EXPERIMENTUL

Roiban Paula
Bianca Pogar
Botezatu Madalina
 Metoda experimentala

Este o metodă sau o artă ?

● Poate fii o închipuirea a viziunii noastre fiindcă valorile noastre ne ajută să
înțelegem realitatea.
● Este varianta autentică, bazată pe dovezi concrete experimentate care ne ajută
să deducem concluzii solide.
● Pe măsura cu cât mai mult o practicăm avem tendința de a o asimila cu arta, prin
necesitatea de creativitate și recunoaștere.

Obiectivitatea
● Atribuie un rol primordial în ceea ce privește experimentul ,permițând accesul la
înfruntarea opacități și elementelor intruse în ceea ce privește rezultatul.
●Pentru a descoperi obiectivitatea printr-o metodă aplicată este recomandat să
deținem cunoștințe certe pentru a avea un rezultat cât mai accesibil precum
instrumentale meseriei pe care o practicăm.
 2. METODA DOVEZII SI A INVENTARII
● Dintr-o perspectivă științifică experiența semnifică observarea provocată
și măsurată.
●Într-o manieră comună și filosofică experimentul are drept scop inițierea
încercării care are drept efect lărgirea ariei conștiinței.

Cum putem anticipa rezultatul unei experiențe?

● O modalitate este teoria sau ipoteza care definește:
- fenomenul pe care trebuie să îl observăm
e
- Modificările operate
- Rezultatele ce trebuie obținute prin măsurare
Metoda experimentală caracteristici:
~ Se distinge nu numai prin veridicitatea sa, dar mai ales prin
fecunditate.

~ Cum să recunoaștem această fecunditate? Ei bine, pur și simplu prin

caracterul non-trivial și neașteptat al efectelor produse.

~ este ipotetică -deductivă având drept scop demonstrația .

 3. Tabelul 2
câte 2
● În cazul unui experiment tehnica atribuie un rol
primordial în ceea ce privește partea teoretică
dar în practică rămâne relativ secundară.

● Relația Observare -> Anchetă necesită

schimbarea cadrului viziuni și gândiri .

RELAȚIA CAUZĂ –EFECT

Avem întotdeauna de-a face cu două categorii de
factori sau de variabile: variabilele-cauză și
variabilele efect.

Ex : Viteza poate fi cauza unor accidente de

circulație, dar poate fi efectul construirii unor
mașini rapide sau al existenței autostrăzilor și
așa mai departe.
În psihologia socială :

Conform teoriei disonanței - cu cât

suntem mai puțin recompensați
pentru faptul că ne exprimăm
împotriva propriilor atitudini, cu atât
mai mult ne vom schimba în această
direcție contra atitudinală

Conform teoriei întăririi - ar trebui să

observăm tocmai contrariul: cu cât
recompensăm exprimarea unei
atitudini, cu atât individul se va
schimba .
 In psihologia sociala
Conform teoriei disonanței - cu cât suntem mai puțin
recompensați pentru faptul că ne exprimăm împotriva propriilor
atitudini, cu atât mai mult ne vom schimba în această direcție
contra atitudinală

Conform teoriei întăririi - ar trebui să observăm tocmai contrariul:

cu cât recompensăm exprimarea unei atitudini, cu atât individul
se va schimba .
 Efectele finale

Experimentul devine Erfahrung, Mai precis

devine un eveniment care îmbogățește
gândirea și viziunea celui care l-a făcut, nu
din dorința de a dovedi, ci de a găsi.

Odată depășite primele dificultăți, iar

eficacitatea și rigoarea fiindu-i constatate,
acest raționament al tabelului doi câte doi"
cizelează privirea, limbajul, acel modus
operând al experimentatorului.
CELE DOUA SURSE ALE DEMERSULUI
EXPERIMENTAL

O PROBLEMA SI O IPOTEZA
A)DEFINIREA PROBLEMEI DE CERCETATRE
–formularea problemei-pas foarte important
-maniera de a le formula este decisiva
-nicio regula nu precizează cum si de ce sa
alegem mai degrabă o problema decât pe alta:

*unele se impun de la sine într-o condiție istorica

determinata
*altele decurg dintr-un curent de cercetare
predominant in cadrul unei discipline la un
moment dat
B)FORMULAREA DE IPOTEZE
- pantry a pane in evident o experiential
tribune as concede intotdeauna o ipoteza la
fenomenele pe care vrem sa le studiem.
(enuntarea unei relatii cauzale intre 2 sau
mai multe variabile cu valoare de
descoperire si explicatie)

- CUM sa procedam? Urmând calea unei

teorii anterioare, ale cărei limite le
cunoaștem, întrevăzând directive care le
depășește.
 Este ceea ce a înțeles Kurt
abordând problema schimbării
obiceiurilor alimentare. Psihologia
sociala a epocii considera
necesara si suficienta schimbarea
opiniilor in privința anumitor
alimente pentru a induce o
schimbare---comportamentul
oamenilor rămânea același---Kurt
a emis ipoteza ca hotărârea
colectiva-schimbare----
experimentele sale au validat
acest lucru.
 PROCEDURI
EXPERIMENTALE
Odată ce o problema de cercetare a fost pusa, practica
impune, sa se înceapă cu “REVIZUIREA LITERATURII”
In ce consta revizuirea literaturii?
-rezumat/bilanț privind : -tot ceea ce se cunoaște despre
problema respective
-ce soluții s au propus
- ipoteze aprobate
-Info care le confirma sau infirma
- variabilele si parametrii studiați
Ce scop are revizuirea literaturii?
- sa ai o perspectiva de ansamblu asupra probei
-sa fIi la curent cu noutățile
- pentru a profita de Info acumulate cu privire la ea
JUSTIFICAREA EXPERIENTEI : COVER
STORY
- cercetătorul trebuie sa aibă In vedere
situația experimentala si sa prezinte câteva
detalii subiecților astfel încât sa aibă un
sens coerent pentru aceștia
-recurge la un cover story pentru a masca
scopul real al experienței
- sa nu afecteze condiția in care se afla
subiectul
-cel mai bine ar fi sa se procedeze in așa
maniera încât prezenta subiectului si
experiența sa para cat mai naturale
 OPERATIONALIZAREA SI
CONTROLUL VARIABILELOR

Istoria cercetătorilor arata ca exista 2 operațiuni

experimentale semnificative
A)Alegerea variabilelor independente/cauzale
-experiențele trebuie sa servească la o mai buna
înțelegere a ceea ce se petrece in interiorul
societății, nu numai al individului

B)A pune in mod aleatoriu subiecții in fiecare dintre

condițiile definite de variabila independenta
manipulata
-scop? A produce un efect asupra celorlalte
variabile
Important!
Pentru a putea spune ca vi a fost cauza vad ,
observatorul trebuie sa se asigure ca nu intervine nicio
variabila de confusie
Cum ii reducem influenta? Subiecții sunt puși in diferite
condiții experimentale
Manipularea cu sau fără complice
Un foarte mare număr de experiențe fac
apel la un complice pentru a operaționaliza
variabila independentă.
Această tehnică a fost inventată de către
psihologii sociali.
Ea constă în a introduce în cadrul
experienței un individ care să aparțină
aceleiași populații ca participanții și care
trebuie să modeleze interacțiunea socială
conform unui scenariu teoretic prestabilit
de cercetător.
 Exemplu : experimentul lui Milgram
(1974)
Acest gen de experiențe nu mai sunt posibile in zilele
noastre.
Și, în general, complicele exercită o influență mai puțin
dramatică asupra participanților.
 Manipularea prin DISPOZIȚIE

Variabilele independente care dau o dispoziție

participanților privitor la ceea ce trebuie să facă într-o
situație experimentală pot fi manipulate. În acest caz,
instrucțiunile trebuie să fie simple, clare și identice în toate
situațiile.
Exemplu : exeperința lui Tesser si Leone
 Grupul
EXPERIMENTAL
și grupul de
CONTROL
Grupul experimental – cel manipulat, face
legatura dintre cauze și efecte ( vi și vd )
Grupurile de control – nu sunt manipulate,
nu au fost supuse influnenței vreunui
complice, dar urmează aceleași proceduri
ca grupul experimental
 DEBRIEFING

Care credeți că sunt ultimii pași ai unei

experiențe ?
Instruirea participanților
Purificarea metodei experimentale
Liniștirea conștiinței experimentatorului
Explicarea scopurilor reale ale
experinței participanților
 Concluzii

Metoda experimentală se află sau nu în

centrul psihologiei sociale ?
Singura cale ce permite afirmația că
experiențele se află în centrul psihologiei
sociale sau că trebuie să le excludem de
aici este de a arăta că metoda este sau nu
adecvată obiectivelor și problemelor pe
care le studiem.
 Experiențe de psihologie socială în
mediu natural
1. Experiențe în psihologia socială .
Cercetarea in laborator~ Realizată de către psihologi având drept scop identificarea fenomenelor
ce se puteau măsura cu precizie și se puteau controla.

Ce este Cercetarea?
Este o metodă care combină obiective aplicate și teoretice.

2.Experiențele de teren
( experiențe naturale)

Caracteristici :
● Reprezintă o foarte mică parte dintre publicațiile de cercetare.
● Nu toate anchetele făcute în mediul rural sunt experiențe
● Multor anchete realizate pe teren le lipsește 1 sau 2 trăsăturii constitutive.
< Diferența între experimentele făcute
în laborator și cele făcute în teren > :
Experiențele pe teren :
● Sunt fenomene sociale observate în cadrul lor cotidian.
Ex: interacțiunea copiilor pe un teren de joacă.

În laborator :
● Au loc în medii fără un raport cu comportamentul social care face
obiectul unei anchete .
●Laboratorul este ales în mod expres pentru ca stimulii mediilor
naturale ale participanților să nu pătrundă și să nu perturbe spațiul
experimental aflat sub control.
PARTICIPANȚII

● Participanții la experiențele de teren au deseori un

raport strâns cu cadrul, în calitate de ocupanți
permanenți, fie că lucrează aici, că îl folosesc sau că
trec pe aici în mod regulat.

●De exemplu dacă ne interesăm de respectarea

regulilor de
circulație, participanții vor putea fi automobiliști sau
pietoni, în locuri și
momente diverse.

●Participanții sunt cunoscuți sub numele de

„eșantioane de comoditate".
OBIECTIVELE

Care sunt obiectivele experimentului?

•Rezolvarea problemelor în cadrul muncii sau să

aplaneze conflicte între grupuri.
● Testarea ipotezelor teoretice.

ASEMĂNĂRII

● În cadrul celor două tipuri de experiențe,

comportamentul social ce urmează a fi studiat se
numește variabila dependentă.

●Experiențele sunt concepute pentru a decide dacă

este o relație de la cauză la efect intre variabilele
independentă și dependentă.
3.VARIABILA DEPENDENTĂ

Deconchy arată că problema primordială în

experiențele de teren şi în cele de laborator este de a
ști dacă fenomenul social care face obiectul anchetelor
și măsurătorilor este o simulare a comportamentului
observat în lumea reală, iar dacă da, în ce măsură .

În ambele cazuri variabila dependentă trebuie să

răspundă obiectivului anchetei.

4.VARIABILA INDEPENDENTA

Anchetatorul definește variabila independentă în

contextul problemei
ce urmează a fi cercetate și a variabilei dependente, iar
mai apoi o stabilește .
Manipularea variabilei- aceasta este produsă de
natură, de instituții sau de biologie, iar anchetatorul,
conștient de pertinența sa teoretică, întreprinde o
experiență pentru a-i testa efectele
publicațiile.
FOLOSIREA COMPLICILOR
În experiențele de teren și în cele de laborator, anchetatorul a
recurs deseori la indivizi pentru a stabili variabila independentă

Însă, în cadrul altor experiențe petrecute în mediu natural,

comportamentul actorilor aflați în prim-plan, care sunt bine
cunoscuți de participanți, constituie manipularea .
 Definiții conceptuale și operaționale ale
VI

Chiar dacă anumite anchete în mediul natural nu pun probleme

decât asupra manipulării, ele sunt implicit legate de efectele VI
definite conceptual.

Exemplu: experiența lui Cialdini (1990)

 Validitatea VI

În cadrul acestor experiențe care implică o

manipulare se pune următoarea problemă :
manipularea a stabilit variabila
independentă care se voia ?
Acolo unde manipularea însăși este cea
care definește VI, se poate răspunde la
această întrebare prin OBSERVAREA
DIRECTĂ.
Exemplu: experiența lui Dolinski și Nawrat
(1998)
 Efectul VI asupra VD

În ultimă analiză, reușita unei experiențe

depinde de certitudinea că VI ( și numai
ea ) a avut asupra VD efectul pe care
trebuia să-l aibă.

Exemplu : experiența lui Cook și Campbell

(1979)
Grupul/grupurile- martor și
grupul experimental

Există 2 elemente fundamentale

constitutive ale experiențelor care
servesc împreună la reducerea la
maximum a surselor de distorsionare;
ele permit astfel o evaluare fără
echivoc a validității relației de cauză –
efect între VI și VD:
- grupul/grupurile-martor
- Grupurile experimentale
 Atribuirea aleatorie în grupurile
experimentale si grupurile-martor
Există o mare categorie de distorsiuni potențiale :
- trăsături de personalitate
- capacități, opinii, valori despre statutul lor socio-economic,
apartenența etno-religioasă, de vârstă, sex etc.
Cercetătorul are de ales între mai multe tehnici simple pentru
a realiza atribuirea aleatorie, cum ar fi:
-Tragerea la sorți cu o monedă
-Extragerea bilețelelor galbene sau verzi dintr-o pălărie
- Recurgerea la un table cu numere aleatorii etc.
Eșantionarea aleatorie a participanților
pornind de la o populație
1. Cum să caracterizezi ansamblul
indivizilor/ grupurilor care își vor juca
cel mai bine rolul de participanți pentru
o experiență în curs de elaborare?

2. Cum să-i selectezi cu precizie pentru

această experiență?
 Cvasi experiențele
Exista anchete de teren in cadrul cărora nici
grupurile-martor, nici atribuirea aleatorie a
participanților la grupele de tratament nu sunt
posibile.
In acest caz anchetatorul poate recurge la cvasi
experimente.
Intra-unul din protocoalele generice unde nu
exista grupuri-martor, participanții care primesc
vi au si funcția de martor. Așadar exista o
măsura a comportamentului participanților
înainte de vi si o măsura a aceluiași
comportament manifestat intra-un moment
ulterior.
In anchetele in care grupurile-martor lipsesc,
recursul la masuri multiple poate contribui la
evaluarea efectelor vi.
Valoarea generala a rezultatelor
experimentale
O problema care se pune deseori in
momentul in care se trage concluzia unei
experiențe este: De a ști daca rezultatele si
ipoteza validate de aceste rezultate pot fi
generalizate.
Subiectul generalizării nu prea este
abordat într-o maniera psihic sociala.
Sunt rare experimentele care pun
probleme privind condițiile limitative ale
concluziilor teoretice, fără a vorbi despre
eventuale trimiteri la niște rezultate ce ar
ilustra aceste limite.
A enunța o teorie sub forma sa cea mai
generala nu înseamnă ca ea este
generala.

Atunci de ce ipotezele confirmate

experimental sunt enunțate frecvent ca si
cum ar fi ?

aici exista o rațiune practica.

Experimentatorul nu cunoaște toate limitele
acestei ipoteze si ar fi nevoie de multe
paginii pentru a explora domeniile la care
ipoteza nu poate fi generalizata.
Distorsiunile datorate constientizarii din
partea participantilor
In primul rând exista distorsiuni datorate
faptului ca participanții percep,
interpretează si conștientizează ceea ce se
petrece in cazul unei experiențe.

In cazul experiențelor in cadrul natural,

daca nu se impun proceduri ce dau seama
de faptul ca se participa la o
experienta,exista mari avantaje fata de
cele din laborator
 Efectul Hawthorne
Apare cand participantii constientizeaza ca
are loc o experienta.
Efectul Hawthorne este un termen care se
referă la tendința unor persoane de a lucra
mai mult și de a se comporta mai bine
atunci când participă la un experiment.
Termenul este adesea utilizat pentru a
sugera că indivizii își pot schimba
comportamentul datorită atenției pe care o
primesc de la cercetători mai degrabă
decât datorită oricărei manipulări a
variabilelor independente .
Efectul aprehensiunea evaluarii

Dorința de a face pe plac anchetatorului de

asemenea poate fi o sursa continua de
distorsiune.
Efectul a ceea ce numim aprehensiunea
evaluării are o mare legătura cu
interpretarea conform căreia obiectivul
anchetatorului este de a-i evalua pe
participanți si ca aceasta evaluare poate fi
influențata de comportamentul lor.
Participanții pot acționa in stricta
conformitate cu rolul pe care anchetatorul li
solicita.
Acest efect a fost demonstrat de către
Orne (1972). A aborda diferite persoane
intra-un hol si le cerea sa facă 5 flotări.
Nimeni nu i-a executat ordinul pana când
nu le-a spus ca :”suntem in cadrul unei
experiențe”
 Etica in cercetare
Nu este permis sa se acționeze in sens
negativ
Administrarea sarcinilor
electrice ,produsele chimice, eforturile
extreme sau orice alte experiențe potențial
dăunătoare sunt interzise
Sa li se spună informații false
participanților/înșelătoria
Falsitatea din partea complicilor ce poate
aduce confuzie si impresii negative
participanților si poate afecta încrederea de
sine si in lume.
SFARSIT