CHESTIONARUL este un document scris, aplicat în vederea instruirii unuia sau mai

multor cititori sau ascultători pentru a răspunde la una sau mai multe întrebări.
Etapele realizării unui chestionar
Conceperea conţinutului
înainte de a elabora un chestionar este necesar să răspundem la întrebarea: "Este chestionarul
cea mai bună metodă de culegere a datelor pentru studiul nostru?"
• Se listează dimensiunile (structurile componente ale temei de cercetat) care se doresc a
fi acoperite prin întrebările din chestionar.
• Se formulează întrebările corespunzătoare fiecărei dimensiuni. La formularea unei
întrebări se va acorda atenţie atât conţinutului, cât şi exprimării. De asemenea, se va
acorda atenţie secvenţialităţii întrebărilor şi formei sub care se vor da răspunsurile.
In ceea ce priveşte conţinutul se va avea în vedere ca întrebarea să fie:
- utilă - în sensul de a aduce informaţiile de care avem nevoie, şi nu informaţii inutile,
interpretarea răspunsurilor să poată fi făcută cu uşurinţă, fără a fi nevoie de prea mult
material suplimentar; relevantă - întrebarea să fie corespunzătoare temei de cercetat;
- potrivită populaţiei ţintă - subiectul de cercetat trebuie să fie cunoscut de către
repondenţi, întrebarea să fie adaptată la experienţa şi informaţiile pe care le are
repondentul, răspunsul nu ar trebui să se refere la un fapt/eveniment prea îndepărtat de
care repondentul nu şi-ar putea aminti; dacă este necesar se pot concepe întrebări
alternative sau suplimentare, adaptând astfel chestionarul la diverse tipuri de
repondenţi (de exemplu: "Dacă răspunsul Dvs. la întrebarea numărul 7 este NU, treceţi
la întrebarea numărul 13");
- să nu inducă confuzie, dacă e necesar se vor formula mai multe întrebări pentru a
obţine date explicite despre un anumit subiect, evitându-se întrebările multiple;
- să nu inducă răspunsul: oamenii sunt tentaţi să răspundă conform normelor şi
acceptabilităţii sociale.
Atenţie deosebită trebuie acordată exprimării întrebărilor şi chiar formei de prezentare
grafică, deoarece acestea au o foarte mare influenţă asupra ratei răspunsurilor. Astfel, se vor
urmări:
- claritatea întrebărilor: întrebarea să nu fie ambiguă, să fie inteligibilă, adaptată
nivelului de cunoştinţe al repondenţilor, să nu conţină cuvinte dificile, de specialitate,
jargoane sau prescurtări, să nu conţină o dublă negaţie;
- grafica chestionarului: spaţiul dintre întrebări să fie suficient de mare, fonturile
utilizate să permită citirea cu uşurinţă a textului, dimensiunile abordate să fie
delimitate între ele prin enunţuri şi spaţii corespunzătoare.
Secvenţa întrebărilor este, de asemenea, importantă. întrebările trebuie să se succeadă
logic, de la general la specific, de la impersonal la personal, de la simplu la complex, să
faciliteze respondentului aducerea aminte, să urmeze ordinea firească. Răspunsul la o
întrebare nu trebuie să fie influenţat de întrebarea precedentă. întrebările cu rolul de a stârni
interesul, a capta atenţia sau a învinge rezistenţa să nu fie puse prea devreme sau prea târziu.
• Determinarea formei răspunsurilor
In funcţie de forma răspunsurilor cerute, întrebările dintr-un chestionar se clasifică în:
- întrebări deschise - cu răspunsuri libere.
De exemplu: "Care consideraţi că sunt cauzele timpului lung de aşteptare la camera de
urgenţă? "
Acestea au avantajul de a stimula gândirea, memoria şi sunt utile în studiile exploratorii,
dar sunt greu de prelucrat. Alte dezavantaje sunt reprezentate de: dificultăţile de exprimare ale
subiecţilor, obţinerea de răspunsuri incomplete, incorecte, scris ilizibil. Acest tip de întrebări
nu sunt recomandate pentru chestionarele trimise prin poştă.
întrebări închise - cu răspunsuri preformulate, care la rândul lor pot fi:
 - cu răspunsuri ordonate -
De exemplu: "Vă rugăm, alegeţi dintre variantele de răspuns enumerate mai jos pe
aceea care corespunde experienţei Dumneavoastră: "In general, timpul de aşteptare la
cabinetul medicului defamile este:
1. Foarte lung
2. Lung
3. Mediu
4. Scurt
5. Foarte scurt"
Acestea se pot prelucra uşor statistic şi sunt utile în determinarea intensităţii unei
variabile calitative (profunzimea sentimentelor, gradul implicării în, frecvenţa participării la).
Dezavantajul lor este că limitează răspunsul la unul specific, existând pericolul omiterii unor
aspecte importante.
- cu răspunsuri neordonate
De exemplu: "Care este principala cauză a timpului lung de aşteptare la camera de
urgenţă?
1. Lipsa de respect a personalului medical
2. Organizare ineficientă a serviciului de urgenţă
3. Număr mare de pacienţi care se adresează acestui serviciu "
Avantajul utilizării acestui tip de întrebări este că se pot considera mai multe concepte şi
totodată este posibilă selectarea priorităţilor. Ele sunt însă mai dificile decât cele cu
răspunsuri ordonate, prezentând mai multe idei în acelaşi timp.
- întrebări parţial închise - cu răspunsuri preformulate dar şi cu posibilitatea de a
răspunde liber.
De exemplu: "Care este principala cauză a timpului lung de aşteptare la camera de
urgenţă?
1. Lipsa de respect a personalului medical
2. Organizare ineficientă a serviciului de urgenţă
3. Număr mare de pacienţi care se adresează acestui serviciu
4. Alte cauze (vă rugăm, specificaţi care).........
Au avantajul de a obţine prin intermediul răspunsurilor libere informaţii suplimentare,
evitând o listă foarte lungă de variante de răspuns.
Uneori însă, în cazul autoadministrării, nu se ia în seamă de către repondent partea deschisă a
întrebărilor.
Redactarea chestionarului
• Se începe cu elaborarea unei introduceri adresată repondentului, care conţine o scurtă
prezentare a studiului şi a utilităţii sale, accentuează importanţa răspunsurilor date de
repondent pentru realizarea studiului, asigură confidenţialitatea răspunsurilor şi
anonimatul, solicită ajutorul pentru realizarea studiului şi returnarea chestionarului cât
mai repede posibil, asigură repondentul că va fi informat asupra rezultatelor studiului
şi, de asemenea, se mulţumeşte şi se menţionează eventualele stimulente oferite ca
recompensă pentru completarea chestionarului.
• Se redactează instrucţiunile de completare a chestionarului, în cazul în care acesta va
fi autoadministrat.
Testarea chestionarului
• Măsurarea psihometrică - evaluarea reproductibilităţii şi validităţii
înainte de aplicarea unui instrument trebuie să studiem proprietăţile acestuia, si primul
rând el trebuie să dea aceleaşi rezultate la măsurători repetate ale aceluiaşi fenomen sau în
aceleaşi populaţii. Această proprietate poartă numele de reproductibilitate şi este atât de
importantă încât, mulţi autori susţin că dacă un instrument nu prezintă o reproductibilitate
bună, nici nu trebuie să mai testăm validitatea.
 Reproductibilitatea nu este însă suficientă. Validitatea este o a doua proprietate
importantă care constă în capacitatea instrumentului de a măsura exact ceea ce trebuie să
măsoare.
• Modificarea chestionarului, dacă e necesar, şi retestare
Adaptarea chestionarelor preexistente
În cazul în care se doreşte aplicarea unui chestionar preexistent, de cele mai multe ori
conceput în altă limbă, este nevoie ca acesta să fie adaptat culturii şi condiţiilor specifice ale
populaţiei de studiat.
Traducerea, în primul rând, trebuie să fie ajustată din punct de vedere cultural şi să fie
conceptuală şi nu literală. Sentimentele, emoţiile şi chiar unele simptome sunt exprimate
diferit de la o cultură la alta. De exemplu, culoarea neagră este asociată cu tristeţea la multe
popoare, dar la chinezi, albul este culoarea care exprimă durerea sufletească. Traducerea se
face de către o echipă formată din nativi de ambele limbi şi specialişti din domeniul respectiv
şi se aplică o procedură standard numită "forward-backward". Conform acestei proceduri,
după traducere, chestionarul trebuie să fie verificat printr-o traducere inversă, în limba de
origine. Dacă sensul frazelor s-a modificat, el trebuie retradus. Operaţiunea de dublă traducere
se repetă până se obţine o retraducere în limba de concepere a chestionarului cât mai
apropiată de varianta originală.
După finalizarea traducerii urmează testarea în teren şi măsurarea validităţii şi
reproductibilităţii chestionarului.
Moduri de administrare a chestionarului
Administrarea prin interviu direct - duce la obţinerea unei rate ridicate a răspunsurilor,
aduce informaţii asupra caracteristicilor nonrepondenţilor şi a motivelor care au determinat
nonrăspunsurile. Această metodă permite flexibilitate în realizarea chestionarului atât în ceea
ce priveşte lungimea acestuia, cât şi în formularea întrebărilor. Dezavantajele metodei constau
în faptul că se pot obţine răspunsuri distorsionate datorită influenţei operatorului de interviu
asupra repondentului, iar recrutarea şi pregătirea operatorilor este costisitoare şi necesită timp.
Interviul prin telefon - are avantajul de a obţine o rată ridicată a răspunsurilor, reduce rata
nonrăspunsurilor la întrebări şi aduce unele informaţii asupra caracteristicilor
nonrepondenţilor şi a motivelor nonrăspunsurilor. Operatorii sunt uşor de selectat şi de
pregătit şi, de asemenea, este mai ieftin şi mai rapid decât interviul direct sau trimiterea
chestionarului prin poştă. Prin această metodă însă, este dificil de confirmat că se discută cu
repondentul selectat şi nu cu altă persoană, nu se pot pune întrebări complexe, iar repondentul
se poate consulta cu alte persoane în privinţa răspunsurilor.
Chestionarul trimis prin poştă - dă posibilitatea alegerii unui eşantion reprezentativ,
necesită costuri administrative mici şi evită distorsiunile datorate prezenţei operatorului de
interviu. Dezavantajele se referă la faptul că nu este posibil să se determine caracteristicile
nonrepondenţilor sau motivele nonrăspunsurilor, nu se poate controla secvenţa de răspuns la
întrebări, şi repondenţii pot să nu înţeleagă sensul întrebărilor, să omită citirea sau răspunsul
unor întrebări. Această metodă este indicată numai pentru chestionare scurte, cu întrebări
simple şi în general cu răspunsuri preformulate.
Calităţile unui bun chestionar:
- să răspundă scopului şi obiectivelor anchetei
- întrebările să fie: precise, concise, compatibile cu nivelul de educaţie al subiecţilor
cărora li se administrează
- să nu emită judecăţi de valoare sau susceptibilităţi care să influenţeze răspunsul
- să conţină distincţii clare între elemente să fie puse într-o ordine logică
- să permită prin măsurare o posibilă comparare cu alte studii similare
- să cuprindă o explicaţie, mulţumiri, asigurarea anonimatului şi a confidenţialităţii şi
instrucţiuni clare în privinţa răspunsurilor