1.

Descrieți conceptul de performanță

Prin performanţă se înţeleg atât procesul cât şi rezultatul unei acţiuni. Dacă este, în sens general,
rezultatul unor acţiuni, realizări şi procese, dintr-un punct de vedere normativ reprezintă
desăvârşirea măiestriei sau îndeplinirea unei sarcini cât mai bine posibil. Accepţiunea termenului
în ştiinţele sociale accentuează, înainte de toate, dependenţa rezultatului de abilităţile prezente şi
aptitudinile existente (talent), toate ca procese anterioare de învăţare şi maturizara.
Termenului de performanță i se asociază trei concepte: economicitate, eficiență și eficacitate.
Economicitate – caracteristică atribuită situației în care se obține minimizarea costului resurselor
alocate pentru atingerea rezultatelor estimate ale unei activități, cu menținerea calității
corespunzătoare a acestor rezultate.
Eficiența – maximizarea rezultatelor unei activități în relație cu resursele utilizate.
Eficacitate – gradul de îndeplinire a obiectivelor programate pentru fiecare dintre activități și
relația dintre efectul proiectat și rezultatul efectivi al activității în cauză.
𝑃𝑒𝑟𝑓𝑜𝑟𝑚𝑎𝑛ță = 𝑒𝑐𝑜𝑛𝑜𝑚𝑖𝑐𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 + 𝑒𝑓𝑖𝑐𝑖𝑒𝑛ță + 𝑒𝑓𝑖𝑐𝑎𝑐𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝐸𝑓𝑖𝑐𝑖𝑒𝑛ță + 𝐸𝑓𝑖𝑐𝑎𝑐𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 =
𝐸𝑥𝑐𝑒𝑙𝑒𝑛ță
Managementul performanței este o caracteristică specifică managementului întreprinderii.
Eficiența se traduce prin a face lucrurile cum trebuie, iar eficacitatea prin a face lucrurile care
trebuie. Astfel, excelența înseamnă a face cum trebuie lucrurile care trebuie.
Scopul managementului performanțelor este de a crea și dezvolta o structură organizațională
capabilă să îl realizeze, să stimuleze decizii consecvente și să asigure convergența diferitelor
obiective ale întreprinderi.
•În primul rând, performanta trebuie analizată de fiecare entitate în limitele mediului în care se
decide a se opera.
•În al doilea rând, performanta este întotdeauna legată de unul sau mai multe obiective stabilite
de către entitatea a cărei performană este analizată.
 2. Prezentați structurile organizaționale tradiționale și controlul managementului
Centrele de responsabilitate sunt structuri organizaționale relativ simple care pot fi utilizate
pentru a delega autoritatea și controlul.
Centrele de profit controlează atât costurile, cât și veniturile, cu alte cuvinte majoritatea
veniturilor și cheltuielilor. Obiectivul lor este, mai presus de toate, un profit de bază. Acest tip de
centru de responsabilitate, spre deosebire de centrele de costuri sau venituri, profită din plin de
avantajele delegării, deoarece managerul este liber să gestioneze modul în care centrul de profit
"generează un profit". În cele din urmă, dacă centrul de responsabilitate poate, de asemenea, să
controleze anumite active în exploatare și, prin urmare, să influențeze chiar și parțial bilanțul,
centrul de profit devine un centru de investiții.
Un centru de responsabilitate nu poate fi un centru de investiții fără a fi mai întâi un centru de
profit. Controlul unor active în exploatare sau chiar datorii nu este suficient pentru a fi calificat
drept centru de investiții.
Pentru centrele de cost nu există o relație de cauzalitate ușor de observat între nivelul costurilor
suportate și măsurarea producției centrului. Conducerea trebuie să decidă în mod subiectiv
nivelul costurilor care trebuie alocate activităților centrului. Este dificil de evaluat fie cantitatea
rezultatelor furnizate de centrul de costuri, fie greu de stabilit relația cauzală între costuri și
rezultate: managementul nu are niciun fel de determinare a beneficiilor de a cheltui un euro
suplimentar.
Centrele de venit au puține drepturi de decizie și au un control deplin asupra cifrei lor de afaceri
sau volumelor de vânzări. De exemplu, forțe de vânzări complet integrate cu puțină autonomie
aparțin acestei categorii.
Centrele de profit sunt primul nivel real de delegare și autonomie. Comportamentele și deciziile
sunt luate la acest nivel pentru a anticipa consecințele, în funcție de costuri, ale schimbărilor de
pe piață, iar managerii se vor concentra fie pe vânzări, fie pe încercarea de a reduce costurile.
Acestea sunt divizii sau sucursale care pot vinde sau opera dar, în orice caz, vor avea o anumită
autonomie pentru a-și gestiona produsele, piața și clienții. Obiectivul, deseori descris ca fiind
linia de jos, poate fi orice formă de marjă sau profit sau pierdere corespunzătoare elementelor
controlate de centru
Centrele de investiții sunt centre de profit care controlează și activele de exploatare. Acestea sunt
rareori găsite "sub" nivelul diviziunii de produse sau al filialei. Două măsuri principale de
performanță financiară sunt utilizate pentru centrele de investiții: ROCE (randamentul capitalului
angajat) sau ROI (rentabilitatea investiției), care reprezintă un raport al profitului generat de
activele companiei; sau EVA (valoarea adăugată economică) sau alte măsuri de venit rezidual, cu
alte cuvinte, măsuri care prezintă profit după deducerea costului de finanțare a activelor
societății. EVA (TM) a început să fie utilizat pe scară largă în anii 2000.
 3. Descrieți elementele dashboardului de întreprindere

Un tablou de bord este o afișare vizuală a tuturor datelor specifice unui obiectiv de măsurarea a
performanței unei companii. Deși poate fi folosit în tot felul de moduri diferite, intenția sa
principală este de a oferi informații dintr-o privire pe baza proiectării reprezentării grafice a
indicatorilor cheie de performanță.
Este un principiu de management bine stabilit că nu se poate gestiona ceea ce nu se poate
măsura. Totuși, este la fel de adevărat că nu se poate gestiona bine ceea ce nu se poate
monitoriza. Aici intervin dashboardurile pentru întreprinderi. Tablourile de bord (dashboardurile)
pentru întreprinderi trebuie să ofere o vizibilitate clară pentru a ne orienta prin norii groși datorită
supraîncărcării cu date și lipsa de înțelegere.
Tablourile de bord (dashboardurile) dinamice și interactive au devenit un fenomen cu o creștere
rapidă, însoțită de asigurarea compatibilității cu EPM și managementul corporațiilor.
Caracteristicile de bază specifice unui tablou de board de întreprindere sunt stabilite în funcție de
acronimul SMART. Un dashboard trebuie să fie SMART în măsura în care conține următoarele
elemente fundamentale, care sunt esențiale pentru succes:

➢ Sinergetic: Trebuie să fie ergonomic și vizual eficient pentru ca un utilizator să sincronizeze

informații despre diferite aspecte într-o singură vizualizare a ecranului.

➢ Monitorizarea parametrilor KPI: Trebuie să afișeze KPI-urile critice necesare pentru luarea
unei decizii eficiente pentru domeniul în care se ocupă un tablou de bord.

➢ Accurat (Precis): Informațiile prezentate trebuie să fie pe deplin exacte pentru a obține
încrederea totală a utilizatorilor în tabloul de bord. Datele din tabloul de bord de sprijin trebuie să
fi fost bine testate și validate.

➢ Receptiv: Trebuie să răspundă pragurilor predefinite prin crearea de alerte de utilizator în plus
față de prezentarea vizuală de pe tabloul de bord (de exemplu, alarme sonore, e-mailuri, pagini,
intermitențe) pentru a atrage imediat atenția utilizatorului asupra problemelor critice.

➢ În timp util: trebuie să afișeze cele mai actuale informații posibile pentru luarea unei decizii
eficiente. Informațiile trebuie să fie în timp real și la momentul potrivit
Un tablou de bord trebuie să aibă, de asemenea, unele dintre elementele avansate, surprinse într-
un alt acronim – IMPACT: Interactiv, Mai mult istoric despre date, Personalizat, Analitic,
Colaborativ, Trasabilitate.
 4. Descrieți piramida performanței
Ideea de bază este aceea a combinării principiilor orientate către client cu datele financiare şi
nonfinanciare.
Piramida performanţei reprezintă o abordare care ia în considerare organizaţia ca având patru
nivele interdependente, şi anume:

➢ managementul la nivelul corporaţiei,

➢ diviziile de business,

➢ procesele aparţinând unei divizii de business părinte (ex: cele orientate spre satisfacţia
clientului, cota de piaţă)

➢ obiectivele operaţionale care susţin un anumit proces dat

➢ transmite informaţiile corporatiste ale managementului executiv în ierarhie:

➢ de la vârf spre bază, într-un set de obiective operaţionale pentru managerii de la nivelul
diviziilor de business

➢ de la bază spre vârf până la managerii de nivel operaţional indicatorii financiari pentru
managementul superior, care să fie evaluaţi pe baza scorecard-urilor financiare.
Piramida performanței prezintă într-o formă grafică un sistem de indicatori economico-financiari
de natură factorială care definesc mărimea ratei rentabilității financiare. Se conturează astfel un
sistem de relații cu o semnificație deterministă pe baza cărora se stabilește influența factorilor
care explică modificarea ratei rentabilității financiare în perioada de calcul comparativ cu cea de
bază.
Rata rentabilității financiare se majorează pe măsura creșterii gradului de îndatorare. Acest efect
multiplicator constituie o componentă a efectului de pârghie, deoarece împrumuturile reprezintă
o pârghie financiară care prin utilizare în procese economice rentabile determină o creștere a
profitului și a ratei rentabilității financiare.
Dezvoltarea piramidei performanței:
1. Determinarea unei viziuni corporative de ansamblu,
2. Transmiterea acesteia la nivelul unităţilor individuale de afaceri.
3. Identificarea obiectivele-cheie, pulsul pieţei şi măsurile financiare, prin măsurile cheie de
satisfacţie a clientului, flexibilitatea şi productivitatea.

4. Convertirea măsurilor cheie în măsuri operaţionale specifice, care stau la baza piramidei: ➢
calitate ➢ livrarea ➢ timpii de procesare ➢ timpii morţi Astfel, companiile de succes
concurează pe cele trei fronturi de bază ale afacerilor: ➢ satisfacţia clientului ➢ Flexibilitatea ➢
productivitatea
5. Prezentați, pe scurt, două metode de evaluare a întreprinderii
Metoda actualizării fluxurilor de lichidități (Discounted Cash Flow – DCF)

Termenul de cash-flow, are mai multe semnificații, în funcție de sfera de cuprindere. Daca este
utilizat pentru evaluarea rentabilității unei investitii, el reprezintă fluxul de lichidități ce urmează
a fi generat de investiția respectivă.
Practic, calculul fluxurilor de disponibilități utilizate în evaluare, are în vedere profitul net, la
care se adaugă alte disponibilități (amortismentele – stingerea treptată a unei datorii, provizioane
și valoarea reziduală) și se scad nevoile de finanțare a activității, respectiv investițiile pentru
menținerea potențialului tehnic și variația nevoii de fond de rulment.
Metoda actualizării fluxurilor de lichidități este utilizată pe scară largă pe piețele financiare
pentru a estima prețul unei acțiuni și pe această bază se iau decizii de investire/dezinvestire.
Metoda capătă o înțelegere tot mai mare și este acceptată atât de organele de
control/supraveghere, cât și de ANAF. Din perspectiva dezavantajelor, metoda DCF este una
laborioasă, ce necesită realizarea unor proiecții economico-financiare, fapt care poate naște
controverse întrucât necesită estimarea costului de capital.

 Metoda capitalizarii beneficiilor economice

Are ca logică raportarea unui singur flux de venit/beneficiu economic, aferent unei singure
perioade la o rată de capitalizare.
Alfred Marshall, economist englez, a identificat legătura dintre venitul unei întreprinderi și
valoarea acesteia:
𝑉𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒 = 𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡/𝑟𝑎𝑡𝑎 𝑑𝑒 𝑐𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑟𝑒 sau
𝑉𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒 = 𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡/𝑟𝑎𝑡𝑎 𝑑𝑜𝑏â𝑛𝑧𝑖𝑖
Metoda capitalizării beneficiilor economice este considerată, din punct de vedere metodologic, o
simplificare a metodei actualizării fluxurilor de lichidități (Discounted Cash Flow – DCF).
𝑉𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 = 𝜋𝑛𝑒𝑡/𝑐 + 𝑉𝑅𝑁𝐴𝐴𝐸, unde: c – rata de capitalizare și 𝑉𝑅𝑁𝐴𝐴𝐸 - valoarea de realizare
netă a activelor în afara exploatări.
Avantaje metodă:

➢ Ușor de explicat și de înțeles

➢ Este utilizată pe scară largă de către investitori

➢ Nu necesită previziuni ale activității firmei pe perioade lungi (precum DCF)

Dezavantaje:

➢ Este o simplificare a metodei DCF

➢ Dificil de utilizat în cazul unor companii ce se află în faza de creștere sau pentru cele noi
intrate în sector

➢ Măsurarea profitului reproductibil și a ratei de capitalizare pot deveni subiect de controversă

Rețineți:
𝑉𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒 = 𝑠𝑢𝑚𝑎 𝑎𝑐𝑡𝑢𝑎𝑙ă 𝑎 𝑣𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑎𝑛𝑡𝑖𝑐𝑖𝑝𝑎𝑡𝑒
𝐶𝑜𝑛𝑣𝑒𝑟𝑠𝑖𝑎 𝑣𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑣𝑖𝑖𝑡𝑜𝑟 î𝑛 𝑣𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒 = 𝑎𝑐𝑡𝑢𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑟𝑒/𝑐𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑟e

6. Prezentați indicatorii cheie de performanță din perspectivă financiară

Măsurarea performanțelor financiare se află în centrul managementului performanțelor
întreprinderii. Din punct de vedere istoric și practic, primii indicatori de măsurare dezvoltați de
companii s-au bazat pe ideea că ar putea fi creat un model financiar al organizației și că
responsabilitățile ar putea fi delegate diferiților actori interni, în funcție de rezultatele financiare
obținute. În continuare, vom prezenta mai întâi instrumentele tradiționale de măsurare ale
performanței manageriale și vom explica ipotezele pe care se bazează acestea.

Contabilitate financiară: ➢ tratează banii ca un mijloc de măsurare a performanței economice; ➢

sistemul de monitorizare și control al banilor pe măsură ce “curge” în interiorul și ieșirea dintr-o
organizație ca active și pasive și venituri și cheltuieli; ➢ culege și rezumă datele financiare
pentru a pregăti rapoarte financiare etc.

Utilizatorii contabilității financiare (stakeholderii): ➢ management ➢ acționari, proprietari,

investitori ➢ creditorii ➢ furnizori, creditori comerciali ➢ Clienți ➢ concurenți ➢ angajați ➢
autoritățile fiscale, guvernul.

➢Instituțiile financiare și întreprinderile listate la Bursă au reglementări speciale; de obicei sunt

obligați să utilizeze IFRS în situația financiară anuală.

➢Situații financiare principale: Bilanț, Contul de Profit și Pierdere, Fluxurile de numerar

➢Bilanțul contabil este o situație a poziției financiare a companiei; „Un instantaneu” al

activelor, capitalurilor proprii și pasivelor.

➢În contul de profit și pierdere se arată:

➢ cât de profitabilă a fost compania în perioada trecută;

➢ venituri, cheltuieli, câștiguri și pierderi, nu numerar.

➢Situația fluxurilor de numerar arată intrările și ieșirile de numerar ale companiei din
operațiuni, precum și din investițiile și activitățile sale de finanțare

➢Instrumente de analiză financiară:

➢ 1. Analiză orizontală: compararea informațiilor financiare istorice pe perioadele de raportare
(de exemplu, 2020 cu 2019), analiza tendințelor.

➢ 2. Analiza verticală: analiza pozițiilor ca procent din altă poziție (de exemplu, ponderea
activelor fixe în activele totale)

➢ 3. Analiza raportului: analiza cantitativă a situațiilor financiare

7. Prezentați indicatorii cheie de performanță din perspectiva clienților

Exemple de indicatori de performanță din punct de vedere al clientelei
 numărul de clienți care revin (în magazin/pe website);
 cota de piață;
 valoarea medie a bonului de achiziție;
 rata produselor returnate;
 Scorul Net de promovare (NSP) - măsoară experiența clienților și prezice creșterea
afacerii. Această valoare dovedită a transformat lumea afacerilor și oferă acum măsurarea
de bază pentru programele de gestionare a experienței clienților din întreaga lume. NPS
se bazează pe premisa fundamentală a faptului că protofoliul de clienții corespunzător
fiecărei companii poate fi împărțiți în trei grupuri de clienți: Promotori, Pasivi și
Detractori. 1 Scorul Net de Promovare (NPS)
Formula de calcul → NPS = Promotori – Detractori
 Rata de reținere a clienților (CRR) - desemnează procentul de clienți pe care compania i-a
reținut într-o anumită perioadă de timp. Importanța ratei de retenție ca valoare variază în
funcție de industrie, de exemplu pentru întreprinderile care furnizează servicii sau vând
bunuri software, păstrarea clienților este crucială și afectează direct profitabilitatea
afacerii.
Formula de calcul → CRR = ((EC-NC)/SC)*100
EC - Nr. De clienți la finalul unei perioade
NC - Nr. De clienți noi în perioada respectivă
SC - Numărul de clienți la începutul perioadei respective.
8. Prezentați modelul de excelență EFQM

Modelul de Excelență EFQM este un cadru practic, non-prescriptiv care permite

organizațiilor:

 Să evalueze poziția lor pe drumul către excelență, ajutându-le să înțeleagă

punctele lor tari și potențialele lor lacune în raport cu viziunea și misiunea pe
care le-au declarat.
 Să ofere un vocabular comun și un mod de gândire privind organizația care să
faciliteze comunicarea eficientă a ideilor, atât în interiorul cât și în afara
organizației.
 Să integreze inițiativele existente și planificate, eliminând redundanța lor și
identificând lacunele.
 Să furnizeze o structură de bază pentru sistemul de management al organizației.

De ce EFQM?

 Rezultate mai bune

 Succes durabil
 Modeleaza succesul

Criterii EFQM:

-Leadership

-Strategie

-Angajatii

-Parteneriate si resurse

-procese, produsse si servicii

Modelul de excelență al Fundației Europene pentru Managementul Calității (EFQM) este un

cadru de autoevaluare pentru măsurarea punctelor forte și a domeniilor de îmbunătățire ale
unei organizații în toate activitățile sale. Termenul „excelență” este folosit deoarece Modelul de
excelență se concentrează pe ceea ce face sau ar putea face o organizație pentru a oferi un
serviciu sau un produs excelent clienților, utilizatorilor de servicii sau părților interesate.
Cele 8 concepte fundamentale ale modelului EFQM sunt:
-Sustinerea unor rezultate deosebite -se pune accent pe talentul oamenilor -conducere Agile -
conducerea cu viziune, insppiratie -adaugare de valoare pt client -crearea unui viitor durabil -
dezvoltarea capabilitatilor organizationale -valoroficarea creativitatii si inovatiei
9. Prezentați modelul de excelență Baldrige
Modelul de excelență din S.U.A. cere ca măsurătorile rezultate să includă următoarele: evaluarea
calității produsului / serviciului, a performanțelor pieței și a celor financiare, a rezultatelor legate
de gestionarea resurselor umane, rezultatele sociale și rezultatele legate de performanțele-cheie
ale proceselor critice.

Premiul national pentru calitate Malcolm Baldrige a fost introdus in SUA prin lege
in anul 1987 (poarta numele ministrului comertului din acea perioada), cu scopul de a
consolida competitivitatea organizatiilor americane pe piata internationala, prin
imbunatatirea continua a calitatii proceselor si a rezultatelor acestora.

Premiul se acorda anual acelor organizatii care se disting prin rezultate

deosebite obtinute in afaceri, pe seama implementarii si aplicarii consecvente a
principiilor managementului calitatii.

Exista 3 categorii de acordare a premiului, in functie de tipul organizatiilor: de

productie, prestatoare de servicii si organizatii mici.

Ca structura a criteriilor de evaluare, valorile si conceptele centrale sunt grupate

in sapte criterii (asemanatoare in buna masura cu cele de la Premiul European),
grupate in 4 categorii, fiecare cu o anumita pondere :

1). Conducere (11%);

2). Sistem (36%), dintre care:

managementul proceselor (10%);

managementul resurselor umane (10%);

planificare strategica (8%);

prelucrarea si analiza informatiilor (10%).

3). Scop  sau orientare spre client si spre piata (8%) ;

4). Progres sau rezultate in afaceri (45%).

Se remarca pozitia dominanta a criteriului rezultate in afaceri , cu o pondere de

45%.
 In ultimul timp se acorda un premiu si pentru sectiunea invatamant, dovada a
importantei care se acorda actului educational, considerat o activitate de interes
national.

10. Prezentați modelul Balanced Scorecard ca model de referință

Balanced Scorecard (BSC) constituie un sistem de management şi un instrument de planifi care
strategicǎ, rǎspândit în mediul de business şi industrie, în instituţiile publice de stat, precum şi în
organizaţiile nonprofi t. BSC îmbunǎtǎţeşte comunicarea externǎ şi internǎ şi, de asemenea,
monitorizeazǎ performanţa unei organizaţii plecând de la obiectivele strategice ale acesteia. În
trecut, BSC a jucat rolulul unui cadru de mǎsurare al performanţei. În timp, conceptul de BSC a
evoluat şi a devenit, pe deplin, un instrument de planifi care strategicǎ.
Modelul BSC dezvoltat de Norton şi Kaplan reprezintă în fapt un instrument global şi complex
de conducere adecvat pentru concretizarea, implementarea şi controlul strategiilor fi rmei.
Modelul are un puternic caracter preventiv, elementul central constituindu-l un sistem de
indicatori meniţi să fundamenteze procesul decizional. În practică se recurge la operaţionalizarea
obiectivelor fundamentale şi a strategiei fi rmei, într-un prim pas alocându-se fi ecărui domeniu
de analiză obiective strategice însoţite de posibilităţile de măsurare şi niveluri optime, urmând a
se stabili modalităţile concrete de implementare a strategiei şi de atingere a obiectivelor.
În cadrul BSC-ului, atenţia managerilor este îndreptată către indicatorii non-fi nanciari cu rol de
evaluare a gradului de satisfacere a clienţilor, a angajaţilor, durata proceselor şi a calităţii
rezultatelor.
Implementarea sistemului este posibilă numai în relaţie cu defi nirea viziunii, obiectivelor
strategice şi strategiei generale a fi rmei. Determinarea strategiilor parţiale şi derivate, stabilirea
obiectivelor secundare şi individuale, cât şi ierarhizarea şi prioritizarea este necesar sǎ însoţeascǎ
procesul de implementare.
11. Alegerea indicatorilor cheie de performanță pentru dashaboardurile de întreprindere
Procesul de definire a KPI-urilor pentru tablouri de bord nu se deosebește de cel necesar pentru a
realiza o infrastructură de raportare (sau un sistem de informații de afaceri). Pentru a efectua
acest proces cu exactitate și în detaliu, este necesar un analist de afaceri cu experiență. Această
persoană trebuie să dobândească o cunoaștere aprofundată a surselor de informații disparate din
cadrul organizației și a infrastructurii de informații de afaceri existentă și să dobândească o
înțelegere corectă a proceselor de afaceri împreună cu cerințele de informare. De asemenea,
analistul trebuie să fie capabil să folosească o echipă de experți pe fiecare divizie de afaceri, IT și
analiză de date pentru a realiza o imagine completă.
Fiecare KPI trebuie văzut ca fiind caracterizat de patru elemente:
1. Sursa de date - identifică informațiile de nivel înalt privind locul de unde pot fi obținute
informațiile pentru determinarea unui KPI dat.
Procesul de definire a KPI-urilor generează un efort paralel în ceea ce privelte standardizarea,
dezvoltarea datelor, îmbunătățirea depozitului de date și procedurile de extracție, transformare și
încărcare.
2. Granularitatea - stabilește diferitele niveluri de calcul necesare pentru fiecare KPI. Fiecare KPI
ar putea avea “granule” diferite pe cele trei dimensiuni de bază: a) timp, b) geografie și c)
produs.
3. Calculul - indică orice operație matematică necesară pentru a ajunge la un anumit KPI.
4. Varianța - stabilește criteriul de comparație pentru fiecare KPI. Aceasta are două cerințe: i)
Baza pentru schimbare ii) Modificarea calculului
12. Descrieți procesul de realizare a unui dashboard

✓Un dashboard ar trebui să răspundă, în esență, la următoarele trei întrebări: - Ce informație

oferă? - Pentru cine? - Cum sunt aceste informații prezentate?
In procesul de realizare a unui dashboard Primul pas este documentarea tuturor KPI-urilor ce
sunt capturate prin rapoarte periodice sau analize ad-hoc. Apoi se impart între diferite diviziuni
din cadrul organizației (de exemplu, vânzări, marketing, producție, lanț de aprovizionare, service
pentru clienți, resurse umane, finanțe).
Indicatori cheie de performanță standard utilizați pentru diferite diviziuni:
1. KPI-uri pentru vânzări: vânzări brute, vânzări nete, număr de comenzi, valoare medie pe
comandă, prognoza zilnică etc.
2. KPI-uri pentru marketing: elasticitatea prețurilor, nr. de accesări pagină web etc.
3. KPI-uri pentru lanțuri de aprovizionare: durata ciclului de aprovizionare, cantitatea etc.
4. KPI-uri pentru servicii cu clienții: procentul de retenție, timp apel, timp gestionare etc.
5. KPI-uri pentru resursele umane: nr de angajați, raportul CA la angajați, durata medie de
angajare etc.
6. KPI-uri pentru finanțare: venituri, profit brut, marja de profit, venit net, fluxul de numerar etc.
7. KPI-uri pentru producție: timpul de comanda la expediere, timpul necesar pentru a fi ambalat
etc.
Definirea limitelor KPI Limitele/pragurile KPI sunt parametri stabiliți de organizație pentru a
evalua performanța și pentru a organiza acțiuni în jurul fluxului de informații. Aceste praguri
sunt unitățile de informații care permit tablourilor de bord să funcționeze ca monitori pentru
gestionarea performanței întreprinderii (EPM) și monitorizarea activității de afaceri (BAM).
13. Descrieți principiile de prezentare a informațiilor în dashboarduri
Tablourile de bord (dashboardurile) pentru întreprinderi trebuie să ofere o vizibilitate clară
pentru a ne orienta prin norii groși datorită supraîncărcării cu date și lipsa de înțelegere.
Gestionarea afacerilor și managementul organizațional al fiecărei organizații a evoluat în mod
diferit, iar fiecare divizie dintr-o anumită organizație are seturi distincte de KPI relevante pentru
sine. Finanțe, lanț de aprovizionare, resurse umane, vânzări și marketing - toate au propriul lor
set de KPI-uri care au ca rezultat diferite tipuri de tablouri de bord. Deși mulți indicatori KPI
sunt obișnuiți și standard prin definiție, cum ar fi venitul brut, profitul net, marja brută, rata cifrei
de afaceri a activelor și așa mai departe, fiecare organizație are nuanțe unice de determinare a
acestora. Această diversitate în evoluție și nevoi necesită o analiză aprofundată și individualizată
a cerințelor pentru a construi tablouri de bord personalizate și eficiente pentru fiecare organizație.
Acest lucru oferă un contrast puternic cu fabricarea a mii de mașini și aeronave cu tablouri de
bord identice într-un proces de asamblare.
In ceea ce privește considerațiile de proiectare a tabloului de bord, este aspectul plasării și
aranjării optime a conținutului. Principiul cel mai important al aspectului tabloului de bord este
limitarea conținutului. Supraîncărcarea unui singur ecran cu prea mult conținut poate crea un
sentiment de dezordine care ar putea copleși pe utilizator. Cei mai importanți parametri cheie
pentru fiecare utilizator duc rareori la o supraîncărcare, dar ar putea exista tentația să se creeze o
supraîncărcare cu informații dacă proiectantul nu a făcut o atentă analiză pentru a determina KPI-
urile cu prioritatea de vârf pentru fiecare utilizator. Invariabil, orice software de tablou de bord
bun ar permite, de asemenea, utilizatorilor afacerii să efectueze o personalizare limitată care să le
permită să aleagă KPI-urile care sunt cele mai importante pentru a le urmări și să dorească acele
KPI-uri afișate pe primul ecran din tabloul de bord prezentat după autentificare.

14. Prezentați următorii indicatori cheie de performanță: EBITDA, Rentabilitatea totală a

acționarilor (TSR)
EBITDA (Câștigul înainte de dobânzi, impozite, depreciere și amortizări) este o măsură a
rentabilității operaționale a unei întreprinderi în timp, însă se elimină efectele potential
distorsionante ale modificărilor dobânzilor, impozitelor, deprecierii și amortizării, care pot fi
toate manipulate prin decizii de finanțare și contabilitate. Argumentul pentru utilizarea EBITDA
este că ne permite să comparăm mai bine companiile și rentabilitatea lor operațională fără a ține
cont de structura lor de capital.
Se calculează după următoarea formulă EBITDA = profitul net + costul cu dobânda + costul cu
impozitele + costul cu amortizarea + depreciere. Calcularea indicatorului EBITDA poate fi
făcută utilizând următorul algoritm:
1. Calculați venitul net. Pentru a calcula venitul net, luați venitul total și scădeți cheltuielile
totale.
2. Determinați impozitele pe venit. Acestea reprezintă valoarea totală a impozitelor plătite
guvernului.
3. Calculați cheltuielile cu dobânzile. Este ceea ce datorează persoanele fizice sau companiile
care utilizează creditele luate de la bănci.
4. Stabiliți costul amortizării. Amortizarea este termenul utilizat pentru a defini un numerar
(mașini sau bunuri) sau active nemonetare (în drepturile de autor, o marcă comercială sau nume
de marcă recunoscute) care își pierd valoarea în timp prin îmbătrânire, uzură, sau active devinite
caduce. Pentru a explica acest lucru, majoritatea activelor își pierd valoarea în timp (cu alte
cuvinte, se depreciază) și trebuie înlocuite odată cu sfârșitul duratei lor de viață utilă. Există mai
multe metode contabile care sunt utilizate pentru a scrie un cost de depreciere al unui activ pe
durata perioadei de viață utilă a acestuia. Deoarece este o cheltuială fără numerar, duce la
creșterea fluxului de numerar liber (sau fluxului de numerar gratuit).
5. Asigurați costul amortizării. Amortizarea este o metodă de reducere a valorii instrumentelor
financiare în timp, incluzând dobânzile și alte cheltuieli de finanțare.
6. Adunați toate componentele definite anterior. Cifra rezultată este apoi scăzută din cheltuielile
totale. Această cifră finală este apoi scăzută din venitul total pentru a ajunge la EBITDA.
Rentabilitatea Totală a Acționarilor (TSR) - este o măsură cheie, deoarece reprezintă
schimbarea capitalului sau a valorii unei societăți listate sau cotate într-o perioadă de timp (de
obicei, un an).

Companiile utilizează frecvent TSR ca o măsură cheie pentru a determina compensațiile pentru
managerii executivi de rang înalt, deoarece TSR se concentrează nu numai pe îmbunătățirea
performanței financiare / acțiunilor firmei, ci pe punerea acesteia în relație cu un grup concurent.
15. Prezentați următorii indicatori cheie de performanță: valoarea economică adăugată
(EVA), rentabilitatea investiției (ROI)
EVA este o estimare a profitului economic al unei companii. Acesta este, în principiu, profitul
obținut de o companie minus costurile de finanțare a capitalului societății.
EVA = NOPAT − (C × K)
• NOPAT este profitul net din exploatare după impozitare; • C este costul mediu ponderat al capitalului
(WACC), care reprezintă rata pe care o societate este de așteptat să o plătească în medie tuturor
deținătorilor de titluri de valoare pentru a-și finanța activele; • K este capitalul economic utilizat
Avantaje: EVA poate fi un instrument care ajută la concentrarea atenției managerilor asupra impactului
deciziilor lor în creșterea averii acționarilor. De asemenea, EVA poate fi un ghid bun pentru investitori;
ca și în privința părtinirii EVA, ei vor decide dacă o anumită companie merită să investească bani sau nu.
Ajută corporația să monitorizeze domeniile problematice și, prin urmare, să ia măsuri corective pentru a
rezolva aceste probleme.
Dezavantaje: EVA este dificil de calculat costul exact și corect al capitalului propriu pe bursă. Uneori nu
ajută compania în monitorizarea zonelor cu probleme; și, prin urmare, luând greșeli pentru a nu rezolva
acele probleme. De asemenea, poate îmbunătăți guvernanța corporativă a companiei, deoarece un EVA
mai mare implică bonusuri mai mari pentru manageri; vor lucra din greu și, de asemenea, sincer; care, la
rândul său, este de bine pentru companie.

Rentabilitatea investiției (ROI), denumită și rata rentabilității investițiilor sau rata profitului
investiției, este un KPI de performanță financiară utilizată pentru a evalua eficiența unei investiții
(după, sau în timpul perioadei de investiție) sau pentru a compara eficiența unor investiții diferite
(înainte de alocarea capitalului).
Rentabilitatea investiției este calculată în mai multe moduri. De exemplu:
ROI = (Câștigurile din investiții – Costurile investiției)/Costurile cu investiției
Organizațiile își vor stabili propriile obiective privind ROI și, acolo unde este posibil, le vor
fundamenta pe repere industriale. În general, cu cât este mai mare riscul de investiție, cu atât este
mai mare rentabilitatea investiției și cu atât mai mare este pierderea potențială a investiției (o
astfel de înțelegere va influența stabilirea unui obiectiv al ROI).
Avantaje: Măsură mai bună a rentabilității - Raportează venitul net la investițiile făcute într-o
divizie, oferind o măsură mai bună a profitabilității diviziei; Atingerea congruenței obiectivelor:
ROI asigură congruența obiectivelor între diferitele divizii și firmă. Orice creștere a rentabilității
investiției diviziale va aduce o îmbunătățire a rentabilității investiției generale a întregii
organizații; Performanța diviziei de investiții - Rentabilitatea investiției este semnificativă în
măsurarea performanței diviziei de investiții, care se concentrează pe obținerea de profit maxim
și pe luarea deciziilor adecvate cu privire la achiziția și cedarea activelor de capital.
Dezavantaje: Pentru a compara rentabilitatea investiției diferitelor companii, este necesar ca
companiile să utilizeze politici și metode contabile similare în ceea ce privește evaluarea
stocurilor, evaluarea activelor imobilizate, repartizarea cheltuielilor generale.
16. Prezentați următorii indicatori cheie de performanță: Ciclul de conversie a
numerarului (CCC), rentabilitatea activelor (ROA)
Ciclul de conversie a numerarului (CCC)
Un motiv principal pentru care companiile se confruntă cu dificultăți nu este neapărat o lipsă de
vânzări, ci pentru că compania își pierde banii din bancă (cash) pentru a plăti costurile zilnice ale
afacerii.
Metrica CCC evaluează timpul, în zile, pe care organizația trebuie să-l convertească în fluxul de
numerar. Acesta măsoară timpul în care fiecare dolar net de intrare este legat în procesul de
producție și vânzare înainte de a fi convertit în numerar prin vânzări către clienți. În esență,
calculul metric captează trei etape:1. timpul necesar vânzării inventarului; 2. timpul necesar
colectării creanțelor; 3. durata de timp în care compania este autorizată să își plătească facturile
fără a aplica sancțiuni.
Măsurată în zile, CCC se calculează după cum urmează: CCC = DIO + DSO – DPO, unde: DIO reprezintă
zilele de inventar rămase nesoluționate; DSO reprezintă zilele în care vânzările rămân în evidență; DPO
reprezintă zilele de plată rămase nesoluționate.

Avabtaje: Pentru a vedea imaginea de ansamblu a companiei - Acesta arată fluxul de numerar general din
cadrul companiei. Cu cât pot converti mai repede numerarul, cu atât fluxul lor de numerar este mai bun;
Pentru a accesa sănătatea financiară a companiei - Mai mult flux de numerar în companie arată că se
descurcă bine. Acesta va reduce riscul de lichidare care apare din cauza lipsei fluxului de numerar pentru
plata furnizorilor, angajaților și creditorilor.
Dezavantaje: Pentru a păstra CCC pe termen scurt, compania trebuie să vândă inventarul și apoi să
colecteze banii cât mai repede posibil. Pe de altă parte, trebuie să amânăm plata către furnizor cât mai
mult posibil. Procedând astfel, va afecta relația cu clienții și furnizorii. Nu vor fi fericiți să facă afaceri cu
noi pe termen lung.

ROA (rentabilitatea activelor) Formula de calcul: ROA = profitul net / active totale

ROA arata cat de eficient isi utilizeaza activele o anumita companie. De exemplu, o companie
cumpara active (fabrici, echipamente etc) pentru a-si desfasura activitatea. Daca aceasta are un
profit de 10.000 lei si detine active de 100.000 lei, inseamna ca are o ROA de 10%. Pentru
fiecare 1 leu de active detinut, compania genereaza 0,1 lei profit in fiecare an. Daca ROA este
mai mare, atunci firma este mai eficienta.

Avantaje:

Deoarece metricul utilizează venitul din exploatare, surprinde în mod eficient influența atât a
finanțării capitalurilor proprii, cât și a datoriilor asupra achizițiilor de active și a capacității sale
de a genera profit. Deci, companiile cu structuri de capital diferite pot fi comparate fără nicio
ajustare.
Ajută la evaluarea capacității conducerii companiei de a utiliza activele disponibile
Dezavantaje
Această măsurătoare financiară nu este foarte utilă pentru companiile care aparțin industriilor
intensive de capital sau companiilor bazate pe servicii.
Industriile intensive de capital trebuie să investească o parte semnificativă a profitului în
cerințele obișnuite de Capex, ceea ce are ca rezultat o valoare scăzută, în timp ce companiile de
servicii au o investiție minimă în active care au ca rezultat un ROA foarte mare.
Există o lipsă de claritate în ceea ce privește numărătorul utilizat în raport. Unele companii
folosesc venituri din exploatare, în timp ce există altele care folosesc venitul net. Ca atare,
compararea între egali între companii cu abordări diferite poate fi înșelătoare.
17. Prezentați următorii indicatori cheie de performanță: Scorul Net de Promovare (NPS),
Indicele de satisfacție a clienților
Scorul Net de Promovare (NPS) din perspectiva angajatului este o unealtă de management, un
indicator de performanţă ce măsoară, dintre toţi clienţii care exprimă o opinie, diferenţa dintre
promotorii şi detractorii unui produs, serviciu sau companii. NPS = % Promoteri – % Detractori
Promoterii (cu un scor de 9-10) sunt consumatori entuziaşti, loiali care vor recumpăra şi
recomanda brandul şi altor persoane. Relaţiile de lungă durată dintre un brand şi consumatori
reduc costurile. Relaţia cu promoterii se poate îmbunătăţi prin comunicare constantă, prin oferte,
follow up, etc.
Detractorii (cu un scor de 0-6) sunt consumatori nefericiţi care pot face rău brandului prin
răspândirea(word-of-mouth) de păreri negative. Pentru a scădea numărul detractorilor trebuie
cercetate motivele care au dus la nemulţumirea acestora şi apoi trebuie găsită soluţia potrivită
pentru a le rezolva.

Avantaj: Rezultatul său este ușor de înțeles și ușor de comunicat, ceea ce înseamnă că se poate
spune cu ușurință ce proporție dintre clienți sunt extrem de mulțumiți de produs sau serviciu.

Dezavantaj: Este foarte dificil să puneți un număr împotriva diferitelor niveluri de loialitate a
clienților. Probabilitatea de a recomanda nu garantează recomandarea. O persoană ar putea nota
10, dar ulterior nu o va recomanda.

Beneficiu: Scorul Net al Promoterilor te ajută, în primul rând, să identifici clientii care sunt pe
cale sa paraseasca serviciile. Astfel, ai șansa de a face anumite schimbări pentru a evita acest
fenomen, în cazul unora dintre ei.
Indicele satisfacției clienților din perspectiva clientului este unul dintre elementele cheie pentru
succesul unei companii. Acesta se poate masura print solicitarea în mod proactiv feedback de la
clienți prin intermediul conversațiilor personale și al sondajelor efectuate de terți pentru a
monitoriza satisfacția acestora cu privire la serviciile furnizate. Se straduie să măsoare pornind
de la acest feedback și să faca schimbări dinamice atât la nivelul angajamentului, cât și la nivel
de firmă pentru a răspunde nevoilor clienților.
Compania poate solicita feedback mai detaliat, tipul de informații capturate de sondaje este mai
bogat, oferind o imagine profundă asupra percepției clientului asupra companiei. De asemenea,
se tin si interviuri unu-la-unu, vorbind cu un client în persoană, se poate obtine o gamă largă de
repere subtile de voce și de corp care pot fi folosite pentru a îmbogăți înțelegerea percepției
despre companie.

Avantaj: Creșterea profitabilității și a succesului pe piața competițională.

Dezavantaj: Necesita mult timp pentru a lua acest feedback de la clienti.

Beneficiu: Fidelizarea și loializarea clienților deja existenți; Creșterea numărului de clienți noi și
îmbunătățirea bazei existente de clienți.
18. Prezentați următorii indicatori cheie de performanță: Rata de creștere a pieței, Rata de
conversie
Rata de creștere a pieței reprezintă diferența de venit brut pe un segment de piață considerată pe
o perioadă de timp în procente. În general se consideră ratele de creștere pe un an. Pentru a o
calcula se folosește noțiunea de venit brut sau „vânzări” pe un segment de piață, la un moment
dat t, VBrut(t).

Beneficiu: clasificarea produselor/serviciilor in 4 categorii: Stele(necesită investiții pentru a ține

pasul cu rata de creștere) Vaci de muls(acestea generează profit, necesar pentru a susține
„stelele” și „semnele de întrebare”) Semne de întrebare(procent de piață scăzut / creștere de piață
mare acestea au nevoie de investiții pentru a ține pasul cu rata de creștere a pieței) Câini (procent
de piață scăzut / creștere de piata scăzută)
Avantaj: pregatirea unui plan pentru cresterea afacerii si evitarea problemelor in timpul cresterii
afacerii.
Rata de conversie reprezintă procentajul de useri care acționează ca răspuns la un CTA.
Procentajul este obținut prin împărțirea numărului de persoane ce au realizat acea acțiune la
numărul de persoane care au vizualizat pagina sau site-ul respectiv.
Rata de conversie reprezintă procentajul de useri care acționează ca răspuns la un CTA.
Procentajul este obținut prin împărțirea numărului de persoane ce au realizat acea acțiune la
numărul de persoane care au vizualizat pagina sau site-ul respectiv. Iată un exemplu de calcul
rata de conversie: să spunem că derulezi o campanie de marketing pentru dispozitivele mobile,
cu o audiență de 10.000 de persoane. Din cele 10.000 de persoane, 400 au dat click pe ad-ul
respectiv, această acțiune reprezentând conversia. Așadar, rata de conversie a acestei campanii se
calculează astfel: 400/10000 = 0.04 (sau o rată de conversie de 4%) – formulă rată de conversie.
Beneficii: Un aspect foarte important al strategiei SEO este viteza de încărcare a paginii unui
site. Cei mai mulți useri nu vor aștepta ca pagina să se încarce, daca acest proces durează prea
mult. De aceea, e important să testezi viteza de încărcare a paginilor site-ului și să iei măsuri
pentru a o îmbunătăți.
Avantaje: Imbunătățește viteza de încărcare a paginii, Folosește fraze-cheie care conțin cel puțin
3 sau 4 cuvinte, Optimizează constant paginile site-ului.

19. Prezentați următorii indicatori cheie de performanță: Nivelul Six Sigma, Scorul Klout
Six Sigma este un set de instrumente utilizate pentru a controla procesele de afaceri prin
reducerea defectelor și îmbunătățirea calității. Se bazează pe ideea că defectele rezultă din
abatere și că, prin urmare, nu ar trebui să existe mai mult de șase sigma (abateri standard) între
un proces și norma sa. Six Sigma este o metoda de management care are ca obiectiv
imbunantatirea proceselor de business pentru a crea si livra produse si servicii aproape perfecte.
Six Sigma (sigma provine de la litera greceascǎ care reprezintǎ deviaţia standard în statisticǎ)
reprezintǎ o metodologie de creştere a capabilitǎţii şi de a reduce defectele în orice proces.
Deviaţia standard reprezintǎ metrica de bazǎ în analiza statisticǎ a mǎsurǎrilor. Cercetarea unei
colectivitǎţi se poate exprima prin variabile aleatoare care reprezintǎ variaţia unei caracteristici
întâmplǎtoare ce rezultǎ din cercetarea colectivitǎţii respective.
Avantaje: îmbunătățirea satisfacției clienților; reducerea timpului ciclului de operare; reducerea
numărului de defecte.

Dezavantaj: Deoarece Six Sigma este aplicat la toate aspectele procesului de producție și
planificare, poate crea rigiditate și birocrație care pot crea întârzieri și pot înăbuși creativitatea. În
plus, concentrarea asupra clienților poate fi dusă la extreme, acolo unde măsurile interne de
control al calității care au sens pentru o companie nu sunt luate din cauza obiectivului
fundamental de a atinge nivelul de satisfacție a consumatorului prevăzut de Six Sigma.

Scorul Klout măsoară influența unui individ pe rețelele sociale. Folosind o aplicație de la
compania Klout, utilizatorii pot conecta diverse conturi sociale, cum ar fi Facebook, Flickr,
YouTube etc., și apoi oferă fiecărui utilizator scorul său Klout. Scorul se bazează pe o valoare
numerică de 1 din 100 - cu cât scorul este mai mare, cu atât o persoană are mai multă influență
pe platformele de social media.
Scorul Klout este un instrument online pentru măsurarea influenței dvs. sau a companiei dvs. în
cercurile rețelelor sociale. Scorul Klout este calculat folosind un algoritm proprietar bazat pe mai
mulți factori diferiți, cum ar fi Acoperirea reală a rețelei dvs. de socializare, Impactul în rețea și
Amplificarea dvs.
Pentru a determina scorul utilizatorului, Klout a măsurat dimensiunea rețelei de socializare a
unui utilizator și a corelat conținutul creat pentru a măsura modul în care alți utilizatori
interacționează cu acel conținut.
Acantaj: Klout poate fi un instrument excelent pentru a începe dacă doriți să angajați un expert
sau un influencer pentru a vă promova afacerea online. Site-ul are peste 100 de milioane de
pagini de profil, iar scorul este folosit de alte instrumente online precum Hootsuite și Bing pentru
a afișa cei mai influenți urmăritori și rezultate relevante ale căutării. Profilurile sunt clare și ușor
de citit și puteți vedea cine se află în partea de sus a oricărui subiect făcând clic pe linkul
subiectului de pe pagina de profil.
Dezavantaj: O căutare prin cuvinte cheie returnează o listă de conturi cu acel cuvânt în nume sau
descriere, nu persoanele cele mai influente din acea categorie.
20. Prezentați următorii indicatori cheie de performanță: Indicele satisfacției angajaților,
Severitatea riscului
Indicele satisfacției angajaților este o măsură de mulțumire a lucrătorilor față de locul de
muncă, indiferent dacă le place locul de muncă sau aspectele individuale sau fațetele locurilor de
muncă, cum ar fi natura muncii sau supravegherea. Satisfacția la locul de muncă poate fi
măsurată în componente cognitive (evaluative), afective (sau emoționale) și comportamentale.
Unul dintre cele mai importante aspecte ale muncii unui individ într-o organizație modernă se
referă la gestionarea cererilor de comunicare pe care le întâmpină la locul de muncă.
Avataje si dezavantaje:
Chestionarele pot testa anumite elemente ale satisfactiei angajatilor. Nu sunt aplicabile atunci
cand testam satisfactia angajatilor vis-a-vis de pachetul salarial si de beneficii si nici relevante in
cazul organizatiilor paranoice, intrucat sinceritatea respondentilor este mult prea mica de teama
unor represalii. Timpul de aplicare este scurt, rezultatele sunt usor cuantificabile, iar raspunsurile
sunt depersonalizate.
Interviurile cu angajatii au o relevanta sporita. Vazand reactiile asociate intrebarilor, poti testa pe
loc veridicitatea raspunsurilor. Sunt insa greu de organizat in cadrul companiilor mari, in care
trebuie stabilita ponderea exacta pe nivele ierarhice si profesionale a celor care raspund, iar
rezultatele finale sunt greu de cuantificat.
Severitatea riscului este amploarea prejudiciului adus instituției, oamenilor acesteia și
scopurilor și obiectivelor acesteia care rezultă din apariția unui eveniment de risc.
Risc = Probabilitate x Severitate
Cu cât este mai probabil să se întâmple răul și cu cât vătămarea este mai gravă, cu atât riscul este
mai mare. Și înainte de a putea controla riscul, trebuie să știi cu ce nivel de risc te confrunți.
Pentru a calcula riscul, trebuie pur și simplu să înmulți probabilitatea cu severitatea.
Când severitatea riscului este mare, înseamnă că potențialul prejudiciu este, de asemenea, mare
și, în consecință, ar trebui să se dedice mai multă atenție și resurse pentru gestionarea riscului
respectiv. În schimb, atunci când severitatea riscului este scăzută, potențialul prejudiciu este, de
asemenea, considerat scăzut și poate fi necesară mai puțină atenție pentru a-l gestiona.
Avantaj: Severitatea riscului ajută la prioritizarea riscurilor pentru a realiza managementul
riscului. Un risc cu impact mare va fi de obicei mai important decât un impact scăzut.
Dezavantaj: Dimensiunea proiectului poate afecta severitatea riscului. O echipă mai mare și un
buget mai mare înseamnă de obicei eșecul va fi mai grav.Complexitate proiectului poate afecta,
de asemenea, severitatea riscului. Atunci când un proiect este complex, greșeala poate avea un
efect de domino și poate cauza și mai multe probleme.Importanță proiectului poate afecta și
severitatea riscului. Un mic risc care poate avea consecințe mari pentru persoanele implicate.

21. Prezentați următorii indicatori cheie de performanță: Cunoștințe dobândite prin

training, Valoarea adăugată a capitalului uman (HCVA)
Cunoștințe dobândite prin training este procesul de educare a forței de muncă despre bunuri,
produse, servicii pentru a-i ajuta să-și îndeplinească mai bine munca - de la construirea,
comercializarea și vânzarea produsului și așa mai departe.
Avantaj: Creșterea satisfacției în muncă și a angajării angajaților, Creșterea motivației
angajaților, Cunoștințe îmbunătățite înseamnă profit crescut, Creșterea reținerii angajaților
Dezavantaj: Costuri crescute, Necesită timp in care angajatii nu pot lucra, Pregătirea de proastă
calitate poate duce la muncă de proastă calitate.
Valoarea adăugată a capitalului uman (HCVA) este un indicator sau o măsurare a valorii
financiare (profit) pe care un angajat mediu o aduce unei organizații. Cu alte cuvinte, arată
profitul mediu per angajat sau în ce măsură angajatul mediu contribuie la rezultatul final.
HCVA = Venituri – (Costuri totale – Costul angajării) / Angajații cu normă întreagă
Costuri totale = Venituri - Profit înainte de impozite
Costuri de angajare = salariu + beneficii
Capitalul uman este un activ necorporal care nu este listat în bilanțul unei companii. Se spune că
capitalul uman include calități precum experiența și abilitățile unui angajat. Întrucât toată forța de
muncă nu este considerată egală, angajatorii pot îmbunătăți capitalul uman investind în formarea,
educația și beneficiile angajaților lor.
Avantaj: Compania poate sa isi dea seama care sunt angajatii care aduc cele mai multe venituri si
sa investeasca mai mult in ei.
Dezavantaj: Poate demotiva unii angajati.