Sunteți pe pagina 1din 55

IV.

VARIABILELE EXPERIMENTALE ŞI variabila dependentă s-au produs numai datorită faptului că


CONTROLUL LOR variabila independentă a fost schimbată. Cu alte cuvinte,
schimbările în variabila independentă cauzează schimbări
Un experiment se produce atunci când mediul este observate în variabila dependentă, întrucât cercetarea
manipulat sistematic astfel încât efectele cauzale ale acestei nonexperimentală se limitează la descrieri şi corelaţii,
manipulări pe un anumit comportament să poată fi observate. experimentele permit declaraţii despre cauzalitate: variabila inde-
Pentru a descrie cum mediul este manipulat şi cum pendentă A este cauza ce schimbă variabila dependentă B. în
este observat comportamentul va trebui să explicăm cei doi principiu, experimentele conduc la declaraţii despre
termeni definitorii ai experimentului: variabila independentă cauzalitate, în practică, aceste declaraţii nu sunt întotdeauna
şi variabila dependentă. adevărate. Nici un experiment nu este 100 % un succes în
Variabila dependentă este comportamentul îregistrat eliminarea sau păstrarea constantă a tuturor surselor de variaţie.
de experimentator. Oricum, experimentul elimina mai multe variaţii externe decât o
Variabila independentă este o manipulare a mediului, fac alte tehnici de cercetare.
controlată de experimentator. b) O altă trăsătură a experimentului este economia.
Un experiment trebuie să aibă cel puţin două valori Folosind tehnica observaţiei omul de ştiinţă trebuie să aştepte cu
sau niveluri ale mediului, respectiv două condiţii care să fie răbdare până se produc manifestările care îl interesează. Dacă
comparate între ele pentru a determina dacă una din aceste locuiţi în Trondheim, Norvegia (aproape de Cercul Polar) şi
condiţii provoacă un comportament. Uneori cele două nivele doriţi să studiaţi cum afectează arşiţa agresivitatea, bizuindu-vă
pot fi reprezentate doar de prezenţa sau absenţa manipulării. pe soare, această cercetare v-ar cere multă răbdare si o grămadă
Experimentul este un procedeu dirijat de investigare a de timp. Experimentatorul controlează situaţia creând
relaţiilor dintre o variabilă independentă (cauza) şi o condiţiile de interes (niveluri variate ale căldurii în condiţii de
variabilă dependentă (efect). Se impune evidenţierea laborator), obţinând datele relevante rapid şi eficient.
câtorva trăsături definitorii care se instituie şi ca avantaje ale c) Caracterul provocat, în cercetarea fundamentală,
experimentului: experimentele sunt realizate pentru a testa teoriile şi pentru a aduce
a) Controlul variaţiilor externe, într-un experiment datele de bază pentru explicarea comportamentelor. Aceste
ideal, nici un factor (variabilă), exceptandu-l pe cel studiat, tipuri de experimente sunt, de obicei, bine planificate, cu un
nu este permis să influenţeze rezultatul; în jargonul investigator care are o idee clară asupra rezultatului anticipat. Un
psihologiei experimentale, spunem că aceşti alţi factori sunt exemplu de inferenţă puternică, sunt asa-numitele experimente
controlaţi. Dacă (asemeni unui experiment ideal) toţi factorii critice prin care se pun faţă în faţă alte două teorii care fac
în afară de unul (cel investigat) sunt păstraţi constanţi, putem predicţii diferite. Un rezultat favorizează teoria A, iar celălalt
concluziona logic că orice diferenţă în rezultat este cauzată teoria B. Experimentul va determina care teorie este respinsă şi
de manipularea variabilei independente. Deoarece nivele va- care este păstrată, în practică, aceste experimente critice nu
riabilei independente sunt schimbate, rezultă că diferenţele în funcţionează atât de bine, deoarece suporterii teoriei respinse

1
sunt ingenioşi, căutând explicaţii care să minimalizeze diferite condiţii. O variabilă este o proprietate a unui
interpretarea nefavorabilă a experimentului. eveniment din lume, care a fost măsurat. Variabilele sunt
Uneori, cercetătorii creează un experiment doar pentru atribute ale fenomenelor şi astfel, aparţin lumii. A reduce un
a vedea ce se întâmplă; îl putem numi "experimentul ce se- fenomen la o variabilă favorizează concentrarea atenţiei
ntâmplă dacă". cercetătorului asupra unor evenimente specifice din mulţimea
Studenţii vin deseori cu asemenea propuneri de celor ce se relaţionează cu fenomenul. Deoarece variabilele
experimente, pentru că nu solicită cunoştinţe despre teoriile există în lume, iar teoria este un produs al minţii noastre, trebuie
sau datele de bază existente şi pot fi formulate pe baza să facem presupuneri sigure pentru a lega cele două una de alta.
observaţiilor şi experienţei personale. Unii oameni de ştiinţă Aceste presupuneri sunt "ancore" ce leagă o teorie de lumea
tratează cu scepticism experimentele de acest gen, principala reala. Variabilele sunt tangibile; de exemplu, durata, frecvenţa,
obiecţie fiind ineficienta lor. Dacă nu se întâmplă nimic (ca în itemii verificaţi într-un chestionar, crimele comise, cărţile
majoritatea cazurilor), se spune că variabila independentă nu are scrise, etc.
nici un efect - nu se obţine nimic din experiment, în schimb, Să presupunem că ipoteza noastră spune: crescând
dacă nu se întâmplă nimic într-un experiment adevărat (în gradul anxietăţii, va creşte şi motivaţia afilierii. Pentru a verifica
care o teorie prezice că ceva se va întâmpla), rezultatul nul această ipoteză, trebuie luate în considerare conceptele teoretice
poate fi folositor. de anxietate şi de afiliere, şi legate de variabile ale lumii reale.
d) Replicabilitatea (repetabilitatea) este cel mai mare Dar, pentru a înţelege cum sunt folosite şi discutate
avantaj al experimentului în cercetarea fundamentală. Un variabilele în cercetarea psihologică, trebuie clarificată problema
singur experiment este mai puţin convingător decât o serie de tipurilor de variabile. Cea mai importantă distincţie între
experimente repetate. Forma cea mai simplă este replicarea variabile este cea între variabila independentă şi variabila
directă a unui experiment existent, fără nici o schimbare. Deşi dependentă. Variabila dependentă este o măsură a
este un exerciţiu folositor pentru student, omul de ştiinţă comportamentului subiectului, în limbajul modelului stimul-
găseşte aceasta plictisitor şi ineficient, în afară de cazul când reactie, este chiar reacţia. Se numeşte variabilă dependentă
experimentul original a fost chiar neobişnuit. În schimb, o pentru că depinde de valoarea altei variabile, şi anume variabila
cale mai bună de a replica este aceea de a extinde procedura independentă. Variabila independentă este cea care cauzează o
anterioară, adăugând ceva nou în timp ce reţinem ceva vechi. schimbare în valoarea variabilei dependente. Este vorba despre
Deci, o parte a replicaţiei este repetiţia literală, dar partea stimulul din psihologia stimul-reactie. Termenul de "stimul", în
adiţională se adaugă cunoaşterii ştiinţifice. Acest gen de modul cel mai general, este echivalent cu termenul de "cauză".
replicare permite generalitatea unui rezultat, demonstrând Variabila independentă poate fi imaginată ca ceea ce face
cum se menţine un rezultat (concluzie) cu variabile in- experimentatorul subiectului, iar variabila dependentă ca ceea ce
dependente diferite. face subiectul. Deşi aceasta analogie este adevărată în
Variabila reprezintă aspectul unei condiţii de testare majoritatea cazurilor, există variabile independente pe care
care se poate schimba sau poate lua diferite caracteristici în experimentatorul nu le manipulează (de exemplu, când suntem

2
interesaţi de efectul sărăciei, al sexului sau al IQ-ului etc. reţinut că multe variabile pe care oamenii obişnuiţi le consideră
asupra unui anumit comportament). discrete şi calitative, se dovedesc a fi continue şi cantitative:
O altă distinţie este între variabile continue şi variabile introversiune / extraversiune, normal / nevrotic, masculin /
discrete. Unele variabile pot lua orice valoare dintr-un şir. feminin.
Acestea se numesc variabile continue deoarece nu sunt Printre variabilele independente unele sunt simple variabile
limitate la un număr precis de valori, precum numere întregi, fizice, precum intensitatea luminii sau numărul de ore de privare
sau la categorii separat, în principiu, se pot măsura latenţa, de mâncare. Pentru acestea este uşor de construit un grafic de
durata, forţa etc. în practică, exactitatea măsurării este reprezentare a rezultatelor, în acelaşi timp, însă, vorbim şi de
limitată de abilitatea instrumentului de măsurat. Pe de altă variabile non-fizice, care nu pot fi definite direct în termeni fizici.
parte, variabila discreta este aceea care se găseşte în categorii Variabila non-fizica reprezintă un aspect al condiţiei de testare,
distincte. Subiecţii pot fi femei sau bărbaţi, naivi sau definit în termenii de comportament şi procese cognitive.
informaţi; stimulii pot fi acustici sau vizuali etc. O variabilă Variabilele reprezintă mecanismele care fac ca
poate fi discretă chiar dacă limitele între categorii sunt vagi, iar experimentele să funcţioneze. Selecţia efectivă şi manipularea
clasificarea exemplelor particulare poate fi dificilă. De variabilelor fac diferenţa dintre un experiment bun şi unul prost.
exemplu, culorile pot fi clasificate în roşu, galben, verde etc., Acest capitol tratează două tipuri de variabile care trebuiesc cu
deşi pot fi făcute şi clasificări mai fine iar unele culori pot fi grijă considerate înainte de a începe un experiment: variabilele
considerate la limită, cum ar fi verde-albastrui. în cazul independente şi variabilele dependente. Un capitol aparte va fi
culorii, ea poate fi discretă ca variabila psihologică, în timp dedicat apoi variabilelor de control, întrucât ele au un rol special
ce utilizarea dimensiunii fizice a acesteia (lungimea de în conducerea experimentelor.
undă) este continuă. Diferenţa între variabilele continue si
cele discrete devine importantă atunci când începem să 4.1. Variabilele independente
construim teorii.
A treia distincţie se poate face între variabila În experimentul de laborator, variabilele independente
cantitativă şi cea calitativă. Variabilele cantitative sunt sunt cele manipulate de către experimentator deoarece
acelea care variază în cantitate (viteza de răspuns, experimentatorul le determină calitatea şi cantitatea. Variabilele
intensitatea), iar cele calitative variază în felul lor de a fi independente sunt selectate deoarece un experimentator
(schimbarea direcţiei de la dreapta la stânga şi invers intr-un apreciază că ele vor cauza schimbări în comportament.
labirint, înălţimea). De exemplu, tonurile diferă în cantitate prin Crescând intensitatea unui sunet, ar creşte viteza cu care
intensitate şi în calitate prin înălţime. Acest exemplu oamenii ar răspunde la acel sunet. Când o schimbare a nivelului
particular implică o distincţie subtilă şi nu se bazează pe un variabilei independente cauzează o schimbare în comportament,
singur criteriu. De exemplu, intensitatea este codată în spunem că comportamentul este sub controlul variabilei
sistemul nervos de către cantitatea activităţii nervoase, în timp independente. Eşecul unei variabile independente de a controla
ce înălţimea este codată de activitatea din diferiţi neuroni. De comportamentul, adesea numit "rezultat nul", poate avea mai mult

3
decât o singură interpretare. Prima, experimentatorul poate a caracteristicile unui stimul. Aceasta implică o discuţie asupra
ghicit incorect că variabila independentă era independentă: modalităţilor de abordare (manipulare) a variabilei
rezultatul nul poate fi corect. Majoritatea oamenilor de independente.
ştiinţă vor accepta această interpretare destul de refractari. Utilizarea unei variabile independente reale implică
Experimentatorul poate nu a creat o manipulare validă a modificarea unui stimul la care răspund subiecţii. Stimulul
variabilei independente. Spre exemplu, atunci când faceţi un respectiv poate fi atât simplu, ca un flash luminos, cât şi
experiment pe copii de clasa a doua si variabila voastră complex, ca o situaţie socială. De aceea, există puţine reguli
independentă este numărul de bomboane ei aleargă după rigide sau rapide pentru definirea operaţională a unei anume
fiecare răspuns corect. Unii copii iau o singură bomboană deşi variabile independente. Specificul "tratamentelor" noastre va
ceilalţi iau câte două. Nu găsiţi nici o diferenţă în depinde de comportamentul, variablele şi subiecţii specifici pe
comportament. Poate dacă variabila voastră independentă ar care căutăm să-i studiem. Literatura de specialitate descrie
fi presupus un nivel mai mare, de exemplu, de la o bomboană multe moduri creative de prezentare şi manipulare a unui
la 10 bomboane, aţi fi obţinut o diferenţă. Manipularea voastră stimul, aşa că ea ne este de mare ajutor în procesul de definire a
poate nu a fost suficientă ca să releveze un efect al variabilei unei variabile independente. O astfel de manipulare implică, de
independente. Sau poate, (fapt necunoscut dumneavoastră) obicei, unul dintre următoarele moduri de abordare.
clasa a avut o petrecere de aniversare chiar înainte de a) Manipularea stimulilor. Cercetătorii creează
începerea experimentului şi copiii consumaseră îngheţată şi condiţiile unei variabile independente prezentând subiecţilor
prăjituri de la aniversare, în acest caz, poate chiar 10 stimuli diferiţi sau schimbând caracteristicile unui stimul. De
bomboane nu ar fi avut nici un efect. Tocmai de aceea, în exemplu, cercetătorii care studiază senzaţiile prezintă stimuli
studiile despre învăţarea cu hrana drept răsplată, subiecţii sunt care diferă din punctul de vedere al unor dimensiuni fizice
lipsiţi de hrană înainte de începerea experimentului. Aşadar, (intensitate sonoră, strălucire, greutate), iar variabila dependentă
experimentatorii trebuie să aibă grijă să producă o puternică este o măsură a gradului de detecţie sau de recunoaştere a
manipulare a variabilei independente. Eşecul în această stimulilor de către subiecţi. Cercetătorii în psihologia
situaţie este o cauză frecventă a rezultatelor nule. Alte cauze dezvoltării prezintă diferite jucării stereotipizate pentru a stabili
ale rezultatelor nule sunt legate de variabilele dependente şi la dacă copiii sunt stereotipi în maniera lor de joacă. În studiul
controlul variabilelor. agresiunii, subiecţii vizionează filme ce prezintă scene cu
diferite grade de violenţă, iar măsura variabilei dependente este
4.1.1. Modalităţi de abordare a variabilei agresivitatea consecutivă manifestată de subiecţi. Cercetătorii în
independente psihologie socială au măsurat efectele variatelor aranjamente ale
mobilierului asupra interacţiunilor sociale ş.a.m.d.
În ceea ce priveşte prezentarea stimulilor, b) Manipularea contextului. Adesea, variabila
cercetătorii creează condiţiile unei variabile independente independentă se află într-un context în care este prezentat
prezentând subiecţilor stimuli diferiţi sau schimbând stimulul, în timp ce acesta este menţinut constant. De exemplu,

4
putem prezenta diferitele nivele de intensitate a zgomotului de Latane (1968) au determinat un complice să simuleze un atac de
fond în timp ce măsurăm performanţele subiecţilor în apoplexie şi au măsurat dorinţa subiectului de a interveni în ajutor
rezolvarea unor probleme de aritmetică. Dacă vom studia ca funcţie a numărului celorlalte persoane prezente. Asch (1951) a
procesele de de învăţare vom examina efectul diferitelor tipuri folosit un număr de complici prezenţi alături de un subiect căruia,
şi cantităţi de recompense sau pedepse asupra capacităţii când i s-a cerut să estimeze lungimea unei linii, a supraevaluat-o
subiecţilor de a învăţa o temă. Alţi cercetători au provocat drastic, în ultimă instanţă, variabila dependentă a fost
subiecţilor diferite stări emoţionale prin hipnoză şi apoi le-au supraestimarea produsă de subiect, care arată măsura
examinat memoria şi procesele de gândire sau, putem confirmării la presiunea socială.
examina variabilele contextuale prin studierea stărilor e) Manipularea nivelului de stres al situaţiei
emoţionale ale subiecţilor ca funcţie a succesiunii anotimpurilor. experimentale. O abordare interesantă în creearea condiţiilor
experimentale este aceea de a stresa sau supraîncarcă situaţia şi
c) Manipularea informaţiilor date subiecţilor. de a deduce din rreacţiile subiecţilor felul în care sistemul
Variabila independentă poate consta în instrucţiuni sau operează în mod normal. De exemplu, cercetătorii care studiază
informaţii date subiecţilor în fiecare dintre condiţii în parte. psihologia limbajului ("psiholingvistica") au dezvoltat proceduri
De exemplu, pentru a studia cât de sârguincios lucrează de inducere a unor greşeli de vorbire - cum ar fi "cuvintele
oamenii într-un grup, putem spune unor subiecţi că vor lucra citate" - pentru a deduce procesele de elaborare a vorbirii. Cei
singuri, iar altora că vor lucra împreună cu alţii, dar pe care care au studiat atenţia au prezentat simultan două mesaje "di-
nu-i vor vedea. Ca să studiem memoria, vom examina felul în hotice", câte unul la fiecare ureche, în acest caz, condiţiile
care diferite informaţii comunicate în întrebări despre un constau în variatele instrucţiuni sau conţinuturi ale mesajelor,
eveniment afectează amintirea subiecţilor despre acel iar variabila dependentă este felul în care fiecare mesaj a fost
eveniment. Pentru a studia diverse atitudini, putem prezenta perceput. Alţi cercetători au produs asupra subiecţilor stress
subiecţilor o pictură, spunându-le că presupusul pictor este social sau emoţional - de exemplu, determinându-i la un
un bărbat sau o femeie ca să determine astfel dacă aceştia comportament care intră în conflict cu atitudinea pe care în mod
evaluează pictura într-o manieră discriminatorie din punct de normal o aprobă şi măsurând felul în care ei rezolvă acest
vedere sexual. conflict. Iar alţii au creat condiţii datorită cărora subiecţii
d) Manipularea situaţiilor sociale cu ajutorul eşuează în îndeplinirea anumitor sarcini, pentru a studia pe cine
"complicilor". Complicii sunt persoane auxiliare pe care un învinovăţesc ei de acest lucru.
cercetător le face să acţioneze ca alţi subiecţi sau ca trecători f) Manipularea indicatorilor fiziologici. Unii
"accidentali", creând astfel o anumită situaţie socială cercetători folosesc procese interne, fiziologice. Aici condiţiile
particulară la care subiectul "real" poate apoi să reacţioneze. pot implica consumul de către subiecţi a unor anumite
De exemplu, putem crea un joc între un subiect şi un cantităţi de alcool sau alte droguri, folosirea timpului de somn
complice pentru a studia gradul de cooperare al subiectului pe care-l au la dispoziţie, sau modificarea "privării senzoriale"
în condiţiile în care costul colaborării creşte. Darley şi pe care o suportă. Folosind drept subiecţi animalele,

5
cercetătorii pot utiliza tehnici chirurgicale pentru a crea realizezi brusc că nu eşti pregătit pentru un examen, aceasta îţi
diferite condiţii în care părţi ale creierului sunt extirpate sau creşte starea de anxietate). Dimpotrivă, o trăsătură
alterate. Variabilele dependente în aceste studii indică dacă caracteristică e stabilă independent de timp şi nu e uşor
aceste manipulări produc diferenţe în comportamentul, influenţabilă de factori situaţionali. (trăsături de personalitate.)
motivaţia, memoria subiecţilor. In cercetarea neurologică, De exemplu, stima de sine este în general definită ca o trăsătură
condiţiile pot implica prezentarea vizuală a unor cuvinte în caracteristică, pentru că e relativ imună la influenţele determinate
aşa fel încât ele să apară în diferite localizări ale ochiului. de situaţiile în care eşti implicat. Unele atribute au ambele
Aici, variabila dependentă este timpul necesar pentru componente, stări şi trăsături: O stare anxioasă de moment a unei
recunoaşterea fiecărui stimul, permiţând cercetătorilor să persoane poate fi descrisă în legătură cu "trăsătura ei anxioasă",
traseze harta fluxului informaţional prin emisferele care este nivelul general de anxietate pe care această persoană îl
creierului. trăieşte indiferent de situaţie. Alte atribute, ca stima de sine, sunt
g) Manipularea variabilelor intermediare. Adesea, considerate ca având numai trăsături caracteristice drept
cercetătorii folosesc tehnicile de mai sus pentru a manipula o componente. Stările momentane pot fi folosite şi studiate ca
stare psihologică internă, care apoi influenţează un variabile intermediare, pentru ca ele se schimbă ca reacţie la
comportament. Această stare internă este denumită o variabilă condiţiile unei variabile independente. Trăsăturile caracteristice
intermediară. Ea este influenţată de variabila independentă, nu pot fi studiate în acest fel, pentru că, fiind mai degrabă
care, în schimb, influenţează variabila dependentă. Variabila permanente, nu sunt influenţate de diferitele manipulări.
intermediară "intervine" astfel între variabilele independentă
şi dependentă. De exemplu, avansăm ipoteza că starea de 4.1.2. Aspecte privind validitatea variabilei
frustrare îl înfurie pe subiect, şi că o furie mai mare conduce la independente
un mai mare nivel de agresivitate a comportamentului. Aici
manipulăm variabila independentă a frustrării - de exemplu, Alegând oricare dintre modurile de abordare prezentate
blocând din când în când subiectul în obţinerea unei mai sus, trebuie să avem în vedere că dacă găsim o relaţie
recompense dorite. Procedând astfel, modificăm cel mai semnificativă, va trebui să arătăm că studiul nostru demonstrează
probabil variabila intermediară, a furiei, care va influenţa un aspect al naturii. Fiecare din aceste tipuri reprezintă o
apoi rezultatele subiecţilor la variabila dependentă a preocupare atunci când selectăm sau creăm o definiţie operaţională
agresivităţii - cum ar fi, gradul în care ei vor pedepsi un pentru variabila noastră independentă.
complice. a) Validitatea de construct. In primul rând, când definim
Psihologii disting două tipuri de stări psihologice variabila independentă, trebuie să avem în vedere dacă
intermediare. O stare momentană este un atribut temporar, manipularea noastră are validitate din punctul de vedere al
schimbător, care este influenţat de factori de situaţie. De construcţiei, adică dacă permite o deducţie validă din construcţia
exemplu, ai o anumită "stare de axietate", nivelul de anxietate pe care ne bazăm, aşa cum o conceptualizăm noi. De exemplu,
pe care îl resimţi depinzând de situaţia în care te afli. (Dacă sporim noi înr-adevăr "presiunea socială" asupra unui subiect

6
dacă mărim numărul de complici dintr-o cameră? le obţinem, cercetătorii se referă la două laturi ale validităţii
Pretindem, în mod eronat că influenţăm construcţia stimei de externe.
sine, care este, prin definiţie, o trăsătură de personalitate Validitatea temporală, adică măsura în care rezultatele
nemodificabilă? Dacă studiului nostru îi lipseşte validitatea noastre pot fi generalizate pentru alte perioade de timp.
de construct, atunci orice deducţie pe care o tragem despre Validitatea temporală are două moduri de aplicare. Primul se
procesele psihologice implicate va fi eronată. referă la un tratament care durează o anumită perioadă de timp
b) Validitatea de conţinut exprimă gradul în care o şi pentru care se stabileşte o perioadă fixă de timp între tratament
procedură permite deducţii corecte în privinţa unei variabile şi măsurarea variabilei dependente. Validitatea temporală se
care ne interesează. Dacă, de exemplu, obiectivul nostru este referă la măsura în care o relaţie observată poate fi generalizată
să expunem subiecţii unor filme care înfăţişează diferite grade la alte cadre temporale. Al doilea se referă la un studiu care se
de violenţă, atunci trebuie să măsurăm şi să manipulăm petrece într-un anumit timp, de exemplu într-o anumită lună
această variabilă. Dar dacă, din neglijenţă, alegem diferite dintr-un anumit an. Aici validitatea temporală are în vedere
filme bazate pe conţinutul lor umoristic sau pe intriga lor, măsura în care rezultatele pot fi generalizate pentru alte luni şi
atunci nu studiem de fapt şi exclusiv influenţa variabilei care alţi ani. În raport cu validitate temporală vom defini variabila
este conţinutul violent al filmului. noastră independentă şi procedurile respective astfel încât ele să
Problemele validităţii de construct şi de conţinut sunt fie reprezentative în termeni temporali. Vom căuta componente
corect rezolvate atât prin discuţii teoretice, cât şi prin temporale interne care ar putea fi generalizate corect, vom alege
cercetări care dovedesc că o procedură este validă dacă stimuli şi procedurile care pot fi generalizate în diferite perioade,
produce acelaşi rezultate ca şi alte proceduri deja acceptate vom dirija studiul nostru către o perioadă de timp care să includă
ca valide. Dacă, în calitate de cercetători debutanţi, sunteţi importante variaţii sezoniere ş.a.m.d. Trebuie să acceptăm că
peste măsură de inventivi în definirea variabilelor, riscaţi să multe cercetări din trecut au validitate temporală pentru a fi
ameninţaţi validitatea de construct şi de conţinut a studiului generalizate inclusiv până zilele noastre. De aceea, atunci când
vostru. Şi atunci poate că ar fi mai bine să adoptaţi acele citim un articol de cercetare care a fost publicat acum câţiva
proceduri care sunt de obicei acceptate ca valide în literatura ani, nu-1 vom înlătura ca fiind depăşit. Dimpotrivă, va trebui să
de specialitate. avem în vedere comportamentele specifice implicate: cercetările
c)Validitatea externă vine să ne asigure că putem asupra proceselor psihice (senzaţii, percepţii, gândire, memorie,
generaliza cu încredere rezultatele noastre la alţi subiecţi şi la emoţie) tind să se refere la generaţiile trecute şi prezente, în vreme
alte situaţii. Punctul cheie este aici faptul că variabila ce studiile asupra atitudinilor şi comportamentelor sociale care sunt
noastră independentă şi celelalte componente ale influenţate de schimbări sociale vor putea fi generalizate cu
experimentului nu trebuie să fie atât de atipice încât să nu multă prudenţă.
poată fi generalizate decât într-un mod restrâns şi la un tip Validitatea ecologică ca latură a validităţii externe
limitat de situaţii. Pentru că există câteva perspective din reprezintă măsura în care o situaţie experimentală poate fi
punctul de vedere al cărora putem generaliza rezultatele pe care generalizată la situaţii sau comportamente naturale. Dacă un

7
proiect experimental nu are validitate ecologică vom sfârşi sau categorie de varaibile, şi când schimbăm situaţia, toţi
prin a ne concentra asupra a ceea ce subiecţii pot să facă în subiecţii ar trebui să primească aceeaşi nouă cantitate. Dacă
cadrul unui experiment şi nu asupra a ceea ce ei fac de obicei există nepotriviri în intenţiile noastre, atunci concluziile noastre
în viaţa reală. De exemplu, o lungă perioadă cercetările vor fi bazate pe valori greşite ale variabilei independente, iar
psihologice asupra memoriei şi învăţării au fost dacă situaţia experimentală este diferită pentru fiecare subiect,
direcţionate către "învăţarea asociaţiilor-perechi" în care vom obţine răspunsuri diferite şi astfel rezultă inconsistenţa
subiecţii învăţau perechi de silabe lipsite de sens. Dar valorilor rezultatelor în cadrul fiecărei situaţii. O astfel de
silabele fără sens nu sunt o experienţă cotidiană pentru inconstanţă este numită "eroare de variaţie" şi o valoare ridicată
majoritatea oamenilor şi acest proces de învăţare este a acesteia reduce puterea de predicţie a variabilei independente.
neobişnuit odată ce se petrece numai în cadrul unui laborator. Odată ce o variabilă independentă a fost creată,
Unor astfel de cercetări le lipseşte validitatea ecologică: Nu preocuparea noastră este focalizată pe validitatea internă,
putem să ne încredem în faptul că ele generalizează corect şi respectiv măsura în care putem trage concluzii valide legate de
descriu procese de învăţare naturale şi cotidiene. relaţia dintre variabila independentă şi variabila dependent, în
Cercetătorii pierd adesea validitatea ecologică în experimente validitatea internă este de o importanţă majoră,
încercarea de a o dobândi pe cea internă. De exemplu, ei pot deoarece ne permite să deducem relaţii cauzale. Trebuie să fim
propune subiecţilor o sarcină neobişnuită pentru a simplifica convinşi că doar schimbarea în condiţia variabilei independente
stimulii şi comportamentul (învăţarea asociaţiilor-perechi cauzează schimbări în variabila dependentă.
permite o observaţie mult mai obiectivă şi mai controlată Efectele variabilei independente pot fi afectate de
decât, să zicem, învăţarea obişnuită în clasă). Oricum, acolo intervenţia unor variabile externe care creează confuzie. Riscul
unde este posibil, e de dorit un echilibru între cele două tipuri este că nu vom şti dacă subiecţii sunt influenţaţi de variabile
de validităţi; miza o reprezintă menţinerea controlului, con- străine în locul variabilelor independente. Va trebui să anticipăm
comitent cu crearea unei situaţii de cercetare care să se variabilele externe potenţiale şi să încercăm să Ie eliminăm,
asemene într-un fel cu lumea reală. De aceea, esenţial este, în astfel încât singurul lucru care să diferenţieze situaţiile, să fie
măsura în care putem, să încercăm şi să găsim stimuli reali, şi variabila independentă. Va trebui să controlăm variabilele
să facem ca subiecţii să îndeplinească sarcini reale, cotidiene. exterioare ce produc confuzie încercând să le eliminăm. Dacă
nu putem să eliminăm sau să ţinem constante variabilele
4.1.3. Controlul variabilei independente exterioare, atunci putem să le echilibrăm, permiţând ca influenţele
lor să se exercite la fel pentru toţi subiecţii în cadrul fiecărei
Fidelitatea înseamnă că rezultatele noastre nu conţin condiţii. De exemplu, noi am putea folosi un experimentator
nici o greşeală şi sunt consistente. Ne preocupă fidelitatea nu masculin cu jumătate din subiect şi un experimentator feminin
numai referitor la rezultatele subiectului dar şi referitor la cu cealaltă jumătate.
fidelitatea manevrării variabilei independente: toţi subiecţii O altă ameninţare pentru validitatea internă este
într-o anumită situaţie ar trebui să primească aceeaşi cantitate "difuzarea tratamentului". Difuzarea tratamentului se întâmplă

8
atunci când subiecţii dintr-o situaţie experimentală cunosc aspectele de importanţă majoră ale sarcinii. Scopul este ca
tratamentul dat în alte situaţii. De exemplu subiecţii care au subiecţii să îndeplinească cu precizie aceeaşi sarcină dată, fără
participat într-o situaţie divulgă celorlalţi subiecţi potenţiali să introducă stimuli externi sau comportamente, care fac ca
amănunte despre experienţa lor. Deoarece subiecţii potenţiali sarcina să fie diferită la subiecţi diferiţi.
sunt conştienţi de tratament, puterea noastră de manevrare Când elaborăm instrucţiunile trebuie să ne asigurăm că
poate să fie redusă. Nu numai puterea sau impactul tratamentului ele sunt clare pentru cei mai simpli subiecţi, evitând jargonul
nostru poate fi redus, dar şi validitatea internă va fi ameninţată psihologic şi folosind cuvinte pe care subiecţii le vor înţelege
în egală măsură: în loc să fie influenţate numai de variabila cu uşurinţă. Dacă manevrăm o variabilă în cadrul instrucţiunilor
independentă, răspunsurile subiecţilor vor fi influenţate de schimbăm numai părţile necesare şi evităm confuzia, ţinând
informaţii externe pe care ei le posedă în legătură cu condiţia celelalte aspecte constante (aspecte cum ar fi: lungimea, durata şi
şi studiul respectiv. Prima cale de apărare împotriva difuzării munca). Niciodată nu admitem instrucţiuni în plus pentru unii; In
tratamentului este de a explica subiecţilor de ce este schimb, putem citi instrucţiunile cu voce tare, folosind un ton
important să nu dea detalii despre studiu la alţi subiecţi neutru, ce poate fi reprodus consecvent sau putem folosi un
potenţial, în al doilea rând, putem conduce studiul pe o casetofon.
perioadă scurtă, pentru a minimaliza timpul în care subiecţii Desigur nu există garanţii ca instrucţiunile noastre vor
pot comunica unii cu alţii, în al treilea rând, putem testa avea efectul dorit. Putem încuraja subiecţii să pună întrebări
subiecţi în diferite locuri astfel încât să aibă puţine şanse de dacă nu înţeleg, dar pe măsură ce ei pun tot mai multe întrebări,
întâlnire. În sfârşit, vom putea să tăinuim datele despre studiul experienţele lor referitoare la test diferă faţă de cele a acelor care
nostru. nu pun întrebări. Pentru claritate putem adăuga mai multe detalii,
O cale importantă în prevenirea intervenţiei dar subiecţii experimentaţi sau plictisiţi ar putea să nu asculte, în
variabilelor externe potenţiale este standardizarea mod deosebit când instrucţiunile sunt prezentate într-o manieră
modalităţilor de aplicare a variabilei independente. Aceasta neutră sau rece. Putem lăsa subiecţii saşi citească ei înşişi
presupune menţinerea cu scrupulozitate a aceloraşi condiţii instrucţiunile, dar în acest caz trebuie să fim siguri că ei, le şi
pentru toţi subiecţii. înţeleg corect. Crearea unor instrucţiuni eficiente necesită un
Instructajul sau consemnul trebuie să explice clar efort considerabil din partea cercetătorului.
sarcinile pe care subiecţii le au de îndeplinit,să prezinte Tehnicile utilizate, folosirea unor mijloace sigure,
stimulii, modalităţile de răspuns. Prin instructaj descriem automatizate de prezentare a variabilei independente sunt foarte
secvenţa de evenimente, identificăm stimulii la care ei vor importante pentru asigurarea fidelităţii. De exemplu folosirea
trebui să asiste şi explicăm cum să răspundă. Va trebui, de doar a unui cronometru pentru măsurarea duratei de expunere a
asemenea, să anticipăm întrebările subiecţilor. Folosim in- stimulilor vizuali poate fi nesigură, iar variaţia în prezentarea
strucţiunile şi pentru a preveni comportamentele duratelor este externă şi este un factor potenţial de confuzie.
indeziderabile ale subiecţilor: le spunem să nu se uite în jur, Alternativa este să ne bazăm pe un echipament electronic
să nu se agite, sau să vorbească, astfel încât să piardă automatizat, un proiector care să controleze şi să prezinte

9
stimulii. La fel, când prezentăm stimulii auditivi putem folosi Acestea se pot întâmpla în laboratoarele cu echipamente
căşti care să menţină intensitatea constantă pentru toţi complexe care pot induce temeri în sufletul subiecţilor.
subiecţii şi pentru a exclude zgomotele din mediu. Când Experimentatorul poate fi sursa unor atitudini ale
creăm o situaţie la care să reacţioneze subiecţii, putem da un subiectului. Cercetătorii, de obicei se îmbracă şi se comportă
film care să prezinte situaţia, astfel încât toţi subiecţii dintr-o oficial pentru a inspira o cooperare serioasă din partea
stare să vadă exact acelaşi eveniment. Putem beneficia şi de subiecţilor. Dar formalismul nostru poate inhiba reacţiile
disponibilitatea computerelor, care prezintă numeroase normale ale subiecţilor. Dacă ne îmbrăcăm fără a avea o ţinută
posibilităţi în prezentarea riguroasă a stimulilor. ceremonioasă putem încuraja iniţiativa şi realizarea sarcinii.
Atitudinea subiecţilor faţă de situaţia Dar subiecţii sunt foarte sensibili mai ales la aşteptările
experimantală. Să ne imaginăm că suntem subiecţii într-un experimentatorului. Sunt indicii subtile pe care experimentatorul le
"laborator" plin de aparate necunoscute nouă. Un psiholog furnizează în legătură cu răspunsurile ce ar trebui date şi care
pune o farfurie cu prăjituri în faţa noastră şi spune "Oamenii sunt remarcate de către subiecţi. Noi cunoaştem predicţiile
normali tânjesc după prăjituri la această oră a zilei, aşa că experimentului şi le comunicăm involuntar subiecţilor, ceea ce
mănâncă dacă vrei!" Mai mult ca sigur că vom mânca o pră- conduce la efectul de realizare a profeţiei. Problema e ca subiecţii
jitură. Dacă el spune: "Numai oamenii ce nu au stăpânire de răspund la aceste indicii, în loc să răspundă la probă. Noi pierdem
sine mănâncă la această oră din zi, dar tu mănâncă dacă validitatea internă când aceste indicii provoacă subiectul să se
vrei!" Sigur că nu vom mânca. Aceste atitudini iau naştere pe comporte în maniera pe care o prezicem. Dar indiciile pot
lângă sau în ciuda faptului că noi dăm instrucţiuni explicite provoca subiecţii să se comporte în mod contrar previziunilor,
subiecţilor şi exprimarea lor nu este neapărat rezultatul unui făcând să pară că manevra noastră nu influenţează com-
proces conştient, intenţionat. Cercetarea psihologică are ceva portamentul lor. Poate fi, de asemenea, afectată si validitatea
misterios şi oamenii cred că psihologii fac lucruri stranii externă când subiecţii nu se comportă natural, astfel încât
subiecţilor lor şi că studiază numai inteligenţa, devierile sexuale rezultatele nu pot fi generalizate.
şi oamenii nebuni. De aceea în timp ce subiecţii încearcă să Pentru contracararea efectelor nedorite ale atitudinilor
determine ce se aşteaptă de la ei, ei se află în acelaşi timp în subiectului faţă de situaţia experimentală putem folosi
gardă, gata să se pună într-o lumină proastă sau să apară următoarele strategi, în primul rând vom furniza indicii cât mai
"anormali". Din cauza acestor probleme subiecţi diferiţi vor puţine cu putinţă. Dacă subiecţii nu au indicii, singura lor cale e
reacţiona diferit, fiind în aceeaşi situaţie. Unii subiecţi tind să de a se purta natural. De asemenea, nu vom folosi stimuli externi de
fie excesiv de cooperanţi, făcând şi spunând ce cred ei că se distragere. (De exemplu, spunând subiecţilor ca mai au 5 minute
aşteaptă de la ei. Alţi subiecţi ar putea fi excesiv de precauţi: pentru a îndeplini o sarcină, se poate stârni anxietate si să-i
iar alţii excesiv de defensivi. Cadrul în care are loc studiul poate facem să se concentreze la ceas). A doua strategie constă în a
fi sursa unor asemenea atitudini, astfel încât pot distrage face ca acele indicii să fie prezentate cât mai neutru. Astfel,
subiecţii sau pot să determine reacţia lor la factori externi cum cercetătorul încearcă să fie mai degrabă amabil, fiind nici prea
ar fi: zgomote întâmplătoare, schimbări de luminozitate. apropiat nici prea distant. Vom prezenta sarcina fără să specificăm

10
dacă e uşoară sau dificilă, şi fără să indicăm cum arata un ataşaţi de subiecţi electrozi falşi pentru măsurarea "activităţii
răspuns bun. De asemenea, încercăm să neutralizăm temerile şi creierului", şi li s-a spus că poziţia lor era foarte importantă pentru
suspiciunile subiecţilor. (de exemplu, când facem un test de precizia măsurătorilor.
memorie le spunem că realizările lor nu reflectă inteligenţa sau O metoda potrivită de control a atitudinii faţă de situaţia
personalitatea lor). A treia strategie este de a face experimentală este utilizarea efectului placebo. Dacă un grup
experimentele cât mai realiste. Trebuie să definim variabila experimental e expus unor sarcini, ce nu sunt raportate la o
independentă (şi alte aspecte ale sarcinii experimentale) în condiţie de control atunci s-ar putea să nu ştim dacă grupul
aşa fel ca subiecţii sa găsească sarcina interesantă, provocatoare experimental se comportă diferit datorită tratamentului sau
şi să-i absoarbă. Apoi ei ar trebui, să răspundă la sarcină aşa datorită atitudinii lor faţă de situaţie. De exemplu, să spunem că
cum dorim noi şi nu aşa cum cred că se aşteaptă de la ei. dăm unui grup experimental o băutură conţinând alcool, în timp
Totuşi, noi nu realizăm sarcina la fel de reală precum e viaţa, ce altui grup nu-i dăm nimic. Pentru că deteriorările apărute în
aşa că realismul experimental e diferit de valabilitatea manifestările grupului experimental se poate datora alcoolului sau
ecologica. Mai degrabă, ideea e ca indiferent de cât de pentru că dându-le alcool subiecţilor, aceasta presupune că noi ne
ciudată li se pare sarcina, răspunsurile subiecţilor sunt reale şi aşteptăm ca ei să se comporte ca beţivii. Pentru a păstra
ei răspund la sarcină, în mod ideal, fiind angajaţi în asemenea caracteristici ale cerinţelor constante dăm grupului de
rezolvarea sarcinii, subiecţii vor uita de caracteristicile control un placebo, desigur fără stimuli proprii variabilei
situaţiei. independente. Astfel, vom da grupului de control ceva ce numim
O cale de control a efectului atitudinilor subiecţilor este alcool, având gustul şi mirosul alcoolului, dar neconţinând nici un
tăinuirea. Tăinuirea implică crearea unei situaţii artificiale, a pic de alcool. Deoarece comunicăm ambelor grupuri aceleaşi
unei "poveşti de acoperire" care să deghizeze procedurile. caracteristici ale cerinţelor de a acţiona ca beţivii putem fi
Subiecţii nu sunt conştienţi de variabila independentă care e încrezători că diferenţele ce apar în comportamentul lor sunt
folosită şi cu ajutorul căreia se face studiul, aşa că ei nu se datorate alcoolului real, dat grupului experimental. De remarcat ca
simt presaţi să răspundă într-un anumit fel. Astfel ceea ce ar placebo-ul ajută la reducerea difuzării tratamentului pentru ca toţi
fi putut fi o sarcină bizară, producând înclinaţii şi subiecţii cred că sunt supuşi aceluiaşi tratament, aşa că pentru
comportamente anormale, poate fi transformată într-o sarcină subiecţi e mai dificil să identifice şi, astfel să devină conştienţi de
reală, raţională, în care subiecţii vor răspunde într-un mod studiul efectuat, în mod asemănător, când se testează alte
mai natural. medicamente dăm pilule de placebo sau injecţii grupului de
Invers, uneori folosim caracteristicile cerinţelor în control astfel încât toţi subiecţii să experimenteze aceeaşi
avantajul nostru, distingând sarcina prin încorporarea unor manevră şi să dea naştere la aceleaşi expectanţe. Într-un cadru
proceduri cu aparente ştiinţifice. De exemplu, Duclos (1989) a experimental, unde se cere subiecţilor să îndeplinească o sarcină
manipulat poziţia pe care subiecţii au adoptat-o, ca să determine anterioară răspunsului, noi le dăm o sarcină placebo similară
influenţa poziţiei asupra dispoziţiei afective. Pentru ca subiecţii grupului de control ca să eliminăm diferenţele între grupuri sub
să menţină o anumită poziţie fără să devină suspicioşi, au fost aspectul expectaţiilor, motivaţiei sau oboselii.

11
Când selecţionăm condiţiile unei variabile performanţele mnezice.
independente, avem nevoie să luăm în considerare două Uneori, nu este posibil să renunţăm complet la condiţia
aspecte importante: grupurile de control şi manipulările de stimulare, în astfel de cazuri grupul de control este adesea
puternice. testat sub o condiţie considerată "normală" sau "neutră". De
Un grup de control este măsurat din punctul de exemplu, într-un studiu asupra efectelor temperaturii, trebuie să
vedere al unei variabile dependente dar nu primeşte nici o existe unele temperaturi prezente, astfel încât condiţia noastră de
cantitate din variabila independentă sau, altfel spus, nu control este temperatura normală a camerei.
primeşte tratamentul. Grupurile de control se deosebesc de Alteori, condiţiile de control implică compararea
grupurile experimentale, care primesc o cantitate diferită de performanţelor subiecţilor cu rezultatele la care ne-am aştepta
zero din variabila independentă sau, altfel spus, fac dacă ei le-ar ghici. De exemplu, pentru a studia capacităţile
experienţa tratamentului. Condiţia de control reflectă modul paranormale, cercetătorii îi testează pe subiecţii care pretind că
în care subiecţii se comportă fără tratament, furnizând un primesc mesaje telepatice "trimi-ţându-le" un mesaj despre o
punct de pornire pentru evaluarea influenţei variabilei, atunci carte extrasa de pe o masă cu cărţi de joc. Numărul de cărţi
când aceasta este prezentă. selectate corect de către subiect este comparat cu numărul pe
Un grup de control nu este întotdeauna esenţial pentru care 1-am fi aşteptat dacă subiectul s-ar fi bazat doar pe şansa
un plan, includerea lui depinzând de ipoteza care este pusă. de a ghici.
Este de reţinut, în orice caz, că grupurile de control sunt utile Pentru a putea pretinde că am demonstrat ceva despre un
pentru eliminarea ipotezelor alternative asupra cauzelor care anumit comportament trebuie să găsim o relaţie statistică
determină ca rezultatele dependente să se schimbe. De semnificativă în datele cercetării. In proiectul experimental
exemplu, să spunem că într-un studiu diferit prezentăm un suntem întotdeauna preocupaţi să obţinem puterea statistică
zgomot puternic de fond unor subiecţi care citesc o povestire, şi maximă, adică probabilitatea de a putea respinge o ipoteză atunci
că reiese că ei îşi amintesc destul de vag acea povestire. Se când ea se dovedeşte a fi falsă. Putem maximiza această putere
evidenţiază faptul că zgomotul interferează cu memoria, dar dacă producem diferenţe considerabile în rezultate între
numai dacă presupunem ca altminteri subiecţii ar reţine bine condiţiile noastre. Presupunem că diferenţele între condiţii sunt
povestirea. Poate că povestirea este ea însăşi greu de reţinut. cauza diferenţelor măsurate prin rezultate. Pentru a produce
Ca să eliminăm această ipoteză rivala comparăm condiţia de rezultatele semnificativ diferite vom selecta condiţii care
zgomot cu o condiţie de control, adică o condiţie identică dar diferă în mod substanţial. Aceasta implică o manipulare
fără zgomot. Dacă performanţele memoriei sunt slabe în puternică pentru crearea condiţiilor care vor diferenţia
ambele condiţii putem conchide că acest rezultat este datorat semnificativ comportamentul subiecţilor, producând diferenţe
chiar povestirii şi că prezenţa zgomotului nu creează nici o mari ale rezultatelor între condiţii. Putem provoca aceste
diferenţă. Dar dacă memoria este mai slabă în prezenţa manipulări puternice în două moduri: în primul rând, alegem
zgomotului, atunci suntem îndreptăţiţi să susţinem ipoteza nivele sau categorii ale variabilei independente care sunt sub-
conform căreia prezenţa zgomotului diminuează stanţial diferite una faţă de alta. De exemplu, o manipulare

12
puternică a temperaturii înseamnă că avem condiţiile diferite variabile independente simultan. Avantajele utilizării mai mult
prin nivele mari. Apoi, dacă diferitele temperaturi decât unei singure variabile independente ar fi următoarele:este
influenţează agresivitatea, ar trebui să constatăm diferenţe mai eficient să conduci un experiment cu trei variabile
mari din punctul de vedere al acesteia. independente decât să conduci trei experimente separate;
În al doilea rând, ne asigurăm că subiecţii sunt supuşi controlul experimental este mai bun, deoarece cu un singur
suficient de mult condiţiei de stimulare pentru că aceasta să experiment variabilele de control (timpul zilei, temperatura,
influenţeze în mod substanţial comportamentul lor. Astfel că, umiditatea etc.) se păstrează mult mai probabil constante decât cu
dacă studiem felul în care diferitele stiluri de a vorbi trei experimente separate; rezultatele generalizate în baza mai
influenţează puterea de convingere a unui mesaj, atunci, în loc multor variabile independente sunt mult mai valoroase; ne permite
să prezentăm un mesaj scurt cu un singur exemplu de stil, să studiem interacţiuniile, relaţiile dintre variabilele
prezentam un mesaj mai lung cu mai multe caracteristici ale independente.
stilului respectiv. Atunci când un experiment nu reuşeşte să Multe experimente includ două sau mai multe variabile
identifice diferenţe semnificative între rezultatele obţinute între independente; aceasta înseamnă că rezultatele pot conţine o
condiţii, aceasta se datorează şi unei manipulări slabe care interacţiune. Frecvenţa cu care pot fi întâlnite interacţiunile este
produce doar diferenţe minore. destul de mare. De exemplu, studiind fenomenul de "irosire
Cercetătorii îşi propun, în general, să obţină efecte sociala", Brickner, Harkins şi Ostrom au realizat în 1986 un
experiment în care doreau să determine efectul implicării
foarte mari la verificarea manipulării. Dacă nu le obţin, vor fi,
personale într-o sarcina. Ei au presupus că efortul depus în
probabil, înclinaţi să întărească manipularea variabilei
efectuarea unei sacrcini ar tebui să fie legat de valoarea intrinsecă
independente. Aceasta ar putea implica creşterea duratei sau
sau semnificaţia personală pe care sarcina o are pentru individ.
intensităţii sale, reîntărirea sa prin manipulări suplimentare
Ideea era că implicarea personală masivă într-o sarcină ar reduce
sau alegerea unui nivel diferit al variabilei independente. irosirea socială deoarece indivizii ar depune o cantitate
Astfel de măsuri sunt necesare pentru a satisface o exigenţă substanţială de efort în asemenea sarcini, indiferent dacă
majoră a experimentelor: cea mai bună şansă de a funcţiona activitatea lor este sau nu monitorizată. Cercetătorii au intervenit
(adică pentru ca manipularea să ducă la un efect asupra asupra implicării în sarcină şi asupra nivelului de efort
variabilei dependente) impune ca cercetătorul să se asigure individual implicat. Dacă ipoteza lor era corectă, ar trebui să
că manipularea variabilei independente este cât mai existe următoarea interacţiune: implicarea slabă ar conduce la
puternică posibil. irosirea socială (efort redus)pe când implicarea puternică ar
conduce la creşterea masivă a efortului chiar dacă efortul este
sau nu monitorizat.
4.1.4. Mai multe variabile independente Rezultă că irosirea socială, si apoi difuziunea
responsabilităţii, este mai puţin probabil să se întâmple când o
Experimentul tipic manipulează de la două la patru persoană este confruntată cu o sarcină personală, decât când

13
sarcina nu prea prezintă interes intrinsec. Astfel, o dependentă.
interacţiune are loc atunci când nivelele unei variabile În raport cu fiecare stare a variabilei independente
independente sunt afectate în mod diferit de nivelele altor va- cercetăm comportamentul subiectului notând rezultatele variabilei
riabile independente. dependente. Apoi interpretăm diferenţele dintre rezultatele
obţinute indicând tocmai modificarea condiţiilor care provoacă
4.2. Variabila dependentă modificarea comportamentului studia, într-un mod obişnuit, noi
măsurăm cantitatea sau gradul unui comportament (cât de
Variabila dependentă este observată şi înregistrată de puternic se manifestă, frecvenţa sau rata de apariţie). Alteori
către experimentator. Ea depinde de comportamentul rezultatele pot califica comportamentul, deosebindu-1 de un altul
subiectului, comportament dependent de variabila prin calitate, caracteristici sau atribute, în ambele cazuri,
independentă. Criteriul unei bune variabile este stabilitatea. diferenţele dintre rezultate trebuie să reflecte cu acurateţe
Dacă un experiment este repetat exact (acelaşi subiect, diferenţele din comportamentul subiectului.
acelaşi niveluri etc.) variabila dependentă ar trebui să producă
acelaşi scor pe care 1-a avut anterior. Instabilitatea poate apărea 4.2.1. Modalităţi de abordare a variabilei
din cauza unui deficit în modul în care măsurăm variabila dependente
dependentă.
Rezultatele nule pot fi adesea cauzate de deficienţe ale Variabila dependentă şi sistemul operaţional pe care îl
variabilei dependente, chiar dacă aceasta este stabilă. Cea utilizăm depind de ipotezele şi comportamentul pe care le
mai obişnuită cauză este limitarea strictă a variabilei investigăm, lotul de subiecţi şi de perspectiva din care cercetăm.
dependente, astfel că ea se "blochează" la vârful sau la baza Abordarea variabilei dependente necesită una din următoarele
scalei sale. Să presupunem că doriţi să invitaţi un prieten să metode:
joace popice pentru prima oară. Ştiind că recompensa a) Observaţia directă - variabila dependentă implică
îmbunătăţeşte performanţa, vă veţi să vă trataţi prietenului cu observaţia directă şi măsurarea comportamentului studiat;
o bere ori de câte ori loveşte bine. Prietenul dumneavoastră b) Măsurători indirecte ale proceselor psihice -
loveşte numai pe alături, aşa că beţi berea singur. Deoarece comportamentul pe care îl observam este o indicaţie indirectă
este imposibil să loveşti mai rău decât pe lângă bile, nu puteţi despre un proces impalpabil, intern. Variabila dependentă
observa nici o înrăutăţire a performanţei pentru că prietenul măsoară un răspuns observabil despre care noi credem că este
vostru este deja la baza scalei. Acesta este numit "efectul limitei corelat cu un proces intern astfel încât, analizând modificările
inferioare". La polul opus, al reuşitei de 100 %, este numit rezultatelor putem face deducţii asupra schimbărilor procesului
"efectul limtei superioare". Aceste două tipuri de efecte respectiv. De exemplu, cercetătorii fac măsurători asupra
afectează principala aşteptare faţă de variabila independentă, respiraţiei, ritmului cardiac şi nivelului transpiraţiei pentru a
respectiv aceea de a reflecta cu acurateţe într-o variabilă deduce nivelul de anxietate sau de stress al subiecţilor, sau

14
măsurând dilatările pupilei (indiferent dacă subiecţii au acest fel indicându-se categoriile pe care le folosesc pentru
ochii larg deschişi sau nu) ne putem da seama de organizarea lor mentală.
intensitatea plăcerii cu care aceştia percep stimulul. d) Raportul verbal - dacă dorim să determinăm
O modalitate uzuală de măsurare indirectă este timpul procesele interne care au loc în subiect, putem cere direct
de reacţie, adică timpul necesar unui subiect pentru a răspunde subiectului să le descrie, realizând astfel un raport verbal. Putem
la un stimul. După ce se prezintă stimuli ce diferă de-a lungul solicita subiecţilor să facă comentarii asupra etapelor mentale
unei dimensiuni fizice sau mentale, pe baza diferenţelor pe care le parcurg în rezolvarea unei probleme sau emiterea
timpului de reacţie se pot deduce procesele cognitive sau unei judecăţi.
emoţionale implicate.
Măsurătorile indirecte sunt utilizate mai ales în 4.2.2. Mai multe variabile dependente
studiile asupra copiilor mici deoarece ei nu ne pot relata
direct reacţiile lor. Astfel, putem măsura timpul cât un nou Variabila dependentă (observată) este un indicator al
născut se uită la un stimul sau să observăm când îi zâmbeşte comportamentului. Ea ne arată cât de bine (sau nu) răspunde
pentru a-i cerceta reacţia emoţionala pozitivă la un stimul. un subiect şi permite experimentatorului să evalueze
c) Opiniile despre stimul - o altă modalitate este de comportamentul. Cercetătorul trebuie să decidă care aspecte ale
a cere subiecţilor să-şi spună părerea despre un stimul şi apoi comportamentului sunt relevante în experimentul realizat. Deşi
să observăm cum se schimbă opiniile în funcţie de condiţie. unele variabile sunt tradiţionale, cum ar fi timpul de reacţie
Această modalitate implică o anumită procedură, subiectul aceasta nu înseamnă că ele sunt singurele sau poate cele mai
trebuind să aleagă dintre mai multe răspunsuri date (alegeri bune. Cercetătorii pot selecta mai multe variabile dependente care
multiple). Cele mai simple sunt cele cu răspunsuri închise de se potrivesc studiului respectiv. Să spunem că dorim să studiem
tip DA / NU. In cercetările asupra percepţiei se pot manipula lizibilitatea textului pe care îl citiţi acum. Ce variabile dependente
caracteristicile unei iluzii vizuale şi se cere subiecţilor să am putea să observam ? Iată aici câteva care au fost folosite în
spună dacă au sau nu iluzia respectivă. De reţinut faptul că diverse studii: retenţia informaţiilor încărcate de sens după
opinia despre un stimul reflectă două componente: citirea textului, timpul necesar pentru fixarea unui număr de
abilitatea de a detecta stimulul şi înclinaţia părtinitoare spre cuvinte, numărul de erori în recunoaşterea unei singure litere,
un anumit stimul. Uneori putem solicita relatări mai precise, în viteza în scrierea şi retranscrierea textului, pulsul în timpul
studiul percepţiei timpului putem cere subiecţilor să aprecieze citirii şi tensiunea musculara în aceleaşi condiţii. Această listă
durata în secunde a unei anumite activităţi. Dacă cumva ar putea continua.
aprecierile nu pot fi verbalizate cu uşurinţă, putem solicita Principalul motiv pentru care se justifică utilizarea mai
răspunsuri simbolice. De exemplu, cerem subiecţilor să multor variabile dependente este economia, în ciuda acestui
deseneze o linie pentru a indica durata unui interval de timp. fapt, experimentul tipic foloseşte una (cel mult doua) variabile
Mai putem folosi o metodă în care subiecţii îşi precizează dependente simultan. Se întâmplă acest lucru deoarece se
opiniile prin gruparea unor cartoane cuprinzând stimuli, în consideră că validitatea ecologică (generalizarea datelor) se

15
poate asigura doar prin utilizarea a două până la patru variabile absenta erorilor şi a contradicţiilor în măsurarea com-
independente. Se omite astfel posibilitatea utilizării a mai portamentului.
multor variabile dependente simultan. Se pare că la baza Orice încercare de descriere a variabilei dependente va
acestei deficienţe stă rezerva şi lipsa de antrenament a unor avea unele slăbiciuni în ceea ce priveşte fidelitatea şi
psihologi în utilizarea unor proceduri statistice multivariate. validitatea. Atunci când observăm direct un comportament este
posibil ca ceea ce observăm să fie un exemplu irelevant de
4.2.3. Evaluarea variabilei dependente comportament. De exemplu, într-un studiu despre nutriţie,
subiecţii pot mânca în mod diferit pentru că noi îi urmărim. Apoi,
În evaluarea variabilei dependente trebuia mai întâi să rapoartele verbale pot fi invalidate deoarece subiecţii nu ştiu sau nu
vedem dacă aceasta duce la o construcţie validă, reflectând vor să divulge adevăratele lor sentimente. Unui studiu implicând
întocmai ipoteza pe care am formulat-o. în mod deosebit, gruparea unor cuvinte i-ar putea lipsi validitatea de conţinut
trebuie reţinută distincţia între caracteristicile "de stare" şi deoarece procesul de grupare poate fi parţial un test de vocabular.
însuşirile propriu-zise. Caracteristicile de stare sunt atribute La fel, cerând subiecţilor un răspuns în care să deseneze, ar
tranzitorii pe care le putem modifica prin manipularea putea fi o testare a abilităţilor pentru desen. De asemenea,
variabilei independente, de aceea este adecvat studiul lor ca
trebuie să fim foarte atenţi atunci când facem deducţii cu privire
variabilă dependentă, însuşirile propriu-zise sunt, mai
la orice proces intern: dacă subiecţii nu-şi pot aminti un stimul,
degrabă, stabile şi imune la situaţii de moment. De aceea
acest lucru se datorează faptului că a fost de la început slab
trebuie să fim atenţi să nu afirmăm că manipularea variabilei
întipărit în memorie sau că nu poate fi localizat în memorie. Tot
independente determină modificări ale trăsăturilor propriu-
zise. aşa, în măsurătorile fiziologice nu ştim întotdeauna care proces
De asemenea, variabila dependentă trebuie să fie psihic este reflectat (de exemplu, furia şi frica produc reacţii
validă şi din punctul de vedere al conţinutului, adică să fiziologice foarte asemănătoare).
măsoare exact ceea ce neam propus. Astfel, rezultatele nu Procesul de selectare şi descriere al variabilei dependente
trebuie să depindă de abilităţile sau de experienţa subiectului, depinde de aspectele legate de fidelitate şi de validitate pe care
care nu sunt legate de comportamentul studiat. Se poate vorbi suntem dispuşi să le sacrificăm. În studiile psihofiziologice
despre o validitate internă (modificările rezultatelor trebuie suntem conştienţi de faptul că nu putem şti cu siguranţă care
să reflecte influenţele variabilei independente şi nu emoţie profundă este reflectată într-un răspuns şi acest lucru
schimbările unor variabile externe) şi despre o validitate orientează eforturile noastre spre identificarea ei cât mai
externă (relaţia observată să poată fi generalizată şi pentru alţi corectă. În studiul proceselor cognitive, impalpabile, se
subiecţi). Aici este inclusă şi problema dacă măsurătoarea are cunoaşte dificultatea de a face deducţii valide şi, de aici,
validitate ecologică, dacă măsurăm comportamentele reale ale încercarea de a construi diverse modalităţi de control care să
subiecţilor astfel înacât sa le putem generaliza la procesele crească încrederea în aceste deducţii. Atunci când punem
psihice reale. Validitatea se referă, de asemenea, şi la subiecţilor întrebări despre comportamentul lor se cunoaşte faptul

16
că rapoartele verbale ale subiecţilor deţin potenţial un grad de comportamentului trebuie să provoace o modificare a
nesiguranţă, iar de aici încercarea de a minimaliza impactul rezultatelor. Astfel, putem observa chiar şi un efect slab asupra
acestora asupra rezultatelor. Ca şi în cazul variabilei comportamentulu, efect provocat de intervenţia noastră. Dar să
independente, proiectarea variabilei dependente este ghidată de nu uităm faptul că vrem să obţinem diferenţe relativ mari între
întrebarea "Ce dorim să studiem ?" şi abia apoi "Cu ce rezultatele grupurilor. O măsurare sensibilă va putea fi
dificultăţi ne vom întâlni ?". De reţinut faptul că selectam o valorificată statistic deoarece creşte probabilitatea observării
metodă pentru calităţile ei şi apoi încercăm să îi minimalizăm unor astfel de diferenţe semnificative. Invers, dacă în urma unei
punctele slabe. măsurătorii obţinem acelaşi rezultat pentru mai multe
Orice metodă de cercetare a unei variabile are şi unele comportamente, aceasta poate însemna că am trecut cu vederea
limite sau aspecte mai puţin convingătoare.O modalitate de a peste schimbări subtile de comportament şi este puţin probabil
consolida rezultatele noastre este aceea de utiliza mai multe să obţinem rezultate semnificative.
metode în studiul aceluiaşi comportament. Cercetătorii pot Sensibilitatea poate fi amplificată prin observarea
răspunsurilor care pot diferi în mod subtil. Prin consemnarea
utiliza această strategie testând mai multe variabile în cadrul
doar a răspunsurilor corecte se trece cu vederea peste diferenţele
aceluiaşi studiu. De exemplu, putem face măsurători
subtile ce apar în ceea ce se întâmplă în plan mental, în acest
fiziologice şi să solicităm rapoarte verbale privind starea
caz, scalele de măsurare duc la creşterea preciziei; în locul
emoţională a unui subiect. Dacă subiecţii raportează o
simplei observări dacă un subiect se comportă sau nu agresiv
anxietate crescută la fel ca indicatorii fiziologici vom fi mai (deci, constatarea prezenţei sau absenţei comportamentului
încrezători în validitatea concluziilor trase. Studierea în acelaşi agresiv) vom aprecia gradul de agresivitate manifestat de
timp a mai multor variabile este, de asemenea, foarte subiect, întotdeauna este bine să se încerce măsurarea precisă a
economicoasă, furnizând multe informaţii în raport cu unui comportament şi nu simpla observare dacă acesta este sau nu
eforturile depuse în realizarea experimentului. Totuşi cerce- prezent. Atunci când se poate este bine să se utilizeze scalele
tătorii nu realizează întotdeauna experimente multifactoriale. O de măsurare; acestea sunt, mult mai precise şi mai sensibile în
singură variabilă (mai ales dacă este o măsurătoare stabilită şi măsurarea efectelor manipulării.
acceptată) poate fi satisfăcătoare. Utilizarea unei singure Pentru a creşte sensibilitatea unui procedeu trebuie să se
variabile poate fi benefica mai ales atunci când nu dorim să evite orice aspect care ar putea limita în mod artificial rezultatele
scădem gradul de fidelitate şi validitate prin supraîncărcarea subiecţilor. Sarcina experimentală trebuie să permită în mod real
subiecţilor cu prea multe sarcini şi când nu dorim să facem subiecţilor să obţină orice rezultat posibil. De aceea, atunci când
participarea lor la experiment prea lungă sau plictisitoare. proiectăm un experiment şi procedeele de măsurare trebuie să
Pentru a reflecta cu acurateţe rezultatele manipulării avem în vedere gama de rezultate care se vor obţine. Dacă
noastre, variabila dependentă trebuie să fie sensibilă. O subiecţii pot, să obţină doar câteva rezultate dintre cele posibile
măsurătoare sensibilă prezintă rezultate diferite chiar si la avem de-a face cu o problemă de limitare a rezultatelor. Acest
diferenţe mici în comportament. Chiar şi o slabă modificare a lucru se întâmplă atunci când gama rezultatelor la o variabilă

17
este limitată de către cercetător. De exemplu, există o gamă pe care ei îl consideră acceptabil din punct de vedere social. Aşa
larga a gradului de agresivitate pe care un subiect o poate ma- se întâmplă cu descrierea dată de subiecţi asupra emoţiilor,
nifesta. De aceea, procedeul nostru trebuie să permită credinţelor sau dorinţelor rezervate "consumului public".
subiecţilor să obţină rezultate oriunde în cadrul acestei Reactivitatea şi dezirabilitatea socială pot duce şi la o
game. în caz contrar, am limita gama, ceea ce va face să fie restrângere a gamei de rezultate. Dacă toţi subiecţii îşi
mai dificil de dedus în mod corect influenţa variabilei restricţionează agresivitatea, toţi vor avea scoruri reduse,
independente. producându-se astfel efectul limitei inferioare. Invers, dacă, de
exemplu studiem măsura în care oamenii sunt sau nu de acord cu
o afirmaţie , putem observa că ei nu-şi exprimă o opinie
4.2.4. Controlul variabilei dependente
puternică pentru a nu părea extremişti.
Pentru a se face o deducţie validă asupra Trebuie să acceptăm că orice procedeu de măsurare poate
comportamentului, trebuie sa ne asigurăm că răspunsurile produce reactivitate şi dezirabilitate socială, dar această
subiecţilor nu au fost influenţate de variabilele externe. acceptare nu trebuie să ne împiedice în a exercita controlul lor. De
Răspunsul subiectului trebuie să reflecte variabila şi aceea în instuctaj trebuie să încurajăm subiecţii să răspundă în
comportamentul care ne interesează; el nu trebuie să reflecte mod natural şi onest şi să le spunem că trebuie să fie necăjiţi
răspunsuri la influenţe provenite de la subiecţii înşişi, de la dacă greşesc. Trebuie să asigurăm subiecţii că răspunsurile lor
experimentator, din mediu sau din cauza probei. sunt strict confidenţiale şi trebuie să permitem subiecţilor să
Se consideră că poate, cea mai mare ameninţare rămână anonimi, repartizând fiecăruia un număr în loc sa le
directă la adresa validităţii variabilei dependente este înregistrăm numele. De asemenea încercăm să lăsăm subiecţii să
reactivitatea. Reactivitatea apare atunci când subiecţii sunt răspundă în maniera care le este familiară.
conştienţi că sunt observaţi. Subiecţii reacţionează la simpla Va trebui să încercăm să reducem influenta variabilelor
prezenţă a unui experimentator care observă, înregistrează şi intermediare şi prin crearea unui realism experimental, astfel încât
probabil "analizează" comportamentul lor. Subiecţii ştiu că subiecţii să fie implicaţi în sarcina respectivă. Dacă putem să
sunt în vizor şi pot să răspundă în mod neobişnuit, pot deveni prezentăm şi să derulăm experimentul astfel încât subiecţii să se
nervoşi sau zăpăciţi, pot să se concentreze asupra unei sarcini şi concentreze asupra răspunsului la stimulii pe care îi prezentăm,
să încerce mai mult, sau să facă mai multe greşeli decât dacă rezultatele vor fi mai puţin influenţate de reactivitate sau alte
experimentatorul nu era prezent. variabile intermediare.
O parte din reactivitatea subiecţilor atunci când sunt Atunci când e posibil ca răspunsurile să fie influenţate de
observaţi, se datorează tendinţei de a evita răspunsuri care le- reactivitate şi dezirabilitate socială (de exemplu, întru-un studiu
ar putea pune probleme sau care ar putea părea ciudate sau asupra fanteziilor sexuale), este foarte important să fie
anormale. Această tendinţă se numeşte dezirabilitate socială. randomizate variabilele de control, cum ar fi sexul şi vârsta.
Dezirabilitatea socială determină subiecţii să dea un răspuns Oamenii îşi vor schimba comportamentul şi în funcţie de ceilalţi

18
oameni prezenţi. Nevoia subiectului de a nu risca să scaune după ce subiecţii au părăsit camera.
greşească sau de a nu divulga informaţii personale poate Măsurările discrete sunt adesea combinate cu anumite
depinde şi de însuşirile experimentatorului. In studiile care minciuni care ascund variabila dependentă. De exemplu,
implică în mod inevitabil anumite aspecte care conduc spre o Schacter, Goldman şi Gordon (1968) au încercat să măsoare
limitare a gamei de răspunsuri căutăm să aplicăm un cantitatea de mâncare consumată de subiecţi în diferite situaţii.
procedeu special de măsurare. De exemplu, dacă credem că Deoarece era foarte posibil ca observarea pe fată să inducă o
toţi subiecţii vor tinde să arate acelaşi grad de agresivitate, reactivitate mare a subiecţilor, cercetătorii au spus subiecţilor
este de dorit o măsurare foarte sensibilă astfel încât să putem că făceau un experiment asupra gustului. Ei au cerut subiecţilor
totuşi detecta cele mai mici diferenţe de comportament. să fie atenţi la gustul diferiţilor biscuiţi şi să "guste" din fiecare
Controlul reactivităţii poate fi realizat şi prin fel atâţia cât erau necesari pentru o evaluare corectă, în realitate,
familiarizarea subiecţilor cu sarcina înainte de a începe să variabila dependentă era numărul de biscuiţi mâncaţi.
culegem datele. De exemplu, putem pune subiecţii să O altă modalitate de a controla reactivitatea este să
îndeplinească o altă sarcină până când prezenţa ascundem întregul experiment. De exemplu, multe cercetări sunt
experimentatorului devine familiară şi nu mai este realizate în timp ce subiecţii stau într-o sală de aşteptare, ei
stânjenitoare. Când testam copiii, care de obicei de abia presupunând ca aşteptă sa fie chemaţi în laborator pentru
răspund străinilor, putem să ne jucăm cu ei şi să-i cunoaştem experiment. Utilizând această metoda, Mathews şi Cannon
înainte de a începe testul. De asemenea, trebuie să permitem (1975) au studiat modul în care nivelul zgomotului dintr-o
subiecţilor să se familiarizeze cu aparatele care sunt folosite. cameră influnteaza disponibilitatea unui subiect de a-i ajuta pe
Dacă intenţionăm să înregistrăm video răspunsurile, vom alţii. Stimulul care necesita ajutorul era un cercetător care a
permite subiecţilor să se obişnuiască cu faptul că sunt scăpat nişte cărţi. Realizarea acestui experiment în laborator
filmaţi. (experimentatorul fiind prezent şi observând) ar fi putut dezvălui
Atunci când măsurarea variabilei dependente faptul că ceea ce studia era comportamentul de ajutorare şi în acest
încurajează în mod major reactivitatea şi dezirabilitatea caz conduita dezirabilă din punct de vedere social era aceea de a
socială, va trebui să utilizăm procedee discrete de măsurare. ajuta, în schimb un cetăţean a scăpat cărţile în timp ce mergea pe
Utilizând această modalitate, măsurăm comportamentul lângă subiect într-o cameră de aşteptare zgomotoasă, iar răspunsul
subiecţilor fără ca ei să ştie acest lucru. Astfel, o măsurare subiectului era observat discret.
discretă a agresivităţii copiilor poate fi realizată prin ob- O altă modalitate de a reduce reactivitatea şi alte
servarea lor printr-un geam cu vedere unilaterala. Alte variabile intermediare de acest tip este realizarea aşa numitelor
măsurători discrete pot fi făcute cu camere de filmat, experimente naturale. Aici putem conduce discret întregul
casetofoane ascunse sau interpretarea urmelor relevante experiment în mediul familiar subiecţilor, observând oamenii în
lăsate de subiecţi. De exemplu, pentru a afla cât de departe se magazine la reuniunile studenţeşti şi aşa mai departe. De
aşează subiecţii unii de alţii, putem măsura distanţa dintre exemplu, Mathews şi Cannon (1975) au studiat comportamentul
de ajutorare atunci când un cercetător scapă întâmplător nişte

19
cărţi în faţa unui trecător pe trotuar. uzează de-a lungul timpului, trebuie să fim atenţi la efectele
Controlul variabilei dependente vizează şi procedeele instrumentelor. Acestea pot prezenta modificări în tehnica de
de măsurare. Criteriile de diferenţiere a rezultatelor măsurare datorită uzurii, făcând măsurarea mai puţin sigură.
reprezintă acel sistem utilizat pentru repartizarea de scoruri Unele materiale, cum ar fi diapozitivele, filmele foto sau casete
diferitelor răspunsuri, în mod concret, stabilim începutul şi video, se pot zgâraia, pot deveni neclare, iar materialele din
sfârşitul unui răspuns, distingem un răspuns de altul şi hârtie se uzează şi se rup; manetele se pot manevra mai repede
stabilim cum să corelăm consecvent un anumit scor unui sau mai greu, jucăriile se strică iar cronometrele se sparg. O
anume răspuns. componentă a "instrumentarului" este şi experimentatorul care
Nu întotdeauna comportamentele subiecţilor se devine cu timpul mai experimentat, mai plictisit ceea ce afectează
potrivesc exact procedeului nostru, astfel încât, criteriile de procedura. Din cauza acestor schimbări, instrumentele folosite
evaluare a răspunsurilor trebuie să anticipeze variaţiile ce pot spre sfârşitul experimentului sunt diferite de cele utilizate mai
interveni. Alegem modul în care vom măsura şi înregistra un înainte, determinând astfel inconsecvenţa în prezentarea
comportament, astfel încât să eliminăm inconsecvenţele,
stimulilor şi în măsurarea răspunsurilor de-a lungul
neglijenţele şi eroarea. Apoi, este foarte important să
experimentului.
confirmăm justeţea alegerilor printr-un studiu pilot.
Pentru a elimina aceste efecte trebuie să se menţină în
Odată sistemul de evaluare a răspunsurilor definit,
permanenţă echipamentul în ordine şi să se facă copii după
dorim să ne asigurăm că el este aplicat în mod consecvent şi
materiale astfel încât tuturor subiecţilor să li se prezinte stimulii
fidel. Pentru o măsurare precisă şi consecventă a variabilei
ca şi noi. De asemenea, trebuie menţinută cât mai constant
dependente luăm în considerare automatizarea procesului
comportamentul experimentatorului. Nu vom testat toţi subiecţii
de colectare a datelor. Aparatele automate pot fi folosite
într-o anumită situaţie înainte de a trece la testarea în alte
pentru a înregistra comportamentele subiecţilor şi să prevenim
condiţii deoarece modificările provocate de efectele de
astfel erorile datorate faptului că ne-au scăpat unele aspecte ale
instrumentar se vor confunda cu cele provocate de modificările
acestora. Automatizarea măreşte fiabilitatea experimentului
variabilei independente. Vom testa câţiva subiecţi în fiecare
deoarece elimina erorile experimentatorului şi inconsecvenţa
condiţie de-a lungul fazelor de început, de mijloc şi de sfârşit ale
care pot apare câteodată atunci când notăm rezultatele fiecărui
experimentului, în felul acesta, efectele de instrumentar vor fi
subiect. Mai pot apare greşeli deoarece experimentatorul are
prezente în toate condiţiile într-un mod echilibrat, eliminându-se
anumite aşteptări, ceea ce face ca rezultatele să fie greşit
confuziile şi menţinându-se fidelitatea de ansamblu. Din punct de
înregistrate, astfel încât sa-i confirme predicţiile. Oricum,
vedere statistic, această metodă permite şi menţinerea unei variaţii
trebuie reţinut faptul că automatizarea reduce imprecizia şi
omogene în fiecare condiţie.
eventualele erori făcute de experimentator în înregistrarea
Controlul riguros al variabilei independente trebuie să
datelor.
aibă în vedere şi fidelitatea mai ales atunci când evaluarea
Pe de alta parte, deoarece materialele şi aparatele se
rezultatelor implică judecata noastrtă subiectivă asupra

20
comportamentului. Din cauza aşteptărilor experimentatorului, este repetarea probelor.
un cercetător nu poate fi sigur că va emite judecăţi obiective, Dacă măsurăm reacţiile unui subiect într-o singură probă,
valide şi de încredere. De aceea, vom apela la ajutorul altora, rezultatele pot reflecta influenţa unei multitudini de factori
numiţi observatori, care sunt de obicei "orbi" la condiţii şi exteriori. Subiectul poate fi pe moment neatent, nu se poate
sunt pregătiţi să departajeze scorurile utilizând criteriile concentra, poate să facă o presupunere norocoasă (să meargă
noastre. Observatorii neutri sunt folosiţi în mod curent în pe ghicite), să fie foarte reactiv sau să facă o greşeală pe care în
studii care implică scoruri subiective, cum ar fi cele de mod normal nu ar face-o. De asemenea, un anumit stimul pe care
creativitate, comunicare nonverbală şi stări emoţionale (de noi îl prezentam poate avea anumite caracteristici unice care să-1
exemplu, agresivitatea). Dar, observatorul nu va putea predispună la un anumit răspuns. De fapt, orice aspect al situaţiei-
înregistra fidel un comportament dat. Câteodată observatorul fie că se datorează subiectului, ori comportamentului
poate să treacă cu vederea sau să uite unele acţiuni ale experimentatorului, mediului sau sarcinii-poate face ca o probă să
subiectului. De-a lungul experimentului, observatorul se fie atât de specifică încât reacţiile şi rezultatele să nu fie
poate obişnui, devenind astfel mai atent, sau să obosească şi reprezentative pentru subiect. Mai mult, datorită acestor aspecte
să fie mai puţin motivat. In sfârşit, pentru ca interpretările care pot influenta diferit fiecare subiect, scorurile s-ar putea să
subiective pot fi uşor contestate, un observator poate judeca difere de alte rezultate obţinute în aceleaşi condiţii, astfel încât
un comportament altfel dacât un alt observator. Orice se creează o diversitate relativ mare de erori. Când există
observator poate face astfel de erori în măsurare şi nu putem posibilitatea ca rezultatele să fie influenţate de asemenea factori noi
elimina acest fapt. vom utiliza strategii de echilibrare sau anulare a influenţei
Atunci când nu putem elimina o influenţă străină, lor.Vom face acest lucru observând fiecare subiect în aceleaşi
încercăm să o echilibrăm. Un mod obişnuit de a proceda este condiţii în mai multe probe repetate.
implicarea mai multor observatori care să evalueze Nu există un număr prestabilit de probe pentru a observa
comportamentul. Apoi confruntăm rezultatele iar rezultatul ceva în anumite condiţii, dar pentru a evita erorile este indicat să
final echilibrează eventualele erori făcute de fiecare observator avem aceleaşi condiţii de desfăşurare pe parcursul tuturor testelor.
în parte, furnizând astfel o măsurătoare mai fină. Deasemenea trebuie să luăm în considerare si influenţa pe care o
Pentru a ne convinge că observatorii sunt într-adevar au probele repetate asupra subiectului. Deşi câteva probe de timp
constanţi, putem determina gradul lor de fidelitate. Putem de reacţie pot fi realizate repede şi uşor fără a induce sau stresa
determina statistic gradul de fidelitate prin calcularea subiecţii, probele complexe nu pot fi rulate prea mult timp.
procentajului de acorduri între observatori, (mai mult de 90% Bineînţeles, în studii care cer răspuns surpriza din partea
este considerat fiabil). Sau putem corela evaluările date de doi subiectului sau o procedură înşelătoare de un anumit tip, probele
observatori, calculând coeficientul de corelaţie dintre multiple nu sunt posibile.
evaluările lor. Dezavantajul major al observării subiecţilor pe parcursul
Cea mai bună modalitate de control a variabilelor mai multor probe repetate este "efectul de ordine" care impune, la
dependente şi de creştere a nivelului de încredere (fidelitate) rândul lui, măsuri suplimentare de control."Efectele de ordine"

21
reprezintă influenţa asupra performanţei într-o probă ca subiecţi într-un mod echilibrat astfel încât să cuantificăm
urmare a poziţiei sale în secvenţele procesului de observare. influenţa fiecărei ordini. Sunt două forme de contrabalansare a
Efectele de ordine au două surse. în primul rând, un şir de efectelor de ordine: Contrabalanasarea parţială este procedeul
probe poate produce efecte de practică, influenţând asupra de balansare al efectelor de ordine prin prezentarea numai a
efectuării fiecărei influenţă care reiese din practicarea unora dintre ordinile posibile. Contrabalansarea parţială a
(repetată) a sarcinii respective. Chiar şi după o serie de ordinilor proceselor pentru fiecare condiţie este de obicei
exerciţii practice, subiectul poate lucra într-un mod mai slab suficientă pentru a elimina cu încredere efectele de ordine.
la probele iniţiale deoarece nu şi-a făcut încălzirea. După mai Uneori efectele de ordine pot fi atât de puternice încât vrem ca
multe probe subiecţii tind să intre în ritm, devenind mai rapizi toate ordinile posibile să fie reprezentate. Contrabalansarea
şi mai corecţi în răspunsuri. După şi mai multe probe, subiecţii completă este procesul de balansare a efectelor de ordine prin
pot obosi, se pot plictisi sau supraîncarcă astfel încât testarea diferiţilor subiecţi în toate ordinele posibile. Unii
performanţele scad. cercetători folosesc termenul de contrabalansare într-un sens mai
O altă sursă a efectelor de ordine este cunoscută sub larg pentru a se referi la balansarea sitematică a oricărei
numele de efecte de prelungire. Efectele de prelungire apar variabile străine. Astfel, dacă un experimentator masculin testează
când experienţa unui subiect cu o anumită probă standardizează jumătate din subiecţi în fiecare condiţie şi o femeie testează ce a
performanţa lui în probele următoare. Aceste efecte mai pot fi mai rămas, avem o contrablansare dată de sexul
create când subiecţii experimentează un anumit tip de stimul. experimentatorului. Iar dacă jumătate din subiecţi sunt bărbaţi
Deasemenea aceste efecte pot fi create când subiecţii au nişte şi jumătate femei, avem o contrabalansare dată de sexul
reacţii particulare rezultate dintr-un stil, set anticipativ de a subiectului.
răspunde prin prisma răspunsurilor anterioare pe care le-a dat. În mod obişnuit, contrabalansarea se utilizează atunci
După o perioadă un răspuns va reflecta obişnuinţa în loc să când sunt doar câteva ordini posibile, astfel încât să putem
fie o reacţie naturală la stimuli. Setul anticipativ este şi mai manevra eficient efectele de ordine în mod sistematic. Când sunt
problematic atunci când un răspuns este influenţat de strategii mai multe ordini posibile, şi scopul este de a include câteva
cognitive complexe. Este posibil ca un cercetător să secvenţe diferite într-un mod nesistematic, folosim randomizarea.
folosească o succesiune care produce efecte de prelungire. Prin aceasta, creăm diferite ordini sub care diferiţi subiecţi sunt
Atunci toate scorurile subiecţilor vor da informaţii care nu se testaţi. Inconvenientul acestei proceduri este că ea nu este
pot verifica despre răspunsul tipic, deoarece sunt legate de sistematică: nu ne asigură că tendinţa uneia dintre ordini este
ordinea unică folosită. Din acest motiv vom controla efectele de balansată de ordinea inversă. De aceea trebuie să examinăm
ordine folosind două modalităţi de abordare: aleatorie şi de diversele secvenţe pentru a ne asigura că randomizarea nu a produs
contrabalansare. din coincidenţă un set de ordini similare şi astfel potenţiale
Balansarea efectelor de ordine se numeşte tendinţe. De asemenea trebuie să examinăm fiecare secvenţă
contrabalansare. Contrabalansarea este procedeul de individuală şi să o folosim doar în cazul în care nu arată un tipar
schimbare sistematică a ordinii probelor pentru diferiţi predictibil care poate produce un set de răpunsuri.

22
Contrabalansarea şi randomizarea pot fi folosite pentru a subiecţi.
controla variabilele potenţiale sau externe. De exemplu, dacă Cel mai mare dezavantaj asociat cu contrabalansarea şi
subiectul trebuie să apese un buton pentru a indica culoarea rando-mizarea variabilelor străine este ca aceaste proceduri pot
unui stimul prezentat în fiecare din 10 probe, noi am vrea ca conduce la creşterea variaţiei erorilor Asta se întâmplă deoarece,
răspunsul corect să fie mânerul stâng pe parcursul a 5 probe, în fiecare condiţie, schimbăm o variabilă străină care produce
şi mânerul drept pe parcursul a celorlalte 5 probe, în felul diferenţe în punctaje. Cu cât numărul de variabile pe care le
acesta vom putea contrabalansa orice tendinţă datorată contrabalnsăm sau randomizăm este mai mare, cu atât vom
amplasării mânerului corect. Pentru a evita un tip de modifica variabile care influenţează punctajele deci este posibil
răspunsuri, vom pune în ordinea aleatoare secvenţele să obţinem o mare varietate de scoruri diferite în cadrul fiecărei
probelor pentru stânga şi pentru dreapta. Pentru a crea o condiţii.
secvenţa aleatorie putem scrie cuvintele dreapta, stânga pe 10 În luarea deciziilor asupra contrabalansării ne
foiţe de hârtie şi să le extragem dintr-o pălărie. Vom putea confruntăm cu două scoupuri conflictuale. în primul rând, prin
crea o secvenţă aleatoare pentru fiecare subiect sau putem crea creşterea variaţiei erorilor, contrabalansarea slăbeşte atât
numai câteva secvenţe aleatorii şi să contrabalansăm folosirea puterea relaţiei cât şi puterea noastră statistică. Aceasta este o
lor pentru fiecare condiţie. Avantajul unei asmenea proceduri problemă deoarece în primul rând trebuie să avem o relaţie
este că ea creşte mult controlul pe care îl avem asupra puternică, semnificativă înainte de a trage orice concluzie. Cel
variabilelor străine. Astfel, vom avea o mare încredere ca media mai bun mod pentru a obţine o relaţie puternică şi semnificativă
fiecărei condiţii reflectă cu exactitate reacţia tipică la stimuli în este să balansăm variabilele străine cât de puţin posibil, în loc să
acea condiţie. De asemenea vom avea o validitate internă le eliminiăm sau să le păstrăm constante. Pe de altă parte, dacă
crescută, astfel încât să pretindem că rezultatele reflectă cu găsim o relaţie semnificativă, scopul nostru este să argumentăm
adevărat influenţa variabilelor independente. Va creşte şi că avem validitate internă şi externă. Fără contrabalansare,
validitatea externă astfel încât să putem pretinde că efectele totuşi nu îndeplinim acest scop deoarece rezultatele sunt legate
variabilelor independente vor fi găsite şi în alte situaţii de o situaţie cu o singură ordine a probelor, un cercetător, o
deoarece acest efect a fost demostrat chiar şi atunci când combinaţie de cuvinte, şi culori, etc. în acest caz validitatea
numeroase variabile externe au fluctuat. internă va fi redusă deoarece nu putem fi siguri că diferenţele în
Dar contrabalansarea extensivă complică mult designul punctaje între condiţii au fost cauzate de intervenţia noastră.
unui studiu, crescând posibilitatea apariţiei erorilor Validitatea exter va fi redusă de asemenea, deoarece o situaţie
experimentatorului. În plus, din moment ce diferiţi subiecţi unică nu va generaliza bine: dacă testăm subiecţii numai cu un
trebuie să fie testaţi în fiecare ordine, contrabalansarea poate cercetător bărbat nu putem generaliza cu încredere şi pentru o
elimina testarea subiecţilor în grupuri mari. Mai mult, testarea situaţie în care o experimentatoare este prezentă.
subiecţilor în ordini variate ale probelor, sau cu o altă variabilă
balansată poate impune creşterea numărului subiecţilor cerut
de fiecare condiţie, deşi dispunem de un număr limitat de

23
4.3. Variabila subiect comporta toţi subiecţii în condiţiile experimentului nostru.
Variabilele subiect sunt foarte importante pentru validitatea
Pe lângă alţi stimuli externi, un răspuns depinde şi de externă întrucât ele definesc populaţia la care putem generaliza.
caracteristicile intrinseci ale unui subiect. Subiecţii sunt Definim populaţia pe baza criteriilor noastre de selectare.
organisme ce observă, gândesc, şi simt şi care pot influenţa Criteriile de selecţionare trebuie să fie astfel definite încât, în mod
procedura experimentală. Diferenţele dintre subiecţi se ideal, subiectul ales să fie reprezentativ pentru populaţia asupra
constituie într-o multitudine de variabile externe/care căreia urmărim să generalizăm.
afectează validitatea şi fidelitatea unui studiu. Definirea eşantionului depinde în primul rând de teoriile
Variabilele subiect sunt caracteristici intrinseci ce fac ca şi ipotezele experimentului. Dacă, studiem comportamentul
persoana să poată fi distinsa de o alta. Din punct de vedere copiilor atunci eşantionul şi populaţia pe care o reprezintă trebuie
fizic subiecţii diferă prin sex, vârstă, metabolism, hormoni, să fie compusă din copii de o anumită vârstă. O populaţie nu este
viteză de ardere a neuronilor, musculatură, coordonare, însă o entitate fixă definită de o singură variabilă. Membrii unei
înălţime sau greutate. Pentru că structura fizică nu este populaţii pot să difere în funcţie de multe variabile: grupul de
identică, nici reacţiile fizice nu vor fi identice. Din punct de copii, de exemplu, conţine băieţi şi fete având fiecare educaţii
vedere cognitiv, deoarece ei diferă prin stil, strategii, diferite şi provenind din medii diferite, prezentând diferite
inteligenţă şi memorie, nu vor prelucra în mod identic un capacităţi şi aşa mai departe. Acurateţea generalizărilor la
stimul. nivelul unei populaţii va depinde de gradul de asemănare dintre
De asemenea diferă sub aspectul experienţei variabilele subiect (ce pot influenţa rezultatele) şi cele ale
personale, situaţiei /sociale şi economice, ş.a.m.d. astfel încât populaţiei pe care o reprezintă. Aşadar, criteriile noastre de
unii sunt mult mai familiarizaţi cu o cerinţă pe care o au de seclecţie trebuie să scoată în evidenţă un model care este în
îndeplinit, decât alţii. Din punct de vedere emoţional ei sunt mod esenţial o versiune miniaturală a populaţiei la care vom
influenţaţi de stările sufleteşti în diferite moduri şi având face generalizarea.
diferite motivaţii. Din punct de vedere social, atitudinile şi Eşantionul de subiecţi pe care îl alegem pentru studiere
personalitatea lor diferă, astfel că unii vor reacţiona mai trebuie să reflecte caracteristicile importante ale populaţiei la
repede / sau mai bine, vor fi mai competitivi sau mai atenţi. care vom generaliza rezultatele.
Pentru a exprima toate aceste diferenţe, folosim
termenul diferenţe individuale, prin care se înţeleg 4.3.1. Factorii care afectează reprezentativitatea
caracteristicile ce îi fac pe indivizi să fie diferiţi unul de variabilei subiect
altul şi astfel produc diferite reacţii la aceeaşi situaţie. Când
discutăm despre varibilele subiect, ne referim la orice Procedeul cel mai frecvent utilizat de selecţie a
variabilă care îl face pe un individ diferit de altul. subiecţilor în vederea construirii grupurilor este selecţia aleatorie
Validitatea externă ne permite să generalizăm care oferă fiecărui subiect şanse egale de a fi selectat. Putem
rezultatele noastre asupra întregii populaţii, descriind cum s-ar folosi metoda eşantionării aleatorii simple (similar tragerii unor
nume dintr-o pălărie) sau metoda eşantionării aleatorii sistematice

24
(similar cu extragerea al-x-lea nume de pe o listă). Prin generalizate în mod rezonabil la o populaţie. Oricum, trebuie să
selectarea subiecţilor într-o manieră nepărtinitoare dăm ne gândim foarte bine la populaţia asupra căreia dorim să
posibilitatea de manifestare unor diverse caracteristici la fel generalizăm rezultatele şi să verificăm dacă exista vreo limitare
de des si în acelaşi grad în care se manifestă în cadrul în selectare ce ar putea afecta în mod semnificativ validitatea
populaţiei. De aceea, per total, subiecţii incluşi în concluziilor.
experimentul nostru trebuie să fie reprezentativi pentru o b) Mărimea eşantionului. O problemă importantă în
anumită populaţie. selecţia eşantionului ţine de reprezentativitatea acestuia raportată
a) Caracterul limitat al eşantionului la populaţia de referinţă. Cu alte cuvinte, trebuie decidem asupra
Întotdeauna vor exista limitări de facto în valorii lui N, a numărului de subiecţi pe care ne-am propus să-i
eşantioanele noastre care împiedică selectarea unor membrii studiem. Simbolul N reprezintă numărul de subiecţi într-o situaţie
ai populaţiei, în primul rând nu toată pupulaţia poate fi (adunând toţi n egalează N). Pentru a maximiza validitatea externă
identificată. Dacă facem un studiu asupra alcoolismului vom regula generala este " cu cât mai mult cu atât mai bine". Cu cât
observa că acesta se limitează în mare parte la bărbaţi, în al mai vast este eşantionul nostru, cu atât mai mare este posibilitatea
doilea rând, nu avem posibilitatea să îi contactam pe toţi unei mai bune reprezentări a populaţiei deoarece studiem, de fapt,
subiecţii ce pot fi identificaţi. De obicei, eşantioanele noastre o mai mare parte a populaţiei. Şi prin observarea unei mai mari
se vor limita la persoanele ce trăiesc în apropierea noastră. părţi a populaţiei, creşte posibilitatea de a include toate
Numeroase experimente psihologice sunt chiar şi mai variabilele relevante ale unui subiect, în consecinţă, scade
limitate, deoarece eşantioanele sunt constituite din studenţi posibiltatea de a obţine un eşantion necorespunzător şi de a face
de la psihologie. erori atunci când tragem concluzii. Dimpotrivă, cu numai câţiva
Datorită acestor limite, adesea de obicei, nu putem să subiecţi, suntem expuşi să obţinem un eşantion având
obţinem un eşantion real al populaţiei, în practică, numeroşi caracteristici atipice, astfel încât nu este reprezentativ pentru
cercetători solicită subiecţi prin anunţarea experimentului în populaţie.
sălile de curs de la facultate sau prin punerea de anunţuri la "Cu cât mai mult, cu atât mai bine " nu înseamnă că
avizier, în aceste condiţii, selecţia subiecţilor este aleatorie, trebuie să testăm sute de subiecţi pentru fiecare situaţie, în
pentru că se acordă fiecărui subiect potenţial al populaţiei experimentele de laborator, seria N conţine între 50 şi 100,
disponibile o şansa egală de a participa voluntar la acest având n în număr de la 15 la 30. Nu este necesar să avem acelaşi
experiment. Vom testa toţi voluntarii care vin în contact cu număr de subiecţi -"n egali" -pentru toate situaţiile (grupurile),
criteriile noastre de selectare, sau putem folosi metoda totuşi dacă dorim să generalizăm rezultatele fiecărei situaţii şi să
eşantioării aleatorii simple sau sistematice pentru a-i selecta obţinem rezultate cât mai fidele pentru fiecare situaţie este
dintre cei care constituie masa de voluntari. recomandabil să evităm a folosi numai câţiva subiecţi pentru o
Motivul pentru care cercetătorii folosesc atât de des situaţie (grup). Mai degrabă împărţim în mod egal subiecţii
studenţii ca subiecţi pentru experimente este acela ca ei sunt astfel încât să avem acelaşi număr de subiecţi şi totodată o
cei mai disponibili şi se presupune că descoperirile în reprezentare adecvată comparabilă cu cea a populaţiei pentru
legătura cu multe dintre comportamentele lor pot fi fiecare situaţie.

25
c) Voluntariatul subiecţilor. Un aspect care nivelul de reactivitate şi atitudinili faţă de experiment îşi pot da
ridică probleme serioase în calea validităţii externe a seama de minciunile, trucurile folosite sau de anticipările noastre.
experimentului este voluntariatul subiecţilor. Sună Atunci, comportamentul lor nu reflectă pe cel general,
paradoxal, dar tocmai pentru că se oferă voluntar, aceşti nedenaturat al populaţiei "naive".
subiecţi afectează exigentele selecţiei aleatorii. Există Deşi toţi aceşti factori ameninţă validitatea externă şi nu pot
diferenţe considerabile între oamenii care decid să participe la fi în întregime controlabili, putem totuşi să încercăm să le
experiment şi cei care nu doresc să participe. Voluntarii tind să limităm influenţa. Trebuie să încercăm să concepem cât mai
fie persoane cu un rang social mai ridicat şi o mai mare simplu pentru subiecţi mecanismul de voluntariat şi de
inteligenţă, au o mai mare nevoie de aprobare, se participare astfel încât să necesite minimum de efort din partea
conformează mai uşor şi sunt mai puţin autoritari. De lor. Să încercăm să concepem sarcina astfel încât să fie
asemenea, sunt mult mai predispuse să se ofere voluntar interesantă, facilă şi scurtă, pentru ca ducerea ei la bun sfârşit să
acele persoane ce consideră tema studiului ca fiind nu necesite existenţa unor voluntari extrem de motivaţi. Un scurt
interesantă sau relevantă pentru propria lor personalitate interviu la început ne poate lămuri asupra motivelor
(Rosenthal şi Rosnow, 1975). voluntariatului, cunoştinţelor privitoare la experiment, intenţiilor
d) Mortalitatea subiecţilor. Generalitatea şi aşteptărilor subiectului.
rezultatelor poate fi limitată şi de faptul că printre voluntari Tot aşa de bine putem renunţa la unii subiecţi dacă avem
există unii care nu vor duce la capăt experimentul. Atunci dubii serioase asupra modului cum s-au obţinut rezultatele. Din
studiul suferă de "mortalitatea subiecţilor ". Mortalitatea acest motiv se indică testarea unui număr ceva mai mare de
subiecţilor se referă la pierderea subiecţilor prin încetarea subiecţi, încât să ne menţinem N în limitele reprezentativităţii.
participării. Subiecţii pot să nu se prezinte la studiu sau pot
să-şi înceteze participarea înainte ca studiul să se termine. 4.3.2. Controlul variabilei subiect
Efectele mortalităţii sunt selective : subiecţi care continuă să
participe găsesc studiul din ce în ce mai interesant, se Trebuie să avem grijă să desemnăm subiecţii pe grupuri într-
comportă mai bine la cerinţele pe care le are de îndeplinit, un mod cu adevărat aleatoriu şi să evităm să permitem unei
devin mai doritori în a ajuta ştiinţa, sau subiecţi mult mai variabile ocazionale ascunse să influenţeze desemnarea
interesaţi de recompense. Subiecţii care participă până la subiecţilor. Să presupunem că facem greşeala de a desemna
terminarea experimentului pot fi părtinitori deoarece unora subiecţii aşezaţi în primul rând al unei clase pentru un nivel al
dintre ei cercetarea psihologică nu le este tocmai străină sunt variabilei independente , pe aceia aşezaţi în al doilea rând unui alt
informat în legătură cu experimentul. Este posibil ca nivel, iar pe cei aşezaţi în spate unui ale treilea nivel. Problema
subiecţii să mai fi participat la experimente anterioare, sau este că studenţii aleg ei înşişi locul unde se aşează într-o clasă şi
poate au studiat metode de cercetare sau chiar tema acea decizie este determinată de diferenţele individuale. Astfel,
psihologică supusă investigaţiei. De asemenea, subiecţii Hillmann, Brookx & O'Brein (1991) au descoperit că studenţii ce
câştigă experienţă şi ajung să ştie cum se desfăşoară studiul. se aşează în partea din spate a clasei, au o tendinţă de
Datorită experienţei câştigate, subiecţii îşi pot modifica subapreciere a imaginii de sine. "Mortalitatea subiecţilor" poate

26
constitui şi ea sursa unor asemenea confuzii, deoarece acei fiecărei situaţii. De exemplu, diferenţele intelectuale dintre subiecţi
subiecţi care duc la capăt o anumită situaţie pot fi mult diferiţi pot determina ca oricare doi subiecţi aflaţi în aceeaşi situaţie să
de aceia care duc la capăt o altă situaţie. Diferenţele de aibă rezultate diferite la examenul final.
rezultate dintre situaţii, se vor datora diferenţelor dintre Datorită acestor probleme, autorul citat propune controlul
caracteristicile tipurilor de subiecţi care "au supravieţuit" variabilelor subiect prin metoda contrabalansării. Pentru a
fiecărei situaţii. contracara o variabilă subiect concepem mai întâi partea variabilă a
O altă eroare ar fi selectarea tuturor subiecţilor care s-au criteriilor noastre de selectare. Datorită evidentelor caracteristici
oferit primii voluntari sau cei care s-au prezentat primii la fizice sau personale ( sex, vârsta) noi doar solicităm subiecţii ce
experiment. Cei care vin de la început pentru a participa la vin în contact cu criteriile. Datorită unor mai puţin evidente
studiu pot crea o situaţie particulară, deoarece sunt în mod caracteristici, efectuăm o primă testare subiecţilor.
inerent mai prompţi, mai implicaţi sau mai ambiţioşi decât Înainte de a defăşura studiul propriu-zis, noi testăm
subiecţii care se prezintă mai tâtrziu. Este recomandat să se potenţiali subiecţi pe baza variabilelor ocazionale pe care dorim
alterneze aleatoriu selectarea subiecţilor pentru grupuri diferite să le controlăm.
după modul în care sosesc. Selecţia aleatorie nu este lipsită de De exemplu, putem măsura un atribut fizic ( puterea
dificultăţi. Astfel, G.Heiman (1995) identifică trei probleme subiecţilor ), o capacitate cognitivă ( abilitatea verbală ) sau o
potenţiale ale selecţiei aleatorii: În primul rând, nu este trăsătură personală ( nivelul anxietăţii). De remarcat faptul că a
sistematică, nu va putea pune de acord fiecare influenţă conduce un pretest nu este diferit de evaluarea subiecţilor pe baza
pozitivă a unei variabile cu influenţa negativă de acelaşi grad. unei variabile dependente, deci avem nevoie de o tehnică de
De aceea, desemnarea aleatorie nu poate garanta echilibrul evaluare solidă: trebuie să ne preocupăm de problemele obişnuite
variabilelor ocazionale în cadrul fiecărui grup. Putem avea de înregistrare a criteriilor, a sensibilităţii, de automatizare şi
din întâmplare într-un grup subiecţi care au o pregătire instrumentare, de probe practice, probe multiple şi succesiunea
intelectuală superioară altor subiecţi din alt grup, deci efectelor.
variabila noastră independentă se confruntă cu nivelul Folosind informaţia din pretest, noi creăm astfel o categorie
intelectual. A doua problemă este faptul că desemnarea separată de subiecţi pentru fiecare aspect al variabilei ocazionale
aleatorie are mai puţin de-a face cu eşantioanele mici. Uneori, pe care dorim să o echilibrăm. De exemplu, putem crea o grupă
oferta disponibilă de potenţiali subiecţi este redusă; sau formată din bărbaţi şi o alta din femei pentru a controla
datorită altor motive avem posibilitatea de a testa numai variabila ocazională a sexului. Pentru a controla gradul
câţiva subiecţi, în asemenea cazuri, este foarte probabil că pregătirii intelectuale, putem identifica studenţii buni şi pe cei
vom desemna un grup de subiecţi unei singure situaţii ale slabi folosind caracterizarea noastră operaţională a pregătirii
cărei caracteristici tind să fie diferite de acelea ale unei alte individuale. Apoi, vom selecta din categorii în mod aleatoriu
situaţii. O a treia problemă în legătură cu controlul variabilelor subiecţi şi îi vom desemna aleatoriu astfel încât fiecare
ocazionale prin desemnare aleatorie este aceea că, dacă categorie să fie reprezentată în fiecare situaţie în mod echilibrat. De
merge, atunci noi vom include influenţa variabilelor exemplu am putea selecta şi desemna aleatoriu subiecţi, astfel încât
ocazionale străine, permiţându-le să fluctueze în cadrul 25% din subiecţii desemnaţi unei situaţii fac parte din categoria

27
masculină a studenţilor buni, 25% fac parte din categoria O alternativă a contrabalansării unei variabile ocazionale
feminină a studenţilor buni şi aşa mai departe. este de a restrânge populaţia bazată pe acea variabilă. Cu cât
Vom demonstra mai bine rostul contrabalansării populţia este mai numeroasă cu atât este mai heterogenă în
raportându-ne la un experiment în care participanţii au de termeni de variabile ocazionale. Dar dacă limităm în mod
realizat două sarcini, A şi B. Imaginaţi-vă că toţi realizează intenţionat populaţia, definind-o într-un mod mai restrâns,
sarcina A şi apoi sarcina B şi că performanţa este superioară excludem sau menţinem constante anumite variabile ocazionale,
în cazul A. Acest efect poate apărea pentru că participanţii au astfel nepermiţându-le să influenţeze rezultatele noastre. De
aptitudini mai dezvoltate pentru sarcina A (sau pentru că exemplu, dacă ne aşteptăm ca bărbaţii şi femeile să difere major
sarcina A este mai uşoară) dar poate apărea şi din faptul că în nivelul de anxietate, am putea limita populaţia numai la
participanţii erau obosiţi sau plictisiţi până când au trecut la bărbaţi.
sarcina B. oricum, cea de-a doua interpretare poate fi Restrângerea populaţiei se face prin criteriile obişnuite de
eliminată dacă acelaşi efect apare după contrabalansare, selectare. Dacă este necesar, vom supune subiecţii la un pretest,
astfel încât jumătate dintre participanţi au fost desemnaţi la pentru a-i identifica pe acei care se încadrează în criteriile
întâmplare să realizeze mai întâi sarcina A iar cealaltă noastre şi pe aceia ale căror rezultate sunt aproximativ egale.
jumătate să realizeze mai întâi sarcina B. Contrabalansarea Apoi, din această categorie selectăm şi desemnăm în mod
este o strategie simplă care permite cercetătorilor să aleatoriu subiecţi pentru grupurile noastre. Astfel obţinem un
neutralizeze sau să cuantifice orice efecte asociate cu ordinea grad ridicat de precizie.
în care sunt abordate sarcinile. In mod concret, procedeul Avem, aşadar la dispoziţie trei metode pentru controlarea
contrabalansării implică suplimentarea proiectului variabilelor ocazionale: selectarea aleatorie pentru a echilibra
experimental de bază, pre-test, tratament, post-test (adică Ol - variabile, contrabalansarea anumitor variabile aleatorii, sau
X - O2) cu un control suplimentar pre-test - post-test (adică putem limita populaţia asfel încât o variabilă ocazională să fie
Ol - O2). Această condiţie controlată implică participanţi exclusă sau menţinută constanţă. Aceste metode nu se exclud
diferiţi dar un pre-test şi post-test care sunt identice din toate reciproc. Putem, să limităm populaţia pe baza sexului subiectului şi
punctele de vedere (de ex, incluzând exact aceleaşi proceduri apoi să contrabalansăm nivelul de pregătire profesională.
de măsurare şi aceeaşi experimentatori). în selectarea unei metode sau a unor combinaţii de metode,
Prin Ol, O2 desemnăm observaţia, măsurarea, ne confruntăm cu două considerente, în primul rând, cât de
determinarea în pre şi post-test. Dacă participanţii sunt importantă este variabila ocazională ? Cât de mult ar putea
repartizaţi la întâmplare în aceste două condiţii, putem influenţa variabila independentă sau variabila dependentă ? Nu
compara rezultatele obţinute la post-test (O2) în condiţia vom lasă controlul unei variabile foarte importante pe seama
experimentală cu cele obţinute la post-test (O2) în condiţia selecţiei aleatorii: ori o contrabalansăm ori limităm populaţia
de control (ca şi schimbarea dintre pre-test şi post-test în pentru a o menţine constantă.
ambele cazuri). Dacă există o diferenţă suficient de mare, atunci
aceasta trebuie să fie rezultatul tratamentului experimental 4.4. Variabile dependente favorizate
(manipularea variabilei independente).

28
Specificul cunoaşterii psihologice constă, în primul mult aceste tehnici. Unele dintre reacţiile fiziologice ale
rând, în caracterul indirect, mediat al acesteia. Nu avem organismului s-au dovedit a fi relevante şi pentru manifestări
acces direct la faptele de conştiinţă, la acetele mentale. In psihice. Mai mult decât atât, o serie de conduite s-au dovedit a fi
experimentul psihologic variabila dependentă ca răspuns al relevante, posibil de obiectivat mai bine, mai pertinent cu ajutorul
subiectului este asignată unui comportament. Nu dispunem de acestor indicatori (stări afective, comportament simulat). Ne-am
variabile dependente strict asignate fiecărui tip de oprit asupra acelor indicatori mai frecvent utilizaţi în
comportament (poate tocmai din acest motiv cunoaşterea laboratoarele de psihologie experimentală: respiraţia, pulsul,
psihologică este atât de dificilă). Comportamente variate pot fi presiunea sangvină şi am acordat un spaţiu larg reacţiei
descrise prin acelaşi tip de variabilă dependentă, în psihologia electrodermale (RED) care oferă cele mai consistente corelate
experimentală se utilizează frecvent un număr redus de de ordin psihologic.
variabile dependente care sunt însă asignate unei palete
foarte largi de manifestări ale conduitei. 4.4.1.1. Modificările ritmului respirator – pneumografia
Cel mai frecvent utilizate variabile dependente în
experimentul psihologic sunt reacţiile: răspunsurile Respiraţia exprimă variaţii ale expresiei corporale prilejuite
fiziologice, motorii, verbale şi timpul de reacţie. Variate de mişcare, vorbire, cântat, dar şi de prezenţa evenimentelor
manifestări comportamentale sunt însoţite de diverse reacţii încărcate emoţional, de solicitarea psihică. Reacţia se
fiziologice (puls, ritm respirator, reacţie electro-dermală), înregistrează în mod obişnuit pe cale pneumatică prin aplicarea
reacţii motorii (mişcări, acţiuni coordonate), reacţii verbale unui cordon-burduf pe torace şi a altuia pe abdomen. Cordonul
(răspunsuri verbale, descrieri verbale, asocieri verbale) sau este cuplat cu pneumograful individual sau cu modulul
timp de reacţie (viteză, corectitudine). Unul şi acelaşi pneumograf de la poligraf. Informaţia adusă separat este mai
comportament poate fi descris simultan prin mai multe tipuri puţin relevantă, este bine ca ea să fie asociată prin poligraf cu
de răspuns (fiziologic, motor, verbal) şi aceste răspunsuri alţi indicatori (RED, tensiune, puls, EMG).
convergente sporesc validitatea variabilei dependente. Este relevantă, corelează în mod deosebit cu emoţii, tipuri
Vom trece în revistă, în cele ce urmează, principalii de personalitate, condiţionare, tulburări psihofiziologice,
indicatori fiziologici utilizaţi în laboratoarele de psihologie pregătirea intrării într-o activitate nouă sau solicitantă.
experimentală, indicatorii motricitatii, experimentul asociativ- Corelate de ordin psihologic
-până la 18 respiraţii / minut - funcţionare normală a
verbal şi timpul de reacţie ca variabile dependente.
aparatului respirator, fond neurovegetativ, psihofiziologic şi
afectiv emoţional echilibrat;
4.4.1. Indicatori fiziologici -19-20 respiraţii / minut - tendinţa spre accelerare a ritmului
Electrofiziologia constituie un capitol aparte al respirator, evidenţiază posibile disfuncţii neurovegetative,
investigaţiei parametrilor funcţionali specifici diferitelor psihofiziologice, afectiv-emoţionale;
-peste 20 respiraţii / minut - ritm respirator accelerat, însoţit
sisteme componente ale organismului uman. Medicina, în
special neurologia şi explorările funcţionale au dezvoltat de disfuncţii neurovegetative şi psihofiziologice, stare de

29
alertă, panică, spaimă (după P.Golu, M.Bogatu, 1993). determină reacţii de orientare în vederea unui răspuns adecvat,
un întreg ansamblu pregătitor al răspunsului, în această activitate
4.4.1.2. Modificările activităţii cardiace pregătitoare sistemul simpatic comandă o vasoconstricţie
periferică pentru a elibera o parte din sângele circulant ce
Ritmul cardiac (pulsul) prezintă următoarele corelate "staţionează" (relativ) în unul din rezervoarele organismului
de ordin psihologic: (sistemul capilar) pentru a-1 dirija mai întâi în special către
-sub 60 pulsaţii / minut exprimă o frecvenţă cardiacă inimă şi creier. Excepţie fac zonele capilaro-cutanate ale capului
diminuată, sub medie, caracteristică persoanelor echilibrate, unde va avea loc o vasodilatare.
bine structurate neurovegetativ psihologic şi emoţional; Captarea acestor variaţii volumetrice (presiune) se face la
-60-80 - puls în limite normale, evidenţiază o funcţionare locul de contact pneumatic, fotoelectric sau cu raze infraroşii.
optimă a sistemului cardiovascular cu raporturi în cercetările experimentale psihofiziologice se utilizează în
echilibrate între componentele somatice, neurovegetative studierea trecerii de la veghe la somn şi invers, reacţii de
şi afective; orientare, în elaborarea unei condiţionări, în studierea stărilor de
-80-100 - unele modificări psihofiziologice cu tendinţe de oboseală, conflict, emoţie.
accelerare a ritmului cardiac şi uşoare fluctuaţii în
planul dispoziţiei afective. Apare o notă de emotivitate, 4.4.1.4. Electromiograma (EMG)
labilitate neurovegetativă şi sensibilitate în faţa unor Determină prezenţa sau absenţa unei activităţi motorii,
situaţii deosebite; nivelul tonusului muscular, tensiunea musculară (aflată adesea
-100-160 - activism psihofiziologic crescut, labilitate în relaţie cu tensiunea nervoasă).
psihofiziologică şi afectivă. Posibile disfuncţii
neurovegetative cardiace şi organice ce necesită 4.4.1.5. Eletrooculograma (EOG)
investigaţii medicale; Mişcările oculare au un rol activ în percepţia vizuală, şi în
-peste 160 - disfuncţii neurovegetative şi emoţionale, procesul de imaginare şi de reprezentare.
posibile cardiopatii, boli organice şi stări psihonevrotice. Mişcările oculare sunt un indicator al activităţii de explorare
Conduită hiperprudentă, ezitantă, nesigură; vizuală şi - prin aceasta - şi un indicator al proceselor cognitive.
-variaţii de ritm (schimbarea frecvenţei), denotă Astfel, revenirile indică un anumit control şi verificare; durata
instabilitate, labilitate şi emoţională, fluctuaţii mare a intervalelor poate sugera dificultăţi de înţelegere. Interesul
accentuate ale stărilor interioare (după P.Golu, pentru obţinerea unor astfel de indicatori obiectivi a condus la
N.Bogatu, 1993). dezvoltarea unei tehnologii, aparaturi sofisticate de măsurare.
în activitatea exploratorie caracterizată prin pauze,
4.4.1.3. Pletismograma variabilele independente vor fi: numărul de pauze şi durata lor,
numărul sacadelor şi amplitudinea lor, sensul sacadei (progresie
Exprimă modificarea vasomotricităţii sistemului sau regresie). Ordinea şi succesiunea pauzelor permit
circulator periferic (capilaro-cutanat). Stimularea subiectului descrierea strategiei de explorare (J.P.Rossi, 1997).Relaţii

30
interesante din punct de vedere experimental apar cu reacţiile modificărilor psihofiziologice declanşate endogen sau exogen. El
de apărare, cu stările emoţionale - legate mai ales de starea de este consecinţa - în plan somato-vegetativ a activităţii
vis (mişcări oculare rapide). generalizate a organismului, efectuată asupra unor zone ale
Procedee de determinare trunchiului şi scoarţei cerebrale, cu ecou nespecific în planul
a) procedeul reflectării de către o lentilă de contact fixată trăirilor şi manifestărilor neu-rovegetative şi afectiv-emoţionale.
pe cor-nee a unei raze provenită de la o sursă de lumină RED este fenomenul de scădere a rezistenţei sau de creştere
amplasată în apropiere. Mişcarea ochiului schimbă unghiul de a conductanţei electrice a pielii ca urmare a unor descărcări
incidenţă al razei reflectate astfel încât se poate filma pe o provocate de sistemul simpatic ce produce o creştere a secreţiei
peliculă drumul sinuos al direcţiilor privirii, al punctelor de glandelor sudoripare (Edelberg, 1972).
staţionare. Mai comod pentru subiect este utilizarea unei Fere (1888) şi Veraghut (1909) (după Woodworth şi Schlosberg,
raze invizibile, în infraroşu. 1971, 1972) au daterminat modificările ce se produc la nivelul
b) Procedeul electrozilor amplasaţi în zona ochiului şi care rezistenţei sau conductanţei electrice a pielii la trecerea unui curent
captează potenţialul electric de acţiune. Cuplarea cu un poligraf electric de cea 2V, continuu, stabil prin 2 electrozi ataşaţi pe piele.
inscriptor permite vizualizarea sub forma unor curbe de Deci
evoluţie a mişcărilor privirii (după I. Ciofu, 1978). voltajul dintre cei doi electrozi variază liniar cu rezistenţa ţesutului
străbătut de curent, rezistentă modificată ca urmare a unei reacţii
4.4.1.6. Dinamica papilară apărute. Unitatea de măsură a conductibilităţii o constituie mho
Este expresia contracţiilor sau dilatării pupilei şi se (micro-omos). Valoarea de 10 mho, ca mărime a conductanţei pielii
determină cu ajutorul unui dispozitiv foto care declanşează este egală cu 100 ohmi, ca mărime a rezistenţei electrice a pielii,
automat de 2 ori pe secundă. Se fac investigările şi apoi se întrucât procesele implicate au loc preponderent la suprafaţa pielii,
proiectează secvenţă cu secvenţă fiecare imagine mărită pe un ele sunt denumite exosomatice.
ecran. Tarhanov (1890) (după Woodworth şi Schlosberg, 1971,1972)
Dinamica pupilară oferă date interesante în studiul a abordat modificările ce survin în potenţialul electric al pielii
experimental al reacţiei de orientare, al atenţiei, stărilor cules prin 2 electrozi prin care nu trece curent electric. El a captat
emotive. diferenţa de bipotenţial (exprimabilă în mV şi putând fi redată
printr-o curbă) între zonele electrozilor respectivi. Acestea se
4.4.1.7. Modificările conductibilităţii electrice ale pielii consideră a fi manifestarea unor modificări eudosomatice.
- în literatura de specialitate această categorie de răspunsuri Indicatorii RED sunt următorii:
elec-trofiziologice sunt întâlnite sub denumiri precum: reacţia a)amplitudinea se exprimă prin valoarea maximă atinsă după
electro-der-mală (RED), reflexul psiho-galvanic (RPG) sau aplicarea excitaţiei măsurată în miliamperi;
electrodermograma (EDG). în lucrările anglo-saxone se b)nivelul de revenire, apreciat în miliamperi după ce curba s-a
întâlneşte sub numele de galvanic skim reacţion (GSR). în acest stabilizat;
capitol vom folosi prima variantă, prescurtată. c)suprafaţa măsurată în cm2 cu ajutorul unui urbimetru -
RED reprezintă un indicator electrofiziologic important al indicator sintetic şi cu valoare psihodiagnostică mare;

31
d)durata sau timpul necesar stabilizării curbei, apreciată în neutru.
secunde sau minute. •RED ca răspuns la stimuli, situaţii cu sens pentru
în cele ce urmează vom analiza RED în raport cu diversele subiect S-a conatatat că stimulii complcecşi, situaţii cu sens
stări fiziologice sau situaţii cu semnificaţie psihologică pentru pentru subiect cum ar fi muzica, filmele de călătorie şi aventuri,
subiect. activităţi, situaţii care corespund intereselor, pasiunilor,
• RED în timpul somnului: preocupărilor subiectului sau în cursul povestirii de către subiect a
Măsurându-se rezistenţa cutanată la unele intervale de timp pasiunilor, poftelor, dorinţelor sale provoacă modificări sensibile
de dimineaţa până noaptea s-a constatat o rezistenţă ridicată ale rezistenţei cutanate.
imediat după sculare, scăzută în timpul zilei şi din nou crescută • RED în experimentul asociativ-verbal
seara, în schimb în timpul somnului profund rezistenţa este Peterson şi Jung au avut în vedere relevanţa RED pentru
ridicată, iar în vis asistăm la o scădere rapidă a rezistenţei. identificarea complexelor cu ajutorul asociaţiei libere, într-un
• RED în sugestia hipnotică experiment cu 100 de cuvinte au demonstrat că RED este un
Unor subiecţi aflaţi în stare de hipnoză uşoară li s-au sugerat foarte bun indicator pentru cuvintele cu încărcătură emoţională.
două stări: somn profund unora şi că sunt incapabili să-şi mişte Este relevant să reproducem aici primele 10 cuvinte, cele cu
mâinile şi picioarele altora. S-a constatat la primii o creştere a încărcătură emoţională mare. (sărut, dragoste, căsătorie,
rezistenţei cutanate, iar la celălalţi o tendinţă de scădere. divorţ, numele propriu, femeie, jignire, dans, spaimă, mândrie)
Deci starea letargică a hipnozei seamănă cu somnul, pe şi ultimele 10 cuvinte, fără rezonanţă afectivă (morcov, boală,
când starea activă de hipnoză seamănă (din punct de vedere foame, alb, pahar, a da, floare, heleşteu, creion, a înota).
al rezistenţei cutanate) cu starea de veghe. Studiindu-se nivelul intensităţii emoţionale a cuvintelor
• RED şi stimulii senzoriali stimuli pe o scală cu 4 grade; s-a constatat o corelaţie pozitivă
RED poate fi uşor obţinută la stimulii surpriză (şoc între ampltudinea RED şi intensitatea evaluărilor (dar cu multe
electric, zgomot puternic, înţepături, mirosuri puternice, excepţii). Deci: amplitudinea RED nu poate servi ca indicator
lumină brusca). Apoi, s-a constatat că răspunsul RED este cu al unei emoţii recunoscute după o experienţă unică.
atât mai sigur cu cât stimulii sunt mai intenşi, iar latenţa este Alte studii au folosit cuvinte şi fraze ce sugerează diferite
mai mare la stimulii vizuali decât la cei auditivi (ceea ce situaţii de viaţă. Stimulii au fost daţi de două ori la rând, în timp
corespunde şi latenţei la timpul de reacţie). ce subiecţii erau conectaţi la psihogalvanometru, fără să
• RED si condiţionarea stimulilor trebuiască să răspundă. Apoi li s-a cerut să indice stimulii care
S-a constatat că avertizarea conduce la o cădere bruscă au determinat o stare emoţională. S-a constatat o bună
a rezistenţei electrice a pielii, în schimb ameninţarea cu concordanţă între RED şi evaluarea subiectivă a intensităţii.
repetarea şocului provoacă uneori o RED mai amplă decât Sugestiv ar fi să reproducem ordinea primilor trei stimuli
stimulul real. Aceste observaţii sugerează că RED este uşor utilizaţi sub aspectul RED: prenume, nume, sărut, iar în
de condiţionat. Spre exemplu, dacă vom asocia repetat un evaluarea subiectivă apare o singură modificare: prenume, sărut,
stimul neutru (clic sonor) cu un uşor şoc electric, vom obţine mamă (cu o valoare foarte apropiată de stimulul "nume". Se
apoi o reacţie RED evidentă la prezentarea doar a stimulului poate concluziona că RED este cea mai bună dovadă a emoţiei.

32
Această concluzie este întărită şi de experimente în care s-au tensiune, tresărire, confuzie, amuzament, aşteptare, inhibiţie,
sugerat cuvintele stimul în trei categorii: agreabile, dezagreabil, effort, agreabil (după Woodworth, 1949). Autorii
dezagreabile şi indiferente (neutre). Ope-rându-se cu o scală concluzionează că RDG ataşat la o stare specifică conştientă este
de evaluare în cinci trepte s-a constatat că RED este foarte mai relevant pentru tensiune, surpriză, frică, tresărire decât
slab reliefată la cuvintele neutre, iar dintre celelalte două pentru alte stări.
categorii mai intensă la cele dezagreabile (Woodworth şi • RED în timpul activităţii mentale
Schlosberg, 1971, 1972). RED în activitatea mentală nu rezultă dintr-un simplu efort
• Care este tipul de emoţie recunoscut cu RED ? intelectual. Adesea o emoţie puternică este provocată de surpriza
Pentru a identifica frica s-au utilizat în experimente în faţa problemei puse, starea de contrarietate în raport cu
următorii stimuli: zgomot violent, (revolver, etc.), să ţină un posibilitatea ca răspunsul să nu fie corect. Wechsler arăta că
chibrit aprins până când arde degetele, şoc electric, erori la subiectul simte că este testat şi că produce o bună sau proastă
calcul aritmetic, prelevarea şi prelingerea unei picături de impresie. Astfel, la o operaţie de calcul aritmetic cu mai multe
sânge pe deget, lectura unei poveşti sinistre, vizionarea unor trepte (7+3+6-2...) se constată o RED mai mare la început şi
imagini, filme de groază, etc. Dacă subiectul clasează situaţia sfârşit, deci în momentul când se atacă problema şi când
după intensitatea emoţiei, s-a constatat o bună corelaţie între răspunsul este dat, decât în activitatea aritmetică pro-priu-zisă.
intensitatea emoţiei şi amplitudinea RED (0,53-0,88). într-un alt experiment s-au dat următoarele probe: câteva
Apelând tot la evaluarea subiecţilor, Abel (1930) (după operaţii uşoare de rezolvat fără limită de timp şi fără rapiditate,
Edelberg, 1972) le dă spre rezolvare o serie, de probleme şi le urmate de câteva operaţii uşoare de rezolvat rapid şi, în final,
cere să ţină seama de "atitudinea" sau starea de funcţionare a câteva operaţii mai complexe, dificile. S-a constatat că RED
organismului. Temele sunt grupate în două categorii: situaţii scade gradual pe măsură ce se rezolvă prima sarcină pentru a
supărătoare, penibile, dificile şi situaţii, stări de bucurie, creşte brusc la a doua, apoi se produce din nou adaptarea,
uşurare de progres facil. Frecvenţa RED calculată pe cele pentru a urma o creştere bruscă la debutul ultimei sarcini.
două clase indică: 76% pentru situaţii supărătoare şi 16% într-un experiment al lui Bartlett cu RED în activitatea
pentru starea de bucurie. Autorul consideră că RED nu este mentală continuă: subiectul trebuie să numere cu voce înaltă,
atât un indice de sentiment şi de emoţie, cât atitudinea unui tare sau şoptită se constată că numărarea cu voce înaltă produce
organism orientat spre soluţionarea unei dificultăţi majore. deviaţii mai ample RED. în astfel de situaţii subiectul se
Landis şi Hunt (1935) au experimentat RED într-o poticneşte şi Bartlett atribuie deviaţiile mai ample ale RED
mulţime de situaţii, prezentând stimuli foarte variaţi pentru acestor poticneli acompaniate probabil de o senzaţie de eşec
a trezi frica, amuzamentul, emoţia sexuală, stări agreabile posibil.
sau dezagreabile. Se cere subiectului ca, după fiecare • RED combinată cu mişcări corporale
răspuns, să ofere o descripţie verbală a ceea ce se petrece în RED nu se produce cu respiraţie calmă, obişnuită, dar se
conştiinţa lui în perioada stimulării. Apoi au grupat RED în produce în respiraţie profundă. Alte tipuri de mişcări
funcţie de starea mentală descrisă de subiecţi şi au măsurat respiratorii cu care se asociază RED: strănutul, suspinul, râsul.
nivelul RED. în ordine descrescătoare, stările mentale sunt: Tensiunea musculară se însoţeşte cu RED în mişcări de forţă, în

33
mişcări rapide şi precise sau în timpul de reacţie, în general indicator al activităţii generale a sistemului simpatic şi în
RED însoţeşte mişcările musculare energice şi pregătirea particular ca indice al conduitei emoţionale, în special
acestor mişcări. raportat la stările de tensiune, surpriză, frică;
• Adaptarea negativă la RED •RED este un bun indicator al schimbării orientării
S-a constatat că subiecţii care sunt obişnuiţi zi de zi cu o activităţii mentale, dar în nici un caz o măsură adecvată
experienţă intensă sfârşesc prin nu a mai da RED chiar la sau directă a acestor schimbări;
stimuli puternici, dar un week-end odihnitor îi aduce la •generalizând, activitatea sistemului simpatic este crescută:
"normal". • în timpul activităţii musculare efective şi în pregătirea
Măsurându-se amplitudinea RED la o stimulare luminoasă acestei activităţi; • în timpul activităţii mentale care cere un
(flash) la intervale de un minut s-a constatat că valoarea efort susţinut şi în pregătirea acestei activităţi;
RED(în ohmi) scade de cinci ori la al treilea flash faţă de •activitatea simpaticului este controlată cortical;
primul. •Sears reuneşte comportamentele controlate cortical, care
într-un alt experiment s-au aplicat subiecţilor în şedinţe activează simpaticul şi care permit RED sub titlul de "situaţie
zilnice 5 şocuri electrice puternice la câte l minut interval, de urgenţă"; Aceasta poate fi caracterizată ca o trecere de la
consemnându-se RED, mişcările respiratorii şi mişcările o stare de dezactivare la o stare de pregătire sau ca
generale ale corpului. Subiecţii realizau după fiecare zi de mobilizare în vederea acţiunii. Starea de urgenţă exprimă
experiment o evaluare subiectivă a intensităţii şi gradului de ecoul unui comportament primitiv care impune mobilizare
disconfort, neplăcere provocat de şocul electric. Se constată de energie musculară. Acest comportament funcţionează şi la
din aprecieri o scădere a percepţiei negative a situaţiei, o "homo sapiens", chiar dacă organismul nu are nevoie de o
obişnuire şi evaluarea acestora ca stimuli obiectivi, localizaţi. mobilizare musculară (Cannon, 1915). Sistemul nervos
Această adaptare apare şi la mişcările respiratorii şi cele simpatic este preponderent legat de comportamentele de
corporale. teamă, mânie, pericol, frustrare. Dacă ne gândim la
În experimentele asociativ-verbale se constată de condiţiile vieţii primitive constatăm că există cel puţin trei
asemenea o adaptare a RED odată cu repetarea listei de tipuri de urgenţă cerând o activitate musculară energică:
cuvinte, mai ales la cuvintele cele mai neutre sau care apar pericol de evitat sau fugă; frustrare, de unde atac şi
mai la coada listei. combativitate, prezenţa prăzii, necesitatea de a o sesiza.
Fenomenul de adaptare la RED nu poate fi pus pe seama •dacă dorim să sesizăm momentul experimentului când RED
oboselii glandelor sudoripare atâta timp cât trecerea la un îşi are originea (l sau 2 secunde înainte de apariţia sa),
stimul diferit reface amplitudinea RED. Receptorii pot trebuie să consemnăm foarte precis acest moment;
evident - să se adapteze la un stimul continuu, dar adaptarea •este greu de afirmat că o experienţă care durează câteva
RED este explicabilă prin mecanisme centrale. secunde este agreabilă sau dezagreabilă, veselă, stimulantă,
•Semnificaţia psihologică a RED. Trecerea în revistă a etc. Subiecţii atent examinaţi relatează că în aceste
corelaţiilor dintre RED şi diverse situaţii, stări ne permite momente îi încearcă o senzaţie de oprire bruscă, un şoc,
să sistematizăm următoarele concluzii: RED. este un ceva neaşteptat, un scurt sentiment de neadaptare urmat, în

34
general, de o recuperare rapidă;
•în experimentul asociativ-verbal când cuvântul stimul este Reprezintă acţionarea diverselor comenzi cu ajutorul mâinilor
prezentat, nu trebuie să presupunem că avem de a face şi picioarelor. Clasificarea lor se poate realiza după următoarele
neapărat cu o emoţie inconştientă care declanşează RED, ci criterii:
că probabil subiectul are conştiinţa abordării unui subiect • Din punct de vedere fizic mişcările instrumentale se pot
periculos; împărţi în două mari categorii în funcţie de efectul lor:
•RED nu poate fi supusă controlului voluntar; a. mişcări cu efecte binare de tipul DA/NU care se produc
•descărcarea afectivă, tensională provoacă scăderea RED. numai în funcţie de efectuarea ca atare a acţiunii, fără să depindă
Subiecţii care au plâns, sau şi-au manifestat deschis teama de proprietăţile mişcărilor (amplitudine, forţă, viteză). Ex. apăsarea
sau mânia manifestă au prezentat o scădere evidentă a sau răsucirea unui comutator. Esenţial la aceste mişcări devine
RED. amplasarea în timp;
b. mişcări cu efecte proporţionale
4.4.2. Răspunsurile motorii -împingerea - tragerea
-înclinarea stânga - dreapta
La modul general, prin răspunsurile motorii avem în vedere -apăsarea, mutarea piciorului
reacţiile exprimate în comportament printr-o mişcare. Poate fi -coordonarea acestor mişcări
vorba de o simplă apăsare pe o pedală sau pe un buton sau poate Parametrii de evaluare a mişcărilor cu efecte proporţionale
fi vorba despre o mişcare complexă, coordonată, în majoritatea pot fi: caracteristicile spaţiale, traiectoria (forma, direcţia) şi
lor mişcările implicate în experimentele psihologice sunt realizate amplitudinea sau caracteristicile dinamice: frecvenţa, viteza
într-un context anume, sunt menite să manipuleze un buton, o sau efortul depus. S-a constatat că frecvenţa mişcărilor efectuate
manetă, o pedală, sau să efectueze mişcări coordonate de cu mâna este mult mai mare decât aceea a picioarelor. Mişcările
menţinere a unui reper în anumite condiţii, de urmărire a unei ţinte mâinilor în plan vertical se efectuează mai rapid, dar mai puţin
pe un ecran. Le spunem mişcări instrumentale pentru că sunt exact decât în planul orizontal. Efortul se află într-o strânsă relaţie
asociate manipulării unor aparate, instrumente, dispozitive. cu precizia mişcărilor, într-o reprezentare grafică această relaţie
Sunt mişcări operaţionalizate prin variabila dependentă, sunt este de forma literei U inversată. Astfel, la valorile mici ale
definite prin indicatori de precizie, corectitudine, amplitudine, efortului precizia este scăzută; aceasta creşte însă odată cu
forţă, ş.a.m.d.. Mişcările coordonate fac parte din categoria efortul, până într-o zonă care poate fi considerată optimă, după
mişcărilor instrumentale. Datorită importanţei lor atât ca care relaţia se inversează: cu cât creşte efortul, cu atât scade
variabilă dependentă cât şi ca variabilă răspuns autonomă, vom precizia.
trata separat o categorie aparte de mişcări instrumentale: •Din punct de vedere fiziologic mişcările instrumentale
mişcările coordonate. constituie rezultatul unor complexe procese senzoriale şi
mortorii. Ele reprezintă acte reflexe elaborate mai târziu în
4.4.2.1. Mişcările instrumentale comparaţie cu cele care asigură satisfacerea funcţiilor vitale.
Integrarea neuronală este diferită.

35
•Din punct de vedere psihofiziologic se pune problema plan vertical sunt mai rapide, dar mai puţin precise decât în
determinării factorilor care condiţionează precizia planul orizontal.
mişcărilor. Noţiunea de precizie este rezultatul unui raport Atunci când caracterizăm mişcările coordonate din punct de
optim între rezultatele efectiv obţinute şi scopul urmărit prin vedere calitativ putem folosi calificative precum: mişcări bruşte
acţiune. De aici rezultă caracterul voluntar sau postvoluntar sau moi, sacadate, discontinue, lipsite de fluenţă; mişcări
al mişcărilor instrumentale. neadecvate ca forţă: excesiv de puternice sau lipsite de energie.
•Din punctul de vedere al complexităţii se pot realiza cele în raport cu finalitatea lor, mişcările coordonate pot fi:
mai semnificative clasificări ale mişcărilor instrumentale: a)mişcări de dirijare se bazează pe perceperea şi orientarea
a. reacţie motorie simplă. O mişcare unică şi cunoscută cu mişcărilor în raport cu un cadru fix a cărei configuraţie se
care se răspunde la un semnal de asemenea cunoscut, singurul schimbă numai prin şi proporţional cu deplasarea propriei
element de incertitudine constând în momentul de apariţie al poziţii;
acestuia; b)mişcări de urmărire sunt mişcările efectuate în raport cu
b. reacţia la alegere. Acestea două reacţii fac parte din un obiect mobil;
timpul de reacţie, ce va fi tratat separat ca variabilă c)mişcări de compensare, sunt menite să reducă la
dependentă favorizată. minimum oscilaţiile unui reper faţă de o poziţie centrală
c. acţiunile coordonate. Sunt mişcări efectuate simultan sau medie.
cu două sau mai multe membre, caracteristicile fiecărei Factori care afectează nivelul şi calitatea coordonărilor: - în
mişcări servind succesiv la reglarea celeilalte. Tot în această poziţie şezând precizia mişcărilor de prindere şi manipulare este
categorie se află şi mişcările efectuate cu o singură mână sau cu maximă pentru obiectele aşezate în faţă şi sub nivelul umerilor;
singur picior în funcţie de anumite date senzoriale (vizuale, •mâna, piciorul dominant;
auditive, tactilo-kinestezice). •combinarea canalelor senzoriale în identificarea manetelor,
butoanelor (văz şi tactilo-kinestezie);
4.4.2.2. Mişcările coordonate •gruparea logică a dispozitivelor.

Se presupune întotdeauna un model de acţiune, o 4.4.2.3. Indicatorii senzorio-motricităţii


reprezentare a poziţiei dispozitivelor şi a membrelor.
Programul este însuşit prin învăţare şi întipărit prin Ne permit o concretă evaluare a mişcărilor instrumentale în
antrenament, în funcţie de membrele implicate putem vorbi contextul în care reacţiile motorii sunt considerate ca variabilă
de coordonare mână-mână, mână-picior şi mâini-picioare. dependentă.
În ceea ce priveşte precizia coordonărilor, se impun câteva G.Friedman şi F.C. Ivens (1965) identifică următorii trei
sublinieri: Astfel, s-a observat că mişcările efectuate cu indicatori:
mâinile sunt cu mult mai precise decât cele efectuate cu •viteza senzoriomotorie, descrie capacitatea de a executa
picioarele; mişcarea de tragere este mai lentă dar mai precisă rapid şi cu precizie o serie de mişcări care cer o coordonare
în comparaţie cu cea de împingere; mişcările mâinilor în ochi-mână;

36
•coordonarea senzorio-motorie este aptitudinea de a grosiere a mâinii, când nu este cerută precizie mare;
controla şi coordona mişcările mari musculare ale •control calitativ: aptitudinea de a face mişcări motorii
corpului; continue, raportate la modificarea vitezei şi direcţiei unei ţinte;
•dexteritatea manuală este aptitudinea de a manipula de exemplu urmărirea unei bile metalice pe un disc în mişcare, cu
rapid obiectele cu degetele, (după E.L.Kelly, 1967). ajutorul unui stilet;
J.P. Guilford (1966)distinge şapte indicatori: •dexteritatea manuală: aptitudinea de a mişca rapid braţul,
•forţa: forţa generală a trunchiului, a membrelor; antebraţul şi mâna în mânuirea obiectelor mari, cum ar fi
•impulsivitatea: timpul de reacţie, tapping; încastrarea unor profile într-o placă;
•rapiditatea: viteza mişcării braţelor, rapiditatea mişcării •dexteritatea digitală: manipularea unor obiecte mici (nituri,
degetelor; piuliţe) cu degetele;
•precizia statică: echilibrul static, repausul braţelor; •siguranţa încheieturii antebraţ-braţ - mână presupune
•precizia dinamică: echilibrul dinamic, precizia abilitatea mişcărilor de poziţionare care solicită forţă, precizie
mişcării braţelor şi mâinilor; sau viteză: exemplu- punerea aţei în ac;
•coordonarea: coordonarea globală, abilitatea manuală şi •viteza încheieturii mână-degete: mişcări rapide de tapping,
a degetelor; currusunt cele cerute de transmiterea semnalelor morse;
•mobilitatea: supleţea trunchiului, mobilitatea •ţintirea: abilitate extrem de îngustă obţinută de o probă în care
membrelor inferioare (după E.L. Kelly, 1967). subiectul plasează puncte în cerculeţe într-un tempo cât mai
Cele mai laborioase cercetări sunt ale lui Fleishman rapid posibil.
(1984) care desprinde 11 indicatori:
•precizia controlului: sarcini care cer control muscular
4.4.3. Timpul de reacţie
precis şi fin, cum ar fi mişcarea unui levier pe o direcţie
precisă; Timpul de reacţie (T.R.) este o variantă a răspunsurilor motorii,
•coordonarea membrelor: abilitatea de coordonare dar implicaţiile şi importanţa sa ca variabilă dependentă cea mai
simultană a mişcării membrelor, cum ar fi împachetarea frecvent utilizată în psihologia experimentală au impus o tratare
unei cutii cu ambele mâini; distinctă.
•orientarea răspunsului: abilitatea de a realiza corect şi Psihologii acordă un mare interes timpului necesar realizării
pre diferitelor operaţii mentale. Măsurând acest timp, ei pot realiza
cis mişcări rapide în funcţie de natura unui stimul, cum ar fi inferenţe
atingerea si acţionarea bruscă a unui întrerupător când în legătură cu structura şi organizarea evenimentelor mentale, care
suntem avertizaţi de un claxon; prin natura lor, nu pot fi direct observate.
•timpul de reacţie: presupune măsurarea timpului scurs
între o stimulare vizuală, auditivă etc. şi reacţia subiectului 4.4.3.1. Modelul lui Donders
(apăsarea pe o cheie de răspuns);
•viteza mişcării mâinii presupune viteza mişcării

37
Interesul oamenilor de ştiinţă pentru timpul de reacţie a apăsam acceleratorul sau frâna. Putem vorbi despre
început în secolul al XVIII-lea, când un asistent al operaţii mentale de identificare a stimulului şi de selecţie a
observatorului astronomic de la Greenwich a fost concediat răspunsului. Dacă vrem să măsurăm timpul necesar pentru aceste
pentru ca timpii lui de reacţie nu corespundeau cu cei ai două operaţii, trebuie să studiem un al treilea tip de reacţie:
şefului sau. Acesta ar fi fost sfârşitul poveştii dacă reacţia C. Aici, ca şi în reacţia B, sunt mai mulţi stimuli. Cu toate
astronomul Bessel nu ar fi aflat de acest incident şi dacă nu ar acestea, spre deosebire de reacţia B, numai un stimul este legat
fi început să se întrebe dacă diferenţa sistematică dintre de o reacţie. Dacă alt stimul va apărea, comportamentul corect va
asistentul Kine-brook şi şeful sau nu ar fi cauzată de altceva fi să nu răspundem (reacţionăm) şi, deci, să nu facem nimic. Când
decât de incompetenţa. El şi-a pus întrebarea dacă nu cumva aşteptăm să intrăm la doctor la consultaţie pe baza unui bon, nu
fiecare persoană observă acelaşi eveniment cu timpi de vom reacţiona decât atunci când vom auzi numărul nostru. Ca şi în
reacţie uşor diferiţi, într-adevar, când astronomii au început reacţia B, trebuie să identificăm numărul când acesta este strigat.
să-şi compare măsurătorile lor, au apărut diferenţe Cu toate acestea, odată ce acest lucru s-a întâmplat, nu este nevoie
sistematice. Acest fenomen a fost numit "ecuaţie personală". să selectăm un răspuns, din moment ce numai un răspuns este
Aceasta ar fi rămas doar o problemă de astronomie compatibil. Deci, reacţia C necesită identificarea stimulului, dar
până când fiziologul olandez Donders (1865) şi-a dat seama nu necesită şi selecţia răspunsului.
ca ar putea s-o folosească pentru a calcula timpul necesar Putem să evaluăm acum timpul necesar pentru operaţiile
pentru diversele operaţii mentale. El a stabilit trei tipuri timp mentale de identificare şi selecţie, scăzând perechile
reacţie care sunt cunoscute ca "reacţii Donders A, B si C". corespunzătoare de timpi de reacţie. Reacţia C măsoară
Intr-o reacţie A (reacţie simplă) apărea o lumină şi subiectul identificarea plus timpii de bază (timpul de conducere a
reacţionează, apăsând o cheie sau un buton; există, deci, doar influxului nervoas etc.). Astfel, scăzând timpul de reacţie A
un stimul şi un răspuns. Donders credea că timpul de din timpul de reacţie C vom şti cât timp ia identificarea.
reacţie simplu (A) este de bază, luând în considerare factorii Similar, scăzând timpul de reacţie C din timpul de reacţie B,
(cum ar fi viteza de conducere a impulsului nervos) care vom estima timpul de selecţie, din moment ce reacţia de tip B
sunt componente ale unor' reacţii mai complexe. Aceste înclude identificarea, selecţia şi timpul de bază, în timp ce reacţia
situaţii de reacţie, care sunt mai compli^ cate, au fost numite C înclude numai identificarea şi timpul de bază.
situaţiile B şi C. într-o situaţie B avem de-a face cu mai mulţi Metoda lui Donders a fost considerată ca fiind foarte
stimuli: pentru fiecare subiectul trebuie să aleagă răspunsul promiţătoare; când Wundt şi-a deschis în 1879 laboratorul de
potrivit (reacţia la alegere). Fiecare stimul are un răspuns pro- psihologie, studenţii lui au dedicat mult efort studierii timpului
priu şi unic.Atunci când ne aflăm cu maşina la semafor, de reacţie, dar nu au reuşit sa obţină estimări ferme precise ale
suntem puşi într-o situaţie de alegere (B): dacă lumina este timpilor necesari pentru a realiza diferite procese mentale. La
verde, accelerăm; dacă este roşie, frânăm. Ce fel de operaţii începutul secolului următor intro-spectioniştii au contestat metoda
mentale sunt necesare pentru o astfel de reacţie de alegere ? deductivă de măsurare a timpilor prin scădere şi astfel metoda a
în primul rând trebuie să identificăm culoarea luminii: roşie fost discreditată şi abandonată în psihologie.
sau verde, apoi, trebuie să selectăm pe care pedală trebuie să Metoda deducţiei timpilor prin scădere" a lui Donders

38
estima că atunci când cele trei tipuri de reacţii sunt ordonate, imperativ. Subiecţii erau instruiţi să reacţioneze numai dacă
reacţia B ar trebui să dureze cel mai mult, apoi reacţia C şi, în sunetul apărea. Nu se specifica modul de răspuns la sunet.
final, reacţia A. Această predicţie îşi are justificarea în faptul Această informaţie era oferită printr-un semnal vizual care indică
că reacţia A constă numai din componente mentale de bază dacă trebuia să se răspundă "stânga" sau "dreapta" în cazul în care
(timpi de bază), reacţia C are două com- se auzea sunetul. Semnalul vizual apărea întotdeauna înaintea
ponenete (de baza şi de identificare), iar reacţia B trei sunetului. Deci el comunica informaţia prealabilă (Kantowitz şi
componente (de bază, de identificare şi de selecţie). Intr- Sand-ers, 1972); în cazul în care această înformaţie era
adevar, atunci când dispunem de date, această predicţie este procesată, ea ar fi micşorat timpul de reacţie faţă de situaţia
confirmată pe deplin. Totuşi, în ciuda unui început standard în care stimulii imperativi şi ce informativi apar
promiţător, metoda lui Donders a fost ignorată aproape tot împreună (din moment ce ei sunt, de obicei, unul şi acelaşi
secolul trecut. Pentru a înţelege respingerea metodei, trebuie stimul). Cu alte cuvinte, faptul de a şti dinainte
să avem în vedere faptul că modul dominant de cercetare care răspuns este cerut, permite subiectului să înceapă elaborarea răs-
psihologică era metoda introspecţiei. Cu toate ca psihologia a punsului în baza unei scheme şi, totodată, sa-1 pregătească. Aceasta
respins mai târziu aceasta metoda, ea era foarte apreciată la ar trebui să reducă timpul de reacţie deoarece o parte din
momentul respectiv. Introspecţioniştii profesionişti realizau activitatea mentală de răspuns a fost deja derulată atunci când
reacţii A, B şi C şi relatau ca o reacţie C nu se şi simţea ca o stimulul imperativ (sunetul) va fi auzit, intervalul de timp dintre
reacţie A plus încă ceva, şi că nici o reacţie B nu se simţea ca stimulii imperativi şi cei informativi varia între O şi 150 ms.
o reacţie C plus încă ceva. în schimb, cele trei reacţii erau Gottsdanker şi Shragg erau interesaţi să vadă cum va fi utilizat acest
percepute complet diferit. Deşi acum pare ciudat, acest timp de procesare pentru reacţiile simple şi la alegere. In sarcina de
argument părea suficient la timpul respectiv pentru a reacţie la alegere ar trebui să existe un avantaj prin prezentarea mai
discredita metoda lui Donders. Astăzi, desigur, Donders întâi a stimulului informativ. Cu toate acestea, în sarcina de reacţie
deţine o poziţie respectabilă în psihologia experimentală, iar simplă există numai un singur răspuns posibil; stimulul informativ
metoda lui (dar şi alte extinderi sofisticate ale acesteia) este este practic nefolositor, întrucât răspunsul este deja cunoscut. Astfel,
larg utilizată. Metoda lui Donders este mai mult decât o notă reprezentând grafic timpul de reacţie ca o funcţie a intervalului
istorică de subsol în psihologia experimentală modernă. Cer- dintre stimulii informativi şi cei imperativi, ar trebui să obţinem o
cetătorii încă mai explorează validitatea presupunerilor pe linie orizontală pentru reacţiile simple. Dar, pentru reacţiile la
care le-a făcut această teorie. Gottsdanker şi Shragg ( 1985) alegere, timpul de reacţie ar trebui să fie la valori mari pentru
apreciază că stimulul, într-o sarcina de timp de reacţie, intervalul O şi apoi să descrească treptat şi să tindă asimptotic faţă
îndeplineşte simultan două funcţii psihologice, în primul de timpul de reacţie la reacţiile simple. Această predictie a fost
rând, o funcţie informativă; stimulul indică ce răspuns confirmată. O altă predictie a vizat latenţa ipotetică dintre
trebuie dat. în al doilea rând, îndeplineşte o funcţie începutul stimulului informativ şi cel al răspunsului. Cum
imperativă: stimulul indică momentul când trebuie dat începutul unui răspuns este un eveniment mental ipotetic care nu
răspunsul, în experimentul lor, un sunet apare în jumătate poate fi observat direct, trebuie utilizată o metoda logică de tipul celei
din încercări (situaţii experimentale). Acesta este stimulul a lui Donders pentru a estima (evalua) latenţa mentală. Gottsdanker şi

39
Shragg au descoperit că latenţa mentală este scurtă pentru compatibilitatea stimul-raspuns) influenţează aceleaşi stadii sau
intervalele scurte dintre stimulii informativi şi cei imperativi şi că stadii diferite ale procesării mentale. Dispunerea stimulilor se
apoi ea creşte pentru intervalele mai lungi. Aceste rezultate poate face sub forma unui set de patru lumini aranjate în formă
constituie un suport solid în sprijinul validităţii metodei lui de dreptunghi: două lumini în stânga, formând axa stângă
Donders (după Kantovitz, Roediger şi Elmes, 1991). verticală a dreptunghiului si doua lumini în dreapta, formând
cealaltă axa. Pentru răspuns existau două clape ca de pian. La
fiecare încercare, toate cele patru lumini aveau intensităţi
diferite, în situaţia de înaltă compatibilitate stimul-raspuns,
4.4.3.2. Modelul lui Sternberg răspunsul corect era apăsarea clapei de aceeaşi parte cu cea mai
întensă lumina, în situaţia de slabă compatibilitate, răspunsul
Cea mai cunoscută aplicaţie a metodei lui Donders este corect era apăsarea pe clapa situată de partea opusa; de exemplu,
"metoda factorilor cumulativi" propusă de Sternberg (1969). dacă lumina din stânga sus era cea mai puternică, răspunsul
Această metodă se serveşte de un suport matematic complex. corect pentru situaţia de compatibilitate redusă era apăsarea
Metoda factorilor cumulativi ia în considerare un timp total de clapei din dreapta, în timp ce pentru situaţia de compatibilitate
reacţie pe care îl împarte în stadii succesive de procesare a înalta era apăsarea clapei din stânga. Gradul de discriminare al
informaţiei. Definiţia unui astfel de stadiu (nivel) a fost lăsată semnului era variat prin modificarea intensităţii setului de patru
ambiguă, dar ea corespunde în mare unei lumini, în situaţia de slabă discriminare, intensităţile celor patru
subunităţi complete de procesare. Există două mari lumini erau apropiate. Cum în situaţia de înaltă discriminare
diferenţe între metoda lui Donders şi cea a lui Sternberg existau intensităţi ce diferenţiau mult una de alta, era mai uşor
(Taylor, 1976). în primul rând, Sternberg a utilizat manipulări de remarcat care lumină era cea mai puternică. Rezultatele
(modelări) experimentale pentru a modifica durata stadiilor. acestui experiment au evidenţiat faptul că factorii de
Variabilele independente experimentale utilizate pentru a discriminare a stimulului şi de compati-
realiza această modificare au fost numite factori, în al doilea bilitate stimul-răspuns sunt cumulativi, astfel încât fiecare factor
rând, Sternberg a elaborat o metodă de inferare a relaţiei influenţează câte un stadiu al procesării informaţionale (după
dintre factori şi stadii. Factorii care influenţau diferitele Kantovitz, Roediger şi Elmes, 1991).
stadii vor determina înfluenţe cumulative (neinteractioniste) Metoda factorilor cumulativi nu evaluează timpul necesar
asupra timpului de reacţie. Factorii care influenţează acelaşi unui stadiu de procesare. Ea ne spune doar cum să descoperim
stadiu (sau stadii) vor interacţiona. Astfel, realizând aceste stadii. Donders era, deci, din punctul de vedere al metodei
experimente factoriale şi căutând patternuri de interacţiune şi folosite, cu o sută de ani înaintea timpului sau şi numai recent
cumulare, psihologii ar putea descoperi cum sunt puse în restul psihologiei 1-a ajuns din urmă.
legătură stadiile de procesare.
Biederman şi Kaplan (1970) au utilizat metoda factorilor 4.4.3.3. Timpul de reacţie ca variabilă dependentă
cumulativi pentru a determina dacă două variabile multivariată
independente (caracterul discriminabil al stimulului şi

40
Experimentatorul trebuie să selecteze o variabilă "ecuaţia viteza-precizie" şi are implicaţii importante pentru studiile
dependentă din-tr-o mulţime de posibile variabile dependente. care măsoară timpul de reacţie ca variabilă dependentă.
O variabila dependentă frecvent utilizată în cercetările asupra Să ilustrăm acestea printr-un experiment în care sarcina
atenţiei şi procesării informaţiei este timpul de reacţie, într- participantului este foarte simplă. Se prezintă vizual un număr
adevar, această variabilă este atât de populară, încât studiul între O şi 9 şi subiectul trebuie să numească numărul. Variabila
timpului de reacţie a devenit un domeniu autonom. Aceasta independentă era reprezentată de probabilitatea (frecvenţa
indică faptul că o variabilă dependentă poate deveni atât de relativă) de apariţie a numerelor, care varia de la 2 (un anumit
importantă încât este studiată nu numai ca un mijloc de număr era prezentat în 20 % din timp) până la 8. La prima
investigare a unor arii specifice, dar şi ca un obiect de studiu vedere am putea spune ca probabilitatea stimulului nu are nici
de sine stătător. un efect asupra timpului de reacţie. Această concluzie este
La prima vedere, s-ar putea spune că timpul de reacţie rezonabilă atunci când sunt ignorate erorile. Dar atunci când
este un subiect minor pentru a ilustra selecţia variabilei reprezentăm grafic şi informaţiile privind erorile, se impune o
dependente, din moment ce numind timpul de reacţie am şi altă interpretare. Astfel, s-a constatat cea mai mare rată a erori (6
făcut deja această selecţie. %) s-a înregistrat la numărul cu cea mai mică probabilitate de
Este adevărat că unii psihologi măsoară timpul de apariţie; în schimb, cum creşte probabilitatea de apariţie a
reacţie din rutină, fără să se gândească mai bine la implicaţiile numărului, în aceeaşi măsură scade procentajul erorilor, în
acestei decizii de selecţie. Viteza cu care este îndeplinită o conformitate cu relaţia de contrapartida viteza-precizie, timpii de
sarcina este deseori luata ca un indicator al solicitărilor atenţiei reacţie în situaţiile de probabilitate redusă ar trebui să crească
în sarcină. Astfel, sarcinile care pot fi făcute rapid sunt pentru a descreşte numărul de erori. S-a calculat că pentru a
interpretate ca solicitând atenţia într-o măsură redusă. scade procentajul erorii la 2 %, timpul de reacţie pentru stimulul
Această interpretare s-ar putea să nu fie întotdeauna adevărată, cu probabilitate a) (numărul prezentat în 20% din timp) ar
din moment ce atenţia poate fi definită operaţional fără a trebui să crească până la 100 ms. Astfel, concluzia ca pro-
implica timpul de reacţie. Vom vedea în continuare cum chiar o babilitatea stimulului nu afectează timpul de reacţie trebuie pusă
utilizare şi mai banală a timpului de reacţie, în care nu se face sub semnul întrebării atunci când se ia în calcul şi rata erorii.
nici un fel de supoziţie asupra atenţiei, poate înduce în eroare în acest caz, problema principală constă în selectarea
întrucât nu se acordă suficientă importantă selecţiei variabilei timpului de reacţie ca singura variabilă dependentă care contează.
dependente. Din moment ce timpul de reacţie depinde în parte de rata erorii,
După cum se ştie, între viteză şi precizie este o relaţie trebuie să luăm în considerare atât viteza, cât şi precizia ca
invers proporţională. Când încercăm să facem ceva foarte rapid variabile dependente.
comitem mai în concluzie, timpul de reacţie nu este o monovariabilă
multe erori decât atunci când încetiniţi ritmul. Dacă, de (variabila dependentă monovariată), ci o variabilă dependentă
exemplu, vrem să redactăm fără greşeli, o lucrare foarte multivariată. Se poate reduce la o singură variabilă dependentă în
importantă, va trebui să lucrăm mai încet pentru ca să atingem situaţiile în care rata erorii este constantă de-a lungul tuturor
acurateţea dorită, în psihologie această relaţie se numeşte nivelelor variabilelor independente; totuşi, în general, trebuie

41
considerate împreună două variabile dependente: timpul de experimentatorul va avertiza subiectul prin cuvântul "atenţie"
reacţie şi rata erorii (după Kantoviz, Roediger şi Elmes, imediat înaintea prezentării.
1991). Timpul de reacţie ca variabilă dependentă este măsurat într-o
varietate de sarcini experimentale: detecţie, localizare,
4.4.3.4. Particularităţi ale utilizării timpului de discriminare, estimare, lectură, denumiri, recunoaşteri,
reacţie reamintiri, decizie lexicală s.a.m.d.
Utilizarea timpului de reacţie pentru estimarea timpului Clasificarea formelor timpului de reacţie se face în
de procesare a informaţiei presupune ca activitatea raport cu complexitatea sarcinii şi a stimulilor. O primă
subiectului să fie în întregime consacrată sarcinii stabilite şi distincţie este între timpul de reacţie simplu şi timpul de reacţie
pe care el o realizează într-un timp minim. Pentru a evita o complex.
dispersie prea mare a rezultatelor este de dorit să se elaboreze Timpul de reacţie simplu presupune un stimul unic şi o
situaţii experimentale în care constrângerile temporare să fie reacţie unică.
puternice. Astfel, stimulul ar fi prezentat rareori cu o durată Timpul de reacţie complex presupune mai mult de un
mai mare de câteva secunde. Stimulul poate fi vizual, sonor sau stimul. Dacă subiectul trebuie să răspundă doar la un stimul şi
un cuvânt, o imagine, o propoziţie, o frază (rareori). Dacă să-i ignore pe ceilalţi, atunci vorbim de timp de reacţie de
stimulul este mai complex (propoziţie, frază), durata de discriminare. Dacă sunt posibile mai multe răspunsuri (de ex. să
expunere trebuie să fie mai lungă (10 sec.), în acest caz nu mai apese pe butonul din dreapta pentru lumina roşie şi pe butonul
avem de-a face cu timpul de reacţie propriu-zis ci cu latenţa de din stânga pentru lumina galbenă) atunci se vorbeşte despre
răspuns care se măsoară începând cu momentul în care s-a timp de reacţie de alegere.
încheiat exploatarea stimulului şi începutul răspunsului. O altă clasificare a timpului de reacţie se face prin
Constrângerile temporale sunt menite să oblige subiectul să raportarea la natura sarcinii şi a răspunsului, în acest caz putem
proceseze stimulul şi să răspundă cât mai repede posibil. vorbi despre timp de reacţie electrofiziologic, motor sau verbal.
Răspunsul trebuie să fie simplu de dat: apăsarea pe un Timpul de reacţie electrofiziologic presupune măsurarea
buton, pe o tastă, pronunţarea unui cuvânt şi să nu implice unui fenomen electrofiziologic potenţial evocat, reacţie
instructaje sofisticate care să presupună procesări electrodermală. în aceste situaţii nu se obişnuieşte utilizarea
suplimentare. Timpul de reacţie este măsurat de obicei în termenului de timp de reacţie ci de latenţă a răspunsului.
milisecunde. Pentru durate superioare nu se mai vorbeşte de Timpul de reacţie motor este reprezentat de răspunsurile
timp de reacţie ci de latenţa de răspuns. Pentru a limita motrice implicate în reacţia la un semnal. Acesta este de fapt
efectele distragerii atenţiei se recomandă utilizarea unui timpul de reacţie obişbuit, caracterizat printr-un nivel de
semnal pregătitor care să preceadă cu 1,2 sec. prezentarea complexitate şi măsurat în milisecunde. în prima parte a
stimulului. Dacă stimulul este vizual, semnalul pregătitor va fi capitolului am prezentat modelele Donders şi Sternberg ale
un bip sonor, dacă stimulul este auditiv, semnalul pregătitor va timpului de reacţie.
fi vizual (un led, o lampă de avertizare), dacă stimulii sunt Timpul de reacţie verbal măsoară latenţa unui răspuns
complecşi şi sunt oferiţi la tahistoscop, atunci exprimat sub o formă verbală. Aici apar dificultăţi de înregistrare

42
şi, de fapt, nu este un timp de reacţie veritabil ci latenţă a 4.4.4.1. Raportul verbal
răspunsului. Prin raportul verbal desemnăm răspunsurile verbale
în ceea ce priveşte prezentarea stimulilor, dispozitivele furnizate de către subiect în situaţia în care nu trebuie să se
de stimulare sau aparatele trebuie să răspundă unor exigenţe răspundă la o întrebare, ci trebuie să se descrie modul de
de validitate şi fidelitate care să permită un riguros control al rezolvare al unei acţiuni, să descrie un obiect sau o situaţie.
variabilelor: durata prezentării, intensitatea, contrastul, După cum apreciază Rossi (1997), descierea diverselor
localizarea, aspectele cromatice sau de formă, înălţimea. tipuri de răspunsuri impune distincţia dintre întrebările închise
Reglarea acestor parametri trebuie să fie accesibilă şi şi întrebările deschise.
controlabilă. întrebările închise, în acest caz se oferă subiectului o listă
Acelaşi exigenţe se impun şi la înregistrarea stimulilor. de răspunsuri dintre care trebuie să aleagă unul sau mai multe,
Utilizarea calculatoarelor face ca precizia şi acurateţea sau îşi poate manifesta preferinţa pentru anumite răspunsuri,
înregistrării să fie asigurate. Momentul de debut şi de sfârşit clasificându-le (ordonându-le după o scală de intensităţi), sau
al măsurării poate varia în raport cu scopurile cercetării, în atribuindu-le valori numerice.
mod obişnuit timpul de reacţie se înregistrează între debutul Dintre răspunsurile la întrebări închise, cele mai simple sunt
stimulării şi debutul răspunsului, dar pot fi alese şi alte limite, cele care corespund deciziei de a răspunde "da" / "nu", în acest
în cazul unor stimuli complecşi începutul înregistrării se face caz, activi-
după prezentarea stimulului, iar încheierea înregistrării la tatea cognitivă care stă la baza răspunsului este relativ simplă.
debutul răspunsului dat de subiect, în aceste situaţii operăm - Poate fi vorba despre detecţia unui stimul (prezent / absent), a
de obicei - cu un cronometru şi cu stimuli verbali (de ex. unei localizări ("da, stimulul era sus", "nu, nu era sus"), a unei
experimentul asociativ-verbal) şi vorbim despre latenţa denumiri sau a unei lecturi (da, era imaginea unui copil sau era
răspunsului. cuvântul "copil", nu nu era), a unei estimări (da, era strălucitor,
nu, nu era strălucitor), a unei comparaţii (da, era mai mare, nu,
4.4.4. Răspunsurile verbale nu era sau da, era la fel, nu, nu era la fel). Dar răspunsul
dihotomic "da / nu" se utilizează şi în situaţiile în care activitatea
Răspunsurile verbale posibile sunt atât de numeroase cognitivă face apel la operaţii complexe, cum ar fi verificarea
încât este dificil sa realizăm o listă cuprinzătoare. Multe sensului unei fraze, compatibilitatea între un enunţ şi
dintre manifestările comportamentale vizate în reprezentarea lui în imagini, compatibilitatea între mai multe
experimentul psihologic se traduc prin răspunsuri verbale. enunţuri. Reţelele semantice şi reprezentările mentale sunt
Răspunsurile verbale pot fi asignate uneori prin sarcini adesea studiate utilizând acest tip de decizie lexicală. Spre
concrete şi atunci se vorbeşte despre raport verbal sau pot fi exemplu, subiectul trebuie să spună dacă stimulul prezentat este
răspunsuri verbale asociate unui stimul verbal şi atunci vorbim sau nu un cuvânt al limbii respective (Rossi, 1997). în general,
despre o formă aparte de experiment: experimentul atunci când răspunsul este de forma "da / nu", el se asociază cu
asociativ-verbal. un răspuns motor ce constă în găsirea unui buton, tastă. Se
preferă această asociere pentru evitarea dificultăţilor legate de

43
înregistrarea răspunsurilor verbale, atunci când variabila Putem valorifica estimările subiectului printr-un truc simplu:
dependentă este latenţa răspunsului. stabilim lungimea segmentului la 10 cm, de exemplu, şi apoi vom
O altă categorie de întrebări închise se prezintă sub măsura cu rigla, acordând valori în milimetri estimărilor date de către
forma unei liste de propoziţii. In acest caz, sunt două subiect.
procedee: în primul, subiectul alege unul sau mai multe Cuantificarea variabilei dependente la întrebările închise poate
răspunsuri dintre cele care sunt propuse sau ordonează, fi poziţia, rangul atribuit sau cifre între l şi 5 la scalele tip Lickert
ierarhizează răspunsurile. Acest procedeu presupune ca subiectul sau valorile numerice obţinute prin raportarea la un segment etalon.
să poată inventaria ansamblul răspunsurilor posibile, dar De asemenea, putem valorifica latenţa răspunsului verbal (atenţie, nu
trebuie să i se ofere şi posibilitatea de a oferi şi alte este vorba timpul de reacţie) ca indicator al dificultăţii de alegere, de
răspunsuri decât cele prevăzute. Al doile procedeu a lua decizii, în general.
presupune ca subiectul să poată inventaria ansamblul Întrebările deschise
răspunsurilor posibile, dar trebuie să i se ofere şi În acest caz, răspunsurile sunt lăsate la iniţiativa subiectului
posibilitatea de a oferi şi alte răspunsuri decât cele care alege şi forma şi conţinutul. Evaluarea răspunsurilor va fi
prevăzute. Al doilea procedeu presupune ca subiectul să dificilă deoarece va trebui să procedăm la o interpretare a ceea ce
realizeze estimări ale intensităţii sau calităţii pe o scală cu mai a dorit să răspundă subiectul. Răspunsul poate să cuprindă
multe grade. Fiecare gradaţie va fi, în acest caz, o variabilă elemente ale răs-pusului corect, dar să nu corespundă aşteptărilor
dependentă. cercetătorului. Putem contracara această dificultate fie elaborând
De obicei se apelează la evaluarea în trepte de mai multe categorii de răspunsuri, pentru a compara răspunsul dat,
intensitate sau frecvenţă utilizând scalele tip Lickertîn cinci fie să cotăm răspunsul pe o scală. Modalităţile de valorificare ca
trepte, care se pot întinde între niciodată, foarte rar, rar, variabile dependente sunt aceleaşi ca şi la răspunsurile la întrebările
deseori, niciodată sau foarte slab, slab, mediu, puternic, închise.
foarte putenic. Se mai pot utiliza scale grafice sub Relatările verbale pot lua şi alte forme, cum ar fi o amintire, o
forma unui segment de dreaptă oare precizează doar extremele şi judecată, un comentariu. In aceste cazuri valorificarea este şi mai
subiectul trebuie să-şi amplaseze evaluările între aceste extreme dificilă. Se pot clasifica răspunsurile, la diferitele categorii se pot
punctând poziţia adoptată: asigna valori numerice, se poate măsura timpul necesar elaborării
răspunsului.
niciodată În studiul experimental al gândirii şi rezolvării de probleme
________________________________ relatarea verbală, raportul verbal constituie principala modalitate
întotdeauna de evidenţiere a variabilei independente. Introspecţionismul
clasic şi
foarte slab experimental a pus accent pe rapoartele introspective ca o bună
________________________________ foarte metodă pentru descoperirea proceselor mintale. Introspecţia
puternic experimentală nu era o reflectare întâmplătoare, capricioasă
asupra conţinuturilor intelectului, ci o tehnică metodică şi

44
riguroasă de a descrie experienţe mintale. 1. cunosc răspunsul cu siguranţă
Problema cea mai serioasă care s-a pus este aceea a 2. probabil îl cunosc
fidelităţii, încrederii, atâta vreme cât, cercetătorii care au 3. probabil nu-1 cunosc
utilizat introspecţia în diferite laboratoare au ajuns la 4. nu-1 cunosc cu siguranţă
concluzii diferite despre structura proceselor mintale. Metoda După alegerea acestor aserţiuni li s-au prezentat din nou
ar fi căzut probabil în uitare numai şi pentru acest motiv, dar întrebările, dar, de această dată cu 6 variante de răspuns.
contestarea cea mai puternică a venit din partea be- Distribuţia răspunsurilor corecte pentru cele 4 categorii alese
haviorismului. anterior a fost:
Deoarece termenul de introspecţie are o anumită 1. 73 %
conotaţie, în psihologia experimentală contemporană s-a 2. 61 %
impus termenul de raport verbal. Se înţelege prin aceasta 3. 51 %
utilizarea relatărilor subiecţilor în experimentele 4. 35 %
psihologice. Mai sunt denumite si rapoarte subiective Iată deci că sentimentul subiectiv al oamenilor despre ceea ce
(Kantowitz şi colab., 1991). Din perspectiva metodei ştiu ei (consecutiv unui eşec de reamintire) este cât se poate de
experimentale, rapoartele verbale reprezintă o modalitate de corect.
evidenţiere a variabilei dependente printre alte modalităţi. Alte studii, folosind tehnici uşor diferite au arătat că
Ele sunt mai utile în anumite domenii ale psihologiei. Astfel, oamenii au această tendinţă de a fi foarte încrezători în
investigaţia experimentală asupra proceselor mentale cunoştinţele şi judecăţile lor. Una dintre metode ar fi aceea de a
superioare foloseşte în mod extensiv rapoartele verbale. solicita subiecţii să răspundă la întrebări cu 2 alternative de
Vom ilustra rolul rapoartelor verbale prin fenomenul de răspuns, apoi să fie puşi să estimeze probabilitatea de a fi
supra-încredere în propria judecată. Astfel, o modalitate răspuns corect la aceste întrebări între 0,5 şi l.
frecvent utilizată în studiul gândirii este evaluarea Cercetările au reliefat că, în condiţiile existenţei unei
cunoştinţelor. Diverse experimente au semnalat aşa-numitul corelaţii semnificative între nivelul încrederii în propria judecată
fenomen "am sentimentul că ştiu" (am senzaţia, deja şi exactitate, subiecţii erau în general mult mai încrezători în
cunosc). cunoştinţele lor decât ar fi fost necesar. De exemplu, în situaţii în
Un experiment reprezentativ a fost realizat de către care subiecţii au estimat că vor răspunde corect în proporţie de
Feedman şi Landauer (1966) şi este descris de către 80% ei au răspuns corect în proporţie de 70%. Nu putem suspecta
Kantowitz, Roediger şi Elmes (1991). subiecţii că nu ar fi luat în serios sarcina pentru că alte studii au
Subiecţilor li s-a dat o listă lungă de întrebări de relevat aceeaşi tendinţă şi atunci când subiecţilor li s-au dat
cunoştinţe generale. La fiecare întrebare la care subiecţii nu instructaje meticuloase insistându-se pe exactitate sau în cazul în
au reuşit să răspundă corect au fost solicitaţi să indice pe o care au fost puşi în situaţia de a paria pe propriile răspunsuri cu
scală de 4 puncte cum cred ei că ar putea să recunoască posibilitatea de a pierde banii în schimb.
răspunsul dacă li s-ar prezenta mai multe alternative. Cele 4 Astfel, chiar dacă rapoartele verbale despre cunoştinţele
categorii pe care trebuiau să le indice erau: noastre corelează cu nivelul real al cunoştinţelor, totuşi aceste

45
rapoarte verbale nu reflectă perfect ceea ce ştiu cu adevărat. obţină o justificare a comportamentului subiecţilor. Dar, în toate
Aceasta este o deficienţă a rapoartelor verbale privitor la cazurile subiecţii au susţinut cu tărie că nu au fost influenţaţi în
procesele cognitive. Factorii care afectează precizia par să fie comportamentul lor de celelalte persoane prezente, de numărul
inconstanţa memoriei şi factorii motivaţionali, emoţionali, acestora.
sociali. Nisbett şi Wilson au folosit aceste cercetări pentru a argumenta
Nisbett şi Wilson (1977) au reconsiderat multe ideea că oamenii nu au acces introspectiv direct la procesele cogni-
experimente care au utilizat rapoarte verbale şi au ajuns la o tive care mijlocesc comportamentul. Cu alte cuvinte, rapoartele
concluzie destul de pe- subiective, ar fi descrieri inexacte ale evenimentelor cognitive.
simistă privitor la competenţa introspecţiei în raport cu nivelul Autorii argumentează prin faptul că şi atunci când aceste rapoarte
superior al proceselor cognitive. Astfel, într-o serie de sunt exacte ele pot să fie bazate pe o cunoaştere generală şi pe o
experimente autorii au manipulat variabilele experimentale anume auto-cunoaştere specială.
astfel încât au obţinut o influenţă puternică asupra Alţi autori susţin că Nisbett şi Wilson sunt prea exigenţi în
comportamentului. Apoi subiecţii au fost solicitaţi să-şi poziţiile lor întrucât în multe situaţii oamenii demonstrează că au
motiveze răspunsurile. Dacă aceştia sunt conştienţi de acces la evenimentele lor mentale. De exemplu, s-a constatat o
influenţele exercitate ei ar trebui să considere influenţa variabilei mai bună acurateţe a rapoartelor verbale dacă sunt realizate în
independente ca o determinantă critică a performanţelor lor. Or, în timpul desfăşurării activităţii intelectuale sub forma raportului
multe cazuri relevate de Nisbett şi Wilson, subiecţii nu au putut verbal cu voce tare.
face acest lucru, ba chiar au negat că variabila independentă ar fi
putut să-i afecteze, chiar şi atunci când experimentatorul a 4.4.4.2. Experimentul asociativ-verbal (metoda sociatiei
sugerat acest lucru ca o posibilitate. verbale în psihiologia experimentală)
Un alt gen de experimente ilustrează acest fenomen.
Latane şi Darley (1970) au utilizat un model experimental Principiul de bază al asociaţionismului stipulează că dacă
utilizat în psihologia socială. S-a modelat o situaţie de urgenţă: două experienţe se produc împreună şi concomitent, atunci
un om aflat în dificultate, căzut la pământ pe stradă. Drept fiecare dintre ele, când ajunge în conştiinţă, are tendinţa de a o
indicatori al variabilei dependente s-au adoptat procentul reduce şi pe cealaltă. Reproducerea se desfăşoară pe baza celor
subiecţilor care ajută victima şi viteza, promptitudinea cu care o trei legi ale asocierii formulate încă de Aristotel:
fac. Un efect uimitor se produce atunci când cercetătorul 1.după asemănare: o percepţie sau o reprezentare readuce
modifică numărul oamenilor prezenţi în situaţia de urgenţă. în
Astfel, cu cât va creşte numărul celor prezenţi, cu atât scade memorie elemente asemănătoare;
posibilitatea ca subiecţii să sară în ajutor. 2.după contrast: apariţia în memorie a unor elemente
Dincolo de diversele ipoteze ce pot fi invocate pentru a opuse;
explica fenomenul, acum, pe noi ne interesează modul cum 3.coexistenţa spaţială şi succesiunea temporală: în memorie
justifică subiecţii prin relatarea verbală comportamentul lor. revin elemente care în trecut au apărut fie împreună, fie
Astfel, cercetătorii au insistat în cele mai variate moduri să nemijlocit unul după altul.

46
Termenul este atribuit lui John Locke iar curentul modului în care acestea se înscriu în ansamblul conduitei.
asociaţionist în psihologie va domina vreme de aproape trei Principalele direcţii de utilizare a metodei asociativ-verbale
secole. 1.Ca proba de personalitate, pornindu-se de la ipoteza că
Metoda experimentului asociativ-verbal a fost pentru asociaţiile, legăturile pe care le emite subiectul şi latenţa
prima dată propusă de către Fr. Galton. răspunsului constituie o proiecţie a trăsăturilor sale de
Se pot desprinde trei stadii în evoluţia metodei asociativ - personalitate, dezvăluind complexe afective, sentimente şi
verbale: tendinţe refulate, pulsiuni inconştiente.
1.Stadiul mentalist, iniţiat de Galton. Asociaţia 2.Ca mijloc de diagnosticare a capacităţii de învăţare, deci ca
reprezintă un echivalent sau un substrat empiric al probă de memorie, urmărindu-se indicatorii de exactitate,
asociaţiei de idei. fidelitate în reproducerea răspunsurilor asociative.
2.Al doilea stadiu, cuprins între 1915 - 1940 cu două 3.Ca mijloc de investigare şi evaluare a capacităţii cognitive,
direcţii: orientare care tinde să se impună în prezent. Din această
a. neoasociaţionismul şi behaviorismul, care descriu perspectivă asociaţia verbală apare ca un proces complex,
legăturile asociativ-verbale în termenii teoriei stimul- caracterizat prin medieri succesive şi de reglări cognitive
răspuns. (V.Ceuuşu, M. Cavasi, 1987).
b. psihanaliza, din perspectiva căreia asociaţia verbală Variante experimentale ale metodei
este un test de personalitate (cum sunt cele proiective), cu 1. Asociaţia liberă simplă. Pornind de la o listă de cuvinte
ajutorul căreia pot fi depistate complexele afective, -stimul, subiectul trebuie să răspundă cât mai repede posibil cu
culpabilitatea, tensiunile, conflictele interne şi refulările primul cuvânt care-i vine în minte la auzul (văzul) cuvântului -
(Jung, dar şi Wertheimer, Wells, Lafall). stimul. Libertatea subiectului este practic nelimitată poate
Psihiatrii Kent şi Rossanoff elaborează în 1910 tabelele de răspunde cu orice cuvânt din vocabularul limbii sale. Este simplă
frecvenţă cu ajutorul cărora se încerca stabilirea "indicelui de pentru că subiectul trebuie să ofere un singur răspuns; Prezentarea
devianţă" al unui individ în raport cu comportamentul asociativ poate fi vizuală sau auditivă; răspunsul poate fi dat în scris sau oral;
normal. Tabelele au fost reactualizate de Russell şi Jenkins aplicarea se poate realiza individual sau colectiv; timpul de răspuns
(1954), iar în Franţa de Rosenzweig (1957). Ulterior s-a ieşit poate fi liber sau limitat.
din sfera stricată a interpretărilor psihanalitice şi s-a încercat Metoda a fost folosită şi dezvoltată de către: Kent şi Rossanoff
corelarea anumitor trăsături de personalitate cu caracteristici (1910), Russell şi Jenkins (1954) şi Rosenzweig (1957). Aceşti
ale răspunsurilor asociative. autori au realizat studii de frecvenţă a răspunsurilor în funcţie de
3. Al treilea stadiu este relevant pentru perioada actuală grupuri populaţionale, de categorii de vârstă, de sex, etc.
care urmează unei perioade de relativ declin al metodei în anii 2.Asociaţia liberă continuă (Cofer, 1958) se prezintă un singur
50-70. Se porneşte de la depăşirea cadrului strict al cuvânt - stimul, iar subiectul trebuie să ofere un şir de asociaţii
behaviorismului şi de la admiterea ideii că diferenţele pornind de la acest cuvânt - cât mai multe posibil. Are o
individuale nu pot fi corect interpretate decât plecând de la durată determinată; se obţine un indicator al bogăţiei
descrierea structurilor generale ale asociaţiilor verbale şi a asocierilor. Apare riscul interferenţei, fiecare cuvânt din serie

47
influenţează într-un fel cuvântul următor. laboratorul de psihologie aeronautică, în primul rând ca probă
3.Asociaţia restrânsă (controlată) simplă (Boker şi Elliot, cognitivă, indicator al fidelităţii şi exactităţii memoriei de scurtă
1948) este asemănătoare cu asociaţia liberă, dar se limitează durată, dar şi ca indicator al proceselor mentale de tip asociativ.
tipul de răspuns la o anumită categorie: sinonime, antonime Lista cuprinde un număr de 60 de cuvinte stimul, substantive
etc. comune. Cuvintele-stimul fac parte din categoria trebuinţelor şi
4.Asociaţia restrânsă (controlată) continuă (Bousfield, tendinţelor majore ale individului (orientare, apărare, nutriţie,
Sedge- wick, 1944) subiectul trebuie să răspundă la un reproducere, integrare socială, afirmare proprie, achiziţie,
stimul generic (ex: nume de oraşe, sau lucruri din casă) impulsivitate), precum şi 12 cuvinte neutre.
cu un număr cât mai mare de cuvinte care se subsumează în instructaj se cere subiectului ca, la fiecare cuvânt auzit, să
categoriei respective. răspundă cu primul cuvânt care îi vine în minte, de preferinţă
5.Asociaţia în lanţ (Fr. Jodelet, 1960) este asemănătoare cu substantive. La fiecare cuvânt-stimul se notează latenţa
asociaţia continuă. Subiectul trebuie să emită asociaţii în răspunsului, dar şi cuvântul cu care s-a răspuns. Apoi, după o scurtă
lanţ, pornind mereu de la cuvântul cu care a răspuns pauză (1-2 minute) se reia prezentarea listei de cuvinte şi i se cere
anterior; fenomenul de interferenţă devine aici obiect de subiectului ca, de astă dată, să repete răspunsul dat iniţial. Se
studiu. notează răspunsurile corecte, eronate şi omisiunile. Indicatorii
6.Asociaţia repetată (Lafall, 1955), unde, după un interval variabilei dependente sunt: numărul de răspunsuri corecte, latenţa
de timp variabil i se prezintă din nou lista de cuvinte şi i se medie a răspunsurilor şi exectitatea reproducerii după formula:
cere să răspundă cu aceleaşi cuvinte ca la prima prezentare.
7.Asociaţia forţată (Buchwald, 1957) în care dintre mai Exact = Nr. răsp. corecte - Omisiuni /60 + Erori la
multe variante propuse, subiectul trebuie să o aleagă pe cea reproducere
pe care o consideră cel mai pregnant evocată de cuvântul
inductor. Tipologia asociaţiilor verbale
8.Asociaţia tautofonică (Skinner, 1936) în care i se Kent şi Rosauoff (1911), adoptând drept criteriu frecvenţa
prezintă subiectului eşantioane fonetice lipsite de de apariţie clasifică răspunsurile în: banale şi originale.
semnificaţie, spunându-i-se că este vorba despre cuvinte Wells (1911) identifică 14 tipuri: eşec (nonrăspuns), răspuns
deformate şi i se cere să spună ce cuvinte îi sunt sugerate / egocentric, atribut egocentric, evaluare, atribut uzual, verb, reacţie
evocate fără a i se preciza dacă sarcina sa are caracterul de cauză-efect, coordonare, subordonare, supraordonare, coexistenţă,
asociere sau de recunoaştere. Skinner consideră că această identitate, asonantă, modificare sintactică.
probă permite sondarea vocabularului latent. Tot Wells (1927) restrânge aria la 4 tipuri: supraordonări, con-
9. Asociaţia continuare de fraze. Se dă un început de frază, traste, strategii de limbaj, răspunsuri egocentrice sau subiective.
propoziţie pe care subiectul trebuie să le continue cu ce îi vine Woodworth (1921) vorbeşte despre 4 tipuri: definiţii
în minte în acel moment. Este o probă dominant clinică. (sinonime şi supraordonate); completări şi predicaţii; coordonate
10. Asociaţia semi controlată-repetată, elaborată de către şi contraste; evaluări şi asociaţii personale;
V. Ceuşu în 1960 şi utilizează vreme de peste 30 de ani în Dietrich (1956), în urma analizei aprofundate, desprinde un

48
număr de 16 categorii de asociaţii verbale: asociaţie pur verbală; întrecere-învingător, orientare-busolă, pedeapsă-
sinonimie; antonimie; generalizare; contiguitate; legătură închisoare.
cauzală; calificare; legătură funcţională; desemnarea locului, 4.Asociere ilogică, aberantă.
momentului şi mijlocului; definiţie; coexistenţă; identitate; 5.Non răspuns.
asociaţie motorie; asociaţie prin expresie compusă; asociaţie V. Ceauşu şi M. Cavasi (1987) propun o tipologie a
tonală; asociaţie eronată, absurdă. răspunsurilor şi corespunzător o cotare în următoarea ordine, care
Măria Drăghici (1985), din perspectiva conţinutului semantic reflectă un punct de vedere cognitiv:
specific cuvintelor răspuns, identifică următoarele cinci tipuri de a. non răspuns-0 puncte;
asociaţii: b. asociaţie ilogică, aberantă 0,5 puncte;
1. Asociere determinată preponderent de configuraţia c. subcategoriile calificare/evaluare l,5 puncte;
sonoră a cuvântului stimul, cu variantele următoare: d. completare, stereotipie de limbaj 1,5 puncte;
a. contiguitatea termenilor în limbajul uzual (deal-vale, e. subordonare 2 puncte;
faptă-răsplată); f. subcategoriile: coordonare, contiguitate, supraordonare
b. perseverare (stereotipie verbal-motorie) prin repetarea 3 puncte;
cuvântului stimul sub formă uşor modificată (lemn- g. relaţie funcţională 4
lemnar); puncte;
c. rima (loc-foc); h. relaţie cauzală 5 puncte.
d. onomatopee (cal-tropot, ploaie-ropot);
2. Extinderea semnificaţiei fără "transfigurarea" V. PROBLEME ETICE ALE
cuvântului - stimul, cu formele: EXPERIMENTULUI PSIHOLOGIC
a. sinonime (întrecere-competiţie);
b. antonime (întuneric-lumină); Cercetarea ştiinţifică în lumea de azi implică o serie de
c. coexistenţă (masă-scaun); norme etice care se cer a fi respectate, indiferent de domeniul de
3. Extinderea semnificaţiei, cu "transfigurarea" investigaţie. Aceste exigenţe sunt cu atât mai importante pentru
cuvântului-stimul, cu formele: cercetarea psihologică prin implicaţiile ei majore. Sunt ţări în
a. legătură logică-generalizare-definiţie (cuţit-tăiere), care normele de etică sunt prevăzute prin lege, iar demararea
gen proxim (oraş-localitate) sau a speciei (drum- unor cercetări (mai ales dacă beneficiază de fonduri de la buget)
cărare), demontarea obiectului (vapor-catarg), este condiţionată de obţinerea avizului unei comisii specializate
substituţie (friptură- ciorbă); de la nivelul universităţilor sau institutelor de cercetare.
b. legătură cauzală: cauza (rătăcire-neatenţie), efectul Implementarea unei astfel de legislaţii este pe cale să se producă
(rană-durere); şi la noi în ţară.
c. legătură circumstanţială, loc, moment, conjunctură Implicaţiile de ordin etic ale unei cercetări sunt majore şi o
(căl-dură-vara, somn-noapte); serie de principii, norme, reguli trebuie să fie cunoscute şi
d. legătură de calificare zbor-pilot, economie-avar,

49
respectate indiferent de statutul celui care întreprinde unor cercetări de acest fel ? Ce ar trebui să facă cercetătorul pentru
cercetarea (de la student la cercetător, de la preparator, la a putea proteja starea de bine şi de echilibru a participanţilor şi în
profesor) sau de complexitatea demersului experimental. acelaşi timp să conducă un experiment care îndeplineşte toate
Pentru exemplificare să ne imaginăm o situaţie condiţiile interne pentru a fi valid ?
experimentală şi modul în care se aplică principiile etice. Să În cadrul unei analize asupra dispoziţiei şi memoriei,
presupunem că suntem interesaţi să determinăm măsura în Blaney, 1986 (după Kantowitz, Roediger şi Elmes, 1991) analizează
care un moral scăzut (o dispoziţie depresivă) va influenţa un număr de studii în care dispoziţia depresivă a fost indusă
performanţa în reactualizarea de informaţii. Unul dintre studenţilor, în unele experimente subiecţilor li s-a indus o dispoziţie
motivele pentru care am dori să studiem acest aspect este pozitivă. Oare consideraţiile etice depind de felul dispoziţiei - de
faptul că dispoziţia depresivă afectează performanţa la bucurie sau de tristeţe - pe care o inducem subiecţilor ? De
învăţătură în rândul studenţilor. Iată de ce este de dorit să se asemenea, cercetătorii au făcut uz de procedee diverse în inducerea
efectueze un experiment de laborator foarte riguros acestor dispoziţii în experimentele lor. în afară de procedeul
controlat, în vederea determinării precise a efectelor unei descris mai sus s-au mai folosit hipnoza şi muzica pentru
dispoziţii depresive asupra memoriei. La modul general, inducerea unei dispoziţii negative sau pozitive. Depind oare
proiectul se centrează pe inducerea dispoziţiei depresive la aspectele etice de tehnicile folosite în inducerea stărilor ?
câţiva subiecţi şi apoi pe compararea performanţelor întrebările născute în legătură cu cercetarea inducerii unor dispoziţii
memoriei cu cele ale unui grup -martor neafectat de această ilustrează modul în care poate varia problematica etică asociată
dispoziţie. Pentru inducerea unei anumite dispoziţii cercetării psihologice conform condiţiilor specifice unui experiment.
cercetătorul cere subiectului să citească Asociaţia Americană de Psihologie (APA) a formulat zece
cu voce tare un număr de 60 de afirmaţii cu privire la propria principii generale privind efectuarea cercetărilor cu subiecţi umani.
persoană şi care sunt asociate cu dispoziţia avută în vedere, în Pentru a aprecia modul în care au fost protejaţi studenţii implicaţi
acest caz, participantul citeşte declaraţii care sunt menite să în experimentul descris mai sus, vom examina principiile care
inducă o dispoziţie depresivă, începând cu afirmaţii moderate călăuzesc cer-
de genul: " Astăzi nu este nici mai bine, nici mai rău decât în cetarea cu participanţi umani. In absenţa unor reglementări proprii
altă zi" şi mergând până la "Mă simt atât de rău încât aş vrea să Asociaţiei Psihologilor din România (aflate în curs de legiferare),
mă culc şi sa nu mă mai scol niciodată." Acest procedeu recomandăm lectura şi adoptarea acestor principii înainte de a
produce o dispoziţie depresivă moderată, temporară; participanţii demara o cercetare proprie.
relatează că se simt deprimaţi şi se înregistrează influenţe asupra Decizia de a realiza o cercetare se bazează pe aprecierea
comportamentului în diverse sarcini. Este evident că, prin acest bine cumpănită de către fiecare psiholog în parte privind modul în
procedeu, se poate afecta starea de echilibru a participanţilor. care poate contribui atât la dezvoltarea ştiinţei psihologiei cât şi la
Inducerea unei dispoziţii negative de felul celei depresive la bunăstarea omului. Odată luată decizia de a conduce o cercetare,
studenţi poate avea efecte dezastruoase asupra relaţiilor lor psihologul trebuie să aibă în vedere direcţiile alternative în care pot
sociale şi asupra intelectului. Se pune întrebarea care este fi investite atât energiile cât şi resursele. Pe baza acestor aprecieri,
modalitatea prin care să se respecte drepturile omului în cadrul psihologul îşi duce la îndeplinire sarcina de investigare cu grijă şi

50
respect pentru demnitatea si bunăstarea oamenilor care implică subiecţi minori sau participanţi cu disfuncţii care ar
participă. limita înţelegerea şi /sau comunicarea necesită măsuri speciale
1.Când ia hotărârea de a efectua un studiu, cercetătorul are de protecţie.
responsabilitatea de a efectua o evaluare atentă a gradului 5.Cerinţele metodologice ale unui studiu pretind uneori
de acceptabilitate a acestuia din punct de vedere etic. în cazul cercetătorului să recurgă la ascunderea sau la falsificarea
în care se presupune vreo derogare de la respectarea unor aspecte care vor fi dezvăluite subiecţilor, înaintea
valorilor ştiinţifice şi umane avute în vedere în aceste desfăşurării efective a unui asemenea studiu, cercetătorul are
principii, cercetătorului îi revine obligaţia de a solicita sarcina specială (1) de a verifica dacă folosirea unor
asistenţă etică şi de a respecta măsurile impuse în vederea asemenea tehnici este justificată prin valoarea prospectivă
protejării drepturilor omului pentru participanţi. ştiinţifică, educaţionala implicată; (2) de a verifica dacă nu
2.Cercetătorul are obligaţia să evalueze dacă participantul există şi alte proceduri disponibile care nu uzează de
va fi un "subiect cu risc major" sau unul cu un "risc ascunderea sau de falsificarea unor aspecte ale cercetării;
minimal". şi (3) să se asigure dacă subiecţilor li s-au oferit toate
3.Cercetătorul îşi asumă întotdeauna responsabilitatea de a explicaţiile necesare, în timpul cel mai scurt cu putinţă.
asigura un instructaj din punct de vedere etic în cadrul 6.Cercetătorul va respecta libertatea individuală privind
cercetării. El îşi asumă - de asemenea - responsabilitatea în refuzul de a participa la sau a se retrage din experiment în
ceea ce priveşte tratarea orice moment. Obligaţia de a respecta această cerinţă
corectă din punct de vedere etic a participanţilor de către presupune evaluarea atentă a situaţiei în care cercetătorul se
colaboratori, asistenţi, studenţi şi angajaţi, cărora-oricum, le află într-o poziţi&de autoritate sau de influenţă asupra
revin obligaţii identice. subiectului. O asemenea poziţie de autoritate include, deşi nu
4.Cu excepţia cercetării" cu risc minim" asumat, se limitează la atât - situaţii în care participarea la cercetare
investigatorul stabileşte un acord clar şi corect cu subiecţii, este sarcina de serviciu sau în care subiectul este un student,
anterior participării lor, care să clarifice obligaţiile şi client sau angajat al cercetătorului.
responsabilităţile fiecăruia. Cercetătorul are obligaţia de a 7.Cercetătorul va proteja participanţii de orice disconfort
respecta toate promisiunile şi angajamentele incluse în acel mental sau fizic, vătămare sau pericol care poate surveni ca
angajament. Cercetătorul va informa participanţii asupra urmare a tehnicilor de cercetare. Dacă există riscul unor
tuturor aspectelor cercetării care ar fi de aşteptat - în mod astfel de consecinţe, cercetătorul va informa participanţii de
rezonabil să influenţeze dorinţa de a participa şi va explica acest lucru. Proceduri de investigare care conţin un risc de
toate celelalte aspecte ale cercetării care îi interesează pe vătămare gravă sau de durată a subiectului nu vor fi folosite -
participanţi. Eşecul - posibil - în cu excepţia cazului în care nefolosirea lor ar expune subiectul
obţinerea unei informări complete înaintea obţinerii la un risc şi mai mare, sau, cu excepţia cazului în care există
consimţământului din partea participanţilor necesită măsuri de un beneficiu potenţial pentru umanitate implicat în cercetare
prevedere suplimentare în vederea protejării bunăstării şi însoţit de o informare completă şi de un consimţământ
demnităţii subiecţilor implicaţi în cercetare. Cercetarea care voluntar din partea fie-

51
cărui participant. Subiectul trebuie informat asupra Experimentatorul este obligat să remedieze orice prejudiciu, iar
procedurilor de contactare a cercetătorului în timp util, în rezultatele trebuie să rămână confidenţiale în ceea ce priveşte
cazul în care apare stresul, un rău potenţial sau alte probleme indicarea participării persoanei respective, în afara cazului în
în legătură cu participarea şi ulterioare acesteia. care s-a convenit altfel. Aceste principii trebuie avute în vedere
8.După adunarea datelor cercetătorul va furniza în orice proiect de cercetare.
participanţilor toate datele necesare despre natura
studiului şi va înlătura toate ideile eronate care ar putea să 7.1. Consimţământul în cunoştinţă de cauză si
apară, în cazul în care întârzierea furnizării informaţiilor nedivulgarea
sau reţinerea de la informare se justifică prin respectul
valorilor umane şi ştiinţifice, cercetaăorul are Conform principiilor eticii, cercetătorul va informa subiecţii
responsabilitatea suplimentară de a monitoriza cercetarea -înaintea participării, despre toate aspectele care - în mod rezonabil
şi a se asigura că nu există consecinţe nefaste pentru -ar putea să influenţeze dorinţa de a participa şi va explica toate
participant. celelalte aspecte ale cercetării despre care subiecţii vor să obţină
9.Atunci când procedurile de cercetare dau naştere la informaţii. Acest fapt înseamnă că participanţii trebuie avertizaţi
consecinţe nedorite pentru subiectul participant, înainte despre acele aspecte ale cercetării care pot avea efecte
cercetătorul are responsabilitatea de a detecta şi de a nedorite.
îndepărta sau de a corecta aceste consecinţe, inclusiv într-o cercetare cu caracter elementar, de rutină, întreprinsă asupra
efectele pe termen lung. memoriei, în care modul de prezentare constituie variabila
10. Informaţia despre subiectul cercetării obţinută în independentă, probabil că nu este necesar să se furnizeze mai
timpul desfăşurării acesteia este confidenţială, cu excepţia mult de o descriere cu caracter general, sumară, a sarcinii,
cazului în care în prealabil s-a ajuns la o altă înţelegere. Când implicate. In orice caz, uneori cercetătorii trebuie să ajungă la
există eventualitatea ca altcineva să obţină acces la astfel de detalieri atunci când există şi cea mai mică şansă ca participantul să
informaţii, această posibilitate, impreună cu măsurile de interpreteze greşit scopul experimentului. Adesea, în studii care
protejare a confidenţialităţii sunt explicate subiectului ca implică memoria şi capacităţi cognitive, cercetătorul va asigura
parte componentă a procedurii de informare în vederea subiecţii că sarcina nu este un test de personalitate sau de
obţinerii consimţământului. inteligenţă. Acest lucru se face pentru liniştirea participantului şi
Principiile 9 şi 10 sunt cele mai relevante în ceea ce reducerea temerilor cu privire la evaluare.
priveşte protejarea subiectului şi pot fi rezumate prin aceea că În sarcini mai riscante, cum ar fi experimentul asupra
experimentatorul are obligaţia de a minimiza daunele pentru stărilor depresive mai sus menţionat, este necesară o precauţie şi
participant. Subiectul trebuie avertizat înainte despre mai mare. în ultimă instanţă, cercetătorul trebuie să opteze pentru a
existenţa eventuală a unui pericol potenţial, subiectului spune participanţilor că vor face ceva care poate să-i determine să se
trebuie să i se asigure posibilitatea retragerii libere, iar simtă trişti. Acest avertisment permite subiectului potenţial să decidă
ascunderea şi nedivulgarea deliberată a unor aspecte de dacă să participe la cercetare. Trebuie furnizată o cantitate de
interes pentru cercetare trebuie folosite cu precauţie. informaţie suficientă subiectului pentru ca acesta să poată hotăra

52
dacă se retrage sau dacă îşi dă consimţământul la participare în posibilitatea să refuze participarea. Dar natura specifică a
deplină cunoştinţă de cauză. intervenţiei, în grupul experimental, nu a fost dezvăluita înainte.
Există cel puţin două dificultăţi care apar în asigurarea O completa dezvăluire ar fi provocat modificarea reacţiior
acestei proceduri de siguranţă, în primul rând, multe persoane subiecţilor. Soluţia în dilema consimţământului în cunoştinţă de
nu înţeleg informaţiile preliminare care le sunt furnizate (cum ar cauză nu este întotdeauna uşor de identificat; cercetătorul prudent
fi copiii sau persoanele cu deficienţe în învăţare). Aceasta ar trebuie să solicite o asistenţă calificată din partea celor care pot fi
presupune găsirea unor persoane care să-şi dea consimţământul obiectivi.
conştient şi pe deplin informat, în al doilea rând, necesitatea
divulgării a atât de multe detalii ale unui experiment ar putea 7.2. Libertatea subiectului de a se retrage
duce la relatarea proiectului experimental. Dacă un cercetător
divulgă totul despre studiu, posibilitatea reactivităţii Participanţilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a refuza
subiectului este foarte puternică. De exemplu, acceptul în cu- participarea sau şansa de a se retrage oricând. Cu toţii suntem de
noştinţă de cauză în cercetarea medicală poate compromite acord că omul de ştiinţa nebun care şi-ar ţintui subiecţii de scaun
utilizarea proiectului experimental în cazul proiectelor legandu-i în curele ar da dovadă de un comportament total ne-etic.
"dublu-orb". Medicamentul este supus comparării cu un Majoritatea vom
placebo într-un experiment în care nici medicul care asistă şi fi de acord ca indivizii care se tem de participare au dreptul de
nici subiecţii care primesc medicaţia nu ştiu cine primeşte a se retrage. Atunci, care este natura dilemei etice în acest caz ?
medicamentul şi- cine primeşte placebo. în acest caz, nu trebuie Problema majoră se învârte în jurul definirii exacte a participării
informţi nici participanţii şi nici experimentatorul. voluntar consimţite. Dacă ne gândim cine alcătuieşte populaţia din
Furnizând suficientă informaţie pentru a determina un care se vor alege subiecţii pentru experimentele asupra memeoriei
consimţământ în cunoştinţă de cauză, cercetătorul poate şi stărilor depresive, vom vedea că - în mare - acesta este alcătuită
provoca invadidarea designului experimental. Astfel, cel ce din studenţi (majoritatea "boboci" sau în anul al II-lea) care
respectă principiile eticii se află într-o dilemă în legătură cu abia iau contact cu prelegerile introductive în psihologie. De
determinarea cantităţii de informaţie care trebuie oferită. În obicei aceştia îşi dau acceptul pentru participarea la
mod evident, participanţii trebuie să fie avertizaţi înainte în experimente şi primesc un punctaj pentru activitatea prestată. Se
cazul unui experiment care le-ar ameninţa sănătatea. As- pune problema dacă ei sunt voluntari sau sunt constrânşi de
cunderea informaţiilor într-o astfel de situaţie ar fi o încălcare a situaţie să accepte. Dacă studenţii primesc într-adevar un
eticii. Dar costurile şi consecinţele precum şi beneficiile punctaj suplimentar în sistemul de credite, atunci se poate spune
asociate cu o dezvăluire completă a unei situaţii mai puţin că acţionează în conformitate cu voinţa lor. Dacă însă ei trebuie să
dăunătoare sunt mult mai dificil de apreciat, în experimentele participe ca parte a cerinţelor cursului respectiv, atunci
privitoare la starea depresivă şi la memorie, subiecţii au semnat libertatea lor de a participa la experiment nu mai este atât de
un acord de participare, au fost informaţi că unele dintre evidentă. Atunci când studenţilor li se cere să participe, ei ar
lucrurile pe care le vor face în experiment ar putea să le trebui să aibă la îndemână o modalitate opţională de îndeplinire
provoace o stare de proastă dispoziţie şi li s-a oferit

53
a cerinţelor, cum ar fi redactarea unei lucrări sau audierea unei explicaţii suplimentare cu privire la scopurile generale ale cercetării
prelegeri anume. Scopul este de a oferi potenţialilor subiecţi întreprinse şi la natura intervenţiei astfel încât orice întrebări şi
libertatea de a participa sau nu după cum doresc. neînţelegeri pe care subiectul le-ar putea manifesta să fie
În general, când lotul potenţialilor subiecţi se află într-o preîntâmpinate şi îndepărtate.
situaţie de subordonare, cum ar fi studenţii, prizonierii,
militarii în timpul satisfacerii stagiului şi angajaţii
experimentatorului, atunci cercetătorul este necesar să aibă în 7.4. Eliminarea consecinţelor neplăcute
vedere în mod special libertatea subiecţilor de a se retrage sau
de a participa, în experimentele privind stările depresive sau Informarea subiecţilor post-experiment precum şi furnizarea
memoria, studenţii voluntari au fost atraşi şi recrutaţi pe baza numerelor de telefon pentru a putea să contacteze persoanele avizate
acordării unui credit suplimentar la punctajul lor în caz de nevoie s-ar putea să nu fie suficiente, în cazul unui
(participarea nefiind obligatorie), în vederea acceptului liber- experiment cu potenţial de pericol mai ridicat. Dacă un participant
consimţit, ei au fort informaţi înaintea desfăşurării suferă - într-adevar - unele consecinţe pe termen lung ca urmare a
experimentului despre eventualitatea apariţiei unei stări cu participării sale într-un experiment, atunci întreaga responsabilitate
caracter depresiv ( şi li s-a lăsat libertatea de a accepta sau nu revine cercetătorului, în orice caz, pentru prevenirea riscurilor, trebuie
să participe), în instructajul preliminar, studenţilor li s-a adus să facem acele demersuri necesare pentru a le minimaliza. Spre
la cunoştinţă că au această opţiune de a părăsi experimentul exemplu, în experimentul cu stările depresive am putea, după
oricând doresc şi că vor primi - totuşi - în întregime acel credit investigaţie, să solicităm subiecţii să citească aserţiuni opuse celor
suplimentar promis (deci aveau libertatea de a se retrage). folosite în experiment, în acest fel vom servi un "antidot" menit să
anuleze efectul primei intervenţii. Dacă nu avem succes pe această
7.3. Protecţia împotriva consecinţelor dăunătoare cale, atunci poate este bine să reţinem subiecţii în laborator până
când constatăm că şi-au revenit.
O măsură suplimentară de protecţie a participanţilor la o
cercetare este sugerată de către Asociaţia Americană de 7.5. Confidenţialitatea
Psihologie: modalitatea concretă ca subiecţii să poată lua
legătura cu investigatorul în urma participării lor la cercetare. Rezultatele unui experiment trebuie ţinute secret atunci când
Chiar şi proiectul cel mai scrupulos (din punct de vedere etic) ele se referă strict la o persoană, exceptând cazul în care s-a
cu privire la asigurarea unui risc minim de vătămare poate avea convenit contrariul. Un cercetător care respectă etica nu se
efecte consecutive neprevăzute. Astfel, participanţii trebuie să plimbă de colo până colo strigând în gura mare ca - de exemplu -
aibă posibilitatea de a primi ajutor sau sfaturi din partea "Nae Popescu este prost; a lucrat mai slab decât oricare dintre
experimentatorului dacă apar totuşi probleme. participanţii la experimentul meu." De asemenea, informaţiile
Din cauza unor posibile efecte nedorite, cercetătorul cu caracter strict personal despre anumiţi participanţi, cum ar fi
trebuie să ofere consultaţii ulterioare prin care furnizează atitudinea lor despre sexul premarital sau venitul familiei lor,
nu trebuie dezvăluite fără permisiunea subiecţilor. Principiul

54
confidenţialităţii pare foarte clar, dar cercetătorul se poate Cercetătorul poate găsi că este necesar să încalce un principiu etic în
confrunta cu dileme etice atunci când încearcă să îl pună în vederea respectării altui principiu etic. Dacă studenţii cu scor înalt la
practică. Aceste dileme pot fi ilustrate prin experimentul cu testul de detectare a depresiei ar fi bănuit că le-a fost trădată
privire la dispoziţiile depresive şi la memorie. încrederea, din aceasta situaţie ar fi rezultat unele resentimente cu
Experimentatorul a fost confruntat cu o problemă etică, caracter permanent şi o lipsă de încredere. Pe de altă parte, dacă
deoarece el a crezut că era necesar să încalce principiul studentul care nu se afla sub terapie s-ar fi sinucis, cercetătorul s-ar
confidenţialităţii în vederea aplicării principiului protecţiei fi făcut responsabil de o tragedie cumplită, în acest caz, prevenirea
contra vătămării. Să vedem în continuare - pe scurt - cum s-a unei astfel de tragedii a apărut ca prioritară în raport cu respectarea
prezentat situaţia. Una dintre primele sarcini ale dreptului participanţilor la confidenţialitate.
participanţilor a fost să răspundă la unele întrebări cu privire În concluzie, decåziile etice se åau rareori pe båza faptelor
la sănătatea lor mentală. Ei trebuiau să indice dacă primeau empårice. De obiceiå acestea sunt råzultatele aplicǥrii unor criteråi
asistenţa de specialitate într-o problemă personală şi să dea pragmatice. Tåebuie să ne preåcupăm de modul ån care putem
unele detalii despre problema respectivă si despre tratament. pråteja cel mai biåe participanţiiå fără a omite iåteresul pentru
Participanţii au fost asiguraţi că răspunsurile lor sunt åplicarea unui påoiect de investågaţie valid şi åaloros.
confidenţiale. Apoi, subiecţii au fost supuşi unei testări
clinice care atesta nivelul actual al depresiei. Dacă un
participant ar fi indicat faptul că era în tratament (sau fusese )
pe probleme de depresie, şi de asemenea ar fi întrunit un
punctaj pozitiv înalt la test, experimentul s-ar fi întrerupt
pentru acea persoană. S-a promis confidenţialitate, şi deci se
prevedeau răspunsuri oneste. Testul s-a administrat în vederea
prevenirii accesului unei persoane depresive la experimentul
ce i-ar fi accentuat starea prin procedura de inducere. Astfel,
intenţia era de fapt să se elimine orice risc. în cursul
experimentului doi dintre studenţi au avut punctaje înalte la
testul de detectare a stării depresive, unul dintre ei fiind chiar în
situaţia de a nu fi urmat nici o terapie. De vreme ce testul era
cunoscut a fi unul valid si de încredere în ceea ce priveşte
predicţia unei tulburări depresive serioase, cercetătorul principal
a crezut de cuviinţă că era necesar să îl prevină pe unul dintre
colegi despre cei doi studenţi care fuseseră depistaţi ca având
niveluri ridicate de depresie. Apoi, sub pretextul unui interviu de
rutină, consilierul a avut o convorbire cu studenţii menţionaţi.
Acest tip de dilemă apare în mod frecvent în cercetare.

55