Consimţământul, toleranţa şi indiferenţa faţă de acest fenomen ale instituţiilor

sau ale profesioniştilor care au responsabilităţi directe în protecţia copilului pot fi
elemente determinante.

Persistenţa acestui fenomen în toate determinările sale, care afectează

direct şi pe termen lung şansele copiilor la o dezvoltare normală, reclamă
cunoaşterea amplorii lui în vederea diminuării acestuia.

3. LEGISLATIE - (puncte tari si puncte slabe )

5
 STATUS -QUO ST
ACTUAL M
Ordonan ţei de
urgen ţă 26/1997:
nev
protec ţia diferitelor categorii situ
de copii
În urma analizei fenomenului neglija
de abandon maternal,ţi,abandona
am constatat că există încă ţi
ma
lacune legislative de importanţă majoră.
- temporar sau definitiv -
Anul 1997 poate fi considerat o piatră de hotar în privinţa protecţiei drepturilor
subîndenumirea
copilului prin intrarea vigoare a Ordonanţei generică
de urgenţă 26/1997, de care
reglementează în principal protecţia diferitelor categorii de copii neglijaţi,
copii
abandonaţi - temporar afla - ţi
sau definitiv în dificultate
sub denumirea . în
generică de copii aflaţi
dificultate. Acest act normativ evită sintagma copil abandonat din cauza unei alte legi
(Legea 47/1993), în vigoare la aceea dată, lege care urmăreşte clarificarea situaţiei
Legea nr.272/2004
juridice a copilului abandonat de părinţi în instituţii. Conform prevederilor acestei
legi, se putea atribui copilului abandonat statutul de abandonat de o instanţă
protec ţia şi promovarea
judecătorească pe baza unor criterii şi condiţii definite, pentru ca acesta să poată uni
beneficia de unele măsuri de protecţie cum ar fi plasamentul familial şi adopţia. După
intrarea în vigoare a legii mai sus menţionate, mulţi profesionişti din sistemul de aba
drepturilor copilului
protecţie al copilului au considerat că pot fi numiţi abandonaţi numai copiii declaraţi
juridic abandonaţi, pentru ceilalţi copii abandonaţi recomandând o noţiune mai puţin
savantă, aceea de părăsit.

Ordinul nr 275/2005 :
Perspectiva din care se conferă actualmente, copilului atributul de abandonat
sau părăsit – este aceea a mamei/părintelui. Această perspectivă ignoră şi lasă
Ela
nesancţionate juridic şi moral practicile de menţinere în stare de perfectă abandonare
coordonarea activită ţilor de
(vreme îndelungată şi la vârste extrem de importante) a copiilor în unităţi sanitare
reg
unde dezvoltarea normală a copilului este profund periclitată pentru că nu îi sunt
prevenire a abandonului
satisfăcute nevoile fundamentale. în res
unită
Legea nr.272/2004 ţile
privind sanitare
protecţia şi promovarea care au
drepturilor copiluluiîn me
stabileşte obligaţiile autorităţilor administraţiei locale în garantarea şi promovarea
structură sec ţii de nou -
caz
născu ţi şi/sau de pediatrie 6 .
drepturilor copilului. Aceasta utilizează noţiunile de copil părăsit, găsit dar şi
abandonat de mamă, strict din aceeaşi perspectivă şi fără ca să le definească.

Alt act legislativ care reglementează abandonul maternal este ordinul nr

275/2005, privind coordonarea activităţilor de prevenire a abandonului în unităţile
sanitare care au în structură secţii de nou-născuţi şi/sau de pediatrie. Acesta
reglementează activitatea asistenţilor sociali din cadrul acestor secţii, care vor urmări
ducerea la îndeplinire a tuturor măsurilor privind eliminarea oricărui risc de abandon
al copilului în unităţile sanitare. Totusi, din unitatile sanitare, mai putin de 45 %
au asistent social.
Legislaţia actuală privind protecţia copilului nu este explicită în privinţa
modului în care ar trebui să se acţioneze pentru prevenirea abandonului în
unităţi de tip medical . Legislaţia nu cuprinde responsabilităţi pentru instituţie în
ceea ce priveşte practicile de "îngrijire a mamei şi copilului. Abandonul copiilor
imediat după naştere, sau a celui din spitale pediatrice, se datorează şi faptului că
mamele nu cunosc procedurile prin care copiii lor pot ajunge în serviciile oferite de
direcţia pentru protecţia copilului.

In ultima perioada, s-a incercat modificarea anumitor aspecte,si anume

• Adaptarea legislaţiei la nevoile persoanelor aflate în situaţie de risc de

abandon maternal,
• Stabilirea unei accepţiuni unitare asupra termenilor de abandon şi copil
abandonat,
• Elaborarea unei legi cu următoarele prevederi:
 Obligarea maternităţilor să se implice în prevenirea abandonului şi
astfel să se responsabilizeze unităţile spitaliceşti astfel încît DJPDC-
urile să poată să acţioneze în conformitate cu legislaţia,
 Sancţionarea unităţilor spitaliceşti-secţiile pediatrie şi maternitate, care
nu au angajat un asistent social, conform prevederilor legislaţiei în
vigoare,
 Reglementarea sarcinilor personalului medical, cu privire la
responsabilităţile în cazul nou-născuţilor şi copiilor până în 5 ani
abandonaţi (evidenţa evoluţiei stării de sănătate a acestora şi acordarea
îngrijirilor medicale),
 Crearea obligatorie de rooming-in în maternităţi.

4. POLITICI IN DOMENIU

7
 În vederea îmbunătaţirii actualului sistem de protecţie socială din România şi a
minimalizării ratei abandonului maternal , Guvernul României a pomovat următoarele
măsuri :

- Redimensionarea măsurilor de protecţie socială pasivă /ajutor financiar pentru

familiile cu nevoi speciale şi dinamizarea măsurilor active de solidaritate familială;
Reducerea disparităţilor faţă de accesul la resursele dezvoltării existente între
familiile din mediul urban şi cele din mediul rural;
- Redimensionarea cadrului legal şi instituţional privind protecţia maternităţii,
creşterea natalităţii şi reducerea abandonului de copii;
- Reducerea fenomenului violenţei în familie, creşterea gradului de educaţie şi
securitate familială;
- Sporirea participării active a societăţii civile şi dezvoltarea durabilă a parteneriatului
în beneficiul dezvoltării şi protecţiei familiei.
O importanta aparte are promovarea programului de reducerea a abandonului
de copii şi sporirea natalităţii având în vedere :
– acordarea unei indemnizaţii lunare pentru creşterea copiilor până la 2(3) ani
femeilor neasigurate în sistemul asigurărilor sociale pentru fiecare din primii trei
copii;
– acordarea unei indemnizaţii lunare pentru creşterea copilului până la 2(3) ani,
persoanelor asigurate care îşi reiau activitatea în acest interval de timp.

5. ANALIZA SI DIAGNOZA

Conform unui studiu realizat de Ministerul Sanatatii si UNICEF in 150 de

unitati medicale, specialistii au estimat, pentru 2004, ca aproximativ 4000 de nou-
nascuti au fost abandaonati imediat dupa nastere, reprezentand 1,8% din totalul
acestora.In spitale si sectiile de pediatrie rata abandonului (numarul de copii
abandonati la 100 de internari) a fost de 1,5% in 2003 si de 1,4% in 2004, estimand un
numar de 5000 de copii pe an.

Profilul mamei care-si paraseste copilul

Analiza caracteristicilor mamelor care si-au abandonat copiii a aratat ca

28% aveau sub 20 de ani la nasterea copilului, 42,2% erau analfabete si 27% cu
scoala generala neterminata. Nivelul socio-economic foarte scazut caracterizeaza
aproape 80% din mame, iar 85% din acestea au venituri nesigure.

De regula, aceste femei nu sint casatorite, studiul relevind un procent de 67%.

Pe de alta parte, multe mame sint parasite de parteneri cind acestia afla de sarcina
sau in preajma nasterii copilului.

O astfel de „mama” este angajata doar in 5,8% din cazuri. 3,8% din ele sint
eleve sau studente, iar 90,4% - casnice sau fara ocupatie. De remarcat ca doar 34%
din copiii abandonati au fost recunoscuti de catre tatii lor.

8
 De multe ori consecinţă a sărăciei sau bolilor, abandonarea bebeluşilor persistă
în Europa, potrivit raportului Consiliului Europei, care constată revenirea la practica
locurilor publice special amenajate în care poate fi abandonat un nou-născut.
În Ucraina, abandonul se explică prin presiunile familiale asupra mamelor.
Există şi cazuri de mame care au virusul HIV şi care renunţă la bebeluşul care ar
putea avea la rândul său virusul, cazuri de acest gen înregistrându-se mai ales în
Rusia, în Ucraina sau Georgia.
Dacă nou-născuţii abandonaţi sunt deseori găsiţi în pubele sau locuri publice,
alţii, mai puţini la număr, sunt abandonaţi într-o structură specială, reminiscenţă a
"turnurilor pentru bebeluşi" sau "turnurilor abandonului" larg răspândite Evul Mediu.
"Asistăm la revenirea constroversată a acestor turnuri cu bebeluşi", a declarat
parlamentarul britanic Michael Hanckok, autorul raportului.
În Germania, Elveţia, Austria, Ungaria, Slovacia, Belgia, Italia, "cutii pentru
bebeluşi" au fost instalate în ultimii ani. Accesibile din exterior, acolo se poate
abandona anonim un copil, care apoi va fi încredinţat unor asistenţi maternali, în
aşteptarea unei adopţii. Înregistrat imediat, chiar dacă mama sa dispune de un termen
pentru a-l prelua din nou, dacă vrea, bebeluşul primeşte un nume şi un prenume.
"Cutia pentru bebeluşi" provoacă o controversă: în multe ţări abandonul la
întâmplare este considerat o infracţiune şi acest sistem este perceput deci ca "o
incitare la comiterea unei infracţiuni".
Susţinătorii sistemului prezintă însă argumente etice: lupta împotriva
avortului, prevenirea abaondonurilor la întâmplare, a infanticidelor şi lipsei de
îngrijire. "Este un rău mai mic, pentru că viaţa copilului nu este pusă în pericol şi
poate fi adoptat", a rezumat parlamentarul francez Andre Schneider.
Aceleaşi argumente sunt prezentate în favoarea naşterii anonime, puţin
răspândită, cu excepţia Franţei, care înregistrează circa 500 de astfel de naşteri pe an.
"Lipsa de bebeluşi pentru adopţie este un factor care agravează practica abandonului
anonim", potrivit Adunării parlamentare a Consiliului Europei.

6. CONCLUZII SI PROPUNERI

Prin reducerea numărului de copiii abandonaţi în maternităţi şi secţii de

pediatrie, o parte din fondurile publice pot fi direcţionate pentru rezolvarea cazurilor
existente într-un timp scurt şi crearea posibilităţii de a motiva personalul specializat
din cadrul serviciilor publice de asistenţă socială prin diferite recompense.

Prin implicarea sectorului non-guvernamental se pot oferi servicii de o calitate

mult mai bună, se obţine o capacitate de informare mai mare şi se pot atrage noi
fonduri.

Competitivitatea în sectorul ONG.

Lupta pentru atragerea de noi fonduri va genera o competiţie între organizaţiile care
doresc să se implice.

Creşterea accesului la asistenţă primară, de sănătate şi de educaţie a categoriilor

marginale de populaţie.

9
Se impune astfel recomandarea în ceea ce priveşte susţinerea serviciilor comunitare
care îşi pot converge rezultatele către sprijinirea menţinerii copilului în mediul său
familial.

Recomandări: promovarea programelor de planning familial, îmbunătăţirea

serviciilor din maternităţi şi secţiile de pediatrie, creşterea competenţelor
profesioniştilor implicaţi în diferite niveluri de decizie, campanii de mediatizare la
nivel naţional privind amploarea acestui fenomen pentru sensibilizarea opiniei publice
şi pentru a trezi interesul atât din partea actorilor cu putere mare de decizie cît şi din
partea cetăţenilor.

Comunicarea cu persoanele aflate în situaţia de risc reprezintă una din primele

acţiuni prin care se poate aprecia riscul şi se pot lua primele măsuri .
Soluţiile survin dezvoltării următoarelor domenii :
- educaţie sanitară , sexuală şi contraceptivă în licee , promovarea imaginii
femeii şi a mamei ; prevenirea sarcinilor nedorite ;
- dezvoltarea serviciului de asistenţă socială ;
- monitorizarea sarcinilor din punct de vedere medical , cu aprecierea din timp,
a riscului social ; dezvoltarea unor activitaţi care să favorizeze ataşamentul
mamă – copil ;
- modificarea / adaptarea legislaţiei la nevoile şi la dificultăţile cu care se
confruntă societatea romanească .

Pentru a diminua fenomenul de abandon maternal trebuie trezit interesul

tuturor factorilor sociali implicaţi în soluţionarea acestui fenomen si anume :

1. Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei (MMSSF)

2. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie (ANPCA)
3. Ministerul Sănătăţii
4. Ministerul de Interne
5. Serviciile Publice Specializate pentru Protecţia Copilului şi Adopţie
(SPSCA)
6. Consiliile locale/primăriile
7. Organizaţiile Internaţionale (UNICEF, UNESCO, Fundaţia Internaţională
pentru Copii si Familie)
8. ONG-uri
9. Biserica
10. Beneficiarii (familii şi mame aflate în situaţia de risc de abandon maternal)
şi comunitatea

10
 Am nevoie de tine mai mult ca oricand si de
cuvintele tale cu glas de mamica " TE IUBESC"

11
 BIBLIOGRAFIE

1. Fern K. Greenwell, Raportul USAID Reforma bunăstării copilului în România:

abandon şi dezinstituţionalizare, 1987-2000
2.Mihaela Lambru, Influenţarea politicilor publice- Ghid practic pentru
organizaţiile neguvernamentale, Bucureşti, 2005
3. Mihaela Lambru, Ioan Mărginean, Parteneriatul public-privat în furnizarea de
servicii sociale, Bucureşti, 2004
4. Studiul UNICEF Situaţia abandonului copiilor în România, 2005
5. Programul de Guvernare - Politica de protecţie socială (cap 7 )
6.Internet www.google.ro

12