Cuprins

Argumentul lucrării
1.Motivaţia alegerii lucrării.............................................................................................................2
2.Importanţa jocului logico-matematic în activităţile din învăţământul preşcolar..........................3
3.Obiectivele lucrării.......................................................................................................................7

Capitolul 1.Tipuri de jocuri logico-matematice folosite în învăţământul preşcolar

1.1.Conceptul de joc logico –matematic şi componentele lui.........................................................9
1.2.Metodologia organizării şi desfăşurării jocului logico-matematic..........................................13
1.3.Tipuri de jocuri logico-matematice..........................................................................................17

Capitolul 2.Exemple de jocuri logico-matematice folosite în învăţământul preşcolar

2.1. Exemple de jocuri libere de construcţie şi pentru construirea mulţimilor........ .....................19
2.2.Exemple de jocuri de organizare a pieselor în tablou şi jocuri de diferenţe............................21
2.3.Exemple de jocuri cu cercuri şi jocuri de formare de perechi.................................................25
2.4.Exemple de jocuri logico-matematice pentru evidenţierea numeraţiei în învăţământul
preşcolar.........................................................................................................................................27
2.5.Exemple de jocuri logico-matematice ce evidenţiază operaţiile aritmetice în învăţământul
preşcolar.........................................................................................................................................33

Capitolul 3.Activitatea metodică şi de cercetare

3.1.Proiect de cercetare ,,Stimularea performanţelor preşcolarilor prin folosirea jocurilor logico-
matematice”……………………………………………………………………………………....37
3.2.Proiecte de activitate didactică..................................................................................................54

Capitolul 4. Concluzii..................................................................................................................76
Bibliografie...................................................................................................................................78
Anexă. Microculegere de fişe matematice pentru activităţile matematice din învăţământul
preşcolar.......................................................................................................................................80

1
ARGUMENTUL LUCRĂRII

1. Motivaţia alegerii temei

În contextul actual al preocupărilor permanente pentru modernizarea învăţământului, un rol
important îi revine învăţământului preşcolar.
În acest sens noul curriculum pentru învăţământul preşcolar aduce în atenţia personalului
didactic următoarele componente: finalităţile, conţinuturile, timpul de instruire şi sugestii privind
strategiile de instruire şi de evaluare pe cele două niveluri de vârstă 3 – 5 ani şi 5 – 6/7 ani.
La baza noului curriculum pentru învăţământul preşcolar sunt puse tendinţele actuale în
pedagogie, adică deschiderea către abordarea metodei proiectelor, a activităţilor integrate şi a
metodelor interactive de grup, punerea în evidenţă a aspectelor pozitive şi a dificultăţilor
întâlnite în activitatea didactică, nivelul de maturizare al copiilor de vârstă preşcolară şi
evoluţiile tehnologiilor moderne.
Matematica ocupă un loc important în programele de învăţământ, fiind apreciată ca
indispensabilă în pregătirea profesională în orice specialitate, la orice nivel.
„Matematica nu se învaţă numai de specialişti, ci până la un anumit nivel ea face parte din
cultura generală, deci nu este o simplă tehnică într-un domeniu limitat, ci unul din modurile
fundamentale ale gândirii umane şi prin aceasta este un element indispensabil oricărei culturi”1.
Problema vârstei la care se poate începe formarea noţiunilor matematice a fost foarte mult
discutată în lumea psihologilor şi pedagogilor și în acest sens psihologul american J.S. Bruner
afirmă că „orice concept poate fi predat la orice vârstă dacă e prelucrat corespunzător
particularităţilor de vârstă”2.
Formarea conceptului de număr poate începe de la vârsta preşcolară prin explorarea
pedagogică adecvată a teoriei mulţimilor – numărul fiind una din noţiunile importante ale
matematicii. Caracterul abstract al conceptului de număr constă în faptul că poate fi aplicat
oricărei categorii de obiecte, iar noţiunea de număr se bazează pe noţiunea de mulţime care este
o noţiune fundamentală a matematicii.
Formarea reprezentărilor matematice la vârsta preşcolară se impune ca o necesitate. Este
necesar ca la vârsta de 6 ani să se introducă unele noţiuni matematice care să contribuie la
dezvoltarea gândirii logice .
Preşcolarul va opera cu aceste noţiuni matematice elementare, care vor constitui baza
noilor achiziţii, adică cunoştinţe, deprinderi şi capacităţi.

1
Nicolae, Oprescu, (1974) “Modernizarea învăţământului matematic în învăţământul primar”, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, p.26
2
J.S. Bruner, 1971, “Despre învăţarea matematicii”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, p. 26.

2
 Însă în procesul pregătirii preşcolarului pentru şcoală, acesta trebuie să aibă dezvoltate o
serie de capacităţi fizice şi psihice structurate în ceea ce specialiştii numesc „capacitate complexă
de învăţare”, „maturitate şcolară” care să îi permită depăşirea pragului de la care încep noile
achiziţii specifice activităţii de tip şcolar, este necesară o activitate susţinută pentru dezvoltarea
unei gândiri de tip matematic, respectând particularităţile de vârstă şi individuale.
Aceasta, se poate realiza cu eficienţă sporită prin jocurile didactice matematice, care
prezintă avantajul deosebit că în timpul desfăşurării lor copilul gândeşte, execută mişcare, şi mai
ales, lucru foarte important, gândeşte în timp ce execută, şi copilul preşcolar învaţă.
În cadrul jocului didactic matematic, care reprezintă o activitate de învăţare dirijată,
organizată, jocurile logico-matematice sunt o categorie specială cu un important rol instructiv –
formativ.
Prin intermediul jocului logico-matematic, are loc dezvoltarea gândirii, dezvoltarea
limbajului sub aspect fonetic, semantic şi gramatical, apariţia limbajului intern, construirea
formelor voluntare ale proceselor psihice, dezvoltarea imaginaţiei dar şi dezvoltarea factorilor
noncognitivi (motivaţionali, atitudinali, emoţionali) sunt argumente în favoarea faptului că
preşcolarul are anumite disponibilităţi psihice pentru actul creativ.
Stimularea creativităţii prin jocul logico-matematic nu este o activitate novatoare. Nou şi
inedit poate părea numai modul propriu de abordare şi structurare a literaturii de specialitate în
acest domeniu şi abordarea unei strategii didactice ce permite activarea şi stimularea
potenţialului creativ al copilului preşcolar.
Iată numai câteva din avantajele jocului logico-matematic, care oferă copilului nenumărate
ocazii de a-şi combina şi recombina reprezentările de care dispune, de a construi realul din
propriile sale imagini.
Am ales această temă pentru a putea cunoaşte specificul teoretic şi practic al jocului logico-
matematic şi modalităţile practice de folosire al lui în cadrul activităţilor matematice.
Preşcolaritatea, ca stadiu al dezvoltării umane, dispune de anumite caracteristici de vârstă şi
individuale, iar cunoaşterea şi respectarea lor împreună cu folosirea jocului logico-matematic
oferă eficienţă demersului didactic şi creează premisele stimulării creativităţii copilului.

2.Importanţa jocului logico-matematic în activităţile din învăţământul preşcolar

Înainte de a cunoaşte numerele, şi paralel cu activităţile de învăţare a acestora, copilul
stabileşte contracte nemijlocite cu mulţimile de obiecte, le descoperă proprietăţile caracteristice,
stabileşte relaţiile între ele, efectuează diverse operaţii.
Toate acestea solicită, exersează şi pregătesc elementele necesare gândirii: analiza, sinteza,
comparaţia, abstractizarea, netezesc calea pentru formarea noţiunilor, a judecăţilor şi a

3
raţionamentelor, îl înzestrează pe copil cu un limbaj adecvat, în stare să exprime relaţiile dintre
obiectele lumii înconjurătoare.
Orice noţiune abstractă, inclusiv noţiunea de număr devine mai accesibilă şi poate fi
însuşită şi mai temeinic dacă este clădită pe elemente de teoria mulţimilor şi de logică.
Aceasta nu înseamnă că socotitul şi calculul aritmetic şi-ar pierde însemnătatea, ci doar că
se impune o altă ordine de prioritate în predare, acordând întâietate formării intelectuale şi
dezvoltării operaţiilor de gândire concretă şi abstractă, trecând pe al doilea plan însuşirea
deprinderilor de calcul. Operaţiile logice trebuie învăţate prin mânuirea unor obiecte reale.
„Jocurile logice constituie una dintre modalităţile de realizare a unui învăţământ activ care,
acordând un mod dinamic intuiţiei, pune accent pe activitatea copilului asupra obiectelor înseşi.
Manipularea obiectelor conduce mai rapid şi mai eficient la formarea percepţiilor, accelerând
astfel formarea structurilor operatorii ale gândirii. De la manipularea obiectelor se trece apoi
treptat la manipularea imaginilor şi numai după aceea se continuă cu elaborarea unor scheme
grafice urmate de simboluri, aceasta fiind calea pentru accesul copiilor spre noţiunile abstracte”3.
În acţiunea cu obiectele, copiii sunt obligaţi să redea relaţiile dintre ele, ajungând astfel la
verbalizarea acţiunii.
În cadrul jocului intervine şi procesul invers: pornind de la situaţia descrisă verbal,
acţionând asupra obiectelor vizate, să reconstituie imaginea corespunzătoare.
În felul acesta, copiii se obişnuiesc să stabilească o legătură firească între cuvânt şi
semnificaţia sa, să gândească să se exprime corect.
În realizarea unei depline concordanţe între cuvânt şi semnificaţia sa, se întâmplă serioase
dificultăţi la vârsta preşcolară. Acest lucru se datorează atât vocabularului redus de care dispune
copilul, cât şi faptul că multe noţiuni corespunzătoare unor anumite cuvinte nu sunt pe deplin
formate.
Prin practicarea jocurilor logico-matematice se exersează capacitatea de analiză, sinteză,
generalizare şi abstractizare, operaţii atât de necesare în continuarea activităţii matematice în
clasa I.
Înainte de a învăţa să numere, copiii trebuie să fie capabil:
- să acţioneze cu obiectele, aşezându-le corespunzător unei cerinţe;
- să constituie grupe de obiecte pe baza unor însuşiri comune (formă, mărime, culoare);
- să efectueze unele operaţii cu grupele de obiecte: triere, grupare, comparare, clasificare,
ordonare;

3
Gheorghe, Iftimie, 1980, “Jocuri logice pentru preşcolari şi şcolarii mici”, Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică, p. 17.

4
 - să sesizeze echivalenţa sau neechivalenţa a două mulţimi prin punere în corespondenţă
şi să exprime verbal relaţia (tot atâtea, mai multe, mai puţine);
- să identifice formele geometrice: pătrat, cerc, triunghi, dreptunghi şi asocierea cu
obiectele din mediul înconjurător;
- să efectueze operaţii cu mulţimi (reuniunea, intersecţia, diferenţa) şi să poată exprima
prin propoziţii (logice) operaţiile cu mulţimi (conjuncţia, disjuncţia, negaţia).
Jocurile logico-matematice acoperă o arie foarte largă foarte largă de activităţi cu un
conţinut foarte variat: de la intuirea noţiunii de mulţime până la jocurile ce ilustrează operaţiile
cu mulţimi echipotente şi rezolvarea problemelor cu sau fără date numerice, contribuie la
dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale preşcolarului, solicitându-le intelectul dând astfel
educatoarei posibilitatea să cunoască mai bine potenţialul şi particularităţile individuale ale
copiilor.
Prin jocurile logico-matematice sunt cultivate abilităţile pentru mânuirea pieselor,
capacitatea de percepţie, pentru distingerea atributelor, se formează primele deprinderi de
activitate desfăşurată în colectiv.
Jocurile logico-matematice reprezintă activităţi de construcţii logice, care constituie în
esenţă exerciţii de gândire logică pe mulţimi de obiecte concrete.
În activităţile cu conţinut matematic esenţial este nu atât volumul cunoştinţelor dobândite,
cât mai ales calitatea lor şi capacitatea copiilor de a le folosi în situaţii variate.
Operând cu mulţimi, concretizate prin piesele trusei Dienes, acestea îşi propun ca obiectiv
principal dezvoltarea unei gândiri logice, a unui limbaj cât mai adecvat matematicii, valoarea lor
formativă iradiind şi asupra dezvoltării şi perfecţionării tuturor proceselor psihice de cunoaştere.
Valoarea formativă a jocurilor logico-matematice sporeşte cu atât mai mult cu cât sunt
respectate principiile de bază care le călăuzeşte.
În activitatea de joc logic rolul copilului nu se reduce la contemplarea situaţiei în care a fost
pus: el reflectează asupra acestei situaţii, îşi imaginează singur diferite variante posibile de
rezolvare, îşi confruntă propriile păreri cu cele ale colegilor săi, rectifică eventualele erori.
Copilul are libertatea deplină în alegerea variantelor de rezolvare: el trebuie, totuşi, să
motiveze alegerea sa, arătând în faţa colegilor avantajele pe care le prezintă ea.
În timpul jocului s-ar putea face şi unele greşeli; acesta e un lucru perfect normal. Copilul
învaţă foarte multe lucruri corectându-şi propriile greşeli; dacă nu poate el, îl vor ajuta colegii.
Educatoarea nu trebuie să intervină decât cu sugestii.
În desfăşurarea jocurilor, esenţială este activitatea conştientă de continuă căutare, de
descoperire a soluţiilor. Verbalizarea acţiunilor, exprimarea rezultatelor obţinute, deşi sunt

5
importante, nu se situează pe acelaşi plan cu însăşi activitatea. Putem folosi vocabularul comun
care suplineşte terminologia riguroasă.
Realizarea acestor principii depinde în primul rând de modul în care organizăm activitatea,
dacă renunţăm la unele prerogative tradiţionale stabilite în relaţia „educator-copil”.
Educatoarea nu mai are rolul de a „preda” cunoştinţele sau de a prezenta de-a gata soluţiile
unor probleme; ea provoacă doar anumite probleme, anumite situaţii în faţa cărora sunt puşi
copiii. Calea spre rezolvare trebuie descoperită de către copii şi numai în caz de necesitate să li
se sugereze în mod discret.
Prin jocurile logice trebuie să stimulăm iniţiativa şi inventivitatea copiilor; să-i lăsăm să-
şi confrunte părerile, să caute singuri soluţiile, să înveţe din propriile greşeli. De asemenea nu
trebuie să impunem copiilor un anumit sistem de lucru.
E foarte bine dacă preşcolarul îşi găseşte singur procedeul cel mai potrivit. Nu toate
procedeele indicate de adulţi sunt accesibile copiilor. De multe ori copilul înţelege mai bine un
lucru când îi este explicat de un alt copil.
Jocurile logice se organizează în activităţi ce se desfăşoară pe plan frontal sau pe echipe şi
numai rareori individual. Aceasta în funcţie de scopul propus, de nivelul de pregătire al copiilor,
de componenţa grupei, de specificul jocului, etc.
Reluarea jocului în alte variante sau repetarea lui se poate organiza îndeosebi în activităţi
cu grupuri restrânse sau individual, asigurându-se o participare activă şi independentă a copiilor.
Organizarea echipelor permite copiilor să se obişnuiască cu cerinţa de a lucra în colectiv,
cu respectarea regulilor de joc. În cadrul echipelor trebuie îndrumaţi cei mai puţin iniţiaţi,
încurajaţi cei timizi. În felul acesta se formează spiritul de echipă, fiecare copil lucrând pentru
câştigarea competiţiei în care este angajată echipa sa.
Activitatea de căutare, de cercetare provoacă mişcare, freamăt, uneori chiar gălăgie. Cu
această manieră de lucru nu sunt de acord unele educatoare obişnuite cu un anumit mod de a
concepe disciplina.
Astfel, trebuie să păstrăm un echilibru în toate, punând în balanţă, atât avantajele cât şi
micile neplăceri provocate de acest gen de activitate.
Toate aceste activităţi converg la formarea a ceea ce se numeşte gândirea asamblistă a
copiilor preşcolari, la înzestrarea lor chiar de la primele începuturi cu un aparat logic incipient,
cu reale posibilităţi de dezvoltare.
Jocurile logice au un preponderent rol formativ, iar în cadrul lor trebuie subliniată
însemnătatea însuşirii şi respectării regulii de joc, rolul ei modelator, întrucât ea prefigurează
cadrul unui adevăr ştiinţific, o regulă, un principiu. Copilul trebuie învăţat încă de pe acum
despre necesitatea cunoaşterii şi respectării legilor care guvernează natura şi societatea. Chiar

6
copiii dificili care au fost răsfăţaţi în familie, care nu vor să asculte părerile colegilor şi de multe
ori rămân impasibili sau caută să se eschiveze de la cerinţele formulate de educatoare, cedează
de cele mai multe ori în faţa acestor reguli, le acceptă numai din dorinţa de a participa la joc.
Copiii devin conştienţi că nesocotirea regulilor de joc are uneori consecinţe, ducând la
întreruperea jocului. De altfel, la respectarea regulilor de joc veghează chiar participanţii –
copiii. Uneori, în descoperirea greşelilor copiii îşi asumă rolul de veritabili detectivi care
descoperă la timp orice abatere. Respectarea regulilor de joc formează un om disciplinat, dar nu
conformist, un om ascultător, dar nu servil, un om demn, conştient de rolul său.
Acţionând în acelaşi grup, urmărind acelaşi ţel – rezolvarea corectă şi rapidă a problemei
puse – copiii se cunosc mai bine, se ajută reciproc, se încurajează, formându-se astfel
solidaritatea de grup, spiritul de echipă care îi animă în câştigarea întrecerii cu alte colective. În
cadrul echipei sunt combătute tendinţele de acaparare a răspunsurilor, de vedetism, sunt
încurajaţi cei timizi.
Jocul logico - matematic fiind o activitate colectivă, copiii învaţă în cadrul lui şi abc-ul
comportării civilizate. Expresii ca: „vă rog”, „nu vă supăraţi”, „vă mulţumesc”, sunt de multe ori
introduse chiar în cadrul regulilor de joc repetarea şi respectarea lor sunt pe cât de necesare atât
de utile.
Tot în cadrul jocurilor logice matematice copiii încep să fie iniţiaţi şi în unele concepte
matematice de bază ca acela de relaţie, de relaţie funcţională, reuşind să dezlege în final (sub o
formă intuitivă) probleme de transformări şi să folosească relaţia de echivalenţă (echipotenţă) în
scopul unei înţelegeri noi, apropiate de sensul ştiinţific al noţiunii de număr.
Jocurile logice exercită o influenţă multilaterală asupra dezvoltării psihice a copiilor. În
primul rând contribuie la dezvoltarea lui intelectuală: la formarea percepţiilor (de culoare, formă,
mărime), la educarea spiritului de observaţie, a imaginaţiei creatoare, a gândirii şi limbajului.
Situaţiile problematice puse în faţa copilului prin jocurile logice le solicită un efort de
gândire, exersând capacitatea de a aplica în practică cunoştinţele matematice dobândite. Ele
supun preşcolarul la un antrenament sistematic care asigură o valoare operaţională cunoştinţelor
acestuia.

3.Obiectivele lucrării
Plecând de la scopul fundamental al învăţământului preşcolar, prin care „se urmăreşte
formarea personalităţii copiilor de la 3 la 6/7 ani, atât sub aspectul dezvoltării fizice armonioase,
cât şi al stimulării inteligenţei şi creativităţii acestora, al educaţiei estetice şi moral-civice, al

7
socializării lor în condiţii specifice grădiniţei, potrivit particularităţilor vârstei, precum şi
pregătirea adecvată pentru o mai bună integrare în clasa I primară”4.
Având în vedere receptivitatea maximă a vârstei preşcolare, care obligă la preocupări
pentru un proces formativ timpuriu, putem afirma că, în cadrul activităţilor matematice un rol
important îl are jocul logico-matematic.
a) Cunoaşterea teoretică a jocului logico –matematic şi a componentele lui în învăţământul
preşcolar
b) Prezentarea metodologiei organizării şi desfăşurării jocului logico-matematic în învăţământul
preşcolar
c) Cunoaşterea tipurilor de jocuri logico-matematice în învăţământul preşcolar
d) Prezentarea unor exemple de jocuri logico-matematice folosite în învăţământul preşcolar
e) Prezentarea unor exemple de jocuri libere de construcţie şi pentru construirea mulţimilor
f) Prezentarea unor exemple de jocuri de organizare a pieselor în tablou şi jocuri de diferenţe
g) Prezentarea unor exemple de jocuri cu cercuri şi jocuri de formare de perechi
h) Prezentarea unor exemple de jocuri de transformări şi jocuri cu mulţimi echivalente
i) Prezentarea unui exemplu de proiect de cercetare ,,Stimularea creativităţii prin folosirea
jocurilor logico-matematice
î) Prezentarea unor exemple de proiecte de activitate didactică
Realizarea obiectivelor propuse permite folosirea corespunzătoare a jocului logico-
matematic în activităţile de învăţare ce vor crea un pronunţat caracter formativ în planul
dezvoltării unor abilităţi cognitive.

4
Alexandra, Mateiaş, 2003, „Pedagogie pentru învăţământul primar”, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, p.
51.

8
CAPITOLUL 1.TIPURI DE JOCURI LOGICO-MATEMATICE FOLOSITE ÎN
ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR

1.1. Conceptul de joc logico –matematic şi componentele lui

Teoria şi practica pedagogică arată că jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de
activitate a copilului fiind forma predominantă de activitate şi prieten nedespărţit al copilăriei.
“Jocul – spunea A.S. Makarenko – are în viaţa copilului o importanţă tot aşa de mare ca
şi activitatea, munca sau serviciul de adult”. Jocul este una din activităţile prin care copilul învaţă
să cunoască lumea reală. De aceea unii pedagogi (H. Wallon) o consideră o activitate de
preînvăţare.
Jocul este pentru copil forma de activitate prin care în situaţii imaginare îşi realizează
tendinţe şi dorinţe nerealizabile, fiind o “oglindă” a realităţii înconjurătoare.
Copiii prin naştere au tendinţa de a învăţa şi a descoperi, de a şti şi de a cerceta. În joc
există libertatea spiritului, care permite copilului să caute şi să descopere noi idei. Există o
tendinţă de implicare personală, de control şi dirijare – jocul este un mod natural care determină
copilul să lucreze în grup.
O perioadă mai lungă de joc pregăteşte copilul pentru intrarea cu succes într-o lume din
ce în ce mai complexă de cuvinte şi simboluri. Ar trebui să folosim toate ocaziile pentru a dirija
atenţia copilului spre obiectele şi evenimentele naturale petrecute în mediul său, care pot stimula
şi satisface curiozitatea sa, timp în care se dezvoltă încrederea şi entuziasmul. În fragedă
copilărie învăţarea este naturală şi spontană. Copilul învaţă pentru că îi place o atare activitate de
cunoaştere. Fiecare nou concept trebuie să fie utilizat. Prin joc copilul se aventurează în
necunoscut. Încercând să vadă cât poate să construiască de înalt un turn de cuburi, câte obiecte
poate să pună în scară înainte ca acesta să se dezechilibreze, sau câte obiecte diferite poate
confecţiona din plastilină, el testează şi materialul de joc, dar şi pe sine.
Devenindu-i mai familiar mediul său înconjurător, el începe să cunoască lumea prin noi
modalităţi, învăţând să facă diferenţe bazate pe experimentele sale, să facă comparaţii, să
observe noi proprietăţi pe care începe să le explice simplu sieşi sau altora.
Frageda copilărie este o perioadă minunată pentru a familiariza copiii prin joc şi
experimentare, cu o seamă de concepte elementare.
Jocul dă copilului mic „simţul” ideilor importante ce-i vor servi ca „mijloace” cu ajutorul
cărora el va cuprinde mai târziu mai multe concepte complexe, dobândind o gândire mai
profundă, de care va avea nevoie mai târziu în matematică şi alte obiecte de învăţământ.

9
 Prin jocul său cu obiectele copilul diferenţiază unele proprietăţi: mărimea, culoarea,
forma. Asemenea experienţe îl implică în procese de clasificare, generalizare, de formare a
conceptelor şi de rezolvare a problemelor.
Jocul serveşte atât la formarea cât şi la dezvoltarea personalităţii, pentru dezvoltarea
conştiinţei de sine. Prin joc copilul are posibilitatea de a fi mai degrabă un iniţiator, în propria sa
lume, decât o persoană manipulată şi disciplinată. Jocul determină creşterea încrederii în sine a
copilului, cât şi dorinţa de autodepăşire lăsându-i la îndemână libera opţiune, libera direcţionare,
creativitate şi imaginaţie.
Este cunoscut faptul că pentru copil este o necesitate de a fi într-o activitate permanentă.
Mişcarea însăşi este un aspect important al universului de joacă al său. Tipul repetitiv al multor
jocuri ale copiilor le dă acestora posibilitatea de a-şi perfecţiona prin practică priceperile şi
cunoştinţele sale. Acţionând în universul său prin joc, copilul câştigă încredere în propriile sale
puteri, fiind pregătit pentru abordarea problemelor de mai târziu. Jocurile imitative, atât de
obişnuite în mica copilărie, atât de obişnuite în mica copilărie, ajută copilul pentru dobândirea
reflexelor de auto-apărare ca şi instinctul de conservare. Jocul cu alţi copii, în grup, creează
noţiunea de a da – a lua, esenţială pentru o viaţă normală. Jocul îi ajută, de asemenea să-şi
controleze sentimentele şi pornirile, îi determină dezvoltarea calităţilor necesare relaţiilor
interpersonale şi de comunicare. Îl ajută în învăţarea de a accepta şi de a trăi după anumite reguli
şi norme, de a lucra prin cooperare cu alţii, pentru schimbarea acestor reguli pentru binele
grupului.
Jocul poate contribui la îmbogăţirea bagajului de cultură şi estetic, dezvoltându-i
creativitatea, însuşirile estetice, discernământul şi sensibilitatea. Creativitatea este stimulată prin
schimbul de idei. Descoperindu-şi posibilităţile de exprimare, competenţa sa creşte şi propriile
concepte se îmbunătăţesc, determinând formarea altora.
Cunoscând puterea jocului, ar trebui să folosim toate ocaziile, situaţiile şi obiectele de
care are nevoie copilul numai să se joace; să acordăm chiar un spaţiu într-un mediu înconjurător
curat şi sigur unde jocul să fie o experienţă benefică şi sigură; să dăm copilului posibilitatea să
se joace cu alţii, inclusiv cu noi înşine şi să asigurăm un timp suficient în programul nostru zilnic
pentru acest aspect important în viaţa şi experienţa copilului; să folosim întreaga noastră
creativitate pentru a descoperi noi obiecte şi materiale ce îi stimulează şi îi lărgeşte experienţa
prin joc.
Particularităţile de vârstă, psiho-fiziologice ale preşcolarilor impun ca activitate
dominantă, jocul. Copilul trebuie să înveţe jucându-se şi jucându-se învaţă. Orice supraestimare
a capacităţilor sale duce la crearea unui blocaj intelectual, psihic cu posibile devieri
comportamentale.

10
 De aceea, latura informativă trebuie să domine în raport cu cea informativă, chiar în
perspectiva pregătirii copiilor pentru şcoală, având în vedere că învăţarea depinde în mod decisiv
de pregătirea psihologică a copiilor. Particularităţile psihice ale acestora se caracterizează, în
primul rând, după nivelul lor operaţional, iar nu după volumul informaţiilor pe care le au; pentru
a afla în ce stadiu de dezvoltare a ajuns un copil, trebuie să se verifice cum gândeşte, cum simte
el şi nu doar – sau în primul rând – ce ştie.
În procesul instructiv-educativ din grădiniţă, un mijloc de realizare a trecerii copilului de
la activitatea dominantă de joc la cea de învăţare, este jocul didactic.
Jocul didactic este o formă de activitate atractivă şi accesibilă copilului, prin care se
realizează o bună parte din sarcinile educaţionale în instituţiile preşcolare.
Fiecare joc didactic, în primul rând, trebuie să instruiască pe copii să le consolideze şi să
le precizeze cunoştinţele. Jocul didactic trebuie să îmbine armonios elementul instructiv şi
exerciţiul cu elementul distractiv. Îmbinarea elementului distractiv cu cel instructiv duce la
apariţia unor stări emoţionale complexe care stimulează şi intensifică procesele de reflectare
directă şi mijlocită a realităţii.
Valoarea practică a jocului didactic constă în fapt că în procesul desfăşurării lui, copilul,
are posibilitatea să-şi aplice cunoştinţele, să-şi exerseze priceperile şi deprinderile ce s-au format
în cadrul diferitelor activităţi.
Jocul matematic în ansamblul său, dar îndeosebi regula de joc, sugerează de cele mai
multe ori calea spre conceptul matematic. Evident că nu se urmăreşte însuşirea unor noţiuni
abstracte din teoria mulţimilor şi nici folosirea simbolurilor sau a unei terminologii ştiinţifice
pretenţioase. Scopul principal este de a-i înzestra pe copii cu un aparat logic suplu şi polivalent
care să le permită a se orienta în problemele realităţii înconjurătoare să exprime judecăţi şi
raţionamente variate într-un limbaj simplu familiar.
Cercetările experimentale au arătat că introducerea noţiunilor matematice în învăţământul
preşcolar este cu atât mai eficientă cu cât aceasta se realizează mai devreme. Pentru aceasta
trebuie să asigurăm acea perioadă de pregătire a copilului, pentru o trecere normală de la obiecte,
la reprezentări şi abia după aceea la utilizarea simbolurilor.
Această manieră de învăţare face ca matematica să fie accesibilă copilului, răspunde
intenţiei de abordare şi îi trezeşte interesul şi atenţia. Ştiind că în grădiniţă jocul reprezintă
activitatea fundamentală, este normal ca acesta să fie valorificat în pregătirea copilului pentru
însuşirea conceptelor matematice.. Tocmai această trecere de la joc la însuşirea unor noţiuni
matematice o realizează jocul didactic şi constituie cel mai eficient mijloc de desfăşurare a
activităţilor cu conţinut matematic.

11
 Jocul didactic este atractiv şi eficient atunci când conţine elemente de aşteptare, de
surpriză, de întrecere şi de comunicare între copii. De asemenea, jocul didactic este tipul specific
de activitate prin care educatoarele consolidează, precizează şi verifică cunoştinţele copiilor, le
îmbogăţesc sfera de cunoştinţe şi antrenează capacităţile creative ale acestora.
O categorie specială de jocuri didactice matematice o reprezintă jocurile logico-
matematice care urmăresc cultivarea unor calităţi ale gândirii şi exersarea unei logici elementare.
O activitate propriu-zisă de matematică poate deveni joc didactic matematic dacă
îndeplineşte următoarele condiţii:
- realizarea unui scop şi o sarcină didactică din punct de vedere matematic;
- foloseşte elemente de joc în vederea realizării sarcinii propuse;
- utilizează regulile cunoscute anticipat şi respectate de copii.
Structura jocului logico-matematic este următoarea:
a) Scopul didactic se formulează în concordanţă cu cerinţele programei, convertite în
finalităţi funcţionale de joc. Formularea trebuie să fie clară şi să oglindească problemele
specifice impuse de realizarea jocului respectiv. O formulare clară a scopului, determină
o bună orientare, organizare şi desfăşurare a activităţii respective.
b) Sarcina didactică jocului matematic este legat de conţinutul acestuia, de structura lui,
referindu-se la ceea ce trebuie făcut concret în timpul jocului pentru a se realiza scopul propus.
Sarcina didactică reprezintă esenţa activităţii respective, antrenând intens operaţiile
gândirii: analiza, sinteza, comparaţia, dar şi imaginaţia.
Ea apare sub forma unei probleme de gândire , de recunoaştere, denumire, descriere,
reconstituire, comparaţie, ghicire, etc.
Jocul matematic cuprinde şi rezolvă cu succes de regulă o singură sarcină didactică.
Deci se concretizează scopul urmărit într-o singură activitate.
c) Elementele de joc. În jocurile logico-matematice se pot alege cele mai variate forme
de joc: întrecere individuală sau pe grupe, cooperare între participanţi, recompensarea
rezultatelor bune, penalizarea greşelilor, surpriza, aşteptarea, ghicirea, aplauzele.
Elementele de joc (acţiunea de joc) reprezintă latura care face ca rezolvarea sarcinii
didactice să fie plăcută şi atractivă pentru copii.
d) Conţinutul matematic al jocului logic trebuie să fie accesibil, recreativ şi
atractiv prin forma în care se desfăşoară, prin mijloacele de învăţământ utilizate, prin
volumul de cunoştinţe la care apelează.
e) Materialul didactic . Reuşita jocului matematic depinde în mare măsură de
materialul didactic folosit, de alegerea şi calitatea lui.
El trebuie să fie variat, adecvat conţinutului jocului, să slujească scopul urmărit.

12
 Astfel se pot folosi: planşe, fişe, jetoane, figurine, truse cu figuri geometrice.
f) Regulile jocului concretizează sarcina didactică, asigură echilibrul între sarcină şi
elementele de joc. Ele sunt condiţionate de conţinutul şi sarcinile didactice ale fiecărui
joc.
Regulile jocului sunt menite să arate copiilor cum să se joace, cum să rezolve probleme
respectivă. De aceea, trebuie să fie clare şi precise.
Regulile îndeplinesc în joc o importantă funcţie reglatoare asupra relaţiilor reciproce
dintre copii.
Subordonarea intereselor personale, celor ale colectivului, angajarea pentru a învinge
dificultăţile, constituie reguli de joc ce ajută la pregătirea viitorului elev.
Strânsa unitate dintre laturile jocului logic conferă aceste activităţi o particularitate
specifică, ceea ce o deosebeşte de celelalte forme de activitate. Dar logico-matematic se încheie
şi cu un anumit rezultat. El ne arată gradul în care copilul şi-a format priceperea de a găsi
răspunsul potrivit, de a face descrieri, reconstituiri, comparaţii, de a da răspunsuri verbale
prompte, etc.
1.2.Metodologia organizării şi desfăşurării jocului logico-matematic
Jocul logico-matematic este organizat şi propus de educatoare. Cerinţele de bază ale
conducerii jocului se referă la:
- pregătirea jocului;
- organizarea jocului;
- respectarea momentelor principale;
- ritmul şi strategia conducerii;
- stimularea copiilor la o participare activă;
- asigurarea atmosferei prielnice;
- varietatea elementelor de joc (complicarea lui, introducerea unor variante);
a) Pregătirea jocului logico-matematic presupune următoarele etape:
- studierea atentă a structurii sale;
- adaptarea jocului la condiţiile grădiniţei şi la nivelul grupei;
- pregătirea materialului didactic;
- elaborarea proiectului de tehnologie didactică;
b) Desfăşurarea jocului logico-matematic presupune parcurgerea următoarelor etape:
- introducerea în joc şi intuirea materialului didactic;
- anunţarea temei, jocului şi a obiectivelor operaţionale;
- prezentarea materialului didactic;
- explicarea, demonstrarea şi fixarea regulilor;

13
 - executarea jocului de către copii, complicarea lui şi introducerea unei variante;
- încheierea jocului.
Reuşita jocului logico-matematic este condiţionată de cea mai mare parte de pregătirea
lui minuţioasă de către educatoare. Punctul de plecare în conceperea jocului îl reprezintă
formularea clară şi concisă a scopului şi obiectivelor operaţionale.
Cum obiectivele nu descriu activitatea educatoarei ci schimbarea care se aşteaptă să fie
produsă, în urma instruirii, în structura mentală, sau în comportamentul copiilor am căutat să le
formulez folosind „verbe de acţiune” de tipul: a enumera, a compara, a diferenţia, a construi, a
denumi, a ordona, a prezenta grafic, etc.
Fiecare obiectiv concret trebuie să vizeze o operaţie singulară pentru a facilita măsurarea
şi realizarea gradului de realizare.
Următoarea etapă în pregătire jocului o reprezintă precizarea conţinutului.
Materia de predat este prevăzută de programă, dar conţinutul concret al fiecărei activităţi
trebuie stabilit de educatoare, care îl face transmisibil, inteligibil, uşor de asimilat. Conţinutul se
transpune în diverse forme de prezentare cât mai eficiente, cu diverse elemente figurative
(imagini, scheme, fişe). De asemenea este coordonat şi de materialul didactic folosit.
Manipularea obiectelor conduce mai rapid şi eficient la formarea percepţiilor, accelerând astfel
formarea structurilor operatorii ale gândirii. De la manipularea obiectelor am trecut apoi, treptat,
la manipularea imaginilor şi numai după aceea am continuat cu elaborarea unor scheme grafice,
urmate de simboluri şi apoi folosirea pieselor trusei Dienes.
Pe baza definirii obiectivelor şi selectării conţinutului am stabilit strategia didactică care
oferă baza de trecere de la concepţie la acţiune.
Deoarece are un profund caracter formativ, am preferat pentru activitatea de joc logic metode
active, participative, centrate pe activitatea copiilor, pe acţiunea directă a acestora: conversaţia,
exerciţiul, descoperirea.
O ultimă etapă în proiectarea unei activităţi o constituie stabilirea instrumentelor de
evaluare.
Evaluarea înseamnă măsurarea rezultatelor, iar pentru a măsura ceea ce s-a obţinut în
cursul activităţii este necesară utilizarea unor instrumente adecvate. De aceea, când se stabilesc
obiectivele operaţionale şi conţinutul activităţii se pregătesc şi tehnicile corespunzătoare pentru
evaluarea rezultatelor.
Pentru realizarea obiectivelor propuse şi pentru buna desfăşurare a jocului logic un rol important
îl are respectarea evenimentelor instruirii.
Orice act de învăţare presupune crearea unei anumite stări de pregătire pentru învăţare, de
concentrare a preşcolarului în vederea receptării conţinutului. Captarea şi menţinerea continuă a

14
atenţiei întregii grupe stimulează angajarea copilului în activitate, dispoziţia de a învăţa,
amplifică interesul, sporeşte randamentul acesteia. Atenţia poate fi menţinută pe tot parcursul
activităţii prin procedee variate legate strâns de conţinutul fiecărei secvenţe de instruire.
Priceperea de a capta atenţia copiilor reprezintă o parte din arta educatoarei, implicând
cunoaşterea profundă a copiilor pe care îi îndrumă.
1) Introducerea în joc
Introducerea în joc – se face în mod variat fie sub formă de surpriză (apariţia unui
personaj îndrăgit de copii), fie printr-o scurtă povestire, ghicitoare sau o scurtă poezie. Astfel se
realizează o atmosferă plăcută, care trezeşte interesul şi curiozitatea pentru activitatea ce va
urma.
Educatoarea poate găsi formele şi formulele cele mai variate de anunţarea a jocului
pentru ca, de la o activitate la alta, ele să fie cât mai adecvate conţinutului.
Alteori introducerea în joc se poate face prin prezentarea materialului, mai ales atunci
când logica materialului este legată întreaga acţiune a copiilor. Prin parcurgerea acestui moment
se realizează o mai bună trecere spre enunţarea titlului jocului.
Pentru a crea o atmosferă mai plăcută pot fi folosite ghicitori care să se refere la
materialul care urmează a fi folosit în joc, la titlul sau la acţiunea acestuia.
2) Anunţarea titlului jocului şi a obiectivelor operaţionale
Aceasta se realizează sintetic, folosind cuvinte pe care copiii le înţeleg. Denumirea
jocului trebuie să sintetizeze esenţa sa, să fie scurt, sugestiv şi să aibă valoare formativă. Scopul
şi obiectivele operaţionale sunt cele ce coagulează conţinutul matematic în jurul căruia se
structurează sarcina didactică, se precizează regulile şi elementele de joc.
3) Prezentarea materialului didactic
Materialul didactic este prezentat în mod explicit, bazându-se pe obiectivele propuse.
Astfel, ele este pus la dispoziţia copiilor pentru familiarizarea şi pentru intuirea proprietăţilor
caracteristice. La grupa mică el este prezentat de educatoare de obicei sub formă de surpriză, iar
la celelalte grupe prezentarea se poate face cu ajutorul copiilor. Forma de prezentare trebuie să
respecte cerinţele psihopedagogice, iar conţinutul trebuie să exprime atributele semnificative ce
corespund scopului activităţii.
4) Explicarea şi demonstrarea jocului
Aceasta reprezintă momentul hotărâtor pentru succesul jocului didactic matematic. Pentru
reuşita activităţii, educatoarei îi revin sarcini multiple dintre care amintim:
- să-i facă pe copii să înţeleagă sarcinile ce le revin;
- să precizeze regulile jocului, asigurând însuşirea lor rapidă şi conştientă de către
copii;

15
 - să prezinte conţinutul jocului şi principalele lui etape, în funcţie de regulile jocului;
- să dea îndrumările necesare cu privire la modul de folosire a materialului;
- să scoată în evidenţă sarcinile conducătorului de joc şi cerinţele pentru a deveni
câştigători.
Explicarea şi demonstrarea jocului pot fi îmbinate diferit, în funcţie de nivelul grupei şi
de natura jocului didactic. Explicaţia este scurtă şi subordonată demonstrării.
În desfăşurarea jocului didactic, explicaţia să fie însoţită de demonstraţie.
În timpul organizării jocului logico-matematic se va urmări ca explicaţia să fie concisă şi,
în acelaşi timp, accesibilă copiilor, să cuprindă esenţialul din acţiunea jocului, ordinea acţiunilor,
etapele şi regulile, să stârnească interesul copiilor pentru joc.
5) Fixarea regulilor
Acest moment trebuie să evite ruperea în mod mecanic, a regulilor jocului şi să
urmărească înţelegerea lor. Uneori, după explicaţie sau în timpul explicaţiei se obişnuieşte să se
fixeze regulile transmise. Fixarea regulilor se poate face şi prin întrebări.
6) Executarea jocului de probă
Acesta se face la semnalul conducătorului de joc, care la început poate interveni mai des.
În general, există două moduri de desfăşurare:
- conducerea directă (educatoarea având rol de conducător al jocului);
- conducerea indirectă (conducătorul ia parte activă la joc, fără a interpreta rolul de
conducător).
Pe măsură ce se înaintează în joc, copii capătă experienţă şi astfel li se poate acorda
independenţă, pot fi lăsaţi să acţioneze liber. În încheiere se poartă discuţii cu copiii, arătând care
dintre ei au respectat regulile, care au fost mai puţini atenţi şi vor fi încurajaţi cei care s-au
descurcat mai greu.
S-a observat că jocurile îi atrag pe copii şi devin mai captivante dacă au şi momente
vesele, o încărcătură afectivă care să asigure întărirea acţiunii.
Prin jocul didactic matematic cultivăm la copii dragostea pentru studiul matematicii, le
stimulăm efortul susţinut şi îi determinăm să lucreze cu plăcere, cu interes atât în sala de clasă,
cât şi în afara ei.
Indiferent de modul de participare , educatoarei îi revin sarcini:
- să imprime un anumit ritm jocului;
- să menţină atmosfera corespunzătoare jocului şi să stimuleze iniţiativa şi
inventivitatea copiilor;
- să antreneze toţi copiii în acţiune şi să evite momentele de monotonie în joc;

16
 - să urmărească modul de rezolvare a sarcinii didactice şi modul de folosire a
limbajului matematic adecvat;
- să urmărească modul de comportare al copiilor, relaţiile dintre ei şi să adopte modul
corect de colaborare.
7) Executarea jocului de către copii
Aceasta se face imediat după executarea jocului de probă. Acum se observă mai bine
modul de desfăşurare a jocului didactic şi se intervine numai pentru păstrarea ritmului.
8) Complicarea jocului
Aceasta se realizează numai după executarea corectă a jocului propriu-zis. În această
etapă putem introduce elemente noi de joc, alte materiale şi putem complica sarcinile prin
introducerea altor situaţii.
9) Încheierea jocului
Reprezintă momentul în care se fac aprecieri finale asupra modului de desfăşurare, asupra
modului de respectare a regulilor de joc, asupra modului de executare a sarcinilor de către fiecare
copil şi se stabileşte câştigătorul. Se recomandă şi evaluări cu caracter general şi individual.
Alegerea şi ordonarea evenimentelor instruirii se realizează în funcţie de obiectivele
stabilite. Ordinea lor este simplă, flexibilă, fiind concepută astfel încât să asigure condiţiile
optime învăţării la vârsta preşcolară.

1.3.Tipuri de jocuri logico-matematice

Obiectele naturale din mediul înconjurător oferă o varietate infinită de forme, culori,
mărimi, ceea ce constituie un dezavantaj pentru copii, împiedicându-i pe aceştia să le perceapă
fără echivoc.
De aceea în organizarea jocurilor logice se folosesc truse de piese cu un număr de atribute
limitat şi uşor de distins.
Experienţa pedagogică din diverse ţări înregistrează o mare varietate de astfel de
materiale pentru organizarea jocurilor copiilor preşcolari, în scopul stimulării gândirii lor
matematice.
Asemenea materiale au fost folosite sistematic de psihologul Vîgotski, apoi de William
Hull care a conceput şi folosit o trusă cu piese de forme, culori, şi mărimi distincte şi a elaborat o
serie de exerciţii pentru verificarea gradului de dezvoltare a gândirii logice a copiilor de diferite
vârste.
Este meritul incontestabil al lui Z.P. Dienes că, sintetizând experienţa predecesorilor, a
alcătuit o trusă cu atribute uşor sesizabile de către copii şi a conceput o suită de jocuri accesibile,

17
în variante multiple şi de dificultăţi gradate. Piesele trusei Dienes pentru jocurile logice se disting
prin patru variabile, fiecare având o serie de valori distincte:
a) mărime – cu două valori: mare, mic;
b) culoare – cu trei valori: roşu, galben, albastru;
c) formă – cu patru valori: pătrat, triunghi, cerc, dreptunghi;
d) grosime – cu două valori: gros, subţire.
Piesele posedă deci cele patru atribute, în toate combinaţiile posibile, fiecare fiind unicat.
Copiii sunt învăţaţi mai întâi să recunoască şi apoi să numească aceste piese:
- pătrat mare, subţire, roşu;
- pătrat mic, gros, galben;
- dreptunghi mic, subţire, roşu;
- cerc mare, gros, albastru.
Fiecare piesă are deci patru nume după atributele pe care le are.
Jocurile logice acoperă o arie foarte mare de activităţi cu conţinut matematic foarte variat:
de la intuirea noţiunii de mulţime, până la jocurile ce ilustrează operaţii cu mulţimi.
Eşalonarea jocurilor în scopul asigurării accesibilităţii poate fi pe deplin realizată, iar
diversele variante ale aceleiaşi categorii de jocuri le fac mai interesante, mai atractive.
Din experienţa acumulată prin practicarea acestui gen de jocuri, se poate face o
clasificare a acestora5:
1. Jocuri libere (pregătitoare);
2. jocuri pentru construirea mulţimilor;
3. Jocuri de organizare în tablou;
4. Jocuri de diferenţă;
5. Jocuri cu cercuri (operaţii cu mulţimi);
6. Jocuri de formare a perechilor;
7. Jocuri de transformări;
8. Jocuri cu mulţimi echivalente (echipotente).
În practicarea jocurilor logice sistemul concentric de prezentare se îmbină în mod
armonios cu cel liniar, ceea ce corespunde atât specificului vârstei preşcolare cât şi cerinţelor
programei activităţilor matematice.

5
Gheorghe, Iftimie, 1980, „Jocuri logice pentru preşcolari şi şcolarii mici”, Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică, pag. 10

18
CAPITOLUL 2. EXEMPLE DE JOCURI LOGICO-MATEMATICE FOLOSITE ÎN
ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR
2.1.Exemple de jocuri de organizare a pieselor în tablou şi jocuri de diferenţe

După ce copiii au învăţat să construiască diferite mulţimi din piesele trusei, am

continuat drumul în descoperirea „misterelor” acestor mulţimi, sortându-le elementele după noile
criterii, aranjându-le într-o anumită ordine şi succesiune. Acest rol a revenit jocurilor de aranjare
în tablou a pieselor unei mulţimi. Tablourile (grilele) sunt formate din căsuţe pătrate dispuse pe
linii şi coloane (al căror număr generează modalitatea de aranjare), iar totalul căsuţelor
corespunde numărului de piese din mulţimea ce trebuie aranjată. Completarea tabloului este o
primă etapă a jocului, nu însă şi cea mai importantă. După corectarea cu ajutorul copiilor a
eventualelor erori în dispunerea pieselor am trecut la o altă etapă.
În timp ce copiii au închis ochii am schimbat locul câtorva piese cerând copiilor să
găsească ce schimbări au fost făcute şi să restabilească situaţia iniţială.
În alte jocuri nu am schimbat locul pieselor din tablou, ci am luat câteva piese (de pe linii
şi coloane diferite) cerând copiilor să deducă atributele pieselor ce lipsesc şi apoi să completeze
cu ele tabloul aşa cum a fost el iniţial.
La copiii de grupă mare le-am cerut să completeze un tablou conceput corect, dar care
conţine doar câteva piese aşezate pe linii şi coloane diferite.
Jocurile de completare a tablourilor le-am eşalonat pe întreaga durată a cuprinderii
preşcolarilor în grădiniţă, începând cu jocuri simple cu număr restrâns de piese pentru grupa
mică. Pe măsură ce copiii au acumulat mai multă experienţă gradul de complexitate a sarcinilor a
crescut corespunzător.

19
 Tabloul pieselor mari şi groase Tabloul pieselor roşii

Tabloul pieselor subţiri (I)

Tabloul pieselor subţiri (II)

După ce copiii cunosc bine componenţa trusei, ştiu să denumească orice piesă a ei prin
cele patru atribute şi sesizează cu oarecare uşurinţă negaţiile de o caracterizează, am putut
organiza şi jocuri de diferenţe.
În cadrul jocurilor de acest tip se formulează sarcina de a aranja piesele trusei (sau o parte
a ei) în şir, una după alta, astfel încât atributele a două piese consecutive să se distingă printr-un
număr determinat de diferenţe (una, două, trei sau chiar patru diferenţe).
Jocurile cu diferenţe familiarizează preşcolarii cu ideea de ordine şi succesiune, ele fiind
ca organizare variante ale jocului „Trenul”. Pregătirea acestui tip de jocuri am făcut-o prin trei
jocuri: „Ce nu este la fel?” (compararea a două piese şi sesizarea deosebirilor); „Ce este la fel?”
(compararea a două piese şi stabilirea atributelor comune) şi „Ce este şi ce nu este la fel?”

20
(compararea a două piese stabilindu-se atributele comune şi cele distincte) – aceasta fiind
acţiunea principală în jocul cu diferenţe.
Seria „trenurilor” am deschis-o cu trenul cu patru diferenţe care este cel mai accesibil,
apoi am continuat cu trenul cu o diferenţă, cu două diferenţe şi apoi cu trei diferenţe, asigurând
un grad de dificultate din ce în ce mai mare.

Trenul cu patru diferenţe

Trenul cu o diferenţă

Trenul cu două diferenţe

Trenul cu trei diferenţe

În cadrul jocurilor de diferenţe piesele pot fi dispuse şi în tablouri formate din linii şi
coloane, completându-se astfel un joc „Domino”, joc care cere o experienţă destul de bogată.
Acest joc l-am desfăşurat cu copiii grupei pregătitoare şi cu grupuri mici de copii de la grupa
mare care am considerat că pot rezolva regulile jocului.

2.2.Exemple de jocuri cu cercuri şi jocuri de formare de perechi

Operaţiile cu mulţimi (intersecţia, reuniunea, diferenţa, complementarea) – se realizează
în principal prin jocurile cu cercuri (cu variante - cu două sau trei cercuri), atrăgând după ele
exersarea operaţiilor logice, iar verbalizarea acestora contribuie la perfecţionarea limbajului.
Utilizarea cercurilor este esenţială, aceasta având rolul de a delimita în spaţiu fiecare
mulţime (diagramele Venn).

21
 Punctul cheie în înţelegerea operaţiilor cu mulţimi este acceptarea de către copii că
fiecare piesă îşi are atributele sale intrinsecă (de formă, mărime, culoare, grosime) iar
apartenenţa sa la o mulţime sau alta este hotărâtă de proprietatea respectivă.
Cele dintâi jocuri organizate s-au referit la probleme simple, în care apare o singură
mulţimi şi numai după aceea am prezentat probleme în care apar simultan două mulţimi. În acest
din urmă caz, ordinea de prezentare a diferitelor situaţii a fost următoarea:
a) Cele două mulţimi au câteva elemente comune;
b) Cele două mulţimi nu au elemente comune (sunt disjunctive);
c) Una din cele două mulţimi este inclusă în cealaltă.
Din jocurile cu cercuri primul joc desfăşurat a fost „V-aţi găsit jocurile?”. Variantele
acestui joc urmăresc familiarizarea copiilor cu procedeul de formare a unei mulţimi pe baza unei
însuşiri (proprietăţi caracteristice) date, precum şi intuirea operaţiilor cu două mulţimi (care au
şi elemente comune). În acest fel copiii învaţă să recunoască intersecţia, reuniunea, diferenţa şi
complementarea reuniunii (a două mulţimi) şi îşi însuşesc treptat expresiile verbale uzuale care
le desemnează.
În discuţiile cu copiii am evitat folosirea termenilor inaccesibili vârstei lor (intersecţie,
complementară, reuniune, conjuncţie, disjuncţie, negaţie), iar termenii uzuali (şi…şi, nici…nici,
sau…sau, dar nu…) am urmărit să fie însuşiţi nu izolaţi, ci numai legaţi în mod firesc de
proprietăţile caracteristice ale mulţimilor din enunţ. În intuirea diferenţei şi a complementării
reuniunii am introdus treptat, cu multă grijă, folosirea particulei „ne” pentru formarea negaţiei.
Astfel la început copiii răspundeau: „Aceste piese sunt pătrate dar nu sunt roşii”. Mai târziu,
aceeaşi propoziţie a căpătat formularea: „Aceste piese sunt pătrate şi (dar) ne-roşii”.

3 2

Diagrama pentru jocuri cu două cercuri

22
 7 4 5

1,,,
3 2

Diagrama pentru jocul cu trei cercuri

„Găseşte locul potrivit”

La grupa mare am organizat şi jocuri de formare de perechi, absolut necesare

preşcolarilor prin faptul că ele constituie un pas însemnat pe calea înţelegerii echivalenţei
numerice a unor mulţimi, folosind punerea în corespondenţă (termen la termen) a elementelor ce
le compun.
Jocurile „Tot atâtea” şi „Formaţi perechi” în diversele lor variante asigură copiilor
pregătirea necesară înţelegerii relaţiei de echipotenţă. Ba, mai mult, ei sunt conduşi spre intuirea
unor proprietăţi ale relaţiei de echipotenţă.
„Dacă sunt tot atâtea triunghiuri câte pătrate sunt, înseamnă că sunt tot atâtea pătrate câte
triunghiuri” (simetria) şi

23
 „Dacă sunt tot atâtea piese albastre câte sunt şi galbene şi dacă tot atâtea piese galbene
câte sunt şi roşii, înseamnă că sunt tot atâtea piese albastre câte piese roşii sunt” (tranzitivitatea).
Aceste proprietăţi sunt esenţiale în înţelegerea noţiunii de număr natural.
Jocul „Tot atâtea” are scopul de a face pe copii să intuiască noţiunea de corespondenţă
biunivocă, să-şi însuşească procedeul de punere în corespondenţă termen la termen, să exprime
echivalenţa a două mulţimi prin „tot atâtea”.
Piesele trusei au fost separate în două submulţimi având drept caracteristici două
variabile distanţe ale aceluiaşi atribut piese mari şi mici; triunghiuri şi pătrate, piese albastre şi
piese galbene, etc.

Formarea perechilor „Tot atâtea”

Tranzitivitatea relaţiei de echipotenţă

Procedeul de formare de perechi l-am extins şi în cadrul altor activităţi cu conţinut

matematic care au avut drept scop intuirea şi apoi înţelegerea de către copii a conceptului de
număr. De fiecare dată am insistata asupra faptului că mulţimile între care s-a stabilit
corespondenţa biunivocă, cu toate că sunt constituite din elemente diferite, ca natură şi că

24
acestea pot fi luate în orice ordine, au totuşi caracteristica comună exprimată prin „tot atâtea” sau
mai concret prin acelaşi cardinal (trei, cinci, şapte, etc.).
Pentru a stabili ordinea naturală a cardinalelor, am comparat în cadrul altor activităţi
mulţimi între care nu există corespondenţă biunivocă, ajungându-se în final la dispunerea lor în
ordinea naturală, astfel încât între două mulţimi oarecare dispuse consecutiv să fie o diferenţă de
o unitate.
2.3.Exemple de jocuri de transformări şi jocuri cu mulţimi echivalente

Jocurile de transformări – constituie o continuare firească a jocurilor de perechi, prin

faptul că în cadrul lor se foloseşte corespondenţa biunivocă, intuindu-se în plus ideea de
transformare.
Prin jocul „Să faci şi tu ca mine”, copiii au reprodus fidel o construcţie oarecare (realizată
cu piesele trusei), respectând întocmai toate atributele pieselor precum şi poziţiile lor relative.
Un pas înainte am realizat prin jocurile care solicităm copiilor să facă construcţie după
model schimbând unul dintre atributele pieselor (jocul „Schimbă mărimea!”); piesele mari din
construcţia model se schimbă în piese mici, iar cele mici, în piese mari, bineînţeles că aceste
schimbări se fac cu respectarea celorlalte atribute: forma, culoarea şi grosimea.
În alte jocuri de transformări am schimbat grosimea, culoarea şi forma:

„Să faci şi tu ca mine” Racheta transformată

(racheta)

25
„Schimbă culoarea”

Jocurile cu mulţimi echivalente (echipotente) – urmăresc consolidarea însuşirii (pe cale

intuitivă) a proprietăţilor relaţiei de echipotenţă şi folosirea acestora într-o serie de activităţi ce
pregătesc înţelegerea sensului operaţiilor numerice.
Exerciţiile efectuate în acest scop au fost prezentate sub forma unor probleme practice
din viaţa cotidiană, copiii intervenind direct în mânuirea materialelor.
Prin jocul „Formaţi tot atâtea…” şi apoi jocul „Învăţăm să socotim” – am urmărit
consolidarea deprinderilor pentru formarea mulţimilor echipotente şi iniţierea copiilor în
folosirea unor procedee operatorii care să-i conducă la intuirea adunării şi scăderii (fără a folosi
numerele).

Florile lui Radu Florile Irinei

Florile pentru mama

Apoi, am pus în evidenţă faptul că se ajunge la acelaşi rezultat dacă se formează întâi
mulţimea echipotenţă cu cea a florilor Irinei şi în continuare cu mulţimea florilor lui Radu
(comutativitatea).
Am continuat exerciţiile folosind buline, cerculeţe, etc., mai târziu copiii ajungând să
reprezinte grafic, prin simboluri (cerculeţe, pătrate, etc.) obiectele mulţimii ce se obţine ca
rezultat al operaţiei.
Predarea unor cunoştinţe nu este suficientă pentru a avea garanţia că ele sunt bine înţelese
şi corect aplicate în diferite situaţii. De aceea este absolut necesar să se revină asupra
cunoştinţelor asimilate, în forme variate, pentru a le clarifica şi consolida şi apoi a le aplica în
rezolvarea problemelor, asigurând astfel valoarea lor operaţională.

26
2.4.Exemple de jocuri logico-matematice pentru evidenţierea numeraţiei în învăţământul
preşcolar

1.Desenează numai ceea ce ţi se cere!

Scopul:dezvoltarea şi perfecţionarea deprinderii de a selecţiona dintr-un număr mai mare

de elemente, pe cele ce se includ într-o categorie dată şi de a memora numărul şi felul lor.
Sarcina didactică: alegerea şi executarea grafică a obiectelor din categoria indicată.
Regulile jocului: copiii vor desena numai obiectele care corespund categoriei stabilite de
educatoare .
Materialul didactic: câte o foaie de hârtie şi un creion negru cariocă de o anumită
culoare(închisă), creta,tablă.
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului
Copiii vor sta la mesele aşezate în formă de clasă, în faţa lor vor avea foaia de desen.
Educatoarea va desena pe tablă imagini de obiecte dintr-o anumită categorie (îmbrăcăminte sau
rechizite sau fructe sau legume sau alimente sau mobilier sau jucării) intercalate cu alte feluri de
obiecte. Se pot desena obiecte de îmbrăcăminte, rechizite, fructe, legume, alimente, mobilier sau
jucării.
Exemple de desene:scaun, căciulă, fular, pahar, pelerină, caiet, basma, pieptene, măr, fustă,
fundă. Copiii trebuie să reproducă numai obiectele de îmbrăcăminte.
Cireaşă, minge, floare, cerc, măr, tobă, cuburi. Copiii vor reda pe foaia de hârtie numai jucăriile.
Pâine, strugure, cană, nucă, morcovi, ochelari, cartof, papuci, cireaşă, măr, furculiţă, masă,
camion, dulap, pară. Copiii vor reproduce pe foaia de hârtie numai fructele desenate de
educatoare pe tablă.
După ce educatoarea a desenat pe tablă 10-12 elemente diferite între care predomină cele dintr-o
anumită categorie, educatoarea va preciza sarcina:copiii vor desena numai legumele sau numai
fructele. În acest scop li se dă un timp limitat pentru a privi elementele desenate şi a reţine ce s-
a desenat. Tabla se acoperă, apoi se dă semnalul de lucru.
După un interval de timp stabilit de educatoare, se dă semnalul de încetare şi se analizează în
comparaţie cu desenul de pe tablă care dintre copii au reuşit să reproducă cele mai multe
elemente din categoria dată. Jocul se continuă după ce se împart alte foi de hârtie şi după ce
educatoarea desenează alte obiecte pe tablă. În loc de desen se pot prezenta planşe cu elementele
respective, procedându-se în acelaşi mod ca şi în cazul desenului(prezentarea planşei, acoperirea

27
sau întoarcerea planşei, descoperirea planşei în vederea comparării desenelor copiilor cu desenul
educatoarei).
Este câştigător copilul care redă cel mai repede, complet şi corect desenele cerute.
Reuşita este condiţionată de nivelul deprinderilor de desen. Dacă grupa de copii este începătoare
în ale desenului, jocul nu poate fi aplicat în această formă. În locul desenului se poate cere
selectarea siluetelor respective, de exemplu, a fructelor dintr-un număr de siluete de obiecte
afişate pe panou.
Variantă
Educatoarea desenează un singur exemplar dintr-o categorie dată, copiii trebuie să deseneze alte
elemente din aceeaşi categorie, recurgând la cunoştinţele pe care la au despre noţiunea
respectivă.

2 . Găseşte (spune) ce se potriveşte !

Scopul: stabilirea corectă a raporturilor specie şi noţiunile gen din care fac parte cu
ajutorul operaţiei de clasificare; operarea corectă cu noţiunile gen şi noţiunile specie respective;
valorificarea cunoştinţelor copiilor despre fructe, flori.
Sarcina didactică: Să includă corect imaginile unor fructe, legume, flori în categoriile
respective.
Regulile jocului: copii trebuie să aleagă din mulţimea de imagini din plic (de pe masă) pe acela
care corespunde criteriului enunţat (tot ce este fruct, tot ce este legumă, tot ce este floare) şi să
afişeze pe panoul repartizat pentru exemplare aparţinând categoriei date.
Materialul didactic: ilustraţii (jetoane) reprezentând fructe, legume şi flori cunoscute de copii,
precum şi alte imagini de obiecte din ambianţa grădiniţei; trei panouri sau suport cu buzunăraşe;
fişe de muncă independentă-conform modelului.
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului
Copii vor sta la măsuţe câte 2-4, cu faţa spre educatoare.
Fiecare copil va primi într-un plic cel puţin 4-5 imagini. Se poate lucra cu un coşuleţ comun
pentru fiecare masă având numărul de imagini corespunzător numărului de copii ce iau loc la
masa respectivă .
În prima parte a jocului jetoanele vor fi aşezate în coloană (verticală) sau în rânduri pe
orizontală astfel încât perceperea imaginilor să se facă cu rapiditate. Se stabilesc categoriile de
noţiuni cu care se va opera, indicându-se panoul fructelor, panoul legumelor şi panoul florilor,
fie printr-o imagine din categoria respectivă, fie printr-un simbol (culoare, figură geometrică).
La semnalul educatoarei copiii de la fiecare masă vor alege din plic sau de pe masă jetoanele

28
corespunzătoare şi le vor duce la panou prin intermediul unui reprezentant. După ce se grupează
toate imaginile conform criteriilor stabilite, jocul se reia reîmpărţindu-se jetoanele. După fiecare
tură a jocului, se face un control al imaginilor de pe panouri şi de pe mese pentru a sesiza
eventualele greşeli sau omisiuni.
În prima parte a jocului se pot utiliza fişe de munca independentă pe care sunt desenate
contururile florilor, fructelor şi legumelor, cerând copiilor să marcheze cu o anumită linie de
culoare florile (albastru), cu o altă linie de culoare legumele (verde) şi cu o a treia culoare
(roşu) fructele. În loc de utilizarea culorilor se poate cere să traseze sub imagini o liniuţă (un
punct) pentru fructe, două liniuţe pentru legume, trei liniuţe pentru flori se face apoi analiza
rezultatelor sugerând eventual copiilor ca pe baza celor discutate să-şi corecteze greşelile făcute.
Variantă
Educatoarea enunţă una din categoriile pe care şi le-a propus pentru joc (flori, fructe sau
legume). Copiii trebuie să enumere fără a se folosi de material intuitiv denumirile
corespunzătoare. Pentru fiecare răspuns corect îşi ia din coşuleţ şi-şi pune în faţă câte un beţişor
din acelea care se afla la mijlocul mesei. Copilul care repetă o denumire spusă mai înainte este
penalizat (fie să dea un beţişor înapoi fie să piardă dreptul de a răspunde la o tură a
jocului).Copilul care nu răspunde deloc, de asemenea, pierde dreptul de a lua parte o tură la joc.
Pentru a asigura un antren deosebit jocului, nu vor fi numiţi copiii, ci vor răspunde pe rând de
la copilul indicat, până când toţi au luat cuvântul. După epuizarea turei de joc cu o noţiune, se
introduce în joc o altă categorie şi se reia jocul. La repetarea jocului se poate cere copiilor să
spună o propoziţie despre elementul în discuţie.
În încheierea jocului se face bilanţul numărându-se beţişoarele obţinute de fiecare. Este
câştigător cel care a obţinut cele mai multe beţişoare. Dacă mai mulţi copii au acelaşi număr de
beţişoare, jocul poate continua între ei până la detaşarea unuia, respectiv a câştigătorului.

3 Să facem ordine!
Scopul:dezvoltarea deprinderii de a clasifica corect după criteriul stabilit; verificarea
cunoştinţelor despre animalele domestice cunoscute, în mod deosebit referitor la foloasele pe
care le aduc omului, sesizarea faptului că mai multe animale pot avea aceeaşi utilitate şi ca
unele aduc mai multe foloase decât altele.
Sarcina didactică:să stabilească legătura între animalele domestice şi foloasele aduse atât prin
produse directe cât şi produse prelucrate.
Regulile jocului:copiii care au produsul corespunzător (lapte, piele, lână, coarne, păr, pene,
ouă) imaginii animalului aşezat pe panou, îl vor afişa în buzunăraşul alăturat.
La un alt semnal, copiii vor aşeza la panou imaginile derivatelor obţinute din aceste produse.

29
 Devine câştigător copilul care plasează mai repede toate jetoanele rămânând fără nici un jeton
pe masă.
Material didactic: siluetele diferitelor animale domestice cunoscute, jetoane reprezentând
produse:lapte în sticle, piele, lâna, coarne, păr, pene, ouă, oase, etc.,şi obiecte sau preparate ce se
obţin din cele menţionate mai sus, de pildă din lapte:brânză, caş, smântână, iaurt, brânză topită;
fular, căciulă, mănuşi, haină de stofă, de piele,şosete, pătură, pulover, jerseu, perie.
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului
Copiii vor fi aşezaţi la măsuţe cu faţa spre panouri.
Jocul poate începe cu o prezentare o unei situaţii de viaţă:vântul a învălmăşit cartonaşele de pe
masă, amestecând imaginile animalelor cu produsele ce le obţinem de la ele. Se poate proceda în
două feluri. În prima variantă se va face o separare a materialelor ilustrative pe categorii –
imagini de animale pe de o parte, de produse directe şi produse prelucrate pe de altă parte.
Imaginile animalelor rămân la masa educatoarei, iar celelalte jetoane se împart copiilor astfel
încât fiecare să aibă un număr de jetoane din fiecare categorie. Jocul se continuă conform
regulilor enunţate mai sus. Se aşează la panou o siluetă de animal, copii o recunosc, iar cei care
au imaginile produselor directe vin şi le afişează alături (în acelaşi rând) cu animalul respectiv.
Copiii intervin atunci când se fac greşeli în aşezarea jetoanelor semnalându-le întregii grupe.
La un alt semnal se plasează jetoanele redând produsele prelucrate.
În a doua variantă pe panou se marchează printr-un simbol spaţial rezervat animalelor, prin alt
simbol spaţial rezervat produselor directe şi, în sfârşit prin altul locul produselor prelucrate.
Copiii indicaţi, la început 1-2, apoi 3-4 trec la masa educatoarei, iau un jeton şi-l aşează în
spaţiul corespunzător categoriei, având grijă să facă legătura cu celelalte jetoane dacă au fost
afişate, adică să le aşeze în acelaşi rând. De pildă, căciula s-o aşeze în acelaşi rând cu oaia şi cu
blana; cu jocul să-l aşeze alături de căciulă – în rând.
În partea a doua a jocului, fiecare copil va primi câte o fişă de muncă independentă pe care sunt
desenate animalele, produse şi obiecte obţinute din aceste produse. Copiii vor trebui să unească
cu o linie, animalele cu produsele obţinute direct de la ele, şi cu două linii pe acestea cu alte
obiecte obţinute prin prelucrarea lor.
Observaţie
Jocul poate fi folosit şi la grupa mijlocie, într-o formă simplificată şi anume: operând numai cu
două categorii: animalele şi produsele obţinute de la ele.

30
4.Ce părţi se potrivesc? ( Să refacem obiectul! )
Scopul: dezvoltarea capacităţii de a raporta corect părţile componente la întregul din care
fac parte, verificarea cunoştinţelor despre costumul de pompier, costumul naţional, steagul ţării,
obiecte de artă populară.
Sarcina didactică: alegerea elementelor care se potrivesc cu conturul obiectului afişat la tablă.
Regulile jocului:copiii care au elemente corespunzătoare cu conturul afişat vor veni şi le vor
aşeza la locurile potrivite sau în dreptul acestuia.
Copiii care nu acţionează la timp sau greşesc pierd rândul în joc.
Câştigă copilul care pune la tablă cel mai repede toate materialele primite.
Materialul didactic: tablă sau panou având afişate conturul steagului, al costumului naţional, al
costumului de pompier, conturul unor obiecte de artă populară (lingură, doniţa, ulcică, ploscă,
farfurie, butoiaş, ştergar, faţă de masă, vase).
Fiecare copil va primi către 2-3 elemente – părţi ale diferitelor obiecte enumerate mai sus ( de
exemplu:mâneca unei ii, o parte dintr-o anumită culoare din steag).
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului
Copiii vor fi aşezaţi la măsuţele aşezate în carou deschis.
Copiii intuiesc la început elementele, părţile componente ale unor obiecte cunoscute în cadrul
activităţilor desfăşurate.
Educatoarea afişează apoi sau îndreaptă atenţia grupei spre unul din contururile expuse, punând
întrebarea: „Ce părţi se potrivesc?”.
Copiii care au părţile corespunzătoare vor veni la tablă, le vor amplasa şi vor motiva acţiunea
desfăşurată. Astfel dacă este afişat conturul steagului, toţi copiii care au părţile lui componente:
se vor deplasa la panou şi le vor aşeza la locul corespunzător în cadrul conturului dat.
În partea a doua a jocului, copiii vor răspunde enumerând, fără să se mai deplaseze, ce părţi, ce
elemente cuprinde obiectul indicat de educatoare. De pildă - costumul naţional femeiesc: ie,
fotă, maramă, opinci, brâu. Costumul de pompier: bluză, fustă sau pantalon, cravată roşie cu inel
de plastic, epoleţi, ecuson, basc, centură, insignă, şnur şi tresă (pentru şcolarii mici), distincţii
pompiereşti.
Jocul se poate îmbina cu recitarea unor versuri, executarea unor cântece, dansuri populare în
legătură cu obiectele care urmează a fi reactualizate:versurile vor fi introduse fie la începutul
acţiunilor, ca funcţie a acţiunilor efectuate.
Variantă
Copiii vor fi grupaţi la 4-5 mese, fiecare din echipe având un contur pe masă (costum naţional,
costum de pompier, obiecte de artă populară). Se va avea grijă ca fiecare obiect să aibă acelaşi
număr de părţi componente. În cazul în care numărul diferă se vor decupa câte două părţi.

31
Elementele decupate vor fi dispuse la o masă la care stau conducătorii echipelor. Fiecare
conducător alege câte un element potrivit şi îl denumeşte. Un membru al echipei trebuie să vină
repede şi să îl ia.
Conducătorul are voie să ridice un alt element numai după ce membrii echipei l-au aşezat
corect. Jocul se termină atunci când toate echipele şi-au reconstituit întregul.
Este câştigătoare echipa care a fost mai promptă în acţiune.

5.Elevii pleacă la şcoală

Scopul: consolidarea deprinderii de a alege dintr-un număr variat de imagini pe cele care
reprezintă activitatea şcolarului şi cadrul lui de viaţă, făcând abstracţie de celelalte; educarea
capacităţii de a găsi independent criterii de grupare a imaginilor.
Sarcina didactică: să selecteze imaginile corespunzătoare activităţii şcolarului şi să găsească
criterii pentru gruparea celorlalte.
Regulile jocului: la semnalul conducătorului, fiecare echipă alege imaginile care corespund
activităţii şcolarului şi le afişează la panoul sau în spaţiul care i s-a atribuit.
L a un alt semnal fiecare echipă încearcă să grupeze imaginile rămase (după însuşiri, utilitate),
stabilind de comun acord criteriul de grupare.
Câştigă echipa care a rezolvat cel mai corect ambele sarcini.
Materialul didactic: câte 8-10 jetoane pentru fiecare echipă reprezentând : acţiuni specifice
şcolarului (şcolarul răspunde, şcolarul scrie pe caiet, şcolarul citeşte, şcolarul face calcule la
tablă, şcolarul stă în bancă etc); obiecte specifice (un şcolar purtând un ghiozdan, uniforma de
şcolar);obiecte utilizate de copil în familie(veselă, îmbrăcăminte, obiecte de igienă personală,
jucării, alimente etc.).
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului
Educatoarea alege un copil care va interpreta rolul şcolarului. Va preciza modul de desfăşurarea
a jocului: copilul care interpretează pe şcolar va da semnalul ”elevii pleacă la şcoală ” - fiecare
echipă constituită din 5-6 copii va alege jetoanele cu conţinut corespunzător şi le va aşeza pe
panou.
Conducătorul va înregistra cine a ales mai repede şi mai bine, apoi va da un alt semnal pentru
gruparea imaginilor care se potrivesc. Educatoarea va avea grijă încă de la împărţirea
materialului ilustrativ să fie repartizate fiecărui grup de copii pe lângă jetoanele cu imagini
redând obiectele şi acţiunile şcolarului 3-4 jetoane cu elemente din altă categorie de obiecte

32
folosite de copil, de exemplu:obiecte ce se folosesc în joc, la masă, la curăţenie, la spălat etc.
Fiecare grup va avea altă categorie de imagini şi câteva jetoane disparate.
După ce au fost selectate toate imaginile care corespund activităţii şcolarului, copiii vor face o
nouă alegerea fără să li se anunţe criteriul respectiv. Educatoarea le va cere să aşeze în mijlocul
mesei numai jetoanele care se potrivesc şi să spună prin ce se potrivesc. Li se va acorda timp
limitat. După aceea câte un reprezentant de la fiecare masă va comunica la ce acţiune se folosesc
obiectele redate în jetoane. În cursul jocului se reîmpart de mai multe ori jetoanele avându-se
grijă ca de fiecare dată să fie alte feluri de imagini.
În partea a doua a jocului se poate utiliza fişa de muncă independentă (conform modelului), cu
indicaţia să fie tăiate toate obiectele care nu servesc şcolarului sau să fie încercuite obiectele
necesare şcolarului.

2.5.Exemple de jocuri logico-matematice ce evidenţiază operaţiile aritmetice în

învăţământul preşcolar

1.Ce-i trebuie copilului la şcoală?

Ce-i trebuie la grădiniţă?
Scopul:perfecţionarea capacităţii de a selecta obiectele în funcţie de locul unde se utilizează, de
a stabili pe cele care au însuşiri comune din punct de vedere al locului utilizării şi al modului de
întrebuinţare, precum şi pe cele care se diferenţiază din aceste puncte de vedere.
Sarcina didactică:să plaseze corect imaginea obiectului în funcţie de criteriile stabilite:obiecte
specifice grădiniţei, şcolii şi obiecte comune celor două instituţii.
Regulile jocului:copiii celor două echipe iau pe rând de pe masă un jeton şi-l plasează în funcţie
de locul şi modul de utilizare în spaţiul rezervat grădiniţei, în cel rezervat şcolii sau în spaţiul
comun celor două instituţii.
Câştigă echipa care a făcut cele mai puţine greşeli şi care a observat cele mai multe greşeli,
conform punctajului stabilit, sau echipa care a plasat în cel mai scurt timp şi cel mai corect
obiectele care i s-au atribuit.
Materialul didactic: două rame sau două cercuri diferit colorate aşezate în aşa fel în cât să se
intersecteze 15-20 de jetoane reprezentând obiecte folosite de copii la şcoală: abecedar, penar,
stilou, uniformă de şcolar, echer sau riglă, bancă, litere decupate, ghiozdan, călimară, toc cu
peniţă; obiecte folosite numai la grădiniţă:cuburi, jucării(păpuşi, căţel, avion), cerc,balon; obiecte
comune:creion, pensulă, acuarele, plastilină, creioane colorate, foarfece, lucru de mână, cărţi de
poveşti. Se pot utiliza obiectele respective în locul jetoanelor.
Fişe de muncă independentă.

33
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului
Copiii vor fi aşezaţi la măsuţe în careu deschis.
Jocul poate fi încadrat într-o situaţie problemă: doi fraţi unul la vârsta grădiniţei şi altul şcolar
au primit de la părinţii lor toate obiectele de care au nevoie fiecare din ei. Ei trebuie să-şi aleagă
ce le este corespunzător şi să le plaseze în spaţiul indicat. Grupa de copii este solicitată să-i
ajute pe cei doi fraţi. Una din echipe va avea de selecţionat ceea ce este specific şcolarului, iar
cealaltă ceea ce este specific preşcolarului şi la urmă de stabilit ce este comun ambilor copii.
Echipele acţionează iniţial pe rând prin câte un singur reprezentant. Se cer motivări numai în
situaţiile mai complicate sau în cazul greşelilor. Se acţionează într-un timp limitat. După ce
copiii şi-au însuşit regulile se pot trimite 2-3 reprezentanţi odată.
În continuare se poate organiza o întrecere. Fiecare primeşte câte 10 obiecte sau jetoane cu
imagini din diferite categorii şi trebuie să le distribuie în spaţiul corespunzător cât mai repede şi
cât mai corect.
Se pot organiza în încheiere, clasificări la panoul cu buzunăraşe sau se pot utiliza fişe de
muncă independentă, după modelul de mai sus. În fişe se vor sublinia cu o linie obiectele
şcolarului, cu două linii obiectele copilului din grădiniţă şi cu trei linii cele comune.

2.Cu ce putem ajunge la...?

Scopul: dezvoltarea capacitaţii de a selecţiona obiecte sau ilustraţii în funcţie de criteriul dat;
verificarea cunoştinţelor despre mijloacele de circulaţie.
Sarcina didactică: eliminarea unor elemente de prisos.
Regulile jocului: copiii trebuie să pună în coş imaginile care nu corespund unei acţiuni indicate
şi să le reţină pe cele corespunzătoare (să le afişeze în buzunăraşele suportului).
Copiii trebuie să adauge luând de pe masă alte elemente pe care nu le au pe masa lor.
Materialul didactic: jetoane sau siluete, eventual chiar jucării reprezentând mijloace de
locomoţie în miniatură cunoscute de copii.
Pentru fiecare masă câte 12-16 bucăţi în funcţie de numărul copiilor.
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului
Copiii vor fi aşezaţi la măsuţele aşezate în careu deschis.
Educatoarea va începe jocul sub forma unei scurte naraţiuni: ”O grupă de copii a hotărât
împreună cu educatoarea să plece la pădurea Băneasa. Cu ce pot să ajungă acolo?”
La acest semnal copiii vor menţine pe masă numai jetoane cu imagini corespunzătoare
transportului în comun-autobuzul, troleibuzul, microbuzul.
Educatoarea va controla şi va cere copiilor să motiveze alegerile făcute.

34
 În partea a doua a jocului educatoarea va pune întrebări menţionând unul din locurile prin care
se circulă cu mijloace de locomoţie. De pildă: ”Cu ce putem călători prin aer?”.
Selecţionarea se va face şi în funcţie de alte criterii:combustibilul, utilitatea, distanţa etc.

3.Jocul anotimpurilor

Scopul:dezvoltarea flexibilităţii gândirii, a capacităţii de a stabili diverse legături între

date cunoscute referitoare la anotimpuri; deprinderea copiilor de a opera cu simboluri
simple(culori), de a le raporta corect la fenomenele pe care le simbolizează.
Sarcina didactică:stabilirea unui raport corect între cartonaşele de o anumită culoare,
reprezentând un anotimp, şi fenomenele sau acţiunile caracteristice acelui anotimp, să motiveze
legătura stabilită.
Regulile jocului:educatoarea va afişa la panou (tablă magnetică) un jeton reprezentând un
fenomen, acţiune, fruct, floare, caracteristică fiecărui anotimp sau mai multor anotimpuri. Copiii
vor alege de pe masă cartonaşele cu culoarea corespunzătoare anotimpului respectiv şi le vor
aşeza pe cartoteca individuală sau pe cea colectivă (eventual pe cea a echipei).
Materialul didactic: un panou sau tablă magnetică; imagini reprezentând fenomenele naturale
(ploaie, vânt puternic, furtună, viscol, ninsoare, chiciură, lac îngheţat, ţurţuri la streaşina casei,
flori de gheaţă la fereastră), flori (ghiocel, lalea, trandafir, garoafă, crizantemă, lăcrămioară,
panseluţă, margaretă), fructe (cireaşă, căpşuni, mere, pere, struguri, caise, piersici, prune, nuci,
etc.), acţiuni din sectorul agricol (aratul câmpului, semănatul, culesul strugurilor, culesul
livezilor, strânsul zarzavatului din grădină, seceratul grâului, culesul porumbului).
Cartonaşe colorate (verzi, albastre, galbene, albe) într-un număr foarte mare care să corespundă
numărului şi felului imaginilor ce urmează să fie afişate.
O foaie de hârtie pe care sunt desenate fără o ordine anumită aspecte simple, caracteristice
anotimpurilor, fructe, flori, creioane colorate, conform simbolurilor stabilite anterior.
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului
Copiii vor fi aşezaţi la măsuţele dispuse în formă de clasă.
În introducerea jocului se vor stabili simbolurile pentru fiecare anotimp, de exemplu:
Culoarea verde ---------- pentru primăvară
Culoarea albastra ---------- pentru vară
Culoarea galbenă ---------- pentru toamnă
Culoarea albă ---------- pentru iarnă
În prima parte a jocului educatoarea va afişa la panou(tablă magnetică) o imagine
caracteristică unui anotimp, respectiv o floare (un ghiocel), copiii vor căuta şi ridica acel

35
cartonaş care are culoarea corespunzătoare anotimpului (verde).Se va motiva alegerea culorii în
funcţie de anotimpul respectiv. Se vor provoca situaţii în care copiii vor fi obligaţi să ridice 2-3
cartonaşe – de exemplu se va afişa un jeton reprezentând o roşie. Roşia se coace atât vara cât şi
toamna, astfel încât copiii trebuie să acţioneze ridicând două jetoane cu culorile corespunzătoare
(albastră şi galbenă).
În partea a doua a jocului, educatoarea va folosi jetoanele cu culorile, iar copiii vor avea
jetoanele cu imagini caracteristice diferitelor anotimpuri. Copiii vor grupa jetoanele în funcţie de
simbolul anotimpului prezentat de educatoare. Ei le vor aranja pe masa lor.
În încheiere fiecare copil poate primi o fişă de lucru independentă cu elemente
caracteristice anotimpurilor, copiii având sarcina să le încercuiască cu creionul de culoare
corespunzătoare. Culoarea albă nu va fi folosită”.6

6
Tiban M., Petre M., Nistor V., Berescu A., 1976, pp.129-155

36
CAPITOLUL 3.ACTIVITATEA METODICĂ ŞI DE CERCETARE
3.1.Proiect de cercetare ,,Stimularea performanţelor preşcolarilor prin folosirea jocurilor
logico-matematice”

a)Scopul, obiectivele şi ipoteza cercetării

Scopul: Cunoaşterea şi precizarea locului pe care-l ocupă jocul didactic ca formă de activitate în
învăţământul preşcolar şi ca metodă de predare-învăţare.
Obiectivele cercetării:
 optimizarea performanţelor preşcolarilor prin utilizarea jocului logico-matematic;
 activizarea şi optimizarea potenţialului intelectual şi fizic prin utilizarea jocului logico-matematic;
 dobândirea unor însuşiri sociale prin intermediul jocului logico-matematic.
Ipoteza cercetării:
Presupunem că utilizarea jocului logico-matematic se asigură optimizarea performanţelor
preşcolarilor în activităţile matematice.

b)Eşantionul şi metodologia cercetării

Eşantionul de cercetare a fost constituit din 50 de copii preşcolari, 2 grupe pregătitoare,
Grupa Fluturaşilor şi Grupa Albinuţelor, de la G.P.N. Dobroteasa.
Pentru ca datele experimentului să suporte comparaţii şi să fie evidente, am constituit
eşantionul experimental şi eşantionul de control.
Fiecare eşantion (format din o grupă mare pregătitoare) a avut câte un efectiv de 25 de
copii. Nu există nicio diferenţă semnificativă între cele două eşantioane, ele au fost echivalente
atât sub aspect cognitiv, cât şi al sexului, vârstei, stării de sănătate fizice şi statutului
socioeconomic al familiei copiilor.
Orice dascăl care efectuează o cercetare vizează ameliorarea muncii sale şi a rezultatelor
ei. De aceea, cele mai multe dintre cercetările efectuate de dascăl se plasează în domeniul
modalităţilor de lucru cu elevii (metode, procedee, mijloace, material didactic, etc.).
O asemenea cercetare este, fără îndoială, o cercetare psihopedagogică prin „intrările” şi
„ieşirile” ei: utilizarea unor metode, procedee, materiale didactice se face de către dascălul
cercetător în vederea îmbunătăţirii rezultatelor muncii sale.
De aceea el îşi evaluează cercetarea după „roadele” ei. Fără o îmbunătăţire a acestor
rezultate cercetarea nu se justifică.
Îmbunătăţirea rezultatelor la învăţătură a elevilor este condiţionată de „transformările”
care se produc în structurile şi funcţiile lor psihice. Ca atare, în balanţa rezultatelor se află nu

37
numai metodele şi procedeele utilizate de dascălul – cercetător ci şi „produsele psihice” pe care
le-a realizat prin sistemul muncii sale, „produse” – care chiar dacă nu se văd se simt: adică elevul
obţine rezultate mai bune fiindcă i-a fost cultivat spiritul de observaţie, i-a fost dezvoltată
memoria logică, i-a fost stimulată gândirea creatoare, etc.
Fără aceste „transformări” nu ar fi posibilă obţinerea unor rezultate superioare. De aceea
o cercetare în învăţământ nu poate neglija latura sa psihologică care, în fond, este „cheia” ei.
Sensul verbului „a cerceta” îmbracă nuanţe diferite în funcţie de tipologia cercetării
adoptate. Dar, indiferent de această tipologie, întotdeauna cercetarea urmează să răspundă unei
situaţii problematice şi să-i ofere, în final, o cheie de rezolvare.
Acest lucru se realizează progresiv pe măsura trecerii de la simple observaţii la
conturarea soluţiilor posibile. La început ele se impun ca simple sugestii pentru ca pe parcurs să
se sedimenteze într-un concept sau o idee cu valoare euristică pentru activitatea practică.
„Faza ştiinţifică a cercetării începe însă atunci când, disociind ceea ce este verificabil de
ceea ce poate fi numai reflectat sau intuit, cercetătorul elaborează metode speciale, adaptate
problemei sale, care să fie în acelaşi timp metode de abordare şi de verificare”7.
Obiectul cercetării îl constituie faptele educaţionale, care, la rândul lor, implică o anume
constelaţie de variabile. Urmează ca cercetarea să pătrundă în structura internă a acestei
constelaţii. Concentrat asupra faptelor demersul investigativ se apropie de ele orientat fiind de un
fond ideaţional. Stăpânirea acestui fond de idei este de natură interdisciplinară şi devine
indispensabil pentru dascălul – cercetător. Deci, verbul „a cerceta” include două coordonate
fundamentale, una se referă la cunoaşterea generală a domeniului în care se produc faptele, alta
vizează elaborarea şi adaptarea strategiei de investigare.
Metodica cercetării se înscrie ca parte integrantă din strategia cercetării reprezentând
aspectul – cheie în constituirea situaţiei experimentale. Ea nu cuprinde doar metode care se vor
utiliza pentru recoltarea datelor semnificative pentru cercetare, ci şi demersul logic (inductiv,
deductiv) al acesteia, precum şi eşantionul luat spre cercetare, precum şi eşantionul de control.
Fără îndoială că unul din elementele importante ale metodicii cercetării îl constituie
metodele de investigaţie.
„Metoda este calea, planul de activitate, suita de operaţii mintale şi concrete care duc la
un rezultat cognitiv în legătură cu fenomenul abordat”8.
Complexitatea fenomenelor cercetate în domeniul educaţional ne obligă la o metodică
complexă în care este bine să fie incluse cât mai multe instrumente în funcţie de aspectul abordat

7
J., Piaget, 1972, „Dimensiuni interdisciplinare ale psihologiei”, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, pag.
36.
8
Ion, Drăgan, Ioan, Nicola, 1993, „Cercetarea psihopedagogică”, Târgu Mureş, Editura Tipomur, pag. 47.

38
în cercetare (observarea, experimentul, testele, convorbirea, chestionarul, studiul produselor
activităţii elevilor, studiul documentelor şcolare).
Uneori observarea devine insuficientă şi ineficientă şi ca atare este necesară o convorbire
edificatoare, alteori, convorbirea oricât ar fi de meşteşugit condusă, nu ne furnizează date
esenţiale, concludente, aceste putând fi obţinute doar, cu ajutorul testelor; sunt însă situaţii când
nici testele nu ne spun nimic esenţial, dacă nu sunt aplicate de un observator fin. Aşadar, un
cercetător pasionat, dornic de o cunoaştere temeinică a domeniului abordat, va simţi nevoia să
utilizeze întreg arsenalul de metode, cu cât mai multe posibil, convins fiind că fiecare îi poate
furniza date specifice asupra diverselor laturi ale fenomenului în cauză, ajutându-l astfel să-şi
formeze o imagine cât mai completă şi cât mai corectă. Desigur că utilizarea unei metode, sau a
alteia, nu trebuie făcută la întâmplare, ci în funcţie de specificul fenomenului cercetat şi de
obiectivele cercetării. Preocuparea lui trebuie să fie aceea de a utiliza corect aceste instrumente,
pentru a putea culege fapte din care să extragă idei adevărate prin prelucrarea şi interpretarea lor
cu ajutorul statisticii, logicii şi psihopedagogiei.
Pentru realizarea obiectivelor cercetării, am folosit următoarele metode de cercetare:
metoda observaţiei, convorbirea, experimentul psihopedagogic, analiza produselor activităţii,
metoda testelor, studiul documentelor şcolare. Datele cercetării au fost prelucrate prin metode
statistice.
Metoda observaţiei – constă în urmărirea sistematică a faptelor educaţionale aşa cum se
desfăşoară ele în condiţii obişnuite. Prin observaţie înregistrarea datelor şi constatărilor se face
aşa cum se prezintă, cercetătorul aşteptând ca ele să se producă pentru a le putea surprinde. Se
foloseşte în toate etapele cercetării şi însoţeşte, de obicei, toate celelalte metode, oferind date
suplimentare în legătură cu diverse aspecte ale fenomenelor investigate. Folosirea observaţiei
presupune respectarea unor cerinţe cum ar fi:
- elaborarea prealabilă a unui plan de observaţie cu precizarea obiectivelor ce vor fi
urmărite, a cadrului în care se desfăşoară, a instrumentelor necesare pentru
înregistrarea datelor;
- consemnarea imediată a datelor observaţiei, fără ca cei observaţi să-şi dea seama de
acest lucru;
- crearea condiţiilor pentru a nu altera desfăşurarea naturală a fenomenelor observate;
- efectuarea aceloraşi observaţii în condiţii şi împrejurări variate.
Experimentul psihopedagogic – presupune crearea unei situaţii noi, prin introducerea
unor modificări în desfăşurarea acţiunii educaţionale cu scopul verificării ipotezei care a
declanşat aceste inovaţii.

39
 „Metoda experimentală constă, în primul rând, în introducerea unuia sau mai multor
factori, bine determinaţi într-o situaţie cunoscută, în vederea verificării rezultatului acestei
intervenţii”9.
Experimentul are două funcţii: una gnoseologică sau de cunoaştere a unei relaţii sau
aspecte noi privitoare la acţiunea educaţională şi alta praxiologică ce constă în modificarea
acţiunii educaţionale, în perfecţionarea practicii educative nemijlocite. Cele două funcţii se află
într-o strânsă interdependenţă, în sensul că obiectul cunoaşterii este rezultatul unei acţiuni, iar
acţiunea, la rândul său, se desfăşoară în conformitate cu rezultatele cunoaşterii, cercetătorul
putând, deci, interveni în desfăşurarea acţiunii educaţionale conducându-se după ceea ce
cunoaşterea îi oferă până la acel moment.
Convorbirea şi chestionarul – constă într-un dialog dintre cercetător şi subiecţii supuşi
investigaţiei în vederea acumulării unor date în legătură cu anumite fenomene şi manifestări.
Convorbirea se desfăşoară pe baza unui plan şi a unor întrebări dinainte elaborate, ceea ce
nu înseamnă că pe parcurs cercetătorul nu se poate abate de la întrebările fixate, în funcţie de
situaţiile neprevăzute ce pot apărea. Dialogul trebuie să fie cât mai natural, cercetătorul să
manifeste multă elasticitate, apelând la întrebări colaterale menite a-l stimula pe interlocutor în a-
şi expune gândurile şi opiniile.
Convorbirea are avantajul că într-un timp scurt permite obţinerea unei informaţii
preţioase, greu accesibile altor metode.
Când se foloseşte chestionarul, o atenţie deosebită trebuie acordată întocmirii acestuia.
Astfel, întrebările să fie cât mai clar formulate, să fie adecvate situaţiei şi să se refere la un aspect
concret, fără însă ca obiectivul general al anchetei să fie formulat în mod explicit, acesta trebuie
să rezulte din toate întrebările luate la un loc.
Metoda analizei produselor activităţii şi a cercetării documentelor şcolare – constă în
analiza diferitelor produse ale activităţii copiilor şi a documentelor şcolare cu scopul relevării
unor trăsături ale personalităţii acestora. Se vor analiza caiete, fişe, desene, obiecte confecţionate,
etc. cât şi unele aspecte ale procesului instructiv-educativ, aşa cum se oglindesc ele în diferite
documente cum ar fi: catalogul şi programele de învăţământ, planificările calendaristice,
proiectele de lecţii, etc.
Această metodă oferă indirect diferite date privitoare la acţiunea educaţională, îndeosebi
asupra rezultatelor ei. Din această cauză datele respective oferă prilejul unor reflecţii retroactive
şi a unor comparaţii între ceea ce se constată la momentul respectiv şi ceea ce ne oferă alte
metode şi procedee. Produsele activităţii ne permit de asemenea, să facem previziuni în legătură

9
E., Plachard, 1972, “Cercetarea în pedagogie”, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, pag. 23.

40
 cu dezvoltarea personalităţii elevilor pentru a depista cauzele unor manifestări comportamentale
ale lor.
Metoda testelor. „Testul este un instrument constituit dintr-o singură sau o serie de probe
elaborate în vederea înregistrării prezenţei (sau absenţei) unui fenomen psihic, a unui
comportament sau reacţie la stimul dat”10.
Pentru ca aceste probe să răspundă cerinţelor unui test trebuie standardizate şi etalonate.
Standardizarea constă în precizarea unor reguli şi cerinţe privitoare la administrarea testului,
înregistrarea şi evaluarea rezultatelor lui, cum ar fi instructajul necesar înainte de administrare,
stabilirea modalităţilor de răspuns şi a felului în care se va face evaluarea rezultatelor.
Etalonarea constă în elaborarea unei scări, considerată ca etalon, la care vor fi apoi
raportate rezultatele individuale şi în funcţie de care se va face măsurarea şi evaluarea acestora.
Într-o cercetare utilizarea metodelor psihologice trebuie să îndeplinească următoarele
cerinţe generale:
- studierea fenomenului psihologic să se realizeze în dezvoltarea lui;
- adaptarea metodelor de cercetare la particularităţile de vârstă şi individuale ale
copiilor;
- utilizarea şi corelarea mai multor metode de cercetare ale aceluiaşi fenomen;
- asigurarea unui caracter formativ tuturor metodelor de investigare psihologică;
- asigurarea caracterului obiectiv al concluziilor.
Termenul de „creativitate” îşi are originea în cuvântul latin „creare”, care înseamnă „a
zămisli”, „a făuri”, „a naşte”. El a fost introdus în vocabularul psihologic de către G.W. Allport,
în anul 1973 şi s-a impus în literatura de specialitate prin numeroase studii şi lucrări de
specialitate care i-au fost consacrate.
În ceea ce priveşte o definiţie a conceptului de creativitate, nu există un consens, datorită
complexităţii extraordinare a acestui fenomen, a diversităţii domeniilor în care se realizează
creaţia şi a faptului că cercetările din domeniul creaţiei continuă.
Multitudinea accepţiunilor date creativităţii este explicabilă, dacă avem în vedere faptul
că fiecare autor pune accentul pe o anumită dimensiune a creativităţii.
„Creativitatea este atitudinea sau capacitatea de a produce ceva nou şi de calitate”11.
„Creativitatea presupune o dispoziţie generală a personalităţii spre nou, o anumită
organizare a proceselor psihice în sistem de personalitate”12.

10
Mariana, Roşca, 1972, “Metode de psihodiagnostic”, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, pag. 19
11
A., Roşca, 1979, “Creativitatea”, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, pag. 16.
12
P., Popescu-Neveanu, 1980, “Sinteze de psihologie contemporană. Probleme fundamentale ale psihologiei”,
Bucureşti, Editura Academiei Române, pag. 52

41
 „Creativitatea este o modalitate integrativă a personalităţii umane care exprimă ansamblul
de calităţi care duc la generarea noului, la originalitate”13.
Creativitatea a fost abordată, de-a lungul timpului, din prisma: produsului creativ, al procesului
creator, al potenţialului creativ, al personalităţii.
Creativitatea a fost asociată cu realizarea unui produs care poate fi obţinut, studiat şi
apreciat. Realizarea unui produs este obiectul unui proces care presupune stabilirea unui proiect,
a acţiunilor şi interacţiunilor necesare realizării produsului.
Atât produsul, cât şi procesul definesc creativitatea. Fără proces nu ar exista posibilitatea
de apariţie a produsului. Fără produs, procesul ar rămâne doar în domeniul imaginaţiei. Din
această perspectivă, creativitatea este: - „un proces ce se desfăşoară în timp şi care se
caracterizează prin originalitate, prin spirit de adaptare şi grija pentru realizări concrete” 14; - „un
ansamblu de comportamente, operând transformări originale şi semnificative în organizarea
conştientului”15.
Înţelegerea adecvată a creativităţii, ca dimensiune complexă a personalităţii umane,
presupune cunoaşterea factorilor implicaţi în creativitate.

c)Desfăşurarea cercetării
1.Etapa constatativă
Desfăşurarea cercetării a debutat cu o primă etapă constatativă care a avut drept scop
identificarea unor elemente ale potenţialului creativ la eşantionul ales.
În lumina teoriilor explicative ale creativităţii care subliniază rolul factorilor cognitivi,
dar şi a celor non cognitiv în stimularea şi dezvoltarea creativităţii, am luat ca bază de discuţie
potenţialul creativ general, aşa cum se reflectă el în activităţi specifice copilului preşcolar (joc,
comunicare, activităţi matematice, desen, activităţi practice).
În această etapă am urmărit dezvoltarea proceselor cognitive (percepţia, reprezentarea,
limbajul, gândirea, memoria, atenţia, spiritul de observaţie) li indicii principali ai creativităţii
(fluiditate, flexibilitate, originalitate şi elaborare).
Probele ale căror produse au fost supuse analizei au fost următoarele: desen pornind de la
figuri geometrice, desen decorativ în care să folosească formele geometrice, desen cu temă dată
sau cu temă la alegere (copilul având posibilitatea să combine formele geometrice, culorile şi
mărimea pieselor – cultivându-se astfel fluiditatea, flexibilitatea şi originalitatea); lucrări practice
– realizate prin asamblarea figurilor geometrice decupate din hârtie de culori diferite, construcţii

13
S.M. Bădulescu, 1998, “Formarea formatorilor ca educatori ai creativităţii”, Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică, pag. 22
14
E., Landau, 1979, „Psihologia creativităţii”, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, pag. 21
15
E., Landau, op. cit., pag. 19.

42
cu truse cu figuri geometrice; fişe de evaluare în cadrul jocurilor logice desfăşurate; teste pentru
percepţie, gândire, atenţie, memorie.
Aceleaşi probe au fost aplicate atât grupuri experimentale cât şi grupuri de control.
După evaluarea testelor rezultatele au fost următoarele:
Analiza produselor s-a realizat în baza următoarelor proceduri de scorare:
- pentru produsele figural plastice (desen), dar şi pentru produsele practice şi jocul de
construcţie – s-au analizat produsele pentru fiecare subiect în parte şi s-au evaluat global, sub
aspectul celor patru dimensiuni, folosindu-se o scară în trei trepte:
1 punct – nivel scăzut
2 puncte – nivel mediu
3 puncte – nivel ridicat al dimensiunii măsurate
Tabelul 1. Dimensiunile creativităţii – grupa de control
Nr.
Dimensiuni/scorare Nivel scăzut Nivel mediu Nivel ridicat
crt.
1. Fluiditate figurală 8 (32%) 16 (64%) 1 (4%)
2. Flexibilitate figurală 8 (32%) 14 (56%) 3 (12%)
3. Originalitate figurală 5 (20%) 15 (60%) 5 (20%)
4. Elaborare figurală 4 (16%) 18 (72%) 3 (12%)

Tabelul 2. Dimensiunile creativităţii – grupa experimentală

Nr.
Dimensiuni/scorare Nivel scăzut Nivel mediu Nivel ridicat
crt.
1. Fluiditate figurală 6 (24%) 19 (76%) -
2. Flexibilitate figurală 8 (32%) 15 (60%) 2 (8%)
3. Originalitate figurală 4 (16%) 17 (68%) 4 (16%)
4. Elaborare figurală 5 (20%) 20 (80%) -

Notă: În fiecare celulă a tabelului este trecută frecvenţa de apariţie a variantei respective
(frecvenţa absolută); în paranteză este trecută frecvenţa relativă (procentuală).
Din rezultatele prezentate se observă că nu există diferenţe semnificative între copiii din
grupa experimentală şi cei din grupa de control atât în ceea ce priveşte nivelul de dezvoltare al
proceselor psihice evaluate cât şi în privinţa aptitudinilor creative ce s-au observat în activităţile
desfăşurate sau pe baza probelor care au fost aplicate.
Acest fapt era de aşteptat având în vedere repartizarea aleatorie a subiecţilor în cele două
grupe – de altfel, condiţia de bază a cercetării întreprinse.

43
 Tot din analiza datelor se observă că, înainte de începerea experimentului formativ,
dimensiunile creativităţii, la copiii preşcolari incluşi în lotul de cercetare, înregistrau un nivel
mediu de dezvoltare.
Tot în această etapă preliminară am urmărit şi gradul de dezvoltare socioafectivă a copiilor.
Pentru a evalua adaptabilitatea socioemoţională a preşcolarilor am aplicat un instrument
pentru psihodiagnostic specific:
Grila de evaluare a adaptabilităţii sociale şi emoţionale a preşcolarilor

Data evaluării_____________________________________________________
Numele şi vârsta evaluatorului ________________________________________
Instituţia unde lucrează ______________________________________________
Numele şi vârsta copilului evaluat _____________________________________
Într-o Într-o
Într-o Într-o Într-o
foarte foarte
mică oarecare mare
Nr. crt. Trăsăturile copilului mică mare
măsură măsură măsură
măsură măsură
(2 pct.) (3 pct.) (4 pct.)
(1 pct.) (5 pct.)
1. Copilul este sociabil (caută
compania celorlalţi, etc.)
2. Copilul participă la activităţile
de grup
3. Copilul respectă regulile şi
normele activităţii de grup
4. Copilul este receptiv la
emoţiile celorlalţi (consolează,
oferă ajutor)
5. Copilul îşi exprimă dorinţa,
voinţele, trebuinţele
6. Copilul îşi afirmă propria
persoană
7. Copilul ia iniţiativă în cadrul
activităţilor de grup, în joc
8. Copilul este curios
9. Copilul este relaxat, vesel, fără
manifestări de furie sau

44
 agresivitate, fără acuze
somatice
10. Copilul este încrezător în
forţele proprii

Populaţia vizată: copii preşcolari (grupa pregătitoare).

Obiectiv: Identificarea punctelor tari (resurse) şi a punctelor slabe (vulnerabilităţi) ale
copilului preşcolar.
Descrierea grilei: Grila conţine 10 itemi, care surprind:
1. sociabilitatea copilului (copilul caută compania celorlalţi);
2. participarea copilului la activităţile de grup;
3. respectarea normelor şi regulilor activităţii de grup – indice timpuriu al autocontrolului;
4. receptivitatea copilului la emoţiile celorlalţi (copilul consolează, oferă ajutor, împarte)
– indice timpuriu al empatiei;
5. copilul îşi exprimă voinţa, dorinţele, trebuinţele;
6. independenţa, afirmarea propriei persoane;
7. iniţiativa în activitate;
8. curiozitatea – indice timpuriu al motivaţiei de cunoaştere;
9. armonia cu sine (copilul este relaxat, vesel, lipsa manifestărilor agresive şi a acuzelor
somatice) – indice timpuriu al stabilităţii emoţionale;
10. încrederea în forţele proprii.
Procedura de scorare: Itemii au fost scoraţi folosind o scală în cinci trepte. Astfel,
scorurile înregistrate au următoarele semnificaţii:
1 punct pentru trăsătura prezentă într-o foarte mică măsură – nivel foarte scăzut;
2 puncte pentru trăsătura prezentată într-o mică măsură – nivel scăzut;
3 puncte pentru trăsătura prezentată într-o oarecare măsură – nivel mediu;
4 puncte pentru trăsătura prezentată într-o mare măsură – nivel ridicat;
5 puncte pentru trăsătura prezentată într-o măsură foarte mare – nivel foarte
ridicat.
Grila a fost completată pentru fiecare copil în parte (atât pentru copiii din grupele de
control cât şi pentru cei din grupul experimental), atât la începutul cercetării, cât şi după
experimentul formativ.
Tabelul 3. Evaluarea adaptabilităţii socioemoţionale – grupa de control – etapa
preliminară (N=25)
Nr. Itemii grilei/scorare Foarte Rar Uneori Aproape Mereu

45
 rar mereu (nivel
(nivel (nivel (nivel (nivel foarte
crt.
foarte scăzut) mediu) ridicat) ridicat)
scăzut)
1. Sociabilitate 2 (8%) 18 (72%) 5 (20%) - -
2. Participare 2 (8%) 13 (52%) 10 (40%) - -
3. Respectarea regulilor 1 (4%) 10 (40%) 12 (48%) 2 (8%) -
4. Empatie 3 (12%) 10 (40%) 12 (48%) - -
5. Afirmaţia voinţei 4 (16%) 12 (48%) 9 (36%) - -
6. Afirmaţia sinelui 2 (8%) 15 (60%) 6 (24%) 2 (8%) -
7. Iniţiativă 2 (8%) 13 (52%) 10 (40%) - -
8. Curiozitate 2 (8%) 12 (48%) 9 (36%) 2 (8%) -
9. Bună dispoziţie 2 (8%) 9 (36%) 7 (28%) 7 (28%) -
10. Încredere în sine 2 (8%) 10 (40%) 13 (52%) - -

Tabelul 4. Evaluarea adaptabilităţii socioemoţionale – grupa experimentală – etapa

preliminară (N=25)
Foarte Aproape Mereu
rar Rar Uneori mereu (nivel
Nr.
Itemii grilei/scorare (nivel (nivel (nivel (nivel foarte
crt.
foarte scăzut) mediu) ridicat) ridicat)
scăzut)
1. Sociabilitate 4 (16%) 12 (48%) 9 (36%) - -
2. Participare 2 (8%) 12 (48%) 11 (44%) - -
3. Respectarea regulilor - 17 (68%) 3 (12%) 5 (20%) -
4. Empatie 3 (12%) 11 (44%) 11 (44%) - -
5. Afirmaţia voinţei 4 (16%) 12 (48%) 9 (36%) - -
6. Afirmaţia sinelui 6 (24%) 5 (20%) 12 (48%) - 2 (8%)
7. Iniţiativă - 15 (60%) 10 (40%) - -
8. Curiozitate - 11 (44%) 7 (28%) 7 (28%) -
9. Bună dispoziţie - 16 (64%) - 9 (36%) -
10. Încredere în sine - 15 (60%) 10 (40%) - -

46
 Notă: În fiecare celulă a tabelului este trecută frecvenţa de apariţie a variantei respective
(frecvenţa absolută); în paranteză este trecută frecvenţa relativă (procentuală).
Din analiza datelor prezentate, se observă că nu există diferenţe semnificative între copiii
din grupa experimentală şi cei din grupa de control în ceea ce priveşte gradul de adaptabilitate
socioemoţională.
Tot din analiza datelor se observă că înainte de experimentul formativ dimensiunile
adaptabilităţii socioemoţionale la copiii preşcolari incluşi în lotul de cercetare înregistrau un
nivel de dezvoltare mediu spre scăzut.
În baza observaţiilor şi a analizării probelor experimentului constatativ putem sublinia:
- indicii creativităţii în experiment, sunt prezenţi la subiecţii celor două grupe de copii, în
toate categoriile de activităţi, înregistrând anumite valori individuale asemănătoare
(grupele fiind echivalente, reprezentarea subiecţilor în cele două grupe făcându-se în mod
aleatoriu).
Rezultatele experimentului constatativ ne indică următoarele: preşcolarul dispune de
potenţial creativ care se manifestă în activităţile sale: în joc ca activitate fundamentală, în
comunicare în jocurile de construcţie, activităţile practice, desen.
Elementele compoziţionale cele mai des întâlnite în desenele lor sunt: fizionomii umane,
casa, jucării, grădiniţa, animale, mijloace de transport. Prezenţa lor se datorează faptului că
reprezintă primele obiecte ale cunoaşterii imediate, primele elemente ale spaţiului cognitiv.
Toate manifestările copiilor sunt disponibilităţi ce pot fi dezvoltate.

2.Etapa experimentală
Experimentul formativ a vizat stimularea creativităţii copilului preşcolar axându-se, pe de o
parte, pe stimularea factorilor operaţionali ai creativităţii (fluiditate, flexibilitatea, originalitate,
elaborare) prin valorificarea conţinuturilor activităţilor matematice (jocului logico-matematic)
din grădiniţă iar, pe de altă parte, pe stimularea unor factori de personalitate (motivaţie, atitudini)
dinamizatori pentru creativitate, prin elemente de strategie didactică.
Grupa de control a parcurs conţinutul activităţilor matematice, obişnuit al activităţilor
comune; grupa experimentală a parcurs conţinutul activităţilor matematice în cadrul unor
activităţi integrate, cât şi în cadrul activităţilor alese şi a opţionalului: „Creativitatea preşcolarilor
şi jocul logico-matematic”.
Activităţile comune (jocurile logico-matematice) desfăşurate în cadrul experimentului cu
ambele grupe, au avut în vedere parcurgerea unui curriculum identic, structurate pe obiective şi
activităţi de învăţare corelate cu cele din programa activităţilor matematice pentru învăţământul
preşcolar.

47
 Conţinuturile activităţilor de jocuri logico-matematice în cadrul experimentului formativ au
urmărit:
- dezvoltarea operaţiilor intelectuale prematematice;
- dezvoltarea capacităţii de recunoaştere, denumire, construire şi utilizare a formelor
geometrice;
- dezvoltarea capacităţii de rezolvare de situaţii problematice, prin folosirea unor strategii
adecvate;
- formarea capacităţii de transfer a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor dobândite
prin practicarea jocului logico-matematic şi în alte activităţi desfăşurate în procesul
instructiv-educativ în învăţământul preşcolar: jocuri de construcţie, jocuri distractive,
activităţi practice, desen;
- dezvoltarea şi activarea operaţiilor gândirii ;
- dezvoltarea gândirii convergente şi divergente;
- cultivarea independenţei şi spontaneităţii;
- dezvoltarea încrederii în sine şi formarea unei imagini de sine pozitive;
- formarea receptivităţii prin cooperare;
- stimularea expresivităţii şi creativităţii.
În cadrul cercetării s-a urmărit stimularea creativităţii copiilor prin folosirea strategiilor
activizatoare. Activităţile desfăşurate cu copiii au vizat atingerea unor obiective prioritar legate
de dezvoltarea unor capacităţi cognitive – favorabile stimulării creativităţii la vârsta preşcolară.
Factorul cognitiv este important în actul creativ, dar o importanţă substanţială o au şi
factorii de personalitate (motivaţia, afectivitatea, atitudinile).
De aceea, în cadrul experimentului formativ am încercat să surprindem această relaţie de
determinare între factorii de personalitate şi performanţa creativă. Evident că, factorii de
personalitate (motivaţia, atitudinile) implicaţi în creativitate nu sunt implicaţi pe deplin, ei sunt în
deplin proces de formare.
La grupa experimentală a fost abordată o strategie didactică cu accent pe: amenajarea
spaţiului educaţional pe centre de interes; pe conduite didactice, permisive, mobilizatoare,
stimulative; pe exerciţii de antrenament creativ care favorizează dezvoltarea unor factori din
sfera socioemoţională a copilului, a căror stimulare, am presupus, ar amplifica manifestările
creative ale copilului.
De asemenea, activitatea de joc logic a fost abordată într-o manieră integrată care oferă
posibilitatea stimulării motivaţiei prin conţinuturile abordate, prin varietatea şi noutatea tematicii
propuse.

48
 În cadrul cercetării, copiii din eşantionul experimental au desfăşurat şi un program de
antrenament creativ (desfăşurat şi prin jocurile logice dar şi în cadrul activităţilor alese (jocuri de
construcţie, desene, activităţi practice). Acesta a vizat desfăşurarea unor exerciţii creative (Anexa
3) cu accent pe originalitatea soluţiilor găsite în rezolvarea lor, pe formularea întrebărilor prin
tehnica brainstormingului. Ele au stimulat spontaneitatea copiilor, fantezia şi imaginaţia lor, au
multiplicat relaţiile interpersonale.
3. Etapa postexperimentală
În etapa postexperimentală s-au aplicat din nou, atât grupei de control, cât şi grupei
experimentale, aceleaşi probe date în experimentul constatativ – probe ce au vizat diagnosticarea
unor indici ai creativităţii (flexibilitatea, fluiditatea, originalitatea, elaborarea) în diferite
categorii de activităţi (jocuri logico-matematice, construcţii, desen, activităţi practice),
dezvoltarea proceselor cognitive (percepţie, reprezentări, limbaj, gândire, memorie).
De asemenea, au fost completate din nou, pentru fiecare copil în parte, grilele de evaluare a
adaptabilităţii socioemoţionale.

Tabelul 5
Grupa de control Grupa experimentală
Nr. de Nr. de Nr. de Nr. de
Nr. răspunsuri răspunsuri răspunsuri răspunsuri
Procese cognitive
crt. corecte eronate corecte eronate
(procent (procent (procent (procent
realizat) nerealizat) realizat) nerealizat)
1. Percepţia (mărime, culoare,
24 (95%) 1 (4%) 25 (100%) -
formă)
2. Reprezentarea (mărime,
23(92%) 2 (8%) 25 (100%) -
culoare, formă)
3. Gândire 17 (68%) 8 (32%) 20 (80%) 5 (20%)
4. Limbaj 17 (68%) 8 (32%) 21 (84%) 4 (16%)
5. Memorie 20 (80%) 5 (20%) 24 (96%) 1 (4%)
6. Atenţie voluntară 18 (72%) 7 (28%) 23 (92%) 2 (8%)
7. Spirit de observaţie 20 (80%) 5 (20%) 24 (96%) 1 (4%)

Tabelul 6. Evaluarea probelor de diagnosticare a creativităţii.

- grupa de control – etapa postexperimentală (N=25).
Nr. Indici ai creativităţii Nivel Nivel Nivel

49
 scăzut mediu ridicat
crt.
1. Fluiditate figurală 4 (16%) 19 (76%) 2 (8%)
2. Flexibilitate figurală 8 (32%) 15 (60%) 2 (8%)
3. Originalitate figurală - 21 (84%) 4 (16%)
4. Elaborare figurală 3 (12%) 22 (88%) -

În fiecare celulă a tabelului este trecută frecvenţa de apariţie a variantei respective

(frecvenţa absoluta); în paranteză este trecută frecvenţa relativă (procentuală) .

Tabelul 7. Evaluarea probelor de diagnosticare a creativităţii.

- grupa experimentală – etapa postexperimentală (N=25).

Nr. Nivel Nivel Nivel

Indici ai creativităţii
crt. scăzut mediu ridicat
1. Fluiditatea figurală - 14 (56%) 11 (44%)
2. Flexibilitatea figurală 4 (16%) 15 (60%) 6 (24%)
3. Originalitatea figurală - 10 (40%) 15 (60%)
4. Elaborare figurală 2 (8%) 18 (72%) 5 (20%)

Din analiza rezultatelor se observă că există diferenţe între copiii din grupa experimentală
şi cei din grupa de control în privinţa aptitudinilor creative de care au dat dovadă în cadrul
activităţilor desfăşurate sau a exerciţiilor creative,testelor, probelor parcurse(jocurile logico-
matematice, jocurile de construcţie, desen, activităţi practice).
În etapa postexperimentală, la copiii din ambele grupe se observă o evoluţie atât în
dezvoltarea proceselor cognitive, cât şi în dezvoltarea dimensiunilor creativităţii, ca o consecinţă
a modului de abordare a stimulării creativităţii la vârsta preşcolara mare (prin realizarea unei
corespondenţe între obiective, conţinuturi, strategie didactică, evaluare).
O creştere mai accentuată a indicilor creativităţii este la grupa experimentală.
Această amplificare a dimensiunilor creativităţii o considerăm o consecinţă a stimulării factorilor
din sfera socioemoţională.

Tabelul 8. Evoluţia factorilor din sfera socioemoţională .

- grupa de control – etapa postexperimentală (N=25).

50
 Foarte Aproape Mereu
rar Rar Uneori mereu (nivel
Nr.
Itemii grilei/scorare (nivel (nivel (nivel (nivel foarte
crt.
foarte scăzut) mediu) ridicat) ridicat)
scăzut)
1. Sociabilitate 2 (8%) 12 (48%) 11 (44%) - -
2. Participare - 15 (60%) 10 (40%) - -
3. Respectarea regulilor - 15 (60%) 3 (12%) 7 (28%) -
4. Empatie - 5 (20%) 12 (48%) 8 (32%) -
5. Afirmarea voinţei 3 (12%) 13 (52%) 9 (36%) - -
6. Afirmarea sinelui - 8 (32%) 13 (52%) 2 (8%) 2 (8%)
7. Iniţiativă - 15 (60%) 10 (40%) - -
8. Curiozitate - 12 (48%) 6 (24%) 7 (28%) -
9. Bună dispoziţie - 10 (40%) 8 (32%) 5 (20%) 2 (8%)
10. Încredere în sine - 10 (40%) 15 (60%) - -

Tabelul 9. Evoluţia factorilor din sfera socioemoţională .

- grupa experimentală – etapa postexperimentală (N=25).
Foarte Aproape Mereu
rar Rar Uneori mereu (nivel
Nr.
Itemii grilei/scorare (nivel (nivel (nivel (nivel foarte
crt.
foarte scăzut) mediu) ridicat) ridicat)
scăzut)
1. Sociabilitate 1 (4%) 9 (36%) 10 (40%) 5 (20%) -
2. Participare - 12 (48%) 13 (52%) - -
3. Respectarea regulilor - 10 (40%) 7 (28%) 8 (32%) -
4. Empatie - - 6 (24%) 17 (68%) 2 (8%)
5. Afirmarea voinţei 1 (4%) 9 (36%) 12 (48%) 3 (12%) -
6. Afirmarea sinelui - 2 (8%) 10 (40%) 9 (36%) 4 (16%)
7. Iniţiativă - 9 (36%) 12 (48%) 4 (16%) -
8. Curiozitate - 4 (16%) 5 (20%) 12 (48%) 4 (16%)
9. Bună dispoziţie - 7 (28%) 9 (36%) 4 (16%) 5 (20%)
10. Încredere în sine - 3 (12%) 12 (48%) 6 (24%) 4 (16%)

51
 Din cele două tabele se observă că în etapa postexperimentală există diferenţe între copiii
din grupa experimentală şi cei din grupa de control în privinţa gradului de adaptabilitate
socioemoţională – sunt progrese înregistrate de copiii din grupa experimentală în urma
experimentului formativ.
Reprezentarea grafică a modului de cotare a indicilor creativităţii la grupa
experimentală, în cele două condiţii ale cercetării (experimentul constatativ şi etapa
postexperimentală), reliefează evoluţia ascendentă a dimensiunilor creativităţii în urma
experimentului formativ.

Etapa constatativă Etapa experimentală

Diagrama 1

Evoluţia fluidităţii figurale la grupa experimentală

Diagrama 2

Evoluţia flexibilităţii figurale la grupa experimentală.

52
 Diagrama 3
Evoluţia originalităţii figurale la grupa experimentală

Diagrama 4

Evoluţia elaborării figurale la grupa experimentală

d)Valorificarea rezultatelor cercetării

Grupa de control. Din analiza evoluţiei dimensiunilor creativităţii la grupa de control (în
cele două etape: constatativă şi postexperimentală) dimensiunea originalitate figurală a
înregistrat o evoluţie ascendentă (Tabelul 6).
Se poate spune că şi în cazul grupei de control s-a înregistrat un progres în planul
dezvoltării potenţialului creativ, dar progresul a fost la un nivel mai scăzut în comparaţie cu
grupa experimentală care a parcurs experimentul formativ.
În ceea ce priveşte adaptarea socioemoţională, la grupa experimentală s-au înregistrat
evoluţii ascendente ale dimensiunilor urmărite.
In etapa postexperimentală, copiii din ambele grupe au dat dovada de o mai buna
dezvoltare a dimensiunilor creativităţii – o creştere mai accentuată a indicilor creativităţii
înregistrându-se la grupa experimentala.

53
 Aceasta amplificare a dimensiunilor creativităţii este si o consecinţă a stimulării factorilor
din sfera socioemoţională.
Evoluţia factorilor din sfera socioemoţională, la nivelul celor două grupe, este prezentată
in tabelele 8 si 9.
Din aceste doua tabele se observă că in etapa postexperimentală există diferenţe intre
copiii din grupa experimentală şi cei din grupa de control, in privinţa gradului de adaptabilitate
socioemoţională - în sensul unor progrese înregistrate de copiii din grupa experimentală.
Se observa ca au fost înregistrate progrese si la grupa de control în sensul că în această
etapă dimensiunile adaptabilităţii socioemoţionale înregistrează un nivel scăzut sau mediu –fată
de nivelul foarte scăzut ce se înregistra in etapa preliminară.
In baza observaţiilor si a analizării datelor obţinute in etapa postexperimentală se poate
afirma ca ambele grupe au înregistrat progrese evidente ale indicilor de creativitate.
Experimentul de control a evidenţiat o amplificare semnificativa a creativităţii la
eşantionul experimental, atât a indicilor creativităţii cât şi a dimensiunilor adaptabilităţii
socioemoţionale.

3.2 Proiecte de activitate didactică

Proiect de activitate didactică

Nivelul: I
Propunător: Nedelcu Elena Alina
Unitate de învăţământ: G.P.N. Dobroteasa
Tema anuală : Când, cum şi de ce se întâmplă?

54
 Proiect tematic: Obiceiuri străbune
Domeniul experienţial: Domeniul Ştiinţe
Categoria de activitate: Activitate matematică
Subiectul activităţii: Ajută-mă te rog!
Varianta de realizare: Joc logico-matematic
Tipul activităţii: Consolidare-sistematizare a cunoştinţelor

Sarcina didactică:
 perceperea corectă a însuşirilor (atributelor) pieselor, stabilirea apartenenţei
(neapartenenţei) la o mulţime.
Regulile jocului:
vor răspunde doar copiii care sunt solicitaţi
vor folosi formula „Ajută-mă te rog !”
Elemente de joc: întrecere, aplauze, recompense, mânuirea materialului.

Obiective operaţionale:
O1 : să asocieze corect piesa cu obiecte asemănătoare din mediul înconjurător.
O2 : să descrie corect figurile geometrice după formă, grosime, culoare, mărime.
O3 : să grupeze adecvat figurile geometrice după unul sau mai multe criterii enumerate
O4 : sa rezolve independent fişa matematică.
Strategii didactice:
Metode didactice: conversaţia, explicaţia, demonstraţia.
Mijloace didactice: trusa Dienes, creioane colorate, fişe de lucru, instrumente de scris.
Forme de organizare: individuală, pe grupe, frontală
Metode de evaluare: orală, practică, scrisă

Demers didactic
Momentele Ob. Conţinutul esenţializat al lecţiei Strategii Metode de
lecţiei Op. didactice evaluare
1. Moment Se asigură momentul de linişte în sala de - -
organizatoric grupă. Se pregătesc materialele necesare
desfăşurării activităţii. Copiii sunt aşezaţi în
formă de semicerc.

55
2.Captarea Cu ajutorul unor sfori se va realiza pe podea - -
atenţiei conturul unui cerc şi al unui pătrat, iar copiii
se vor aşeza în interiorul lor după ce vor
extrage piesele din cutie, în funcţie de forma
lor. Astfel copiii vor fi împărţiţi pe două
grupe: „Cercuri” şi „Pătrate”.

3.Reactualizarea Copiii vor rămâne în interiorul „contururilor” - conversaţie - orală

cunoştinţelor O1 pieselor şi vor fi solicitaţi să dea exemple şi - frontală
de alte figuri geometrice: Care sunt acestea?
Puteţi găsi voi obiecte in sală care să semene
cu pătratul? Dar cu cercul? Dar cu triunghiul?

4.Anunţarea Activitatea noastră de astăzi se numeşte: - -

temei şi a „Ajută-mă te rog!” şi veţi vedea că este un joc
obiectivelor interesant prin care noi vom descoperi forma,
culoarea, mărimea şi grosimea pieselor
geometrice.

5.Dirijarea Explicarea şi demonstrarea jocului: - explicaţia -

învăţării Figurile geometrice se găsesc amestecate în - frontală
cutie: voi extrage o piesă şi îi voi prezenta
toate însuşirile ei: mică/mare, subţire/groasă,
roşu/galben/albastru. Pe urmă le voi spune că demonstraţia
vreau să găsesc cercul roşu, mic şi subţire; îl
voi căuta, iar pe urmă îl voi arăta clasei pentru
a-mi confirma dacă e piesa căutată.
Voi preciza că şi ei trebuie să procedeze la fel
şi că trebuie să respecte regulile jocului dacă
vor să fie câştigători.
O2
Executarea jocului propriu-zis: - exerciţiul - practică
Varianta 1: - pe grupe
Cele două echipe vor fi aşezate la măsuţă faţă
O3 în faţă, iar cele 48 de piese ale trusei vor fi

56
 împărţite în mod egal echipelor. Echipa
Cercurilor îşi va desemna un reprezentant
care va cere (respectând formula „Ajută-mă
te rog!” celeilalte echipe o piesă pe care nu o
deţine, precizând toate însuşirile pieselor.
Dacă piesa cerută se găseşte la echipa care o - exerciţiul - practică
solicită aceasta nu va primi nimic pentru că a - individuală
greşit. Echipa care deţine cele mai multe piese
va fi desemnată câştigătoare.
Varianta 2:
Piesele vor fi puse împreună, iar eu voi
solicita copiilor să îmi dea anumite piese.
După ce le vor identifica le vor grupa în
prima etapă după formă, pe urmă după
culoare şi grosime.

6.Obţinerea Complicarea jocului: - exerciţiu - practică

performanţei Voi lega pe rând copiii la ochi şi îi voi pune - individuală
O2 să extragă o piesă, trebuie să o denumească şi
să precizeze grosimea şi mărimea.
7.Asigurarea Se fac aprecieri asupra implicării copiilor în - -
conexiunii activitate şi se oferă recompense.
inverse
8.Evaluarea Voi extrage o piesă şi voi greşi intenţionat - exerciţiu - orală
rezultatelor una din însuşiri pentru a vedea dacă copiii - frontală
şi-au însuşit caracteristicile şi dacă mă
corectează.
9.Retenţie şi O2 Copiii vor primi fişe de lucru ce conţin figuri - exerciţiu - scrisă
transfer O4 geometrice pe care trebuie să le coloreze în - individuală
funcţie de mărime şi să continue un şir de
figuri geometrice după un model dat.

57
 Proiect de activitate didactică

Nivelul: II
Propunător: Nedelcu Elena Alina
Unitate de învăţământ: G.P.N. Dobroteasa
Tema anuală : Când, cum şi de ce se întâmplă?
Domeniul experienţial: Domeniul Ştiinţe
Categoria de activitate: Activitate matematică
Subiectul activităţii: Ce a greşit ursuleţul?
Varianta de realizare: Joc logico-matematic
Tipul activităţii: Consolidare-sistematizare a cunoştinţelor
Sarcina didactică:
 identificarea şi denumirea corectă a caracteristicilor pieselor geometrice:formă, culoare şi
mărime
Regulile jocului:
Copilul la semnalul dat de educatoare rezolvă regula implicată de etapa jocului, motivând verbal
acţiunea;
 Regula 1 : aşezarea după culoare ;
Regula 2 : aşezarea după formă ;
Regula 3 : aşezarea după mărime ;
Elemente de joc: surpriza, ursuleţul de pluş, mânuirea materialelor, recompensa.
Obiective operaţionale:
O1 : să identifice corect piesele pe baza unui singur atribut;
O2 : să separe corect piesele conform regulii de joc;
O3 : să identifice corect piesele prin întrebări care să vizeze cele trei atribute (formă, culoare şi
mărime);
O4 : să rezolve corect fişele de lucru individuale.
Strategii didactice:
Metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, demonstraţia,exerciţiul.
Mijloace de învăţământ: ursuleţul de pluş, trusa Diennes, recompensa .

Forme de organizare: individuală, pe grupe, frontală

Metode de evaluare: orală, practică, scrisă
Nr. Evenimentul Conţinutul ştiinţific Strategii Metode de

58
Crt. didactic didactice evaluare
1. Momentul Se aranjează materialul didactic şi - -
organizatoric mobilierul în semicerc.
2. Captarea atenţiei În mijlocul copiilor apare un - expunere - orală
ursuleţ de pluş care doreşte să se - frontal
joace cu copiii.
3. Reactualizarea Li se propune copiilor să participe - ursuleţ
cunoştinţelor la un joc care se numeşte “ Ce a
greşit ursuleţul? “.
4. Anunţarea temei Se prezintă piesele trusei Diennes - conversaţia - orală
şi a obiectivelor şi se pun câteva întrebări : - frontal
- Ce ştiţi despre forma
acestor piese?
- Dar despre culoarea şi
forma lor?
5. Dirijarea învăţării Se vor explica regulile jocului : “ - orală
Piesele sunt prietenele noastre, ele - explicaţia
s-au rătăcit în pădure şi nu mai ştiu
să ajungă acasă. Un ursuleţ s-a
oferit să le ajute.” - frontal
Regula 1. : Piesele de culoarea
albastră, ursuleţul le duce în căsuţa
albastră, piesele de culoare roşie le
duce în căsuţa roşie, şi piesele de
culoare galbenă le duce în căsuţa
galbenă. Dacă ursuleţul a greşit se
întreabă : Ce a greşit ursuleţul?
Copiii vor fi chemaţi având
ursuleţul în mână să aleagă piesa
corespunzătoare culorii căsuţei. - explicaţia
Piesele sunt separate în funcţie de
cele trei criterii:roşu, galben şi
albastru.
Regula 2. : Se vor separa piesele - frontal
pe criteriul formelor ( triunghi,

59
 cerc şi pătrat).Copiii cu ajutorul
ursuleţului duc formele de triunghi
în căsuţa triunghiurilor şi formele
de cerc în căsuţa cercurilor, etc.
Regula 3: Se vor separa piesele pe
criteriul mărimii (mare, mic).
Copiii vor duce piesele mari în
căsuţă lor şi piesele mici în căsuţa
respectivă.
6. Obţinerea Se executa jocul de probă de către - observaţia - orală
performanţei educatoare, apoi de către
educatoare împreună cu câţiva
copii.
Se execută jocul de probă de către
toţi copiii. Se execută jocul de - frontal
către copii , individual.
Complicarea jocului :
Se va introduce o nouă regulă : - explicaţia �
Ursuleţul îi va lega pe copii cu o - orală
eşarfă la ochi, aceştia urmând să - frontal
ghicească forma şi mărimea
pieselor pe care le au în mână.

7. Asigurarea Copiii vor primi o fişă de lucru - exerciţiul - scrisă

transferului şi a individuală, se vor explica
conexiunii inverse cerinţele fişei, urmând ca ei să o - individual
rezolve corect.
8 Evaluarea Se fac aprecieri verbale asupra
modului de participare şi - -
corectitudini la participarea
activităţii
9. Retenţia Cum se numeşte personajul -
jocului nostru? -

60
Proiect de activitate didactică

Grupa/ nivelul: Mică (nivelul I)

Propunător: Nedelcu Elena Alina
Unitate de învăţământ: G.P.N. Dobroteasa
Tema anuală: Când, cum şi de ce se întâmplă?
Subtema: “Florile de primăvară”
Domeniul experienţial: DŞ (domeniul ştiinţe)
Categoria de activitate: Activitate matematică
Varianta de realizare: Joc didactic - “Primăvara în grădina de flori”
Tipul activităţii: Consolidare a cunoştinţelor şi deprinderilor matematice
Obiective operaţionale:
O1: Să recunoască adecvat principalele flori de primăvară;
O2: Să asocieze corect numărul la cantitate în limitele 1-5;
O3: Să denumească în mod corect culorile florilor de primăvară;
O4: Să asocieze corect fluturii cu florile de aceeaşi culoare.
Sarcina jocului: Raportarea cantităţii la număr şi gruparea după criteriul culoare
Regulile de joc: Zâna Primăvara va scoate din coşuleţul ei materialul necesar şi sarcinile fiecărei
probe:
- Regula 1: “Lipeşte pe panou tot atâtea flori câte indică cifra”;
- Regula 2: “ Ataşează fiecărei flori fluturele potrivit”;
- Regula 3 (complicarea jocului): “Adună de pe panou tot atâţia fluturi câţi indică
cifra aleasă”.
Elemente de joc: surpriza, aplauze, recompense
Strategii didactice:
Metode didactice: conversaţia, explicaţia, demonstraţia;
Mijloace de învăţământ: fluturi şi flori din cartoane de diverse culori, panou, Zâna
Primăvara, coşul cu regulile de joc, jetoane cu cifre, fişe de lucru;
Forme de organizare a activităţii: frontală, pe grupe, individual.
Metode de evaluare: orală, scrisă.

Demersul didactic

61
Nr. Evenimentele Ob. Conţinutul activităţii Strategii Metode
crt. activităţii op. didactice de
evaluare
1. Moment Aerisirea sălii de grupă;
organizatoric Asigurarea ordinii si disciplinei în sala de
grupă; _ _
_ Distribuirea materialului didactic.

2. Captarea Se spune copiilor o ghicitoare despre - expunere

atenţiei primăvară:
“Astăzi, în grădina mea - frontal
Am văzut după perdea _
_ Cum o zână frumuşică
Iar dă viaţă la grădină …
Cine-i oare zâna aceea?
(Primăvara)
3. Reactualizarea Se adresează copiilor câteva întrebări despre
cunoştinţelor primăvară având-o alături pe Zâna Primăverii
anterioare - În ce anotimp suntem acum? - conversaţie
- De unde ne dăm seama că a venit - orală
primăvara? - frontal
- Ce se întâmplă în natură?
_ - Puteţi să-mi spuneţi câteva flori de
primăvară?
- Ce culori au florile?
4. Enunţarea Se spune copiilor că se vor juca împreuna cu
obiectivelor/ _ Zâna Primăverii jocul - primăvara în grădina
subiectului cu flori” _ _
activităţii

5. Dirijarea Zâna Primăverii ne va aduce în coşul ei

Învăţării regulile de joc şi materialul necesar.
Voi împărţi copiii în 4 grupe, fiecare grupă - Zâna
având un nume de floare: Grupa lalelelor, Primăverii
Grupa ghioceilor, Grupa narciselor şi

62
 Grupa zambilelor.
Regula 1:
O2 Pe panou vor fi lipite cifre din intervalul 1-5. - exerciţiul
Zâna Primăverii va alege pe rând un - individual
O1 reprezentant din fiecare grupă care va lipi pe - flori, cifre
panou atâtea flori câte indica cifra. Florile vor
corespunde grupei din care face parte copilul - explicaţia - orală
ales. - frontal
Voi explica regulile jocului care se va
desfăşura respectând paşii de mai sus. - exerciţiul
O3 Rezolvarea corectă a sarcinii va fi aplaudată. - panou, - orală
O4 Regula 2: fluturi, flori
Pentru florile de pe panou voi numi pe rând - individual
câte un copil care va extrage din coşul Zânei
Primăverii un fluture. Pentru fluturele ales,
copilul va preciza culoarea şi îl va ataşa florii
de pe panou cu aceeaşi culoare.
6. Obţinerea Regula 3 (complicarea jocului): - exerciţiul
performanţei Copiii vor alege din jetoanele cu cifre una -jetoane - orală
_ dintre cifre şi vor lua de pe panou tot atâţia - fluturi
fluturi câţi le indică cifra. - individual
7. Asigurarea În joc vor fi antrenaţi şi încurajaţi să răspundă
conexiunii toţi copiii. Cei mai activi dintre ei vor fi - exerciţiul
inverse numiţi de Zâna Primăverii “Ajutoare de - fişe de - scrisă
- nădejde”. Dacă este necesar voi reveni cu lucru
explicaţii suplimentare. - individual
Copiii vor rezolva fişele de lucru.
8. Evaluarea - Se solicită fiecare copil să spună o floare de - exerciţiul
primăvară şi să precizeze culoarea ei. - individual - orală
9. Retenţia Se adresează copiilor următoarele întrebări:
- Cum s-a numit jocul de astăzi?
- Cine a venit la noi în vizită? _ _

Proiect de activitate didactică

63
 Nivelul: I
Propunător: Nedelcu Elena Alina
Unitate de învăţământ: G.P.N. Dobroteasa
Tema anuală: Când, cum şi de ce se întâmplă?
Subtema: “Florile de primăvară”
Domeniul experienţial: DŞ (domeniul ştiinţe)
Categoria de activitate: Activitate matematică
Varianta de realizare: Joc didactic - “Primăvara în grădina de flori”
Tipul activităţii: Consolidare a cunoştinţelor şi deprinderilor
Durata: 30 minute
Obiective operaţionale:
O1: Să recunoască adecvat principalele flori de primăvară;
O2: Să asocieze corect numărul la cantitate în limitele 1-5;
O3: Să denumească în mod corect culorile florilor de primăvară;
O4: Să asocieze corect fluturii cu florile de aceeaşi culoare.
Sarcina jocului: Raportarea cantităţii la număr şi gruparea după criteriul culoare
Regulile de joc: Zâna Primăvară va scoate din coşuleţul ei materialul necesar şi sarcinile fiecărei
probe:
- Regula 1: “Lipeşte pe panou tot atâtea flori câte indică cifra”;
- Regula 2: “ Ataşează fiecărei flori fluturele potrivit”;
- Regula 3 (complicarea jocului): “Adună de pe panou tot atâţia fluturi câţi indică
cifra aleasă”.
Elemente de joc: surpriza, aplauze, recompense
Strategii didactice:
Metode didactice: conversaţia, explicaţia, demonstraţia;
Mijloace de învăţământ: fluturi şi flori din cartoane de diverse culori, panou, Zâna
Primăvara, coşul cu regulile de joc, jetoane cu cifre, fişe de lucru;
Forme de organizare a activităţii: frontală, pe grupe, individuală
Metode de evaluare: orală, scris

Demersul didactic
Nr. Evenimentele Ob. Conţinutul activităţii Strategii Metode

64
Crt activităţii op. didactice de
evaluare
1. Moment Aerisirea sălii de grupă;
organizatoric Asigurarea ordinii şi disciplinei în sala de
grupă; _ _
_
2. Captarea Voi spune copiilor o ghicitoare despre Expunere
atenţiei anotimpul primăvara:
“Cu sprâncene de poiene, Frontal
Cu codiţe de mlădiţe _
_ Şi cu flori la cingătoare,
Ce anotimp este, oare?
(Primăvara) „
3. Reactualizarea Voi adresa copiilor câteva întrebări despre
cunoştinţelor anotimpul primăvara având-o alături pe Zâna
anterioare Primăvară: Conversaţia
Aş vrea să îmi spuneţi şi mie în ce anotimp Orală
suntem? Frontal
Ce flori de primăvară cunoaşteţi voi?
_ Ce culori au florile de primăvară?
Care sunt florile voastre de primăvară preferate?

4. Enunţarea “Astăzi ne vom juca împreună cu Zâna

obiectivelor/ Primăvară jocul - primăvara în grădina cu flori”
subiectului _ _
activităţii _
5. Dirijarea Zâna Primăvara ne va aduce în coşul ei
învăţării regulile de joc şi materialul necesar. Zâna
Voi împărţi copiii în 4 grupe, fiecare grupă Primăvara
având un nume de floare: Grupa lalelelor,
Grupa ghioceilor, Grupa narciselor şi Grupa
zambilelor.

Regula 1:
Pe panou vor fi lipite cifre din intervalul 1-5.

65
 Zâna Primăvara va alege pe rând un
O2 reprezentant din fiecare grupă care va lipi pe
panou atâtea flori câte indică cifra. Florile vor
O1 corespunde grupei din care face parte copilul Exerciţiul
ales. Individual Orală
Voi explica regulile jocului care se va Flori, cifre
desfăşura respectând paşii de mai sus.
Rezolvarea corectă a sarcinii va fi aplaudată. Explicaţia
Frontal
Regula 2:
Pentru florile de pe panou voi numi pe rând câte
un copil care va extrage din coşul Zânei
Primăvara un fluture. Pentru fluturele ales,
copilul va preciza culoarea şi îl va ataşa florii de Exerciţiul Orală
O3 pe panou cu aceeaşi culoare. Panou,
O4 fluturi, flori
Individual
6. Obţinerea Regula 3 (complicarea jocului):
performanţei Copiii vor alege un jeton dintre jetoanele cu Exerciţiul Orală
cifre şi vor lua de pe panou tot atâţia fluturi câţi Jetoane,
_ le indică cifra. fluturi
Individual
7. Asigurarea În joc vor fi antrenaţi şi încurajaţi să răspundă
conexiunii toţi copiii. Cei mai activi dintre ei vor fi numiţi Exerciţiul
inverse de Zâna Primăvara “Ajutoare de nădejde”. Dacă Fişe de Scrisă
este necesar voi reveni cu explicaţii lucru
_ suplimentare. Individual
Copiii vor rezolva fişele de lucru.

8. Evaluarea Voi solicita fiecare copil să spună o floare de Exerciţiul

primăvară şi să precizeze culoarea ei. Orală
Individual
_
9. Retenţia Voi adresa copiilor următoarele întrebări:
(fixarea şi - Cum s-a numit jocul de astăzi?

66
 sistematizarea - Cine a venit la noi în vizită? _ _
cunoştinţelor) _

Proiect de activitate integrată

Nivelul I
Propunător: Nedelcu Elena Alina
Unitate de învăţământ: G.P.N. Dobroteasa
Tema:,,Când/cum şi de ce se întâmplă?”
Subtema:,,Zâna Toamna ne aduce…………!”
Inventar de activităţi:
Activităţi pe domenii:
ADP – Întâlnirea de dimineaţă,,De vorbă cu Zâna Toamna”
Prezenta, calendarul naturii, noutatea zilei
ALA – Bibliotecă:
,,Alege,spune ce ştii şi completează imaginea”
,,Stropi de ploaie”- exerciţii grafice( linia oblică spre stânga)
,,Sortăm imagini pentru Albumul Toamnei”
Artă:
,,Salbă pentru zâna Toamna”- Şnuruire
Construcţii:
,, Ne jucăm cu figuri geometrice”
,,Joc cu beţişoare”
Joc de rol:
,,De-a aprozarul”
,,De-a gospodinele”
Joc de atenţie:,,Postaşul”
Joc de mişcare:,,Scăunelele muzicale”
ADE- DS+DLC-,,Bogăţiile Toamnei”- joc didactic
-DPM-,,Ajutăm Toamna să-şi adune roadele” - joc didactic
- alergare cu ocolire de obstacole
Tipul de activitate: de fixare, consolidare şi evaluare, formare de deprinderi motrice de bază
Mijloc de realizare: activitate interdisciplinară
Scopul activităţii:

67
Consolidarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a mediului înconjurător, precum şi stimularea
curiozităţii pentru înţelegerea acestuia
Consolidarea exprimării orale, înţelegerea şi utilizarea corectă a semnificaţiilor structurilor
verbale orale
Formarea şi dezvoltarea deprinderilor motrice de bază şi aplicativ-utilitare
Obiective operaţionale:
Să recunoască anumite schimbări şi transformări din mediul înconjurător
Să identifice caracteristicile anotimpului toamna şi lunile corespunzătoare acestuia
Să enumere modificările apărute în viata plantelor şi a păsărilor în acest anotimp, să le
recunoască
Să manifeste iniţiativă în comunicarea orală şi interes pentru semnificaţia cuvintelor
Să asculte şi să reacţioneze adecvat la ghicitori transmise fie prin citire sau povestire de către
adult
Să numere crescător şi descrescător în limitele 1-5
Să fie apt să utilizeze deprinderile însuşite în diferite context
Să respecte poziţia corectă a corpului şi a segmentelor acestuia pentru comenzile de mers şi
alergare
Să răspundă motric la comanda dată
Să respecte regulile stabilite de comun acord în cadrul grupului
Să participe active(în spiritual regulilor jocului)şi să-şi aducă contribuţia la reuşita echipei
Strategii didactice:
Metode si procedee:conversaţia, explicaţia, demonstraţia, problematizarea, exerciţiul, jocul,
piramida
Mijloace de învăţământ: imagini decolorat, culori, trusa Logic II, beţişoare,
legume, fructe, flori, cereale, cântar, casă de marcat, şorţuleţe, borcane, sare, apa, imagini cu
aspect de toamnă, popice din carton (jaloane), plicuri colorate, stimulente
Forma de organizare:pe grupuri, pe echipe, individual

Bibliografie:
Dinuta N.”Metodica activităţilor instructiv educative în grădiniţa “Universitatea de Ştiinţe ale
Educaţiei Piteşti
M E C ; Programa activităţilor instructiv educative în grădiniţa de copii, Bucureşti 2008

Programul zilei

68
 ADP
Întâlnirea de dimineaţă: ,,De vorbă cu Zâna Toamnă”
Tranziţii: jocul text şi cânt ,,Bate vântul frunzele”
,,La cules de păpuşoi”
ALA
Bibliotecă:,,Alege,spune ce ştii şi completează imaginea”
,,Stropi de ploaie”- antrenament grafic
,,Confecţionăm Albumul Toamnei”
Artă: ,,Salbă pentru Zâna Toamnă”- şnuruire
Construcţii: ,,Ne jucăm cu figuri geometrice”
,,Ne jucăm cu beţişoare”
Joc de rol: ,,De-a aprozarul”
,,De-a gospodinele”
Joc de atenţie: ,,Postaşul”
Joc de mişcare: ,,Scăunele muzicale”
ADE
DS+DLC-,,Bogăţiile Toamnei”- joc didactic
DPM- ,,Ajutăm Toamna să-ţi adune roadele”
alergare cu ocolire de obstacole

Scenariul zilei

Ziua începe cu ,,Întâlnirea de dimineaţă”, tema ,,De vorbă cu Zâna

Toamnă”.
Copiii intră în sală ordonat,se aşează pe scăunele rostind versurile:
,,În cerc toţi ne aşezăm
Şi apoi ne salutăm
Vedem cine e prezent
Poate cine e absent
Calendarul e încântat
Că va fi iar completat
Cu zăpadă,vânt sau ploaie
Dar mai bine cu mult soare!”
Salutul de dimineaţă -,,Bună dimineaţa, frunzelor”. Copiii răspund salutului şi se salută
reciproc. Prezenţa se va consemna în Catalogul grupei, după care se va complete calendarul

69
naturii împreună cu copii, după ce se poartă o discuţie cu aceştia referitoare la anotimpul în care
ne aflăm, luna, ziua, data, vremea, evenimentul zilei.
Mesajul zilei: Educatoarea spune copiilor o ghicitoare despre toamnă
Au plecat spre ţări cu soare
Păsările călătoare
Căci la noi e frig şi plouă.
Vântul bate cu putere
Frunzele-au căzut şi ele.
În cămară adunate
Stau la sfat fructe şi legume coapte
Nu este greu de ghicit
Ce anotimp a sosit?
Copiii răspund la ghicitoare, cu cea mai mare rapiditate, după care îşi manifestă dorinţa
de a vedea ce are în trăistuţă mesagerul Toamnei (o păpuşă). Educatoarea se duce şi deschide
trăistuţa în care se află o scrisoare de la Zâna Toamnă cu programul zilei şi materialele care le
vor folosi ei pentru a o ajuta.
Astfel ei vor fi familiarizaţi pentru început cu materialele din fiecare sector pregătit şi cu
sarcinile pe care le au de îndeplinit.
Pentru delimitarea pe centre copiii vor extrage câte o pietricică colorată. În funcţie de
culoarea pietrei se va aşeza la sectorul potrivit. Copiii intuiesc materialele, anunţăm sarcinile de
lucru şi voi da explicaţiile necesare înţelegerii acestora.
La auzul muzicii în surdină copiii încep lucrul.
Bibliotecă: copiii vor avea diverse fişe cu aspect de toamnă (frunze, flori), pe care va
trebui să le recunoască, coloreze ca apoi să realizeze un album al anotimpului Toamna. O parte
din copii vor avea fişe de scriere linia oblică spre stânga cu titlul ,,Stropi de ploaie ”.
Artă: copiii vor avea mărgele de diferite forme şi culori în castronele. Fiecare copil va
primi o cifră de la 1la 5. Acea cifră îi va spune numărul de mărgele de acelaşi fel care trebuiesc
folosite în sirag pentru a realiza o salbă cât mai frumoasă.
Construcţii: copiii vor avea la dispoziţie trusele cu figuri geometrice Logic II şi beţişoare
din plastic. Ei vor trebui să construiască elemente specifice toamnei (flori, copaci, frunze, etc).
Joc de rol: copiii sunt împărţiţi în două echipe. O echipă face cumpărături de la aprozar.
Cumpărăturile sunt duse la echipa gospodinelor pentru a fi depozitate pentru iarnă în cămară sub
formă de conserve(murături) .

70
 Bibliotecă
Tema:,,Alege, spune ce şti şi completează imaginea”
,,Stropi de ploaie”- antrenament grafic
,,Confecţionăm Albumul Toamnei”
Artă
Tema:,,Salbă pentru Zâna Toamnă”- Şnuruire
Construcţii
Tema:,,Ne jucăm cu figuri geometrice”
,,Ne jucăm cu beţişoare”
Joc de rol
Tema:,,De-a aprozarul”
,,De-a gospodinele”

Dragi copii din grupa mare

Zâna Toamnă vă salută şi vă roagă foarte mult să o ajutaţi. Este într-un mare impas. Din
cauză că anotimpul ei este pe sfârşite, gândurile i s-au cam amestecat şi treburile s-au cam
adunat. De aceea vă roagă pe voi să o ajutaţi cu murăturile dar şi cu o salbă frumoasă, fiindcă
are o petrecere şi un album nu ar strica drept cadou cu un buchet mare de flori.
Mai are o problemă Zâna, după cum v-am spus, gândurile s-au cam amestecat şi confundă
toate aspectele cu cele ale surorii ei mai mari Primăvara. De aceea vă roagă să le stabiliţi încă
o dată pentru a nu mai fi bulversată.
În final, din nou o mare rugăminte, din graba de-a ajunge la petrecere toate fructele şi
legumele le-a lăsat împrăştiate şi vă roagă pe voi să le puneţi la locul lor în coşuri.
Vă mulţumeşte foarte mult şi drept recompensă vă trimite o mare surpriză!
Zâna Toamnă

Nr. crt. Evenimentul didactic Conţinutul ştiinţific Strategii Evaluare

didactice

71
1. Moment Se pregăteşte sala de grupă şi
organizatoric materialele necesare bunei desfăşurări
a activităţii.
2. Captarea atenţiei În coltul grupei se află păpuşa Conversaţia Probă
mesager a Toamnei, care are un plic orală cu
cu o scrisoare şi mai multe plicuri recunoaşte
colorate. rea unor
Voi lua scrisoarea şi o voi citi aspect ale
copiilor, pentru a vedea ce doreşte anotimpur
Zâna Toamnă de la ei, după care vom ilor
discuta puţin despre anotimpuri.
3. Anunţarea temei şi Dragi ,,frunzuliţe” cum am putea Conversaţia
enunţarea să o ajutăm pe Zâna Toamnă? Ce-ar fi
obiectivelor să jucăm un joc care să se numească,,
Bogăţiile Toamnei”?
În acest joc trebuie să fiţi foarte
atenţi şi să răspundeţi corect la nişte
ghicitori, după care trebuie să alegeţi Explicaţia
de aici de pe măsuţă, imaginea
corespunzătoare răspunsului şi să o
aşezaţi pe panou la culoarea ei.
Copiii observă cu atenţie
materialele şi pentru înţelegerea mai
uşoară se face o mică demonstraţie. Demonstraţia
De asemenea acesta fiind un joc
trebuie să lucrăm pe echipe, să
colaborăm şi să respectăm regulile lui. Conversaţia
4. Dirijarea învăţării Se organizează copiii în două Explicaţia
echipe, echipa roşie şi echipa verde.
Fiecare echipă îşi alege un căpitan
care va transmite răspunsurile la Instructajul
ghicitori şi va alege imaginile în verbal
numele lor.
Se prezintă panoul cu piramida
Toamnei în culorile ei: maro, verde,

72
 roşu, portocaliu şi galben. Plicurile se
observă că sunt în aceleaşi culori.
fiecare plic conţine atâtea ghicitori
câte pătate are desenate culoarea pe
piramidă. Adică: maro-5, verde-4,
rosu-3, portocaliu-2, galben-1. Pe
tablă este desenat un table în culorile
echipelor fiecare răspuns corect va fi
punctat. Piramida se începe de la bază.
Se trage la sorţ echipa care începe
şi pornim concursul: Jocul didactic
O întâlnim de dimineaţă,/Uneori puţin Evaluare
cam deasă(ceaţa) orală a
Covoraş de catifea/Cu steluţe ici- cunoştinţe
colea/Dacă-l vede-n bătătură Soarele lor
din zbor mi-l fură.(bruma)
Când stropeşte, grâul creste/Mai înalt
şi mai voinic/Face-ntruna pic, pic, pic
(ploaia)
Primăvara înverzeşte/Toată-i verde şi
foşneşte/Toamna se îngălbeneşte/Cade
jos, se vestejeşte(frunza) Bate lin şi
bate tare/E puternic, blând sau
mare/Poate-nconjura Pământul/Căci e
slobod, căci e….(vântul)
Se completează pe rând treptele
piramidei cu imaginile de la
răspunsurile ghicitorilor.
După completarea piramidei,
pentru a complica puţin jocul echipa
roşie va trebui să numere în ordine
crescătoare treptele piramidei iar
comandantul de joc să aleagă din coş
atâtea fructe cât îi indică ultima cifră
spusă.

73
 Echipa verde va trebui să numere în problematizare
ordine descrescătoare treptele a
piramidei şi va trebui să aleagă din cos
atâtea legume cât îi indică ultima cifră
spusă.
5. Asigurarea După terminarea jocului şi a Conversaţia
transferului şi a aprecierilor fată de modul cum s-au
retenţiei descurcat şi comportat în timpul Aprecieri
activităţii urmează tranziţia efectuată verbale
prin cântecul ,,La cules de păpuşoi”şi
se efectuează transferul în încăperea Joc cu text şi
unde se va desfăşura activitatea cânt
sportivă.
6. Obţinerea Cele două echipe sunt aşezate cu Conversaţia
performantei faţa spre centrul încăperii.
Copiii sunt anunţaţi că înainte de a Exerciţiul
începe jocul trebuie să ne încălzim
puţin organismul prin câteva exerciţii:
,,Păpuşa face gimnastică”
,,Boxăm”,,,Închide şi deschide
fereastra”,,,Întindem
rufele”,,,Înotăm”,,,Întindem
elasticul”,,,Răsucim volanul”,,,Barza-
ntr-un picior”,,,Pisica se întinde”,etc.
Se trece la explicarea jocului. Într-
o parte a sălii se află o cutie cu legume
, fructe amestecate iar în partea opusă
se află două lădiţe, una pentru legume
alta pentru fructe. Copiii trebuie să
aleagă legumele şi fructele din cutia Explicaţia
unde sunt amestecate şi să le ducă în
partea opusă la coşuleţul lor în
alergare uşoară ,ocolind obstacolele
întâlnite în cale. Fiecare copil va duce
un singur obiect.

74
 De la început se stabileşte care Jocul
echipă duce legume şi care fructe
pentru a nu se crea dezordine în timpul
jocului.
Câştigă echipa care va termina
prima sarcina primită.
Se dă semnalul de începere a
jocului.
7. Evaluarea Se fac aprecieri asupra desfăşurării Conversaţia Apreciere
activităţii, asupra felului în care au a verbală
colaborat copiii între ei în timpul
lecţiei.
Se împart stimulentele pentru fiecare
copil.
La final se va cânta cântecul ,,Acum
e toamnă, da!”- astfel realizând
tranziţia spre activităţile liber alese

75
CAPITOLUL 4.
CONCLUZII
Formarea reprezentărilor matematice la vârsta preşcolară se impune ca o necesitate. Este
necesar ca la vârsta de 6 ani să se introducă unele noţiuni matematice care să contribuie la
dezvoltarea gândirii logice .
Preşcolarul va opera cu aceste noţiuni matematice elementare, care vor constitui baza
noilor achiziţii, adică cunoştinţe, deprinderi şi capacităţi.
Însă în procesul pregătirii preşcolarului pentru şcoală, acesta trebuie să aibă dezvoltate o
serie de capacităţi fizice şi psihice structurate în ceea ce specialiştii numesc „capacitate complexă
de învăţare”, „maturitate şcolară” care să îi permită depăşirea pragului de la care încep noile
achiziţii specifice activităţii de tip şcolar, este necesară o activitate susţinută pentru dezvoltarea
unei gândiri de tip matematic, respectând particularităţile de vârstă şi individuale.
Aceasta, se poate realiza cu eficienţă sporită prin jocurile didactice matematice, care
prezintă avantajul deosebit că în timpul desfăşurării lor copilul gândeşte, execută mişcare, şi mai
ales, lucru foarte important, gândeşte în timp ce execută, şi copilul preşcolar învaţă.
În cadrul jocului didactic matematic, care reprezintă o activitate de învăţare dirijată,
organizată, jocurile logico-matematice sunt o categorie specială cu un important rol instructiv –
formativ.
Prin intermediul jocului logico-matematic, are loc dezvoltarea gândirii, dezvoltarea
limbajului sub aspect fonetic, semantic şi gramatical, apariţia limbajului intern, construirea
formelor voluntare ale proceselor psihice, dezvoltarea imaginaţiei dar şi dezvoltarea factorilor
noncognitivi (motivaţionali, atitudinali, emoţionali) sunt argumente în favoarea faptului că
preşcolarul are anumite disponibilităţi psihice pentru actul creativ.
Stimularea creativităţii prin jocul logico-matematic nu este o activitate novatoare. Nou şi
inedit poate părea numai modul propriu de abordare şi structurare a literaturii de specialitate în
acest domeniu şi abordarea unei strategii didactice ce permite activarea şi stimularea
potenţialului creativ al copilului preşcolar.
Iată numai câteva din avantajele jocului logico-matematic, care oferă copilului nenumărate
ocazii de a-şi combina şi recombina reprezentările de care dispune, de a construi realul din
propriile sale imagini.
Datorită importanţei jocului logico-matematic în prima parte a lucrării am prezentat
conceptul de joc logico –matematic şi componentele lui, metodologia organizării şi desfăşurării
jocului logico-matematic şi tipurile de jocuri logico-matematice folosite în activităţile
matematice din învăţământul preşcolar.

76
 În partea practic-aplicativă am prezentat exemple de jocuri logico-matematice folosite în
învăţământul preşcolar, adică exemple de jocuri libere de construcţie şi pentru construirea
mulţimilor, exemple de jocuri de organizare a pieselor în tablou şi jocuri de diferenţe, exemple
de jocuri cu cercuri şi jocuri de formare de perechi şi exemple de jocuri de transformări şi jocuri
cu mulţimi echivalente.
Activitatea metodică şi de cercetare prezintă specificul cercetării psihopedagogice şi
particularităţile psihofizice ale copilului de vârstă preşcolară din perspectiva stimulării
creativităţii, proiectul de cercetare ,,Stimularea creativităţii prin folosirea jocurilor logico-
matematice şi proiecte de activitate didactică la activităţile matematice din învăţământul
preşcolar.
Prin aspectele metodice prezentate, prin exemplele de jocuri logico-matematice şi prin
proiectul de cercetare consider că sunt aspecte originale exersate de mine în cadrul demersurilor
didactice care dau valoare metodologică practicii educaţionale din învăţământul preşcolar.
Valoarea didactică a aspectelor metodologice şi aplicabilitatea conţinuturilor la specificul
învăţământului preşcolar face ca prezenta lucrare să se considere într-un modest auxiliar ce poate
fi folosit de cadrele didactice mai tinere în realizarea activităţilor matematice.

77
BIBLIOGRAFIE

Anthone, V., Gherghinoiu, C., Obeadă, M. (2002), Metodica predării matematicii. Jocul didactic
matematic, Suport de curs, Ed. Ex Libris, Brăila;
Banea, H., (1998), Metodica predării matematicii, Editura Paralela 45, Piteşti;
Bădulescu, S.M., (1998), Formarea formatorilor ca educatori ai creativităţii, Bucureşti, Editura
Didactică şi Pedagogică;
Bonchis, E., (2006), Teorii ale dezvoltării copilului, Cluj-Napoca, Editura Dacia;
Borel, R., (1970), Matematica modernă în şcoala primară, Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică;
Bruner, J.S., (1971), Despre învăţarea matematicii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
Cucoş, C., (1999), Pedagogie, Iaşi, Editura Polirom;
Creţu, T., (2001), Psihologia vârstelor, Bucureşti, Editura Crediş;
Dănescu, E., (2009), Stimularea creativităţii la vârsta preşcolară, Piteşti, Editura Paralela 45;
Dinuţă, N., (2009), Metodica activităţilor matematice în grădiniţe, Editura Universităţii din
Piteşti;
Drăgan, I., Nicola, I., (2002), Cercetarea psihopedagogică, Târgu Mureş, Editura Tipomur;
Dumitrana, M., (2002), Activităţi matematice în grădiniţă, Bucureşti, Editura Compania;
Ezechil, L., (2003), Prelegeri de didactică generală, Editura Paralela 45, Piteşti;
Ezechil, L., Paişi, M., (2001), Laborator preşcolar .Ghid metodologic, Bucureşti, Editura V&I
Integral;
Iftimie, GH., (1980), Jocuri logice pentru preşcolari şi şcolarii mici, Bucureşti, Editura
Didactică şi Pedagogică;
Landau, E., (1979), Psihologia creativităţii, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică;
Lovinescu, A.V., (1979), Jocuri-exerciţii pentru preşcolari, Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică;
Lupu, C., Săvulescu, D., (2000), Metodica predării matematicii, Editura Paralela 45, Piteşti;
Mateiaş, A., (2003), Pedagogie pentru învăţământul preprimar, Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică;
Neagu, M., Beraru, G., . (1997), Activităţile matematice in grădiniţa, Ed. Polirom, Iaşi;
Piaget, J., (1972), Dimensiuni interdisciplinare ale psihologiei, Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică;
Plachard, E., (1972), Cercetarea în pedagogie, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică;
Preda, V., Dumitrana, M.,(coord.), (2000), Programa activităţilor instructiv-educative în
grădiniţa de copii şi Regulamentul învăţământului preşcolar, Bucureşti, Editura V&I Integral;

78
Preda, V., (1999), Copilul şi grădiniţa, Bucureşti, Editura Compania;
Radovici, M., P., Deaconu, L., Dinuţă, N., (2007), Metodica predării-învăţării matematicii în
ciclul primar, Editura Universităţii din Piteşti, Piteşti;
Roşca, M.,(1972), Metode de psihodiagnostic, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică;
Stoica, A., . (1983), Creativitatea Elevilor, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică;
***,Curriculum pentru învăţământul preşcolar(3-6/7 ani),Ministerul Educaţiei, Cercetării şi
Tineretului,Bucureşti, 2008.

79
ANEXĂ . MICROCULEGERE DE FIŞE MATEMATICE PENTRU ACTIVITĂŢILE
MATEMATICE DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR

1.Formează mulţimi încercuind piesele care au aceeaşi formă.

2.Formează prin încercuire mulţimea pătratelor albastre.

80
3.Formează prin încercuire mulţimea triunghiurilor mari şi de culoare roşie.

4.Capacitatea de redare grafică: “Desenează în continuare, păstrând ordinea dată!”.

81
 5.Gândire şi atenţie: “Găseşte greşeala!”
a) piesele au patru diferenţe,
b) piesele au două diferenţe.

82
6.Atentie şi gândire: Găseşte greşeala! (în cercul roşu sunt piesele care au formă de pătrat, iar în
cercul verde piesele de culoare albastră).

83
7.Gândire logică: Care este problema ilustrată? Formulează tu enunţul.

Atenţie, spirit de observaţie: Colorează triunghiurile pe care le descoperi în imagine şi vei găsi o
zonă pe care ţi-ar plăcea să o vizitezi.

84
8.Urmează ordinea de aşezare a formelor geometrice şi găseşte calea spre ieşire.

85
9.Realizarea unor desene cu o temă dată, folosind figurile geometrice. (Exemplu: flori)

86
10.Alcătuirea unor peisaje (obiecte) cu ajutorul figurilor geometrice - tema la alegere (se cultivă
fluiditatea, flexibilitatea şi originalitatea).

87
88