Curs 3

Elaborarea chestionarului.

După stabilirea caracteristicilor cantitative şi calitative în concordanţă cu obiectivele sondajului se

întocmeşte chestionarul. Acesta este o etapă crucială în realizarea sondajului. Un chestionar prost conceput este
cauza eşecului întregului studiu. „Chestionarul este un fel de „plasă” ce colectează informaţiile căutate şi
permite ca informaţiile fără valoare să fie filtrate”
Construcţia oricărui chestionar trebuie să înceapă cu specificarea foarte clară şi detaliată a problemei de
cercetat. Problemele studiate au, de regulă, un grad de complexitate ce impune descompunerea lor în mai multe
dimensiuni. La rândul lor, aceste dimensiuni se cer traduse în indicatori, deci în modalităţi empirice de
detectare a prezenţei/absenţei a stării sau a intensităţii unor caracteristici.
„Elaborarea chestionarului necesită cunoştinţe multidisciplinare, în sensul că necesită îmbinarea de
informaţii din mai multe discipline ştiinţifice (economie, statistică, matematică, sociologie, psihologie,
informatică).
Principiile generale de care trebuie ţinut cont în momentul întocmirii chestionarului sunt:
1. O primă problemă este lungimea chestionarului. Trebuie evitată tendinţa măririi numărului de întrebări.
Dacă chestionarul este prea lung constituie o sursă de oboseală si plictiseală atât pentru operator cât şi pentru
respondent. Acest lucru va determina creşterea proporţiei non-răspunsurilor ce vor afecta reprezentativitatea
eşantionului.
Pe de altă parte un chestionar prea scurt va lăsa unele aspecte nelămurite în legătură cu obiectivele propuse.
2. Un alt aspect de care trebuie ţinut seama în momentul întocmirii chestionarului este evitarea acelor
întrebări la care respondenţii să nu fie în măsură să dea răspunsuri utilizabile. Orice chestionar presupune
existenţa unui dialog. Se impune deci redactarea întrebărilor intr-un limbaj adecvat populaţiei căreia ne
adresăm.
3. O altă problemă este succesiunea întrebărilor. Ordinea întrebărilor în chestionar poate influenţa
răspunsurile celor chestionaţi. În stabilirea ordinii întrebărilor trebuie respectate următoarele reguli:
 succesiunea logică a întrebărilor ce decurge din problematica abordată (organizarea chestionarelor pe
module) astfel încât să se poată răspunde cu uşurinţă;
 răspunsurile la o întrebare să nu fie influenţate de desfăşurarea anterioară a interviului.

Întrebările de început trebuie să crească interesul respondentului de a participa la procesul intervievării

stârnind curiozitatea astfel încât să justifice timpul şi efortul necesar participării la interviu.
Natura exactă a întrebărilor de început depinde de metoda de intervievare. În cazul interviului faţă în
faţă sau prin telefon au drept scop realizarea legăturii operator respondent. Tonul trebuie să fie prietenos şi să
prezinte interes şi curiozitate din partea operatorului. Acest lucru este similar conversaţiei dintre două persoane
care abia sau cunoscut.
Cererea de informaţii demografice şi economice la începutul unui chestionar poate sugera imaginea unui
document oficial iar respondentul să nu fie motivat în a începe să îl completeze.
Restul chestionarului se orientează spre sarcinile corespunzătoare studiului. Întrebările de la mijloc sunt
concentrate pe informaţiile necesare în conformitate cu obiectivele fixate. Aici se pot plasa şi întrebările de
atitudine, preferinţe şi opinii.
Întrebările delicate ar trebui plasate la mijlocul sau la sfârşitul chestionarului după ce s-a stabilit relaţia
şi interesul. Nivelul de sociabilitate poate minimiza jena şi rezistenţa la răspuns.
Întrebările dificile sau complexe se plasează la mijlocul chestionarului după ce respondentul s-a
familiarizat cu chestionarul dar nu este prea obosit. Ele nu se pot pune la început pentru că stabilesc o imagine
greşită şi pot crea o reacţie de respingere şi nici la sfârşit deoarece necesită concentrare şi dorinţă de a completa
din partea respondentului.
Spre sfârşitul chestionarului pot fi puse întrebări de rutină sau mai puţin interesante. În această secţiune se
pot obţine informaţiile economice sau demografice.
Un chestionar bine întocmit reprezintă cheia succesului unui sondaj. Dacă chestionarul prezintă
deficienţe informaţiile obţinute pot fi incomplete făcând imposibilă o analiză complexă. Nici o corectare
posterioară nu poate remedia o astfel de situaţie. Un bun chestionar trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
 să fie cât mai scurt cu putinţă cuprinzând însă întrebări care să asigure obţinerea unor informaţii
relevante în concordanţă cu obiectivele stabilite;
 să elimine informaţiile nesemnificative şi problemele secundare;
 să fie bine structurat prezentând întrebările într-o formă clară;
 să conţină întrebări filtru astfel încât cel care răspunde să fie o persoană calificată;
 să faciliteze analiza şi interpretarea ulterioară.

Elaborarea chestionarului este subordonată următoarelor aspecte:

 Scopul şi obiectivele cercetării;
 Locul în care urmează să se desfăşoare interviurile (domiciliul persoanei intervievate, unităţi
comerciale, expoziţii şi târguri, întreprinderi sau instituţii etc);
 metoda de colectare a informaţiei;
 metoda de prelucrare ulterioară;
 unitatea de observare (persoana, gospodăria, unităţi economice şi sociale etc.);
 bugetul alocat cercetării.
Pentru validarea unui chestionar se poate organiza o anchetă pilot prin care se poate testa coerenţa şi
numărul întrebărilor.

Etapele elaborării unui chestionar:

1. definirea clară a informaţiilor necesare;

2. formularea întrebărilor care să ducă la obţinerea acestor informaţii;
3. stabilirea succesiunii întrebărilor în chestionar;
4. elaborarea formei de prezentare a chestionarului;
5. pre-testarea chestionarului printr-o anchetă pilot;
6. reformularea chestionarului în urma rezultatelor anchetei pilot.

Tipuri de întrebări utilizate

Forma specifică pe care o iau întrebările variază după problematica cercetării şi metoda de colectare a
datelor, existând totuşi anumite tipuri de întrebări prezentate în continuare. O primă clasificare împarte
întrebările în două categorii: închise şi deschise.

Întrebările închise sunt acele întrebări în care se încearcă să se găsească cele mai potrivite posibilităţi
de răspuns, prezentându-le ca variante. Exemplu:

Cum apreciaţi stilul de conducere practicat de managerul instituţiei?

a) autoritar c) indiferent
b) comunicativ d) nu ştiu

Întrebările deschise sunt utilizate pentru a afla opinia persoanei intervievate fără a i se sugera posibile
variante. În chestionar se lasă un spaţiu liber pentru formularea răspunsului. Exemplu:

Care este ultima acţiune întreprinsă pentru găsirea unui loc de muncă?
………………………………………………………………………………….
 Avantajele şi dezavantajele acestor tipuri de întrebări sunt:

Tipul Avantaje Dezavantaje

întrebării
-
uşurinţa completării chestionarului;
-
precizarea conţinutului întrebării;
-
necesită timp scurt pentru răspuns
-
uniformitatea înţelegerii întrebărilor
Închise şi a înregistrării răspunsurilor;
- uşurinţa codificării şi evitarea erorilor în
realizarea acesteia;
- uşurează munca operatorilor;
- rapiditatea şi uşurinţa prelucrării;
- permite compararea grupurilor;
- facilitează efectuarea testelor de
semnificaţie.
- spontaneitatea răspunsurilor;
- indică fidel nivelul cunoştinţelor
subiectului asupra problemei
investigate;
- indică elementele cărora subiectul le
Deschise acordă cea mai mare importanţă;
- evită consecinţele efectelor de format
specifice întrebărilor închise (prin
limitarea şi ordonarea răspunsurilor).
- pierderea spontaneităţii
răspunsurilor;
- limitează câmpul opţiunilor celor
intervievaţi;
- induce o ordine de preferinţă prin
ordinea înscrierii variantelor în
chestionar;
- sporeşte artificial frecvenţa
răspunsurilor nu ştiu/nu răspund.
- lungeşte timpul de completare a
chestionarului;
- cer un efort suplimentar
respondentului;
- rata de non-răspuns este mai mare
decât la întrebările închise;
- sunt foarte dificil de codificat şi
analizat;
- nu oferă nici o informaţie
respondenţilor despre tipul de
răspuns aşteptat de la ei.

Există posibilitatea utilizării întrebărilor parţial deschise. Acestea cumulează din avantajele ambelor
tipuri reducând dezavantajele. Exemplu:
Ce acţiuni aţi întreprins pentru găsirea unui loc de muncă:
a) m-am înscris la o agenţie autorizată de ocupare a forţei de muncă
b) am consultat anunţurile din ziare
c) am apelat la prieteni şi cunoştinţe
d) alte acţiuni…………………………….

Se mai utilizează şi întrebări deschise enumerative. La aceste întrebări subiectul este invitat să enumere
mărci preferate, instituţii, frecvenţa unor acţiuni, eventual într-o ordine de preferinţă. Exemplu
Enumeraţi instituţiile în care aveţi încredere în momentul de faţă:
……………………………………………………………………………..

Întrebările cuprinse în chestionar se pot clasifica astfel: factologice, de opinie sau atitudine, de
cunoştinţe şi filtru.
Întrebările factologice. Vizează situaţii ce caracterizează subiecţii. În principiu se obţin informaţii ce ar
putea fi obţinute şi prin metoda observaţiei dacă aceasta n-ar presupune eforturi prea mari. Unele întrebări
factologice poartă denumirea de întrebări de clasificare sau identificare. Acestea se pun mai ales pentru a obţine
informaţii astfel încât prin analiza răspunsurilor să se poată grupa respondenţii pe categorii. Aceste întrebări
sunt lăsate de obicei la sfârşitul chestionarului. Excepţie face sondajul pe cote când întrebările factologice ce
formează criteriile de cotă vor fi puse la începutul chestionarului pentru a vedea dacă persoana corespunde sau
nu criteriilor de formare a eşantionului.
Exemplu:

După statutul profesional în ce categorie vă încadraţi?

a) salariat c) lucrător pe cont propriu
b) patron d) lucrător familial neremunerat

Întrebările de opinie sau atitudine vizează aspecte ce ţin de universul interior al individului cum ar fi
părerile, aşteptările, evaluările, ataşamentul faţă de valori, explicaţiile fenomenelor din jur, comportament etc.
În cercetările de opinie pot fi folosite două metode distincte de abordare. Prima încearcă să estimeze
acordul sau dezacordul faţă de o opinie dată. A doua abordare merge mai departe încercând să măsoare tăria,
intensitatea opiniilor exprimate şi implică punerea unui număr mai mare de întrebări utilizându-se scalarea
atitudinilor.
Întrebările de cunoştinţe au un specific foarte clar şi au ca scop caracterizarea nivelului de cunoştinţe
al subiectului. Pot fi utilizate şi ca întrebări de control validând sinceritatea si capabilitatea subiectului.
Întrebări filtru. Acestea permit bifurcarea succesiunii întrebărilor în chestionar printr-un salt către o
altă zonă de continuitate în interviu. Exemplu:

Q9. Sunteţi membru al organizaţiei de sindicat? (Dacă răspunsul

este da continuă interviul, dacă este nu, salt la întrebarea Q12).
a) Da
b) Nu

Q10. În ce măsură consideraţi că organizaţia vă reprezintă drepturile?

Foarte mare măsură Foarte mică măsură

Q11. Conducătorii organizaţiei sindicale servesc interesele:

a) salariaţilor
b) reprezentanţilor patronatului
c) organizaţiilor politice
d) nu ştiu
e) nu răspund

De orice fel ar fi întrebările din chestionar trebuie respecte următoarele reguli:

1. Să fie la obiect. Este eronat să se pună întrebarea generală atunci când se cere un răspuns la o întrebare
specifică;
2. Să fie formulate într-un limbaj pe înţelesul tuturor. Trebuie evitată utilizarea unui limbaj elevat ale cărui
cuvinte nu se găsesc şi în limbajul omului de pe stradă. Întrebările trebuie să reproducă într-o măsură cât
mai mare tonul unei conversaţii obişnuite;
3. Să fie evitate formulările vagi, neprecise;
4. Să se evite întrebările tendenţioase. (cea care prin conţinut şi formulare sugerează un anumit răspuns);
5. Să se evite întrebările ipotetice;
6. Să fie scurt şi clar formulate. Se recomandă ca lungimea unei întrebări să nu fie mai mare de 20 de cuvinte.
 ANALIZA scalară

În domeniul ştiinţelor economico-sociale se întâlnesc următoarele tipuri de scale: nominală, ordinală, de

interval şi proporţională.

Scala Variabila Proprietăţi Operaţii permise

echivalenţa între frecvenţe absolute şi relative, modul,

nominală calitativă
treptele scalei coeficient de asociere, testul 2

ierarhizare între în plus: cuartile, coeficienţii de corelaţie a

ordinală calitativă
treptele scalei rangurilor
măsoară diferenţele în plus: medii de calcul, dispersii,
cardinală cantitativă dintre treptele corelaţia parametrică, regresia, testele
scalei parametrice
proporţională cantitativă punctul zero natural toate operaţiile

Scala nominală este cea mai rudimentară. Fiecare termen are aceeaşi importanţă, aceeaşi greutate. O
asemenea scală nu constituie decât o enumerare de posibilităţi.
Este un tip de scală neparametrică care permite clasificarea unităţilor studiate în două sau mai multe
grupe ai căror membrii diferă după proprietatea ce a fost scalată, fără să ducă şi la realizarea unei ordonări
Scala ordinală permite o oarecare clasificare a opiniilor. Oferă posibilitatea nu numai de a marca
deosebiri ci şi de a stabili poziţii inferioare şi superioare.
Scala de intervale (cardinală). Pe această scală nu numai că se situează pe diferite trepte poziţiile celor
chestionaţi dar se şi poate calcula distanţa dintre trepte. Exemplu: numerotarea cronologică.
Scala proporţională are toate caracteristicile scalei de interval şi în plus punctul zero al scalei este dat în
mod natural fapt ce permite efectuarea tuturor calculelor cerute de logica analizei. Este folosită pentru
măsurarea valorilor variabilelor: înălţime, greutate, distanţă, preţ, viteză etc.
În practica aplicării ştiinţelor sociale întâlnim cel mai des scale nominale şi ordinale apelând rareori la
scalele de ordin superior (doar pentru variabile numerice). Deoarece de cele mai multe ori în urma sondajelor
dorim să aflăm care este opinia, atitudinea faţă de o anumită problematică, este necesară construcţia scalelor
pentru măsurarea acestora.

Pentru testarea atitudinilor se utilizează următoarele tipuri de scală:

a) Scala binară. Aceasta este modalitatea cea mai simplă, respondentul fiind solicitat să aleagă între două
poziţii diametral opuse: da sau nu; acord sau dezacord; adevărat sau fals.

b) Diferenţiala semantică. Este o scală cu alegere multiplă cu 5 sau 7 trepte. Pe această scală respondentul
trebuie să plaseze răspunsul într-una din boxele dintre două atribute bipolare extreme. Exemplu:
Consideraţi că activitatea pe care o desfăşuraţi este :

Foarte interesantă Foarte plictisitore

c) Scala lui Likert. Este tot o scala cu alegere multiplă cu 5 trepte prin care respondentul este rugat sa-si
plaseze atitudinea faţă de un subiect între acord total, acord, indiferent, dezacord şi dezacord total.
Exemplu:

acord acord indiferent dezacord dezacord

total total
 Organizaţia de sindicat vă reprezintă
drepturile
Cotizaţia plătită este prea mare faţă
de avantajele pe care le am ca
membru de sindicat

d) Scala tip rating. Pe această scală respondentul trebuie să răspundă la o întrebare dând note de la 0 la 10 (sau
100) . Exemplu:

Pe o scală de la 0-10 cum apreciaţi cursul de calificare la care aţi participat? …..

Pentru cuantificarea răspunsurilor un procedeu curent folosit este acela de a atribui o valoare fixă (notă)
fiecărei posibilităţi de alegere. De exemplu 1 pentru da şi 2 pentru nu în cazul scalei binare, note de la -2 la +2
pentru scala lui Likert sau de la 1 la 5 (7) pentru diferenţiala semantică. Pe baza acestor valori se poate calcula
şi interpreta un scor mediu.