Farmacia cu circuit deschis și rolul farmacistului

1. Monopolul farmaciei
Pentru public, farmacistul reprezintă omul medicamentului, cel care
eliberează “produsul care-l va vindeca”.

În țara noastră, monopolul recunoscut în materie de sănătate, rezultat al unei

tradiții europene, revine medicilor, stomatologilor și farmaciștilor și are ca scop
ocrotirea sănătății.

Dacă nu toată producția de medicamente este monopol farmaceutic,

eliberarea de medicamente intră prin lege în monopolul farmaceutic, și anume, la
nivelul de distribuire a medicamentelor, singură oficina, condusă de un farmacist,
fiind autorizată în acest scop. Tot în farmacii se pot elibera și produse
parafarmaceutice sau medicamente, care fac obiectul parafarmaciei.

2. Farmacia cu circuit deschis

Farmacia de circuit deschis (comunitară) este unitatea sanitară care asigură
asistența în ambulatoriu a populației cu medicamente, produse igieno-cosmetice,
dispozitive medicale, plante medicale și produse din plante medicale, suplimente
alimentare și în care se execută prescripții magistrale și oficinale.

2.1. Dotarea farmaciei

Dotarea farmaciei comunitare cuprinde:

 Localul farmaciei – acesta va fi situat la parter; localul farmaciei va avea un
exterior profesional, ușor identificabil și vizibil de la distanță.
 Oficina – reprezintă farmacia propriu-zisă, compartimentul de eliberare a
medicamentelor, unde farmacistul vine în contact direct cu publicul (sănătos
sau bolnav); aici se eliberează atât medicamentele magistrale, oficinale și
industriale cât și produsele parafarmaceutice. Pentru aceasta oficina trebuie
amenajată specific, în scopul de a favoriza eliberarea medicamentelor; ea
cuprinde vitrine în care sunt prezentate produsele dietetice, cosmetice,
articole de igienă, etc. Medicamentele nu trebuie expuse în vitrinele
exterioare.
1
  Camera de receptură – este compartimentul destinat preparării
medicamentelor magistrale.
 Laboratorul – servește la elaborarea preparatelor oficinale (preparate
galenice) sau a unor cantități mai mari de medicamente, numite “pe lot”.
 Boxa sterilă – este compartimentul rezervat pentru forme farmaceutice
sterile (colire, unguente, pudre etc.)
 Depozitul – format, în general, din mai multe compartimente, destinate
păstrării medicamentelor industriale și a produselor parafarmaceutice.

Încăperile farmaceutice vor fi dotate cu aparete frigorifice, lumină și

încălzire adecvate.

2.2. Prescrierea, prepararea și eliberarea medicamentelor în farmacia

comunitară

În farmaciile de circuit deschis, majoritatea medicamentelor se eliberează pe

bază de rețetă, pe care sunt înscrise unul sau mai multe medicamente magistrale,
industriale sau oficinale. Unele medicamente industriale sau oficinale se pot elibera
din farmacii și la simpla cerere, de exemplu: aspirină, antinervralgice, antitusive,
antigripale, ser efedrinat etc.; de asemenea, produsele parafarmaceutice.

O parte din activitatea farmaciilor este destinată preparării și eliberării

prescripțiilor. Activitatea de preparare și eliberare a rețetelor (receptura) cuprinde:
 achiziția materiilor prime: substanțe medicamentoase, substanțe auxiliare,
recipient de condiționare și ambalare;
 aprovizionarea cu medicamente industriale de la fabrici sau depozite de
medicamente;
 prepararea prescripțiilor medicale, condiționarea primară și secundară
(ambalarea);
 eliberarea medicamentelor bolnavilor.

Rețeta reprezintă mijlocul de corespondență, de legătură între medicul care a

consultat bolnavul, a stabilit diagnosticul, indicând tratamentul și farmacistul care
va prepara forma farmaceutică și o va elibera bolnavului, specificându-i condițiile
de administrare, dieta și modul de păstrare al medicamentului. Rețeta reprezintă

2
totodată și actul legal de justificare și contabilizare a unor medicamente cu regim
special (toxice și stupefiante).

Medicamentele pot fi prescrise ca:

 preparate oficinale – acestea sunt supuse unor standarde specifice
(farmacopei, codexuri) și sunt scrise în limba latină sau română;
 produse industriale – care au marca laboratorului producător; un același
medicament, cu o aceeași substanță activă, poate fi fabricat de diferite
laboratoare, chiar din diferite țări. Medicul prescriptor decide ce preparat va
alege.

În unitățile farmaceutice (farmacii, depozite, laboratoare) are dreptul să

prepare, să mânuiască și să elibereze medicamente numai farmacistul, ajutat de
personal mediu farmaceutic.

3. Obiectivele principale ale farmacistului în farmacia cu circuit

deschis
Profesia de farmacist în farmacia comunitară este una dintre cele mai alese
direcţii de carieră, aproximativ 70% dintre absolvenţii Facultăţilor de Farmacie din
Romnânia ajungând să profeseze ca farmacist în circuitul deschis.

Rolul farmacistului în farmacia cu circuit deschis este de consiliere a

pacientului în afecțiuni ușoare care nu necesită consult medical și de îndrumare
către medic/spital atunci când gravitatea situației o impune, de consiliere cu privire
la modul de administrare a medicației recomandată de către medic, de avertizare
asupra reacțiilor adverse care pot apărea și a efectelor secundare (de exemplu
disconfort gastric/ulcer gasto-intestinal în cazul administrării de AINS, mai ales la
aministrare cronică sau la pacienții cu risc, intoleranță la anumite substanțe,
posibile efecte teratogene la administrarea anumitor medicamente la gravide, în
special în primul trimestru de sarcină), de informare asupra unor asocieri de
medicamente sau alimente care ar putea scade eficacitatea medicației (de exemplu
administrarea concomitentă a anticoncepționalelor orale cu tetraciclinele, vitamina
C ), de avertizare asupra unor asocieri contraindicate sau care se fac cu precauții
(de exemplu asocierea AINS la pacienții în tratament cu anticoagulante orale, sau
la pacienți cu astm bronsic cu/fără componentă alergică, asocierea medicamentelor

3
betablocante (neselective tip propranolol) la pacienți în tratament cu
hipoglicemiante, sau și selective la persoane în tratament cu medicamente
antiastmatice sau antidepresive (în cazul antidepresivelor, doar pentru
betablocantele lipofile), utilizarea băuturilor sau medicamentelor OTC care conțin
cafeină la bolnavi de gută).

Are rolul de a informa bolnavul sau aparținătorul acestuia, atunci când este
necesar, despre administrarea cu precauție a anumitor grupe de medicamente (de
exemplu chinolone și tetracicline administrate la copii până la pubertate).

Atunci când este cazul, pentru binele pacientului farmacistul trebuie să ia

legătura cu medicul prescriptor pentru clarificarea unor neconcordanțe (de exemplu
prescrierea a două medicamente din aceeași clasă care administrate concomitent ar
putea duce la scăderea efectului prin competiție pentru situsurile de legare sau la
exacerbarea RA – asocierea mai multor benzodiazepine duce la antagonizarea
reciprocă a efectelor, asociere de inhibitori de conversie ai angiotensinei, fără un
beneficiu terapeutic care să justifice schema de tratament).

Farmacistul care lucrează într-o farmacie cu circuit deschis poate avea un rol
important în educarea populației atât în ceea ce privește medicația OTC cât și în
tratamentul recomandat de medic (unde, în special trebuie să i se sublinieze că
tratamentul îi este destinat numai lui și doar în situația respectivă, că administrat în
alte condiții, chiar dacă simptomele pot fi asemănătoare, poate avea efect nociv
asupra lui/altei persoane), dând dovadă de profesionalism și promptitudine în
furnizarea informațiilor cât mai clar, într-un limbaj cât mai accesibil bolnavului.
Rolul său nu este numai acela de a elibera medicamentul, ci și de a se asigura că
informația pe care o transmite o dată cu eliberarea acestuia a fost deplin înțeleasă,
că schema de tratament va fi respectată și că în cazul unor manifestări nedorite sau
grave va lua legătura cu medicul sau farmacistul în cel mai scurt timp.

Nu trebuie exagerat efectul benefic medicamentului sau subliniate excesiv

posibilele reacții adverse ale medicamentelor; este foarte important ca pacientul să
aibă încredere că medicația pe care o va primi este cea adecvată stării lui de boală.
De aceea este foarte importantă și colaborarea între medici și farmaciști, pentru a
se evita nerespectarea posologiei sau întreruperea medicației fără
acordul/înștiințarea medicului.

4
 Farmacistul trebuie să îndrume/recomande pacientul(ui) să informeze
medicul și farmacistul și de medicamentele OTC pe care le consumă în mod
obișnuit, poate să facă recomandări în ceea ce privește dieta/alimentația în cazul
administrării anumitor medicamente (corticosteroizi, AINS, antidepresive IMAO
neselective), îl informează pe bolnav de riscurile la care se expune în cazul
refuzului de a se prezenta la medic în situații în care este indicat acest lucru, despre
efectele nocive pe care automedicația le poate avea, fără consultarea medicului
specialist.

Este importantă implicarea farmaciștilor în studii de farmacovigilență și

farmacoepidemiologie, lucru care din păcate în România nu este foarte bine pus la
punct, în special în farmaciile de circuit deschis.

Bibliografie
1. Tratat de farmacologie generală, ediția I - Aurelia Nicoleta Cristea –
Editura Medicală, 2005
2. Farmacologie generală, Editura Didactică și Pedagogică Bucuresti,1998
3. Farmacoterapie practică - Dobrescu Dumitru – Editura Medicală București,
1989
4. Tehnologie farmaceutică, volumul I, ediția a III-a – Iuliana Popovici,
Dumitru Lupuleasa - Editura Polirom, 2011
5. http://www.fasf.ro/?p=452
6. https://ro.scribd.com/doc/69400479/farmacia-comunitara