Diagnosticul firmei în

activitatea de evaluare-
diagnosticul operational
z

Prof univ dr Valentina Vasile

 z
Diagnosticul firmei - structura

 Pentru evaluarea unei întreprinderi, diagnosticul este structurat în mai multe

componente, respectiv:
 Juridic

 Tehnic sau operational

 al resurselor umane

 Comercial

 și economico-financiar.
 z
CE PRESUPUNE?

= o analiză detaliată a :
a. factorilor tehnici de producție,
b. a tehnologiilor de fabricație a
produselor,
c. precum și a organizării producției și
muncii lucratorilor direct productivi.
 z
Ce evaluam?
 Imobilizarile corporale/activele fixe ale firmei
 Imobilizarile necorporale in legatura cu activitatea
de productie – brevete, patente, inventii, drepturi de
proprietate intelectuala obtinute pentru inovare non-
tehnologica etc
 Tehnologia de fabricatie
 Organizarea productiei si managementul
operational
 z
IMOBILIZARILE

Se evalueaza:

 -balanta activelor in functiune

 - balanta necesarului – deficit/excedent tehnologic

 -potentialul de productie fata de performantele actuale

 -performantele in exploatare fata de echipamente/utilaje similar

existente pe piata
 -potentialul de valorificare alternativa – schimbare destinatie etc
 z
(1)În legătură cu imobilizarile necorporale/activele fixe (IC/AF)
evaluatorii trebuie să se pronunțe cu privire la:
 starea de funcționare a mașinilor, utilajelor,
 - gradul de uzură fizică;
 -uzura morala
 performanțele în raport cu IC/AF care se produc în momentul evaluarii si sunt disponibile
la achizitie pe piata  decalajul tehnologic
 Estimarea duratei de viata activa a IC/AF si posibilitățile de utilizare în viitor;
 mijloacele fixe înregistrate în patrimoniul unității, dar care nu mai pot fi folosite datorită
schimbărilor intervenite în structura producției; modul de valorificare pe piata, costul
conservarii, posibilitatile de lichidare prin dezmembrare etc
 z
(2)În legătură cu imobilizarile necorporale/activele fixe (IC/AF)
evaluatorii trebuie să se pronunțe cu privire la:
 Politica de amortizare si metodele aplicate la nivel de firma - încadrarea mijloacelor fixe
pe categorii conform Catalogului privind clasificarea și duratele normale de
funcționare a mijloacelor fixe privind amortizarea capitalului imobilizat în active
corporale și necorporale; structura si dinamica pe subcomponente
 situația reevaluării activelor fixe în conformitate cu reglementările în vigoare;
 oportunitatea trecerii în conservare a unor active fixe;
 valoarea investițiilor în curs de execuție;
 posibilitățile pe care le are societatea comercială de a-și asigura utilitățile necesare
pentru functionarea normală a activității;
 z
În legătură cu clădirile
experții tehnici, în urma examinării lor, se pronunță asupra concordantei:

 situației din teren cu planurile de construcție, modificările aduse, baza legală a

acestor modificări, implicațiile asupra funcționalității și siguranței în exploatare;
 situației structurii de rezistență în raport cu seismele prin care au trecut clădirile
respective;
 schimbările intervenite în destinația unor clădiri și posibilitățile de folosire în viitor;
 situația clădirilor din patrimoniul unității și impactul lor asupra realizării activității
de bază precum și a rezultatelor economico-financiare;
 Gradul de utilizare a suprafetei utile acladirilor, pe categorii de destinatii
Se pot analiza si alte aspecte, functie de specificul de exploatare al cladirilor pe
tipuri de activitati de natura activitatii (cod CAEN), dradul de auromatizare al
proceselor productive, etc
 z
În cea ce privește mijloacele de transport
se vor face referiri la:
 gradul de folosire a parcului propriu, pe categorii de mijloace de transport;
 modul de utilizare a capacității mijloacelor proprii de transport;
 stare tehnică, gradul de uzură; ecartul intre uzura fizica si cea morala
 gradul de reînnoire;
 valoarea cu care sunt înregistrate în contabilitate comparativ cu cea de înlocuire;
 dacă se justifică sau nu existența parcului; gradul de incarcare al utilajelor si durata
medie de functionare – comparatii in evolutie temporala si fata de cartea tehnica
 posibilitățile de folosire în viitor a parcului propriu, încadrarea parametrilor mijloacelor
auto în standardele impuse pe plan național și internațional.
 Planul de reparatii curente, reparatii capitale, modernizari etc
 z
Referitor la terenurile de incintă se
examinează:

 concordanța dintre categoriile de suprafețe extinse (construită, aferentă

rețelelor, căilor de acces, liberă) și cele din certificatul de atestare a
dreptului de proprietate asupra terenului;
 îmbunătățirile aduse unor categorii de terenuri – stare si utilitate
 schimbarea destinației unor suprafețe de teren; baza legală și implicațiile
asupra activității întreprinderii;
 valoarea cu care sunt înregistrate terenurile în contabilitate, avându-se în
vedere prevederile din standardele de evaluare și de contabilitate
 Rata de folosire eficienta a spatiilor disponibile, pe categorii de destinatii
 z
În legătură cu producția și tehnologiile
de fabricație:
 se prezintă succint principalele produse fabricate, servicii etc.
 se face o scurtă descriere a procesului tehnologic, eventual prezentarea sub formă de schemă, schiță si
incadrarea in una din grupele tehnologice in utilizare – generatia tehnologica comparative cu cea de top la
nivel mondial
 aprecieri asupra tehnologiilor, în raport cu ceea ce există în domeniul respectiv; legatura dintrev
tehnologie, alocarea factorilor de productie, gradul de substitutie a factorilor si valoarea de
intrebuintare+calitatea produselor/serviciilor realizate  Deficitul sau excedentul potential de tehnologie
 organizarea generală a producției – flux tehnologic, timpi de munca/lucru si opriri tehnologice, pe schimb
etc
 organizarea transportului intern si optimizarea curcuitului in procesul de fabricatie;
 calitatea producției in raport cu tehnologia folosita si in raport de eficienta proceselor de productie;
 impactul tehnologiilor de exploatare asupra mediului si dotari+activitati specifice pentru (cel putin)
conservarea factorilor de mediu incidenti;
 alte aspecte referitoare la producție sau la serviciile pe care le prestează, în funcție de obiectul de
activitate.
 z
Baza de date

 - situatiile financiare anuale

 - evidenta contabila
 - evidenta operativa a productiei si exploatarii factorilor de productie
 -schita tehnologica
 -reteta de fabricatie
 Alte documente specific din evidenta operatica si financiar-contabila
 z
Pentru caracterizarea sintetică a potențialului
tehnic se recomandă următorii indicatori:

Productia obtinuta
 Gradul de folosire a capacității de producție = ∗ 100
Capacitatea de productie
Masini si utilaje
 Ponderea mașinilor și a utilajelor în total active fixe = ∗ 100
Total active fixe
Amortizarea cumulată
 Gradul de uzură a activelor fixe = ∗ 100
Valoarea de inventar
 z

 Gradul de reînnoire a activelor fixe =

Valoarea mijloacelor fixe noi
∗ 100
Valoarea de inventar
 Cifra de afaceri la 1000 lei active fixe =
Cifra de afaceri
∗ 100
Active fixe la valoarea reevaluată
 Rezultat din exploatare la 1000 lei active fixe =
Rezultat din exploatare
∗ 100
Active fixe la valoarea revaluată
 z
Managementul operational al productiei

 Abordare operationala, potrivit principiilor de organizare a proceselor de

productie – normare Taylorista vs flexibilitate a sarcinilor si optimizare
decizionala “just in time”
 Se prezinta :
 schema de organizare si de urmarire a proceselor productive, lantul tehnologic si
gradul de automatizare si/sau digitalizare a productiei;

 principiile de normare a utilizarii echipamentelor si dinamica normelor de

functionare ale utilajelor

 Politica de urmarire tehnologica pe paliere decizionale etc

 z
Determinarea riscului de exploatare sau
operational

 Riscul de exploatare reprezinta posibilitatea de a nu se recupera in totalitate

cheltuielile efectuate, datorita neadaptarii la exigentele economiei de piata.
Aceasta analiza are la baza structura de exploatare a intreprinderii,
caracterizata prin cheltuieli fixe si variabile.

 Pentru evitarea riscului de exploatare trebuie sa se determine gradul minim de

utilizare a capacitatii de productie; astfel, volumul efectiv de activitate trebuie sa
depaseasca volumul de activitate corespunzator punctului critic sau pragului de
rentabilitate
 z

In practica, se pot formula diferite ipoteze in functie de limitele de variatie a

indicatorilor ce intra in calculul riscului de exploatare, si anume:
 • capacitatea de productie
 • cifra de afaceri prevazuta a se obtine pe baza contactelor
incheiate, a comenzilor ferme, etc;
 • cheltuieli variabile si fixe previzibile a se efectua in functie de
evolutia preturilor si a inflatiei
 z
Riscul de exploatare intern – legat de
capacitatea de productie a firmei
 Se utilizeaza productia marfa fabricata minima (pe principiul Venituri= cheltuieli
𝐹
 𝐾= 100
1−𝐶𝑣 𝑄𝑚𝑎𝑥

 Pentru acest nivel al gradului de utilizare a capacitatii de productie, profitul este nul
 In conditiile obtinerii de profit, atunci formula de calcul a capacitatii de productie este:
𝐹+𝑅𝐸
 𝐾=
1−𝐶𝑣 𝑄𝑚𝑎𝑥

 unde RE = rezultatul din activitatea de exploatare

 Din aceasta relatie, RE=k(1-Cv) Qmax-F
 Se poate calcula intervalul de siguranta (Is) dupa formula:
𝑄𝑚𝑖𝑛
 𝐼𝑠 = 1 − 100
𝐶𝐴

 unde: Qmin – productia aferenta pragului de rentabilitate

 z
Riscul de exploatare extern/comercial –
legat de cifra de afaceri pe piata specifica
 = Pragul de rentabilitate comerciala (cifra de afaceri minima) este punctul in care cifra de afaceri
acopera cheltuielile de exploatare, iar rezultatul este nul.
 Se porneste de la ecuatia: CA-(Chv+F)=0
 Chv=CA*Chv/CA=CA*Cv
 unde: Cv- rata medie a cheltuielilor variabile
 CA(1-Cv)-F=0→〖CA〗_min=F/(1-Cv)
 In punctul critic, gradul de utilizare a capacitatii de productie (k) se determina prin relatia:
 K=CAmin/Qmax 100, unde:
 Qmax=∑_(i=1)^n▒〖q_(i max) p_i 〗, in care:
 Qmax – capacitatea de productie in expresie valorica
 qi max – capacitatea de productie pe tipuri de produse
 pi – preturi de vanzare pe produse.
 z
Levierul economic
 In diagnosticul firmei si evaluarea acesteia se foloseste indicatorul – coeficientul de efect
de levier de exploatare (coeficientul de pargie de exploatare -K1) stabilit pe baza relatiei:
∆𝑅𝐸 𝐶𝐴
 𝐾1 = ∗
𝑅𝐸 ∆𝐶𝐴

 unde:
 RE- rezultatul exploatarii
 CA – cifra de afaceri sau productie fabricata ( in acest caz si rezultatul exploatarii va fi
aferent productiei)
 Daca se arde in vedere structura de exploatare, adica raportul dintre cheltuielile variabile si
fixe, coeficientul de parghie de exploatare se calculeaza dupa formula
𝐶𝐴−𝑐ℎ𝑣 𝑀𝑎𝑟𝑗𝑎 𝑏𝑟𝑢𝑡𝑎
 𝐾1 = =
𝐹 𝐶ℎ𝑒𝑙𝑡𝑢𝑖𝑒𝑙𝑖 𝑓𝑖𝑥𝑒

 Apropierea de 1 a acestui indicator semnifica aprop[ierea firmei de pragul de rentabilitate.

 z
Riscul tehnologic si strategia de investitii
a firmei
 Se analizeaza:
 Riscul de productie / operational, pe cauze – ex. uzura utilajelor; planul de
asigurare cu utilitati; limitele tehnologice de schimbare a calitatii materiilor
prime; norma de timp vs norma de productie etc
 Planul de investitii al firmei, pe categorii de utilaje
 Riscul de pastrare a utilajelor peste limita duratei de finctionare normate
stabilita de legislatia in vigoare
 Planul de interventie in caz de opriri tehnologice etc
z
Analiza SWOT a nivelului tehnologic si a
managementului operational

 Se respecta regulile generale : 4 cadrane, incadrarea optima si

singular a fiecarui factor/component a analizei
 Nu exista analiza SWOT in sine, se face in raport de scopul
evaluarii