Balan Luiza Gabriela

Buțerchi Ana-Maria
Abordarea psihopedagogică a problemelor de
comportament- Agresivitatea
AGRESIVITATE
 Agresivitatea
 Reprezintă un comportament impulsiv prin
care se produce rănirea fizică și/sau emoțională
a unei persoane.
 Agresivitatea poate fi:
* fizică;
* verbală;
* relațională.
 Agresivitatea  Agresivitatea reactivă:
proactivă: se referă la se referă la situația în
agresivitatea care agresivitatea este
manifestată datorită rezultatul perceperii și
unui scop. interpretării
 Ex. Copilul dorește distorsionate a unei
pixul colegului său, situații ca fiind
dar îl obține prin amenințătoare.
agresivitate.
Intimidarea
 Definită ca o exercitare repetată a unor acțiuni
agresive, în care una sau mai multe persoane
intenționează să rănească, să facă rău sau să necăjească
fizic, verbal sau psihic o altă persoană.
 Există trei diferențe într-e agresivitate și intimidare:
 1. agresivitatea se manifestă în acte singulare, iar
intimidarea are un caracter repetitiv;
 2. intimidarea este caracterizată printr-un dezechilibru
de putere,pe când actele de agresivitate pot avea loc și
într-e persoane care au același nivel de putere;
 3. actele de intimidare sunt caracterizate mereu de
intenționalitate.
Copiii care agresează/intimidează:
 Îi controlează pe ceilalți prin
amenințări verbale și acțiuni fizice;
 Nivel scăzut de empatie pentru
problemele celorlați în relația
agresor/victimă;
 Furioși și răzbunători;
 Modalități inconsistente de
disciplinare acasă;
 Suferă de abuz fizic sau emoțional
acasă;
 Agresivitatea ca fiind singura
modalitate prin care își pot
menține constantă imaginea
despre sine.
Caracteristici:
Copiii care sunt agresați/intimidați:
 Consideră că nu pot controla
mediul în care trăiesc;
 Strategii interpersonale scăzute;
 Dau vina pe ceilalți pentru
problemele lor;
 Capacitate redusă în timpul
incidentelor stresante;
 Membrii familiei sunt implicați
excesiv în deciziile și activitățiile
lor;
 Simt că factorii externi au un
impact mai mare asupra lor decât
cei ce țin de controlul intern.
Sfidarea
 Definită ca patternuri repetitive de non-complianță, adică refuzul
de a se conforma la solicitările unei persoane cu autoritate.
 Sfidarea poate fi:
 Propriu-zisă;
 Non-complianța pasivă;
 Refuzul direct;
 Non-complianța asertivă.
Bibliografie: