3.2. Ghidul de interviu Ghidul de interviu este instrumentul principal de lucru in focus grup.

Daca intrebarile din ghidul de interviu sunt bine formulate, rezultatele cercetarii vor fi pe masura. Un ghid de interviu bine realizat usureaza munca moderatorului, permitandu-i sa urmareasca mai atent dinamica de grup sau sa dezvolte ideile noi care pot aparea in grup si care ar putea servi cercetarii, desi nu au fost gandite anterior. Inainte de inceperea discutiei proriu-zise, moderatorul se prezinta si face o scurta prezentare a institutiei pe care o reprezinta; spune care este rolul sau; prezinta tema discutiei; explica regulile discutiei (faptul ca nu exista raspunsuri corecte sau gresite, ca este de dorit ca subiectii sa vorbeasca tare si pe rand si toti sa participe la discutie; nu se urmareste consensul, ci schimbul de idei si experiente); explica necesitatea inregistrarii discutiei (moderatorul nu poate retine sau nota tot ceea ce se discuta, inregistrarea faciliteaza prelucrarea ulterioara a datelor) si asigura subiectii de confidentialitatea celor discutate (numele subiectilor nu vor aparea in nici un document, importante fiind opiniile lor); cere subiectilor sa se prezinte pe rand. Daca locatia este prevazuta cu oglinda (one way mirror) ce permite clientilor sa urmareasca focus grupul, nu este necesar sa fie dezvaluita identitatea clientilor si nici macar prezenta lor, daca acestia urmaresc focus grupul. Subiectilor li se poate spune, de exemplu, ca in spatele oglinzii sunt colegi de echipa interesati de ceea ce se discuta sau care au grija de buna functionare a aparatelor. Daca vreunul dintre subiecti nu accepta sa fie inregistrat, va avea libertatea de a parasi grupul. Asemenea situatii sunt foarte rare, importante fiind aici si abilitatile de comunicare si de relationare interpersonala ale moderatorului. In timpul discutiilor, subiectii uita relativ repede de faptul ca sunt inregistrati. Unora le face chiar o reala placere ca parerile lor sa fie inregistrate. Intrebarile din ghidul de interviu trebuie sa respecte o succesiune logica, sa decurga logic unele din altele; sa aiba o succesiune cronologica si psihologica; sa para spontane, firesti; sa acopere toate obiectivele propuse; sa permita obtinerea unor informatii complete in timpul alocat discutiei. In ghidul de interviu se pun intrebari deschise, subiectii fiind pusi in situatia de a relata, de a povesti ceva (o experienta, o opinie), de a explica o atitudine, un comportament. Numarul de intrebari nu trebuie sa fie foarte mare, caci trebuie sa tinem cont de faptul ca la fiecare intrebare vom avea 8 - 10 raspunsuri si, in plus, comentariile subiectilor la raspunsurile altor persoane din grup sau intrebarile suplimentare venite din partea moderatorului pentru a se lamuri in privinta a ceea ce doreste un subiect sa spuna la un moment dat sau pentru a dezvolta o tema nou aparuta, legata de obiectivele cercetarii. Nu exista un numar standard de intrebari care se pun in grup, insa de regula un ghid de interviu adecvat contine 10-15 intrebari pentru un grup cu durata de o ora si jumatate. Oricum, este recomandabil ca durata unui interviu de tip focus grup sa nu depaseasca doua ore, tinand cont de capacitatea de concentrare si fatigabilitatea subiectilor si a moderatorului.

In literatura de specialitate exista o serie de tipologii in ce priveste intrebarile continute de ghidul de intevriu. Un ghid de interviu poate contine urmatoarele tipuri de intrebari (Krueger, 1994): Intrebari de deschidere Aceastea sunt intrebari foarte simple, prin care fiecarui subiect i se da ocazia sa vorbeasca si sa prezinte mai ales caracteristicile comune pe care le are impreuna cu toti ceilalti membri ai grupului. Subiectii nu sunt pusi in dificultate prin astfel de intrebari, discutia pare relaxata, prieteneasca. Exemple de intrebari de deschidere: cati copii aveti?, de cand predati in invatamant?, ce masina aveti?, cum va petreceti de obicei timpul liber?, ce emisiuni ati urmarit aseara la televizor? etc. Intrebarile de deschidere se pun in primul rand pentru a sparge gheata, pentru a initia comunicarea, pentru a exemplifica rolul moderatorului in raport cu subiectii, dar este posibil ca acest gen de intrebari sa ne furnizeze si o serie de informatii pe care dorim sa le aflam de la persoanele invitate la discutie. Intrebarile introductive sunt acele intrebari care ne introduc in tema propriu-zisa a discutiei. In afara informatiilor legate strict de obiectivele cercetarii pe care dorim sa le obtinem din partea participantilor, aceste intrebari permit subiectilor sa intre in ritmul discutiei, sa interactioneze unii cu altii. Prin raspunsurile la aceste intrebari subiectii au ocazia sa-si impartaseasca unii altora experientele personale privind tema pusa in discutie. Intrebarile introductive ne furnizeaza informatii importante, dar nu sunt considerate critice pentru analiza finala a discutiei. De exemplu, intrebari introductive pot fi acelea prin care obtinem raspunsuri cu privire la obiceiurile de consum ale subiectilor (cand, unde, cum, cu cine, cu ce frecventa, in ce imprejurari, dispozitie etc. este consumat produsul X), la caracteristicile unei institutii (de exemplu, punctele tari si slabe ale unei scoli, organizatii, institutii, program social). Intrebarile de legatura sunt acelea care fac trecerea intre partile principale ale studiului. Ele pot fi rezumative vis--vis de ceea ce s-a discutat pana la un moment dat sau introductive cu privire la ceea ce urmeaza sa se discute. Prin astfel de intrebari, subiectii isi dau seama ca punctele de vedere ale celorlalti participanti la discutie pot fi asemanatoare sau diferite de ale lor. Intrebarile-cheie sunt acelea care raspund la obiectivele principale ale studiului. Motivatiile de consum, punctele tari si slabe ale unui spot publicitar, mecanismele proceselor decizionale pot fi surprinse prin astfel de intrebari. Daca sunt subiecti care raspund monosilabic, acestia vor fi incurajati sa dea detalii, uneori printr-un exemplu de raspuns pe care il ofera moderatorul cu privire la el insusi. Li se pun intrebari ajutatoare, dar fara sa se schimbe cursul relaxat al discutiei. Nu se recomanda mai mult de una, doua interventii suplimentare din partea moderatorului in cazul unui subiect necooperant, pentru a nu-l inhiba sau a-i crea vreun disconfort care sa-l scoata din discutie pentru timpul care a mai ramas la dispozitie. Intrebarile finale sunt acelea prin care permitem subiectilor sa-si expuna punctul de vedere dupa derularea intregii discutii. Parerile subiectilor pot ramane constante pe parcursul discutiei sau se pot modifica in urma interactiunii cu ceilalti subiecti. Tot aici putem afla sugestiile si recomandarile subiectilor in legatura cu tema principala de discutie, o ierarhizare a preferintelor subiectilor, estimari din partea lor etc. Intrebarile din ghidul de interviu trebuie sa para spontane subiectilor si sa fie formulate intr-un limbaj familiar acestora (se pot utiliza si termeni din jargonul subiectilor). Intrebarile trebuie sa fie usor de inteles de catre subiecti. De regula, nu se reformuleaza intrebarile, ci se repeta, pentru a nu schimba sensul acestora. Intrebarile trebuie sa curga intr-o succesiune logica, astfel incat sa nu apara rupturi de ritm sau o nota de artificialitate din cauza ca intrebarile nu sunt aranjate intr-o ordine fireasca. De obicei, grupurile pe o tema data ar trebui conduse toate de acelasi moderator, pentru ca stilul personal al moderatorului poate influenta rezultatele obtinute.

Ghidul de interviu contine numai intrebari deschise. Nu se pun intrebari la care se poate raspunde dihotomic (Va place?; Stiati ca ?; Lucrati la?; Nu-i asa ca?). Exista o serie de intrebari care pot parea intrebari deschise, dar la care se poate raspunde si monosilabic: cat de multumit sunteti de; cat de mare este interesul dvs. pentru; cat de mult va place; in ce masura; cat de des etc. In general, majoritatea subiectilor au tendinta sa dea raspunsuri scurte daca li se pun intrebarile formulate in acest fel. Teoretic, intrebarea De ce? nu se pune intr-o discutie de grup, deoarece implica un raspuns rational, iar moderatorul cauta sa obtina in primul rand raspunsurile spontane ale subiectilor. Daca o intrebare incepe cu de ce? tendinta subiectilor este de a se retrage pentru scurte momente de reflectie si de a nu se aventura in oferirea unui raspuns spontan, prompt. Se presupune ca in viata de zi cu zi majoritatea deciziilor se iau pe baza unui impuls de moment, a unor obiceiuri formate in timp, fara ca subiectii sa constientizeze mecanismele decizionale subsecvente. Intrebarea De ce? il pune pe subiect in situatia de a-si analiza comportamentul. In plus, intrebarea de ce? ar putea sa-l faca pe subiect sa se simta supus unui interogatoriu si sa-l inhibe sau sa-l determine sa ofere raspunsuri social acceptate, dezirabile. Subiectii care nu pot dezvolta un rationament in intervalul de timp de cateva secunde dintre intrebare si raspuns vor avea tendinta sa adere la rapunsurile pe care le-au dat deja alte persoane prezente la discutie. Asadar, intrebarea de ce? nu se pune direct, ci indirect: Ce v-a facut sa procedati asa?; Care sunt caracteristicile care va plac cel mai mult?etc. Oamenii raspund mai usor si mai sincer la intrebarile Cum? sau Ce? sau Care? decat la intrebarea De ce?. Cu toate acestea, in timpul unei discutii de tip focus grup veti fi nevoiti sa utiliz ati destul de frecvent intrebarea de ce?, folosita insa ca metoda de stimulare a subiectului in directia completarii unui raspuns pe care acesta l-a dat deja (de ce credeti asta?; de ce ati procedat asa?; de ce va place ?). In aceste situatii intrebarea de ce? are sensul unei incurajari a subiectului de catre moderator. Moderatorul poate cere comentarii suplimentare si prin formulari de tipul explicati-ne mai pe larg sau dezvoltati raspunsul dvs.. Moderatorul trebuie sa lase intrebarile deschise si sa nu ofere variante de raspuns subiectilor. Diversele variante de raspuns nu trebuie apreciate numai dupa frecventa de aparitie a unui raspuns de un anumit tip, ci si dupa importanta acordata de subiect diverselor variante. De exemplu, daca cerem subiectilor sa listeze caracteristicile unui produs, program etc., acestea sunt ordonate si in functie de raspunsurile care s-au dat in grup pana in acel moment. Primele caracteristici care ne vin in minte nu sunt neaparat si cele mai importante pentru noi. In aceasta situatie, intrebarea de ce ne permite relevarea motivatiilor in baza carora subiectii opteaza pentru un raspuns sau altul. Raspunsurile la intrebarea de ce ne sunt foarte folositoare in analiza discutiilor de grup. De modul in care punem intrebarile depind raspunsurile pe care le obtinem si, in final, rezultatele cercetarii. In continuare vom prezenta modele de intrebari care, in functie de tematica si de ceea ce dorim sa aflam, se pot aplica in cercetarea de tip focus grup. Intrebarile ipotetice situeaza subiectul in imaginar si ne permit sa aflam lucrurile pe care acesta le considera cu adevarat importante in legatura cu o tema data. Unii subiecti isi dezvaluie mai usor opiniile si credintele cand nu sunt intrebati direct despre acestea.

- Sa presupunem ca puteti schimba un singur lucru in legatura cu Care este acesta? Ce ati mai schimba? - Sa presupunem ca ne aflam in anul , in orasul dvs. Cum v-ar placea sa fie orasul? Ce ar fi diferit atunci de ce este acum? - Daca v-ati intalni personal cu candidatul X la presedintie, ce ati face? Ce ati discuta cu el? Daca ati avea posibilitatea sa-i adresati o singura intrebare, care ar fi aceasta? - Daca ati pescui pestisorul de aur, care sunt cele trei dorinte pe care ati vrea sa vi le indeplineasca? - Daca ati naufragia pe o insula si ati putea lua o singura persoana / un singur obiect cu dvs., pe cine sau ce ati lua pe insula? Completarea de propozitii este o metoda utilizata atunci cund nu dorim ca subiectii sa se influenteze reciproc. In plus, obtinem o cantitate mare de informatii intr-un timp scurt. Informatiile obtinute prin astfel de intrebari pot fi sau nu impartasite ulterior in grup, in functie de timpul disponibil si de gradul de intimitate pe care il implica intrebarea. Daca presupunem ca unele raspunsuri pot fi stanjenitoare pentru participanti este preferabil sa nu dezvaluim public raspunsurile. Oricum, subiectilor li se spune dinainte daca raspunsurile vor fi comentate ulterior sau nu. - Oamenii politici in care am cea mai mare incredere sunt - Oamenii de televiziune care imi plac cel mai mult sunt - Veniturile pe care le am imi permit sa - As cumpara produsul X daca ar avea pretul de - Imi place / imi displace pentru ca - Revista este revista care Jocul de rol permite o dezvaluire mai usoara din partea subiectilor. Motivatiile subconstiente de comportament, dorintele neimpartasite ale subiectilor, domeniile lor de interes pot fi revelate mai usor prin punerea lor intr-o situatie imaginara decat prin intrebari directe. Punctele tari si slabe ale unui program, produs, institutie etc. pot fi mai bine evidentiate daca se foloseste jocul de rol. - Ce ati schimba in institutia, daca ati avea putere de decizie? - Sa presupunem ca dvs. sunteti patronul clubului X. Ce ati face pentru a va mari numarul de clienti? - Daca ati fi directorul revistei Y, ce ati modifica in structura revistei pentru a obtine cresterea volumului vanzarilor? - Cum ati face o reclama ladaca ati lucra in departamentul de creatie al unei agentii de publicitate? - Daca ati fi agent de vanzari, cum ati prezenta produsul X? - Cum ati povesti reclama prietenei dvs.? Ce credeti ca v-ar intreba prietena dvs. despre reclama? Ce nu i-ar fi clar in legatura cu reclama? Cum i-ati raspunde la intrebare? etc. Uneori in jocul de rol putem utiliza si tehnici specifice grupurilor terapeutice, daca am identificat persoane in grup care s-ar descurca bine intr-o astfel de sarcina. Tehnica scaunului gol (interpretarea alternativa a rolurilor, de exemplu angajat angajator, producator client, parinte copil, cadru didactic elev, candidat alegator etc.) sau inversiunea de rol sunt tehnici specifice jocului de rol prin care am putea obtine informatii utile cercetarii. Recomandarile si sugestiile subiectilor privind imbunatatirea unor servicii, produse, relatii etc. se pot obtine in acest mod. Analogiile permit surprinderea caracteristicilor unor produse, marci, firme, obiecte, persoane, precum si a relatiilor dintre acestea. - Daca (nume de produs, marca) ar fi o persoana, cum ar fi ea? (caracteristici de varsta, sex, statut social, profesie etc.) Ce pozitie are in societate? Cum se imbraca? Ce-i place sa faca in timpul liber? Unde lucreaza? Cum se poarta la serviciu? Ce masina conduce? Are hobby-uri? etc.

- Daca (nume de persoana) ar fi un animal, ce animal ar fi? - Daca (nume de produs, marca) ar fi angajati la o firma, ce post ar ocupa fiecare dintre ele? - Daca (nume de produs, marca) ar fi personajele unei nunti, ce rol vor avea fiecare dintre ele in aceasta nunta? Cine este mirele, mireasa etc.? Scenariile, la fel ca si intrebarile ipotetice, plaseaza subiectii intr-un spatiu imaginar, in care raspunsurile sunt mai usor de construit si surprind unele lucruri pe care subiectii insisi este posibil sa nu le constientizeze. - In ce perioada de timp si in ce tara v-ar fi placut sa traiti? De ce atunci? - Sa presupunem ca X va fi ales presedinte in noiembrie. Ce schimbari credeti ca se vor produce in urmatorii doi ani? Care sunt schimbarile in bine si care sunt schimbarile in rau? Intrebarile cu continut emotional sunt susceptibile de a genera raspunsuri in special din partea subiectilor cu o structura psihica predominant emotionala, afectiva. - De ce va temeti cel mai mult in viata? - De ce va temeti cel mai mult in legatura cu viitorul copiilor dvs.? - De ce va temeti cel mai mult in legatura cu actualul loc de munca? - Ce simtiti cand va uitati la aceasta reclama? - Ce va doriti cel mai mult de la seful dvs.? - Ce va doriti cel mai mult de la noua conducere a tarii? Asociatiile spontane se utilizeaza cand dorim sa vedem cum este perceput la nivel subliminal un produs, o marca etc. Intrebarile si raspunsurile se succeda rapid si subiectii nu au timp sa rationalizeze. Maniera rapida de raspuns este utila si pentru dinamizarea discutiei de grup. Raspunsurile ne ajuta la construirea portretului unei marci, unui produs sau program. - Care este primul cuvant / propozitie care va vine in minte cand eu spun (nume, produs, marca, program etc.) sau cand priviti acest (produs, imagine, sigla)? - Care este prima imagine care va vine in minte cand spun (nume, produs, program etc.) sau cand priviti acest (produs, imagine, sigla)? - Ce credeti ca s-ar potrivi / ce ati pune langa (produs, imagine, sigla etc.)? - Din lista urmatoare de atribute () alegeti-le pe acelea care se potrivesc cel mai bine cu produsul , reclamaetc. Exercitiile de ordonare a unor produse, servicii etc. sunt utilizate pentru a obtine o ierarhie a preferintelor subiectilor. Uneori se folosesc liste de produse, servicii etc., dintre care subiectii sunt rugati sa aleaga doar cateva, conform cu preferintele lor in legatura cu itemii listati. Acordarea de premii sau note (de la 1 la 5 sau de la 1 la 10, daca dorim sa avem o scala mai sensibila vis--vis de preferintele subiectilor) sunt, de asemenea, mijloace utilizate pentru a obtine ierarhizarea din partea subiectilor a unor reclame, produse, beneficii ale produselor etc. Exercitiile de acest tip se realizeaza intai in scris, pentru a diminua posibilitatea influentarii reciproce a subiectilor. Astfel de exercitii sunt orientative, nu trebuie sa uitam ca raspunsurile lor sunt in cadrul unei cercetari calitative. Discutiile care au loc dupa terminarea unui astfel de exercitiu (argumentele invocate de subiecti pentru a-si justifica alegerile) sunt mult mai folositoare decat ordonarea propriu-zisa.