Tema 3 :Definiții operaționale și metode special de planificare experimental.

Experimentul psihologic trebuie realizat astfel în cît rezultatele lui să permită constatarea
unor fapte valide ale vieții psihice umane și animale. Anume în baza la așa fapte sînt construite
teorii și modele conceptuale. Este importantă înțelegerea unui principiu fundamental al
Psihologiei experimentale – majoritatea experimentelor psihologice sunt effectuate în scopul
evidențierii unor legături cauzale (de cauză – efect). Dar, deoarece viața psihica este foarte
complexă,aproape toate fenomenele psihosociale sunt pluricauzele (au mai multe cause). Mai
mult decît atît, unele și acelea-și cauze pot influența diferit gîndirea și comportamentul nostru.

De aceea, pentru dipistarea relațiilor de cauză – efect, cercetătorii in general și cei din
psihologiea experimentală, îndeosebi, au elaborate diverse procedee și metode sofisticate de
analiză. De exemplu , capacitatea de a reacționa la semnele rutiere reprezintă nu doar funcție
(rezultatul ) activității semnului și iluminării lui ( în întuneric nu-l vedem ) , ci și a înțelegerii
semnificației sale ( într-o limbă necunoscută nu-l înțelegem ), a stării psihologice ( oboseala și
insomne provoacă o încetinire a reacției) , a cantității de alcool și droguri în sînge , a acuității
vizuale și vitezei motorii.

În cadrul experimentelor unifactoriale un singur factor este supus modificațiilor , în timp

ce ceilalțirămîn constanți sau sunt controlați.

Noi, însă vom examina situațiile plunifactoriale, adică procedurile experimentale mai
dificile.

Definiții operaționale

Înaintea începerii experimentului, cercetătorul deține definițiile conceptuale ale

variabilelor studiate, de exemplu :anxietatea, intelect, întărire (consolidare) ...

Definiția operațională reprezintă descrierea detaliată a operațiilor necesare pentru

identificarea și măsurarea ,,noțiunilor” = variabilelor studiate.

În general , psihologii operază cu noțiuni abstracte ca : intelect,agresivitate,comportament

antisocial, anxietatea.

Este destul de dificil de elaborat difiniția operațională a cestor concepte, așa încît sî fie
descrise : complexitatea lor și baza lor empirică. Totuși psihologii – cercetătorii insistă asupra
definirii operaționale a termenilor. Cuvintele , utilizate pentru desemnarea conceptelor trebue
legate de circumstanțele obiective.

Pentru ilustrare trebuie să exeminăm variabila „anxietate” . Practic fiecare om are o

reprezentare despre anxietate. Există mai multe definiții ale termenului, majoritatea cărora se
axează pe faptul că anxietatea este o stare emoțională , avînd în calitate de componentă
principală așteptarea.Încercînd să definească , operațional această variabilă cercetătorii au utilizat
testele :

-„creionul și foaia ”

- controlul comportamentului
 -reacția epidermo-galvanică

-frecvența bătăilor inimii și a mișcărilor oculare

Posibil fiecare dintre aceste definiții operașionale evaluiază o anumită parte a, stării de
anxietate, dar nici una din ele nu cuprinde întreg fenomenul.

Sarcina cercetătorului este să formuleze definiții operaționale pentru fiecare situație

concretă de manifestare a conceptului= variabilei . Este apsolut necesar că toate variabile
experimentale să aibă definiții operaționale.

Exercițiu de definire operațională a noțiunilor

Găsiți, vă rog , definiția operațională pentru următoarele noțiuni:

-anxietatea -intelect -insait

-evidențierea -frustrarea -lidership
- agresivitatea -atitudine -moartea -conduita

Planurile factoriale

După cum am mențiomat , experimentele unifactoriale sunt un instrument eficient în

psihologie , dar comportamentul rareori este rezultatul unei singure variabile.

Pentru a determina care este influența a 2 variabile independente asupra 1 variabile

dependente este utilizat planul factorial , care permite lucrul concomitent cu 2 și mai multe
variabile independente.

Exemplu N12

Exemplu N12 este experimentul : planul factorial 2x2 – variabile independente.2 niveluri
variabilei 1: deprivarea severă și neseveră;2 niveluri variabilei 2;întărire slabă și puternică.

Exemplu N13, planul factorial 2x2.

Dar există și planurile factoriale 2x2x3 (toate variabilele independente cu niveluri 2;2;3.)

Majoritatea cercetătorilor consideră că este utilă construirea unor grafice în care sunt
indicate rezultatele experimentului realizat după un plan factorial, doarece graficele permit
urmorirea relației dintre variabile. Variabilele dependente se plasează pe axa verticală, iar var.
indep. –pe axa orizontală.

Planurile factoriale complexe.

Sunt planurile factoriale cu mai multe variabile , deobicei ac. Experimente au la baza
controlul intragrupial.

Exemplu N14.

Acest experiment ne prezintă noțiunea de metodă cronometrică -măsurarea vitezei

proceselor psihice . Principiul fundamental al acestei metode constă în faptul că procesatea a
informației necesită tinp , iar procesarea complexă – mai mult timp decît cea simplă.
 Experimentul descris ne prezintă și un aparat standart al utilajului experimental –
tahistoscopul. El este utilizat în experimentele care necesită o maximă exactitate în prezentarea
stimulelor vizuale în decursul unor mici intervale de timp ca și o exactitate în măsurarea timpului
de reacție.

Planurile cvasiexperimentale

Termentul de „plan cvaexperimental” a fost introdus de Camplebel și Stanley în 1966 în

scopul de a depăși anumite dificultăți , care apar în cercetarea comportamentului în condiții mai
puțin stricte ca cele de laborator.Planul cvasiex. Este utilizat în cercetările în care variabilele
independente , influența cărora este măsurată , sunt luate din mediul natural.

Aceste planuri cvasiax. Sunt numite și cecetări expost facto, adică culegerea și analiza
datelor în ele are loc după ce evenimentul a avut loc.

Aceste planuri sunt asemănătoare cu învestigațiile în condiții naturale. Lagica acestor

planuri este următoare : dacă experimentatorul ar avea posibilitatea să întroducă o var. Îndept. În
situația daată, această variabilă ar fi aceeași ca și variabila naturală.

Astfel cercetătorul parcă este responsabil de introducerea variabilei.

Pentru plarticiparea în experimente la începul se efectuiază alegerea executanților.

Această alegere poate fi sau întîmplătoare sau pe caza unor caracteristici determinate ( exemplu :
marinari de la 19 pînă la 25 de ani ) . pe urmă introducem o variabilă nouă, în condițiile de
laborator, total controlate .Rezultatele experimentului se generalizează la un șir mai mare de
oameni . Iar viața reală se petrece în vondiții naturale , uneori este imposibilsă se efectueze un
experiment în stricte condiții de laborator , aceasta depinde de specificul problemei studiate
( cum putem să studiem fenomenul încălcării ordinii obștești în condiții de laborator ).

În psihologiea experimentală avem 2 sisteme :

1. Sistemul închis - este o cercetare total controlată în condiții de laborator.

2. 2. Sistemul deschis – este o cercetare sub controlul munimal , sau în afara
controlului. Exemplu n15.
În dependență de circumstanțe acest fel de cercetare , adică planul cvasiexperimental,
permite să se facă niște concluziiadecvate.

Planurile funcţionale.

Iniţiatorul acestui cuvînt a fost Schiner. Acest plan a primit denumirea de funcţional,
deoarece se utilizează definirea funcţională a termenilor şi noţiunilor. A face definire funcţională
a unei noţiuni (de exemplu – pedepsei) – înseamnă a face legătura dintre condiţiile şi rezultatele
(efectul influenţei) pot fi măsurate.

Există nişte deosebiri dintre planul funcţional şi celelalte planuri:

1.În primul rînd cercetările efectuate în sfera aceasta sunt „ateoretice”, adică
experimentatorul se axează mai mult pe cercetarea influenţei variabilei, şi nu pe verificarea
teoriei (ipotezei) oarecare.
 2.Cecetătorii uneori preferă lucrul cu unul sau 2 executanţi ai lucrului cu o grupă mare, şi
acest fel de experiment îi permite să facă aceasta.

3.Uneori analiza statistică nu se efectuiază şi ea nu este necesară, dar în locul acestora se

construim o curbă tipică.(tipologia)

Clasificarea planurilor funcţionale

Plan ABA Are trei faze (A,B,A).

Faza A- cercetarea comportamentului executantului fără influenţa factorului cercetat (în

afară de influenţa variabilei independente) – nivel iniţial al datelor.

Faza B - introducem o variabilă şi evaluăm influenţa acestei.

Faza finală A – variabila lipseşte şi se efectuiază observaţia asupra asupra

comportamentului executantului.

A (observaţia comp. natural) B (introducerea variab. indep.) A(excluderea

variab.indep.)

Exenplu:Specialişti în domeniul psihoterapiei comportamentamentale se interesează de

lucrul cu pacientul, care suferă de bulemie. În acest caz variabila dependentă este greutatea
pacientului .

Faza A- pur şi simplu măsurarea greutăţii clientului.

Faza B- intoducerea introducerea variab. independente – psihoterapia comportamentală,

măsurarea greutăţii.

Faza finală A- excluderea psihoterapiei comportamentale, măsurarea greutăţii.

Efectul sinergetic- influenţa comună mai mult, decît o variabilă este mai eficientă , decît
suma eficacităţii părţilor.

Planul AAA

Este experimentul de teren, cînd noi nu introducemnici o variabilă, pur şi simplu observăm
procesul.

Planul ABA poate fi extins, pînă la planul ABABA, aici variabila se introduce repetent,
sau pînă la AB1AB2AB3...ABnA, cînd se utiliyeayă 2 sau mai multe variabile.

Exemplul N16

Propuneţi, vă rog, exemple, care ilustrează tipurile planului funcţional

(ABA,AAA,ABABA,AB,AB2AB3A...)

Tema:Paradigme experimentale.

În psihologia experimentală sub paradigmă – inţelegem un model, pentru organizarea unui

experiment. Unul şi acelaşi experiment poate fi planificat, organizat după diferite modele, în
dependenţă de specificul experimentului. Din cauza ac. alegerea paradigmei pentru un anumit
experiment, este un lucru foarte importan, şi poate influenţa rezultatele cercetării şi corectitudine
lor.

Există 5 tipuri de paradigme:

1.Planul cu formarea obligatorie a grupului.

2.Planul cu gruparea executanţilor după perechi.

3.Planul cu măsurarea repetată.

4.Planul măsurării repetate cu consecutivitatea echilibrată.

5.Planul factorial.

Iar acum aplicăm 5 modele de planificare a unui şi acelaşi experiment.

Din ce constă experimentul? Experimentatorii au nevoie să cunoască influenţa culorii

vinului asupra preserinţei utilizatorului. Savanţii au creat un lichid, care poate să schimbe
culoarea vinului, fără schimbarea gustului. În experiment s-a folosit un vin natural (de culoare
roşie) şi acela-şi vin de culoare verde:

Variabilă independentă – culoarea vinului

Variabilă dependentă – evaluarea vinului după scala (1-5)

1 – deloc gustos.............................................5 – foarte gustos

Este necesar de luat în considere nişte condiţii a efectuării acestui experiment. Adică aceste
condiţii trebuie să fie aceleaşi în primul, şi al doilea caz. (1 – vin roşu;2 – vin verde). Aceste
condiţii sunt:

-temperatura
-lumina
-consecutivitatea
-experienţa personală
-influenţa grupei

I Plan intergrupal.

Participă 2 grupe:o grupă gustă vin verde (grupa experimentală), altă grupă gustă vin roşu
(grupa de control). Acest plan presupune, că executanţii să fie testaţi independent de cealaltă
grupă. La acest experiment au participat 16 studenţi cu vîrsta de la 21 pînă la 30 de ani. Ac. 16
studenţi au fost 2 grupe cîte 8 studenţi, divizaţi în mod aleator. Aici putem să facem analiza
statistică. Experimentul a arătat că diferenţa este semnificativă. Putem să facem o concluzie, că
se preferă culoarea naturală celei artificiale, ac. poate fi determinată de stereotipurile culturale.
Acest model poate fi utilizat cînd eşantionul este mare şi statistic reprezintativ.
 II Planul cu gruparea executanţilor pe perechi.

Putem presupune, că o anumită variabilă subiectivă (experienţa personală) poate fi foarte

esenţială, şi să influenţeze asupra rezultatelor cercetării. Pentru aşa ceva noi trebuie să distribuim
persoanele pe perechi (cu aceiaşi experienţă)

S1 a: S6 b – au o experienţă bogată.

S2 a: S10 b – sunt profani, nu au experienţă.

Această variabilă subiectivă poate fi – gen, IQ, calităţile profesionale.

III Planul cu măsurarea repetată. Planul intragrupal.

Fiecare executant participă la 2 sau mai multe sarcini experimentale. Unul şi acelaşi
executant gustă un vin şi apoi altul. Avantaje ac. model – nu trebuie un eşantion mare.

IV Planul măsurării repetate cu o consecutivitate echilibrată.

Ac. se referă la un punct din condiţii – consecutivitatea.

Prin degustarea vinului a II-a porţie poate fi mai bună decît prima, nu din cauza că
întradevăr este mai gustoasă, dar din cauza că in general ,,viaţa după un păhar” se prezintă mai
bună. Din ac. cauză se utilizează acest plan.

În acest caz:de la S1 pînă la S8 – vin roşu, şi apoi vin verde; de la S9 pînă la S16 – vin
verde, vin roşu.

După aceasta facem analiza statistică a rezultatelor.

V Planul factorial 2x3.

Cînd cercetăm influenţa mai multor variabile independente asupra variabilei dependente.

Experimentatorul a ales 2 variab. independente:

1.Culoarea vinului (2 culori: roşu, verde)

2.Felul vinului (Pinot Noir: Zinandely, Chardanay – 3 feluri).

1.(fel-acelaşi executanţi)

Variab. 1 A roşu B verde

Pinot Noir S1S2S3S4 S1S2S3S4

Zinandely S1S2S3S4 S1S2S3S4

Chardană S1S2S3S4 S1S2S3S4

 2.(fel – executanţi diferiţi)

Variab. 2 A roşu B verde

Pinot Noir S1S2S3S4 S13S14S15S16

Zinandely S5S6S7S8 S17S18S19S20

chardană S9S10S11S12 S21S22S23S24

Pentru seminar / prelegere: exerciţiu.

Exemplul N17.

Găsiţi, vă rog, greşelile comise in acest experiment.

1.Lipsa grupei de control, unii pot săşi dea seama, de nişte cuvinte în germană.

2.Există diferite niveluri a somnului, somnul poate fi divizat în 3 niveluri: stare de

veghe; aţipire (semi veghi, semi somn), somnul profund, utilizarea E.C.G.

Învăţarea în timpul somnului profund nu are loc.