Rolul farmacistului în educația sanitară

Rolul farmacistului in farmacia cu circuit deschis este de consiliere a pacientului in afectiuni

usoare care nu necesita consult medical si de indrumare catre medic/spital atunci cind gravitatea
situatiei o impune, de consiliere cu privire la modul de administrare a medicatiei recomandata de catre
medic, de avertizare asupra reactiilor adverse care pot aparea si a efectelor secundare (de exemplu
disconfort gastric/ulcer gasto-intestinal in cazul administrarii de AINS, mai ales la aministrare cronica sau
la pacientii cu risc, intoleranta la anumite substante, posibile efecte teratogene la administrarea
anumitor medicamente la gravide, in special in primul trimestru de sarcina), de informare asupra unor
asocieri de medicamente sau alimente care ar putea scade eficacitatea medicatiei (de exemplu
administrarea concomitenta a anticonceptionalelor orale cu tetraciclinele, vitamina C, asocierea
tetraciclinelor cu lactate sau saruri de Ca2+, Al3+, Fe2+, Bi3+, Mg2+ – antiacide orale), de avertizare
asupra unor asocieri contraindicate sau care se fac cu precautii (de ex asocierea AINS la pacientii in
tratament cu anticoagulante orale, sau la pacienti cu astm bronsic cu/fara componenta alergica,
asocierea medicamentelor betablocante (neselective tip propranolol) la pacienti in tratament cu
hipoglicemiante, sau si selective la persoane in tratament cu medicamente antiastmatice sau
antidepresive (in cazul antidepresivelor, doar pentru betablocantele lipofile), utilizarea bauturilor sau
medicamentelor OTC care contin cafeina la bolnavi de guta).
Are rolul de a informa bolnavul sau apartinatorul acestuia, atunci cind este necesar, despre
administrarea cu precautie a anumitor grupe de medicamente (de ex chinolone si tetracicline
administrate la copii pina la pubertate). Atunci cand este cazul, pentru binele pacientului farmacistul
trebuie sa ia legatura cu medicul prescriptor pentru clarificarea unor neconcordante (de ex prescrierea a
doua medicamente din aceeasi clasa care administrate concomitent ar putea duce la scaderea efectului
prin competitie pentru situsurile de legare sau la exacerbarea RA – asocierea mai multor benzodiazepine
duce la antagonizarea reciproca a efectelor, asociere de inhibitori de conversie ai angiotensinei, fara un
beneficiu terapeutic care sa justifice schema de tratament).
Farmacistul care lucreaza intr-o farmacie cu circuit deschis poate avea un rol important in
educarea populatiei atit in ceea ce priveste medicatia OTC cit si in tratamentul recomandat de medic
(unde, in special trebuie sa i se sublinieze ca tratamentul ii este destinat numai lui si doar in situatia
respectiva, ca administrat in alte conditii, chiar daca simptomele pot fi asemanatoare, poate avea efect
nociv asupra lui/altei persoane), dind dovada de profesionalism si promptitudine in furnizarea
informatiilor cit mai clar, intr-un limbaj cit mai accesibil bolnavului. Rolul sau nu este numai acela de a
elibera medicamentul, ci si de a se asigura ca informatia pe care o transmite o data cu eliberarea
acestuia a fost deplin inteleasa, ca schema de tratament va fi respectata si ca in cazul unor manifestari
nedorite sau grave va lua legatura cu medicul sau farmacistul in cel mai scurt timp.
Nu trebuie exagerat efectul benefic medicamentului sau subliniate excesiv posibilele reactii
adverse ale medicamentelor; este foarte important ca pacientul sa aiba incredere ca medicatia pe care o
va primi este cea adecvata starii lui de boala. De aceea este foarte importanta si colaborarea intre
medici si farmacisti, pentru a se evita nerespectarea posologiei sau intreruperea medicatiei fara
acordul/instiintarea medicului.
Farmacistul trebuie sa indrume/recomande pacientul(ui) sa informeze medicul si farmacistul si
de medicamentele OTC pe care le consuma in mod obisnuit, poate sa faca recomandari in ceea ce
priveste dieta/alimentatia in cazul administrarii anumitor medicamente (corticosteroizi, AINS,
antidepresive IMAO neselective), il informeaza pe bolnav de riscurile la care se expune in cazul refuzului
de a se prezenta la medic in situatii in care este indicat acest lucru, despre efectele nocive pe care
automedicatia le poate avea, fara consultarea medicului specialist.
Este importanta implicarea farmacistilor in studii de farmacovigilenta si farmacoepidemiologie,
lucru care din pacate in Romania nu este foarte bine pus la punct, in special in farmaciile de circuit
deschis. Nu exista un sistem centralizat de inregistrare si raportare a reactiilor adverse, ca si un sistem
informatic care sa permita vizualizarea medicatiei pe care un bolnav cronic o primeste lunar (de exemplu
in cazul bolnavilor cu polipatologii, care primesc consultatii de la medicul de familie si de la alti
specialisti).
Pacientul are dreptul la intimitate si la un tratament demn, este importanta pastrarea secretului
profesional. In acest sens in unele tari exista un spatiu special amenajat pentru discutii cu bolnavul.
In farmacia de spital, contactul cu bolnavul este mai redus (cu exceptia farmacistului clinician), in schimb
este mult usurata colaborarea cu medicul prescriptor.