Partea II:Planificarea, efectuarea și controlul experimentului în psihologie.

Tema: Logica psihologiei experimentale.

Psihologia experimentatorului utilizează 3 tehnici de bază:

1.Introduc un anumit element în condiții controlate ( în laborator ) și măsoară efectul și influența

lui asupra gîndirii și activităților executorului. Experimentul N1.

2.Aleg o grupă , ce are anumite capacități ( o grupă de sportsmeni ) și măsor caracteristica

psihoogică a acestei grupe, foarte des fac comparația cu caracteristicile grupei de control.

Găsiți exemple.

3.Observarea comportamentului executorului în condiții naturale și fixarea rezultatelor.

Etapele principale ale experimentului.

Ipoteza---˃Planificarea experimentului ---˃Indeplinirea experimentului ---˃

Analiza rezultatelor ---˃Concluzii și rezumări.

Variabile dependente și independente.

În cercetările psihosociale foarte des se utilizează logica primei tehnici de bază: cînd schimbăm
în experimentul un factor ( o variabilă) și celelalte rămîn neschimbate. Este important
determinarea noțiunei de variabilă dependentă și independentă.

Variabila independentă-este acea variabilă pe care examinatorul o schimbă.

Variabila dependentă- este acea variabilă supra cărei se fac observații. Modalitățile acestei
variabile pe parcursul experimentului ne dă rezultatele cercetării.

Experimentul N2.Găsiși rog , în acest experiment variabila independentă și dependentă.

Experimentul N3.Găsiși rog , în acest experiment variabila independentă și dependentă.

Variabila subiectivă- este variabila independentă , dar care nu poate fi schimbată: IQ, Gender,
Rasa ;vărsta și altele. Experimentul N4.

Grupe experimentale și control.

Dacă în unele cercetări se utilizează variabile independente și dependente , atunci în celelalte

grupe experimentale și de control.

Grupa experimentală - este o grupă , care nemijlocit se află sub influența controlului, și
îndeplinește toate sarcinile experimentului.

Grupa de control - se află în aceleași condiții ca și grupa experimentală, dar asupra acestei
grupe nu fac experimentul. Experimentul N5.

Uneori este necesar mai mult de o singură grupă de control.De exemplu în farmacologie des
utilizau grupa de control placebo- este o grupă, memrii cărei se află sub diferitesegestii.
Experimentul N6.
Experimentul N6 , lui Poe arată importanța procedurii controlului care evită influența factorului
caracterului preconceput al experimentatorului.

Cu scopul exactității ( curateșei) wxperimentului este important să vorbim despre 2 feluri de

experiment:

I Experimentul Orb - cînd executantul nu esența și scopul experimentului.

II Experimentul dubluorb - cînd executantul nu știe în ce constă experimentul, cînd în

observarea și analiza rezultatelor participă experți independenți , care tot nu știu scopurile
experimentului.

Experimentul N7

Tema: Controlul variabelelor intragrupal.

Există 2 tipuri de control a variavilelor , care poate fi utilizat în experimentul psihologic.

Primul se numește planul intergrupal: cînd 2 sau mai multe grupe sunt cercetate în condiții
diferite, uneori una din condiții poate fi în calitate de control.Rezultatele cercetării se compară.

Găsiți, vă rog exemple a acestor experimente.

Al doilea tip de control-planul intragrupal: cînd fiecare executant este cercetat în 2 sau mai multe
condișii. Experimentatorul observă rezultatele influențti unor condiții și compară cu rezultatele
influențti altor condiții.

Schema planului Intergrupal

Grupa A Condiția N1 Analiza

rez-lor
Grupa B Condiția N2 Analiza
rez-lor

Planul intragrupl a experimentului are avantaje în camparație cu planul intergrupal a

experimentului. În primul caz avem nevoie de mai puțini executanți, deoarece fiecare din ei este
supus diferitor condiții.Acei executanți, care sunt de bază, pot îndeplini și rolul grupei de control.

Dar în timpul realizării planului intergrupal pot apărea niște probleme:

-există posibilitatea influenței unor condiții asupra rezultatelor cercetării în alte condiții. De
exemplu: cînd unul și același om se învață la calculator cu ajutorul unei programespeciale, și
peurmă el învață ajutorul acestei programe.Există posibilitatea foarte mare , că rezultatele pot fi
greșite, incorecte.

-altă problemă exte legată de factorlul cerințelor presupuse.

În experimentul planului intergupal nu poate fi vorba de expermentul orb, deoarece executantul

știe sau presupune ce fel de experiment se petrece și el poate influențaasupra
rezultatelorcercetării.
Două semnificații termenului ,,control”

Prima semnificație-cînd experimentatorul face totul , ce trebue de făcut în comfurmitate cu

dorințele și scopurileexperimentului (controlează procese experimentale ).

Alta semnificație- „controloul observației în experiment”

Se referă la organizarea condițiilor în așa fel , că pote fi spus cu siguranță că rezultatele sunt
determinate de independență variabilă , dar nu de celelalși factori.

Cercetare de corelație

Termenul de cercetare se utilizează în locul termenului de experimant în scopul de a arăta ,că

cercetarea de corelație nu este legatăde determinarea legăturii cauzale, în comparație cu
experimentul,ce numai decăt este legată de acestea.Certarea de corelație este orientată în
studierea relației dintre două sau mai multe variabile. De exemplu: IQ-o variabilă;Mersul – altă
variabilă.A făcut cercetare , cu scopul stabilirii corelației dintre aceste 2 variabile . Dar această
cercetare nici o dată nu stabilește legătură cauzală dintre IQ și mers. Sau IQ determină mersul,
sau invers? –cercetarea de corelație nu poate răspunde la această întrebare.

Cercetările neexperimentale dar emperice.

Mult timp în psihologiea exparimentală a fost așa o părere, că dacă nu schimbăm o variabilă
independentă , adică nu introducem ceva nou – nu putem vorbi de un experiment adevărat.Dar
totuși există foarte multe fenomene , care nu pot fi studiate ăn condiții de laborator, și este
necesar pur și simplu o observație, analiza lucrurilor, care deja sunt.Aceste cercetări se numec
empirice și sunt legate de observații asupra subiectului sau fenomenului în perioada oarecare.

Experimentul N9.

Există 3 metode cantitative pentru analiza comportamentului executorului:

1.Metoda frecvenței . Această metodă este baztă pe calcularea cazurilor specifice a

comportamentului în perioada de timp, de exemplu :comportamantul agresiv la copil - cît de des
se manifestă în timpul oarecare.

2.Metoda duratei.Presupune fixarea duratei a epizodului interesant a comportamentului.

3.Metoda intervalelor.Este motoda observației, cînd timpul îl împărțim îm intervale, de

expemlu : Cîte 3 minute Observatorul scrie , în ce intervale a nimarit un anumit comportament
( agresiv ).Aceasta ne dă informație de consecutivitatea comportamentului, despre începutul și
dinamica manifestării comportamentului.

Cercetările empirice a tendințelor temporale ( trend .)

Cercetările empirice se referă nu numai de o conduită oarecare, dar și de tendințe

socioculturale.De exemplu:Măsurarea cazurilor de suicid în Baltimor ne dă informație , că
acestea sunt mai intensive în sărbători, în Zilele de odihnă și iarna. Aceste date pot fi determinate
pentru teorii generale despre influența anotimpuli asupra dispoziției. Alt exemplu : corelația
dintre creșterea utilizării băuturii alcoolice și creșterea adulterului.
Utilizarea rezultatelor observației nu așa de validă, mai ales penru determinarea legăturii cauzale,
în eceste cazuri mai mult se utilizează cercetarea științifică cu schimbarea unei variabile
independente.

Acumularea informației despre tendințe socioculterale nu poate fi efectuată cu o metodă

experimentală tradișională, adică cu schimbarea variabilei, ci anume cu ajutorul observației.
Trebue de luat în considerație tiți factorii , ce pot influența rezultatele

Experimentul N10.

Experimentul N11.