1.9.

REGULI GENERALE PRIVIND PRESCRIEREA, PREPARAREA I ELIBERAREA

MEDICAMENTELOR

La primirea reetei n farmacie, farmacistul va citi cu atenie reeta, verificnd substanele

medicamentoase, dozele maxime admise dac e cazul, existena substanei n farmacie,
posibilitatea preparrii, taxeaz reeta i o nainteaz pentru preparare.
n cazul lipsei unei substane medicamentoase, substituiri se pot face doar cu
substanele care au aciunea terapeutic identic de exemplu: fosfat de codein cu clorhidrat de
codein etc.
Nu se permite prepararea a dou sau mai multe reete deodat.
Aparatura pentru cntrire trebuie s fie verificat conform dispoziiilor legale.
Dup prepararea reetei conform regulilor tehnice dependente de forma prescris i
proprietile fizico-chimice ale ingredientelor, preparatul se ambaleaz i se eticheteaz
corespunztor. n farmacie exist un Registru pentru copierea reetelor n care este copiat
fiecare reet preparat.
Pe etichet se va scrie numrul de Reet din registru pentru copiat reete, preparatorul,
data i mod de administrare n limba matern a pacientului. La eliberarea din farmacie se mai
verific nc o dat produsul, etichetarea i se dau indicaiile corespunztoare legat de utilizarea
preparatului medicamentos.

DEFINIREA RELATIILOR ASISTENTULUI DE FARMACIE CU PACIENTUL

Farmaciile fac parte integranta din sistemul asistentei de sanatate.
Farmacistii si asistentii de farmacie sunt profesionisti autorizati pentru asistenta de
sanatate si isi desfasoara activitatea in conformitate cu legislatia si reglementarile in vigoare,
precum si cu reguli profesionale stricte.
Asistenta de sanatate desfasurata de farmacisti si asistenti de farmacie este denumita
asistenta farmaceutica.
Asistenta farmaceutica se defineste ca fiind activitatea in care farmacistul si asistentul
de farmacie isi asuma responsabilitatea pentru nevoile pacientului referitoare la medicament si
este raspunzator pentru satisfacerea acestor nevoi.
Asistenta farmaceutica presupune asistarea pacientului, dezvoltarea planului de
asistenta si evaluarea rezultatului.
Asistenta farmaceutica impune ca serviciul de eliberare a medicamentelor sa fie insotit
de informarea, consilierea si supravegherea pacientului in timp.
Personalul din farmacia de comunitate are rol important in economia de sanatate,
reducind spitalizarile prin consilierea pacientilor si prin activitatile preventive.
In interesul pacientului, farmacistul si asistentul de farmacie trebuie sa cultive relatii:

de incredere cu pacientul, caruia trebuie sa-i fie consilier in utilizarea

medicamentelor;

de comunicare cu pacientul;

sa tina cont de complianta pacientului.

* CONSILIEREA PACIENTULUI ( SFATUIREA PACIENTULUI)

Acest act implica acordarea sfatului de catre farmacist sau asistentul de farmacie si
verificarea daca a fost inteles, ascultind cu intelegerea cuvenita indoielile, nelamuririle si
problemele pacientilor.
Acest act presupune deci ca farmacistul si asistentul de farmacie sa petreaca mai mult
timp cu educarea pacientilor care vin in farmacie, prin acordarea de sfaturi si consultatii privind
medicamentul, actiunea fiind recunoscuta ca o prioritate profesionala.
Farmacistul si asistentul de farmacie,trebuie sa sfatuiasca pacientii cu privire la
medicamentele care se elibereaza fara prescriptie medicala, avind grija sa indice eventualele
reactii secundare si simptome care pot sa apara in cursul tratamentului.
Directiile de informare si instruire a pacientului ( si\ sau familiei ) se refera la:
scopul tratamentului si efectele farmacoterapiei ( ce simptome si tulburari vor
dispare si cind; consecintele neinstituirii farmacoterapiei);
dozele si modul de administrare al medicamentelor (calea de administrare,
modul corect de administrare al formei farmaceutice; momentul optim de administrare raportat
la mese si bioritmul circadian; doza pentru odata si pentru 24 de ore; doza maxima ce nu
trebuie depasita; ritmul administrarii sau intervalul dintre administrari; medicamentul al carui
tratament nu se sisteaza brusc si necesita reducerea treptata a dozelor, dupa o schema bine
explicate);
precautii si contraindicatii ( raportate la conducerea auto, la alimentatie, la alcool
si tutun, la automedicatie; necesitatea continuarii antibioticoterapiei si dupa incetarea
simptomelor, pe toata durata tratamentului prescris);
reactiile adverse ( RA ) previzibile ale medicatiei ( manifestarile, gravitatea,
durata, necesitatea observarii si raportarii immediate a aparitiei ); atitudinea la aparitie ( oprirea
imediata a tratamentului sau nu ); tulburarile de raportat imediat, medicului sau farmacistului;
medicamentele, alimentele sau activitatile care trebuie evitate de pacient in
timpul tratamentului;
pastrarea medicamentului la loc uscat, ferit de lumina, la temperatura camerei
( aproximativ 25 *C ) sau la frigider.
aruncarea medicamentului ramas neutilizat dupa expirarea termenului de
valabilitate sau atentie la medicamentele sterile ( colire, unguente pentru arsuri ), dupa prima
deschidere.
programarea vizitei urmatoare la medic.
Important este ca farmacistul sau asistentul de farmacie sa se asigure ca pacientul
cunoaste si intelege efectul si utilizarea medicamentului eliberat.
Farmacistul si asistentul de farmacie, alaturi de medic, au rol important in educatia
sanitara.
O buna consiliere a pacientului depinde de:
*educatia pacientului;
* mediul inconjurator;
* personalul farmaciei.
Dintr-o observare atenta s-a constatat ca cei mai multi pacienti retin numai ultima parte a
indicatiilor acordate, de aceea este recomandat ca informatiile cele mai importante sa fie
repetate pacientului, pentru a fi sigur ca aceste a inteles bine toate indicatiile.

COMUNICAREA CU PACIENTUL

Este definita ca totalitatea mijloacelor prin care informatia trece de la farmacist si

asistent de farmacie la pacient.
Pentru succesul comunicarii sunt necesare urmatoarele:
scopul comunicarii este de a urmari efectul ei la pacient;
comunicarea trebuie sa fie clara, pe intelesul pacientului;
comunicarea nu se bazeaza numai pe cuvinte, ci si pe atitudini, expresii, gesturi
ce insotesc sfaturile.
Pentru usurarea comunicarii si utilizarii medicamentelor, s-a creat un design
pentru tratamente speciale care contin in cutia cu medicament si un calendar, iar medicatia este
compatimentata si etichetata in ordinea administrarii.
S-au creeat prospecte pentru medicamente.
Prospectele au aparut odata cu aparitia medicamentelor industriale si permit o buna
intelegere a tratamentului cu medicamente.
Prospectul este sursa de informatii a pacientului si cuprinde o cantitate suficienta si
completa de informatii care sa permita pacientului utilizarea corecta a produsului medicamentos
si sa-i asigure acestuia un inalt grad de protectie.
In cazul in care nu este prevazut un prospect, informatiile pentru pacient sunt imprimate
pe ambalajul primar sau secundar si informatiile privesc: substanta active, forma farmaceutica,
concentratia, seria, data de expirare, numele si adresa producatorului.
Cele mai moderne prospecte includ si ilustratii care ofera un real ajutor administrarii de
medicamente.
COMPLIANTA PACIENTULUI

Numita si : acceptare, adeziune, aderare si reprezinta buna utilizare a unui medicament

de catre pacient, cu respectarea prescriptiilor medicale.
Complianta reflecta calitatea relatiei medic- pacient- farmacist.
In aceasta sunt implicate:
* bunavointa pacientului;
* acceptarea regimului alimentar indicat;
* acceptarea factorilor modului de viata indicat.
Din punct de vedere al farmacistului, complianta pacientului depinde de comunicarea de
catre farmacist a informatiilor necesare bolnavului pentru o utilizare corecta a medicamentului.
Cauzele noncompliantei
Sunt numeroase, de ordin psihologic si tehnic.
Exista factori care intervin in relatia farmacist- pacient si care pot duce la
nereusita consultatiei date de farmacist, cum ar fi:
* pacientul nu intreaba pentru a nu parea ignorant;
* pacientul este confuz in ceea ce priveste terminologia medicala
(farmacistul are
marele rol de a explica termenii pe intelesul pacientului );
* pacientul este adesea nervos sau inspaimintat, pentru a mai pune intrebari;
* farmacistul are prea putin timp pentru a explica instructiunile adecvate pacientului.
* consultatia este terminate in graba, farmacistul inminind medicamentele fara sa dea
nici o explicatie pacientului.
*disparitia simptomelor bolii duce deseori la oprirea premature a tratamentului, cu
consecinte negative, ca recaderile sau rezistenta microbiana
*aparitia unor efecte neplacute pentru bolnav determina oprirea tratamentului, fara
consultarea medicului pentru inlocuire sau acceptare.

*schemele terapeutice foarte complexe si complicate sunt greu de respectat

( intervale foarte scurte intre administrari, multe nopti, foarte multe medicamente in paralel );
* forme farmaceutice inadecvate pentru bolnavul respective, atrag lipsa compliantei (
ex: supozitoare de mai multe ori pe zi, la adultul in activitate );
* gustul rau, aspectul neobisnuit pot genera noncomplianta.
Farmacistul trebuie sa utilizeze cuvinte simple, potrivite cu pacientul , pentru a educa
pacientul.
Mediul inconjurator in care se acorda sfaturile cuprinde: spatial, mobilierul, zgomotele.
In alte tari, pentru sfatuirea pacientului este rezervat un compartiment separate, cu
lumina redusa, pentru a creea intimidate si incredere pacientului.
Consecintele unei compliante deficitare sunt:
ineficienta farmacoterapiei;
efectele nedorite ale primei doze;
recaderea brutala cu reaparitia simptomatologiei, la intreruperea premature;
reactii adverse la intreruperea brusca a unui tratament de lunga durata; efecte de
rebound dupa medicamentele blocante de receptori; sindrom de sevraj dupa medicamente ce
induc farmacodependenta fizica;
instalarea rezistentei microbiene;
suferinta suplimentara a bolnavului.
Masuri pentru optimizarea compliantei
relatie deschisa, de incredere, pacient- farmacist;
prescrierea unui tratament bine individualizat si adecvat contextului social al
pacientului;
acordarea de catre farmacist a timpului necesar pentru consilierea adecvata
privind medicamentele prescrise pe reteta;
acordarea de catre farmacist a timpului necesar pentru ghidarea automedicatiei
pacientului cu produse OTC.
Mijloace pentru optimizarea compliantei
prospectul medicamentului;
materiale documentare illustrate pentru medicament sau pentru modul de
administrare corect al formei farmaceutice (brosura, pliant);
calendar zilnic si saptaminal al dozelor de medicament( scheme, tabele )
cutie de dozaj ( cu compartimente pentru 3-4 timpi ai zilei si pentru 7 zile ale
saptaminii ) cu reumplere saptaminala.
Personalul farmaciei
Halatul alb, confera o imagine profesionala care ajuta pacientul.
Este foarte important ca farmacistul sa se poata deosebi de colaboratorii din farmacie:
asistenti, tehnicieni.
Farmacistul trebuie sa poatre ca si ceilalti, ecusonul cu numele sau si simbolul farmaciei.
Comportarea farmacistului, nu trebuie sa se abata niciodata de la normele de etica
profesionala.
Pe linga sfaturile si indicatiile date de farmacist, sunt importante si formele de
comunicare neverbale, care include: gesture, expresia fetei, apropierea de pacient, miscarea
ochilor, a capului, pozitia farmacistului.
Farmacistul trebuie sa se afle la o distanta confortabila de pacient: nici prea aproape,
nici prea departe, pentru a face conversatia eficace.

Vocea farmacistului trebuie sa fie calma, calda, personala si cu un vocabular pe intelesul

pacientului.
Privirea este importanta. Comportamentul farmacistului si a asistentului de farmacie fata
de pacient, trebuie sa fie prietenoasa, sincera si empatica.