Hernia de disc

Generalitati
Vezi galerie foto
Hernia de disc reprezinta o afectiune de natura neurologica ce se
caracterizeaza prin alunecarea nucleului pulpos de-a lungul maduvei
spinarii si coloanei vertebrale, ceea ce clinic se traduce prin aparitia unor dureri
de spate foarte intense in zona respectiva. Aceasta afectiune apare in
momentul in care o parte sau intregul nucleu pulpos (zona moale a discului
intervertebral) herniaza printr-o zona slabita a inelului fibros a discului
intervertebral.
Hernia este de cele mai multe ori posterioara si ipsilaterala (de aceeasi parte) defectului.
Discul intervertebral este localizat, conform denumirii, intre corpurile vertebrale. El are rolul
de a absorbi undele de soc la care este supusa coloana in timpul miscarilor bruste pe care le
efectuam, in timpul activitatilor fizice intense.
Discul intervertebral are o zona centrala compusa dintr-o substanta de consistenta unui gel,
numita nucleu pulpos, care este inconjurat de o capsula fibroasa, inelul fibros. Aceasta
structura este tinuta fixa la locul ei printr-un ligament foarte puternic, ligamentul anterior
longitudinal (care este localizat anterior coloanei corpurilor vertebrale) si de ligamentul
longitudinal posterior (localizat posterior de corpurile vertebrale). Pe langa aceste doua
ligamente, structurile sunt tinute fixe si prin muschii paravertebrali.
Hernia poate sa apara la orice nivel al discurilor intervertebrale, insa cele mai frecvente doua
localizari sunt reprezentate de discurile lombare si cele cervicale. Hernia discala lombara este
cea care determina majoritatea durerilor cronice de spate (lumbago) precum si dureri care
iradiaza in membrul inferior (sciatica). Hernia lombara este mult mai frecventa decat cea
cervicala, si apare in special la nivelul L5- S1. Se pare ca in aceasta zona ligamentele sunt mai
putin rezistente si mult mai subtiri.
Frecventa de aparitie a acestei afectiuni este relativ crescuta, variind intre 1- 10% din
populatia adulta. Cel mai afectat grup este cel cu varsta intre 25- 45 de ani.
Cuprins articol

1. Generalitati
2. Cauze
3. Factori de risc
4. Simptomatologie
5. Investigatii paraclinice
6. Tratament
7. Modificarea stilului de viata
8. Prognostic
9. Complicatii
10.Consultarea unui specialist
11.Preventie
P
Homeourorenal - remediu cu efect rapid

Homeogenezis

Cauze
Coloana vertebrala este formata prin suprapunerea vertebrelor si are numeroase roluri,
printre care de a sustine trunchiul, de a proteja maduva spinarii si nervii care merg din ea si
care se distribuie periferiei. In ciuda faptului ca pare foarte rigida, coloana vertebrala are o
anumita flexibilitate, iar vertebrele se suprapun prin intermediul unor spatii conectate prin
inelul fibros dar care in centru au un gel vascos foarte fin, numit nucleu pulpos.
Functia lui este de a distribui presiunea egal in toate directiile si de a nu supraincarca o zona a
coloanei. Astfel sunt amortizate foarte multe din undele de soc la care este supusa coloana
noastra in fiecare zi. Coloana este impartita in mai multe regini: coloana cervicala, coloana
toracica, lombara si sacrala.
Herniile discale apar in momentul in care in inelul fibros care inconjoara nucleul pulpos apare
o fisura ce ii permite acestuia sa se mobilizeze de la locul sau obisnuit si sa ajunga intre corpii
vertebrali. Nucleul ajunge apoi in canalul spinal, apasa pe radacinile nervilor spinali
(determinand aparitia radiculopatiilor) si duce la aparitia simptomelor.

Aceste rupturi apar in urma unor traumatisme, in cadrul unor profesii care impun efectuarea
unor activitati fizice foarte intense sau in cazul pacientilor care stau foarte mult pe scaun. Daca
pacientul acuza mai degraba dureri persistente dar nu foarte intense, acestea sunt semn de
tocire a discului si nu de traumatism.
Factori de risc
Un factor de risc foarte important in aparitia herniei de disc este reprezentat
de fumat deoarece acesta interfera cu oxigenarea corecta a coloanei si implicit a discului.
Astfel poate sa apara deshidratarea si degenerarea discala, care in timp vor determina hernia.
Specalistii considera ca hernia de disc are o importanta componenta genetica, in special in
cazul pacientilor cu hernia lombara.
Alti factori de risc sunt reprezentati de:
- Varsta;
- Activitatea fizica intensa la locul de munca;
- Obezitate;
- Stil de viata sedentar;
- Vibratii excesive la care este supusa coloana;
- Malformatii congenitale ale coloanei si canalului vertebral.
Majoritatea herniilor apar in zona lombara. Aceasta localizare este de 15 ori mai frecventa
decat cea cervicala si este una din cele mai frecvente cauze de dureri de spate. Discurile
cervicale sunt implicate in hernii in procente diferite: in 8% din situatii sunt implicate discurile
cervicale, iar in 1-2 % sunt implicate discurile toracice inalte. Herniile cervicaleapar mai ales la
nivelul C5 - C6 si C6 - C7, iar cel mai frecvent pot fi prinse in aceste hernii plexurile cervicale si
brahiale.
In unele hernii sunt afectate si radacinile nervoase importante si atunci tabloul clinic este mult
mai violent, pacientul prezentand si afectiuni motorii dar si afectiuni de natura senzitiva.
Herniile de disc afecteaza mai ales persoanele de varsta medie, adultii tineri cu profesii
active.
Simptomatologie
Simptomele variaza foarte mult in functie de localizarea exacta a herniei, precum si in functie
de tesutul moale implicat si afectat. Durerea resimtita de pacient poate varia de la moderata la

foarte intensa, lancinanta, si poate sa iradieze de-a lungul tracturilor nervoase. Adesea,
herniile nu sunt diagnosticate imediat deoarece pacientii amana prezentarea la medic sau
simptomele sunt nespecifice.
Uneori pacientii au hernie de disc insa sunt asimpotmatici. Aceasta situatie este posibila in
cazul in care nucleul pulpos nu apasa pe tesut moale sau nervi.
Simptomatologia herniei lombare
Localizarea cea mai frecventa a herniei lombare este intre L4 - L5 sau intre L5 - S1. Simptomele
afecteaza zona lombara inferioara, fesele, coapsele si pot iradia spre gamba si chiar picior.
Dintre nervii implicati cel mai adesea este vorba de nervul sciatic, determinand aspectul clinic
clasic de sciatica, insa poate fi afectat si nervul femural.
Simptomele descrise de pacient includ:
1. Spasm muscular;
2. Hipotrofie sau atrofie musculara in teritoriul afectat;
3. Durere iradiata de-a lungul nervilor;
4. Agravarea durerii la tuse, stranut, ras (prin cresterea presiunii in canalul vertebral);
5. Parestezii si alte tulburari senzitive la nivelul membrului inferior.
Simptomatologia herniei cervicale
Simptomele pot fi localizate la nivelul regiunii posterioare a craniului, gatului, centurii
scapulare, scapulelor, umerilor si membrelor superioare, iar daca exista afectarea plexurilor
brahial si cervical intensitatea lor este crescuta.
Cel mai frecvent simptomele sunt:
- Astenie musculara la nivelul membrelor superioare;
- Durere intensa la nivelul umerilor si scapulelor;
- Dureri in regiunea nucala;
- Imposibilitatea de intoarcere a capului sau de efectuare a miscarilor bruste;
- Durerei iradiate in umar, brat, antebrat si mai rar la nivelul palmei, degetelor;
- Spasm al msuculaturii vertebrale superioare;
- Durerea accentuata la ras, tusit, stranut.
Exista cateva caracteristici ale durerii din hernia de disc:

1. Este unilaterala;
2. Este continua, nu are caracter pulsatil;
3. Apare la adoptarea aceleiasi pozitii.
Investigatii paraclinice
Diagnosticarea herniei de disc poate fi facuta uneori, daca intensitatea si natura simptomelor
sunt sugestive, chiar si in functie de informatiile aflate in urma anamnezei si examenului clinic.
Anamneza trebuie centrata pe caracterul simptomelor, al durerii si pe evolutia lor in timp, iar
examenul fizic neurologic poate sa evidentieze reflexele musculare, tulburarile senzitive si
forta musculara.
Anamneza poate sugera o hernie de disc in cazul in care medicul intreaba pacientul
amanunte referitoare la durere:
- Durere localizata in regiunea lombara inferioara si zonele gluteale (fesiere) este asociata
adesea cu herniile discale;
- Durerea asociata radiculopatiilor iradiaza de-a lungul membrului inferior, sub genunchi;
- Durerea aparuta la flexie, rotatie sau ortostatism prelungit, avand caracter ascutit (mai mult
decat surd) este sugestiva pentru hernie.
Alte informatii sugestive pentru hernia de disc sunt:
1. Debut acut dupa un traumatism;
2. Durere localizata unilateral, agravata de miscare (in orice pozitie) si ameliorata de odihna
intr-o pozitie antalgica.
Din antecedentele medicale ale pacientului este important de aflat daca au existat
traumatisme recente, daca acesta are o profesie cu risc si daca in familia sa exista astfel de
afectiuni.
Examenul fizic al pacientului poate descoperi:
- Curburi fiziologice diminuate ale coloanei in zona implicata in procesul patologic;
- Posturi anormale;
- Dureri aparute in picior dupa ce pacientul se aseaza pe masa de examinare si ridica membrul
inferior cat mai sus posibil.
Medicul poate realiza o serie de teste specifice care pot sugera

radiculopatie cervicala sau lombara. De exemplu, pacientul este rugat sa incline capul in fata si
apoi in partile laterale in timp ce medicul aplica o usoara presiune pe varful capului. Daca
apare durere sau orice modificare senzitiva in cadrul acestui test, pacientul este suspicionat de
radiculopatie cervicala.
Exista o serie de teste care se pot practica si pentru descoperirea radiculopatiilor lombare.
Indiferent de rezultatele testelor clinice, medicul va investiga starea pacientului si din punct de
vedere paraclinic pentru a fi sigur de corectitudinea diagnosticului.
Pentru stabilirea unui diagnostic de certitudine sunt indicate studii imagistice:
radiografii, computer tomografie,rezonanta magnetica nucleara, mielografie.
Radiografia de coloana este indicata mai ales pentru excluderea altor afectiuni cu care poate
fi confundata, cel putin clinic, hernia de disc. Cele mai frecvente afectiuni care intra in
diagnosticul diferential sunt: fracturi pelvine, sindromul cozii de cal, infectii ale maduvei,
infectii epidurale si subdurale, stenoza spinala, spondilolistezis.
Radiografiile obsinuite sunt totusi limitate si nu ofera informatii foarte utile in legatura cu
starea tesuturior moi inconjuratoare coloanei.
Computer tomografia (CT) poate oferi informatii utile cu privire la diametrul canalului
radicular si starea tesuturilor moi din jurul colanei.
Rezonanta magnetica nucleara (RMN) este mult mai indicata comparativ cu CT in
diagnosticarea patologiilor de coloana vertebrala. Imaginile obtinute sunt tridimensionale si
astfel se vizualizeaa foarte bine atat coloana, cat si radacinile nervoase, nucleul pulpos si se
poate stabili gradul afectiunii in sine. In prezent, RMN-ul reprezinta metoda imagistica de
prima intentie pentru diagnosticarea herniilor de disc si poate fi folosita chiar si in cazul
pacientilor care nu au simptome clinice. Studiile au demonstrat ca peste 60% dintre pacientii
asimpotmatici care si-au facut, din alte motive, un RMN, aveau un anumit grad de hernie
discala.
Mielografia este foarte exacta si poate sa puna singura diagnosticul de hernie de disc, insa
este o tehnica invaziva, necesita efectuarea unei punctii lombare si injectarea de substante
de contrast. Ulterior injectarii substantelor de contrast se realizeaza o radiografie a canalului
spinal si in functie de aspect se poate stabili daca exista procese care modifica presiunea
asupra nervilor spinali, daca exista hernii si care este gradul lor, daca apar alte procese
inlocuitoare de spatiu. Mielografia are rezultate chiar mai bune atunci cand este combinata cu
CT.

Alte teste particulare sunt reprezentate de electromiograma si testele care determina viteza
de conducere a impulsului nervos. Electromiograma se realizeaza pentru a se stabili cu
exactitate care este radacina nervoasa implicata. Ea poate fi efectuata simultan cu testele de
viteza iar scopul celor doua metode este de a determina daca exista sau nu un proces
patologic activ la nivelul nervilor, radacinilor nervoase periferice, tesutului musuclar.
In general pacientii cu simptome tipice si sugestive pentru hernia de disc nu au nevoie de
investigatii suplimentare.Daca insa sunt in varsta, au simptome ce nu se amelioreaza la un
tratament corect iar durerea este atipica, medicul poate cere si urmatoarele analize de
laborator:
- Hemograma completa;
- Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH);
- Nivelul fosfatazei alcaline;
- Nivelul calciului seric;
- Electroforeza proteinelor serice.
Tratament
Scopul tratamentului herniei de disc este ameliorarea durerii si oprirea evolutiei procesului
etiopatogenic. Pentru aceasta se indica o perioada de odihna, administrarea
de antiinflamatoare nesteroidiene si fizioterapie. Majoritatea pacientilor raspund foarte bine
la aceste tratamente combinate si isi pot relua activitatile cotidiene, simptomele fiind
controlate adecvat. Exista insa si un procent relativ mic care au nevoie de tratament pe
termen lung, corticoterapie sau chiar interventie chirurgicala.
Tratamentul farmacologic
Tratamentul farmacologic include administrarea de analgezice de uz larg sau opioide, de
relaxante musculare si antiinflamatoare. Scopul tratamentului farmacologic este de a reduce
durerea si inflamatia locala, redand pacientului libertatea de miscare.
Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) sunt indicate in special pentru ameliorarea durerilor
moderate. Dintre AINS cel mai indicat este ibuprofenul, in cazul in care pacientul nu are
contraindicatii. Se adminstreaza 200- 400 mg, fara a se depasi insa 3, 2 grame/ zi. Nu este
indicat pacientilor cu boala ulceroasa activa, cu insuficienta renala si cu tulburari de coagulare.
Pe langa ibuprofen mai pot fi folosite si alte analgezice, cum ar fi ketoprofen, naproxen sau

acetaminofen. Acetaminofenul nu este un AINS, are un alt mecanism de actiune si nu are

efecte secundare atat de importante ca AINS (in special de natura gastrica) insa nici activitate
antiinflamatorie. Analgezicele opioide pot fi administrate pacientilor cu dureri intense ce nu
pot fi controlate prin analgezicele obisnuite. Ele se elibereaza exclusiv pe baza unei retete
medicale, iar utilizarea lor se face sub supraveghere medicala deoarece exsita riscul de aparitie
a dependentei.
Spre deosebire de tratamentul cu AINS care poate fi facut pe termen lung, opioidele se
administreaza exclusiv in cure scurte. Indicatiile lor sunt limitate la herniile de disc secundare
unor traumatisme grave .
Relaxantele musculare sunt indicate doar daca pacientul are si spasm muscular. Unii pacienti
pot primi chiar si corticosteroizi (oral sau intravenos) in cazul in care inflamatia peridiscala este
importanta si nu se reduce in urma tratamentului cu AINS.
Injectii epidurale cu cortizon
O optiune terapeutica folosita pentru controlul durerii si inflamatiei este reprezentata
de injectarea de corticosteroizi in zona afectata. Efectele benefice sunt resimtite chiar si
cateva luni. Procedura este grevata de cateva riscuri deoarece este invaziva. Pentru a fi
localizata zona cat mai bine, injectiile se realizeaza sub control radiologic.
Tratamentul chirurgical
Tratamentul chirurgical este destul de rar folosit in cazul herniei de disc necomplicate. El
trebuie avut in vedere doar daca simptomele persista si afecteaza foarte mult calitatea vietii
pacientului, limitandu-i activitatile zilnice si miscarile.
Cele mai utilizate si indicate proceduri chirurgicale sunt:
- Discectomia si microdiscectomia constau in indepartarea unui disc ce protruzioneaza.
Procedura se realizeaza subanestezie generala iar pacientul ramane internat in spital 3 - 4 zile
sau pana cand starea de sanatate permite externarea. Pentru a se evita riscul de aparitie a
cheagurilor sangvine, pacientii sunt stimulati sa se mobilizeze chiar din prima zi postoperator.
Recuperarea completa dureaza cateva sapatamani. In cazul in care hernia nu a fost unica sau
daca au aparut si alte probleme ce au trebuit tratate, recuperarea va fi mai anevoiasa.
Microdiscectomia consta in indepartarea unor fragmente foarte reduse din discul implicat in

hernie printr-o incizie de mici dimensiuni;

- Laminectomia sau hemilaminectomia- se face pentru a ameliora stenoza spinala sau
compresia nervoasa;
- Chemonucleoliza este o procedura ce presupune injectarea unei enzime (chimopapaina) in
interiorul discului herniat cu scopul de a dizolva substanta gelatinoasa care este raspunzatoare
de aparitia simptomelor. In anumite situatii chemonucleoliza poate reprezenta o alternativa la
discectomie.
Modificarea stilului de viata
Pentru ameliorarea simptomelor datorate herniei de disc specialistii recomanda pacientilor
urmatoarele;
1. Sa adopte un regim de viata cat mai activ, bazat pe exercitii fizice si o dieta adecvata.
Greutatea in plus poate sa agraveze simptomele, deci este foarte important ca pacientii
supraponderali sa revina la greutatea indicata si recomandata pentru inaltimea si varsta lor;
2. Folosirea unor proteze speciale pentru coloana. Acestea nu trebuie folosite prea mult insa,
deoarece musculatura paravertebrala se poate hipotrofia intru-cat nu mai joaca un rol activ in
mentinerea coloanei in rectitudine;
3. Sa participe la programe de fizioterapie complexa. Astfel pacientii sunt invatati cum sa se
imbrace, cum sa mearga si cum sa ridice greutati corect, astfel incat sa nu apara durere.
Terapeutii vor realiza si programe de exercitii menite sa intareasca musculatura pacientilor,
atat cea abdominala cat si cea paravertebrala. Cu timpul se va redobandi flexibiliatea coloanei
vertebrale si pacientul se va mobiliza mult mai usor;
4. Sa isi faca masaj local pentru a stimula musculatura.
Prognostic
Pentru majoritatea pacientilor cu hernie de disc tratamentul conservator este cel mai indicat
iar starea lor de sanatate se amelioreaza spectaculos. Doar un procent relativ redus continua
sa aiba dureri de spate in urma tratamentului, situatie in care sunt indicate alte metode
terapeutice. In cazul in care pacientii au meserii ce constituie factori de risc pentru recurenta
afectiunii, specialistii le pot recomanda schimbarea locului de munca.

Complicatii
Cele mai frecvnte complicatii ale herniei de disc netratate sunt:
1. Durere cronica de spate;
2. Afectarea motilitatii sau a functiei senzitive de la nivelul membrelor inferioare;
3. Incontinente sfincteriene;
4. Leziuni permanente ale maduvei spinale (apar destul de rar).
In cazul in care tratamentul este instituit, insa pacientul nu este supravegheat si i se
recomanda analgezice opioide, se poate ajunge la dependenta de tranchilizante.
Consultarea unui specialist
Pacientii sunt sfatuiti sa se adreseze unui medic in cazul in care observa aparitia durerilor
cronice persistente, recurente la nivelul coloanei inferioare, daca au tulburari de motilitate,
daca prezinta parestezii sau apar incontinente sfincteriene (mai ales anale).
Preventie
Unii pacienti pot preveni aparitia acestei afectiuni sau agravarea simptomelor daca sunt atenti
si responsabili si isi tin greutatea sub control, daca adopta o postura corecta, daca evita
activitatile fizice foarte intense, daca opresc fumatul si daca evita factorii agravanti si factorii
de risc.