Biotehnologii

Biotehnologiile tradiţionale.

Biotehnologia este ştiinţa care se ocupă de studierea metodelor de obţinere a produselor utile omului
pe contul organismelor vii, al ţesuturilor sau al celulelor, precum şi perfecţionarea genetică şi obţinerea
de noi soiuri de plante, rase de animale, tulpini de microorganisme. Din cele mai vechi timpuri oamenii
utilizau (inconştient) microorganismele (bacteriile, ciupercile de mucegai) pentru producerea unor
alimente, băuturi, ţesături etc. Ei foloseau tehnici tradiţionale de cultivare a microorganismelor care, în
mare parte, se utilizează şi astăzi. Această ştiinţă a progresat mult odată cu dezvoltarea biologiei
moleculare, biochimiei, geneticii. Din biotehnologiile tradiţionale fac parte microbiologia industrială şi
biochimia tehnică. Produsele obţinute de om prin biotehnologii tradiţionale.

Domeniul biotehnologiei Produsele obţinute

Microbiologia industrială Vitamine, hormoni, antibiotice, enzime, proteine

furajere, alimente, băuturi, dizolvanţi organici,
combustibil (biogaz)
Biochimia tehnică Proteine monoclonale, enzime, hormoni, vaccinuri,
interferon, pigmenţi, solvenţi, ATP

Biotehnologiile moderne.

Graţie descoperirilor în genetica moleculară, biochimie, microbiologie, acum 40 de ani au fost puse
bazele biotehnologiilor moderne. Tehnicile elaborate oferă posibilitatea de a realiza manipulări la nivel
de celulă, cromozom sau genă. Din biotehnologiile moderne vom studia ingineria celulară,
cromozomială, genică.

Ingineria celulară este des utilizată în ameliorarea organismelor. Din metodele ingineriei celulare fac
parte hibridizarea somatică, haploidia, selecţia celulară etc. Unele dintre aceste metode le vom studia la
tema ameliorarea organismelor. Să urmărim procesul de obţinere, în baza ingineriei celulare, a
hibridului dintre cartof şi roşie.

Ingineria cromozomială. Cu ajutorul metodelor şi tehnicilor moderne se pot substitui unii cromozomi
sau fragmente de cromozomi, se pot adăuga alţii noi de la aceeaşi specie sau de la altă specie. De
exemplu, prin această metodă s-a realizat ameliorarea unui soi de grâu rezistent la boli, la polignire, cu
productivitate înaltă, dar cu boabe sărace în gluten. Substituind perechea de cromozomi omologi pe
care este situată gena responsabilă de conţinutul de gluten, cu perechea omoloagă de la alt soi, la care
boabele au un conţinut sporit de gluten, a fost obţinut un nou soi care întruneşte toate calităţile dorite.

Ingineria genică se ocupă cu izolarea, sinteza şi transferul genelor de la o specie la alta în scopul
obţinerii de organisme cu însuşiri noi. Au fost elaborate metode şi tehnici speciale pentru valorificarea
moleculelor recombinate (hibride) de ADN, studierea manifestării genei în celula gazdă.

Transferul de gene se realizează în câteva etape:

1. Separarea cu ajutorul enzimelor specifice, numite restrictaze a genelor (fragmente de ADN) din
cromozomul unei specii. Aceste enzime sunt produse de bacterii şi au însuşirea de a recunoaşte în ADN
o anumită secvenţă de nucleotide, separând gena aleasă.

2. Unirea fragmentelor de ADN într-o moleculă unică recombinată şi includerea ei în structura

plasmidei, sau a unui alt vector, cu ajutorul enzimelor ADN-ligaze.

3. Transferul moleculei recombinate de ADN plasmidic în celula gazdă.

4. Studierea manifestării genei în celula gazdă. Cu ajutorul ingineriei genice s-a reuşit obţinerea
industrială a interferonului, hormonului insulina umană şi hormonului de creştere.

Schema obţinerii insulinei umane prin ingineria genică

1. Obţinerea moleculei recombinate de ADN ce conţine gena insulinei umane.

2. Includerea genei insulinei în corpul bacteriilor (Escherichia coli).

3. Producerea insulinei de către celulele bacteriene.