Diagnosticul – sursa

informaţiilor necesare
evaluării unei afaceri
 Concepte

Termenul diagnostic provine din limba

greacă „diagnostikos” având
semnificaţia de „apt de a discerne”.
 În plan economic conceptul de
diagnostic presupune identificarea
eventualelor disfuncţionalităţi, analiza
acestora, stabilirea cauzelor şi a
măsurilor ce se impun, precum şi
evidenţierea aspectelor pozitive.
Clasificarea tipurilor de diagnostic
După sfera de cuprindere, putem întâlni:
 analiza diagnostic globală (multifuncţională)
 analiza diagnostic parţială (funcţională)
După realizatorul analizei diagnostic, putem întâlni:
 analiza diagnostic realizată de specialişti neutri (externi)
 autoanaliza diagnostic realizată de specialiştii sau managerii
întreprinderii
După frecvenţa cu care se efectuează, există:
 analiză diagnostic permanentă
 analiză diagnostic periodică
 analiză diagnostic ocazională
Perioada de referinţă pentru analiza diagnostic are, de regulă,
în vedere:
 trecutul: 2-3 sau 5 ani
 prezentul
 viitorul: 1-3 sau 5 ani, uneori chiar o perioadă mai mare
 Rolul diagnosticului în evaluare

 Analiza diagnostic este faza de pregătire a

operaţiunii de evaluare a întreprinderii, prin
identificarea determinanţilor cheie ai valorii
afacerii.
 Analiza diagnostic este o activitate complexă
care necesită echipe de specialişti şi un volum
mare de muncă.
 Conform specialiştilor, stabilirea diagnosticului
reprezintă 80% din munca evaluatorului şi restul
de 20% reprezintă calcule.
 Rolul diagnosticului în evaluare

Diagnosticul trebuie să ofere răspuns la o serie de

întrebări referitoare la:
 situaţia pieţei pe care operează întreprinderea şi
poziţia trecută şi probabilă a acesteia
 situaţia juridică a întreprinderii /proprietăţii
evaluate
 potenţialul tehnic şi uman şi performanţa
managementului întreprinderii
 rezultatele înregistrate şi cele probabile în
perspectivă
 Rolul diagnosticului în evaluare
În dosarul de analiză pentru diagnosticul de
evaluare vor fi, după caz:
 Statutul întreprinderii;
 Repartizarea capitalului social;
 Organigrama (structura internă de organizare);
 Ultimul proces-verbal al AGA;
 Situaţiile financiare pe ultimii 3-5 ani;
 Declaraţiile fiscale din ultimii 3-5 ani, rezultatele ultimului
control fiscal;
 Ultimul raport de control al Curţii de Conturi şi/sau Gărzii
Financiare;
 Contractele de credit, de garanţie, de ipotecă, gaj;
 Contractele de leasing;
 Rolul diagnosticului în evaluare
 Structura portofoliului de titluri;
 Principalele acorduri şi contracte tehnice şi
comerciale;
 Ultima expertiză pentru asigurări;
 Planurile terenurilor şi ale construcţiilor;
 Catalogul de preţuri şi tarife pentru producţie;
 Inventarul principalelor active corporale cu vârsta
lor;
 Repartizarea cheltuielilor generale;
 Contractele de muncă (colectiv şi individuale);
 Lista mărcilor şi brevetelor firmei şi ale persoanelor
fizice private.
 Rolul diagnosticului în evaluare

Concluziile analizei diagnostic se

sistematizează sub forma:
 analizelor de tip SWOT (Strentghs –
Weaknesses-Opportunities-Threats)
 histogramelor
 scalelor de valori
 Diagnosticul juridic

 are drept scop verificarea aspectelor

juridice privind activitatea firmei, în general
sau a activului supus evaluării
 Elemente specifice:
1) dreptul comercial presupune verificarea:
contractului de societate, statutului şi
modificările ulterioare, registrul AGA, registrul
acţionarilor, registrul acţiunilor etc.
contractelor de vânzare-cumpărare, de
închirieri, de concesiune etc.
 Diagnosticul juridic
2) dreptul civil - se verifică şi se analizează contractele
privind:
 dreptul de proprietate asupra construcţiilor
 situaţia juridică a terenurilor firmei (drept de
proprietate, contracte de concesiune etc.)
 situaţia juridică a imobilizărilor necorporale de natura:
brevetelor, licenţelor, mărcilor etc.
 situaţia imobilizărilor financiare (titluri de participare,
creanţe imobilizate etc.)
 situaţia împrumuturilor primite, a garanţiilor constituite,
existenţa creditelor nerambursate la scadenţă,
eventuala declanşare a procedurii de faliment
 situaţia asigurărilor (imobiliară, de răspundere civilă,
calamitate naturală, furt etc.)
 Diagnosticul juridic
3) în domeniul dreptului fiscal:
 se verifică înregistrarea firmei la organele fiscale
 dacă s-au achitat obligaţiile legale datorate
(impozite, taxe, contribuţii etc.), situaţia plăţilor
restante etc.
 ultimul control fiscal şi rezultatele acestuia

4) în domeniul dreptului muncii:

 existenţa contractelor colective şi individuale de
muncă
 existenţa regulamentului de ordine internă
 existenţa contractului de management etc.
 Diagnosticul juridic
5) în domeniul dreptului mediului se verifică dacă
activitatea firmei evaluate se desfăşoară în
cadrul impus de legislaţia de mediu (existenţa
autorizaţiei integrate de mediu, studii de impact,
litigii legate de poluare etc.)

6) litigiile în care este implicată firma aflate pe rol la

instanţele judecătoreşti sau la arbitrajul de stat de
pe lângă Camera de Comerţ şi posibilităţile de
rezolvare a acestora
 Diagnosticul comercial
Diagnosticul comercial are în vedere
caracterizarea:
produselor firmei (şi a poziţiei acestora pe
piaţă)
clienţilor
furnizorilor
tuturor aspectelor ce pot avea o influenţă
asupra compartimentelor de aprovizionare
şi desfacere ale firmei
 Diagnosticul comercial

cota de piaţă (Cp) reprezintă ponderea

cifrei de afaceri a întreprinderii (CA) în totalul
cifrei de afaceri a sectorului (CAt):
CA
Cp   100
CAt
puterea pe piaţă (Pp) este exprimată prin
rata marjei nete determinată prin raportarea
profitului net (Pn) la cifra de afaceri (CA):
Pn
Pp   100
CA
 Diagnosticul comercial
 atractivitatea produselor/serviciilor - un studiu de piaţă,
care să evidenţieze preferinţele segmentului de piaţă
ales, analizat în comparaţie cu caracteristicile
produselor vândute efectiv de aceasta
 analiza clienţilor are în vedere piaţa de desfacere şi se
urmăresc aspecte legate de structura cifrei de afaceri
pe categorii importante de clienţi. Un indicator
semnificativ în acest sens îl reprezintă durata de
recuperare a creanţelor-clienţi calculat cu ajutorul
raportului:
Creante comerciale
Dcl   360
Cifra de afaceri
Suma soldurilor debitoare ale conturilor de creante
Dcl   360
Suma rulajelor debitoare ale conturilor de creante
 Diagnosticul comercial
 analiza furnizorilor are în vedere piaţa de aprovizionare şi
urmăreşte aspecte legate de structura acestora pe
categorii (materii prime, materiale, servicii, utilităţi etc.), în
funcţie de cantitatea şi valoarea achiziţiilor, în funcţie de
calitate, preţul de aprovizionare, ritmicitatea
aprovizionărilor, dependenţa de anumiţi furnizori etc. Un
indicator important în acest sens îl reprezintă termenul de
plată al furnizorilor calculat cu ajutorul raportului:

Datorii comerciale furnizori

Df   360
CA
Suma soldurilor medii creditoare ale conturilor de furnizori
Df   360
Suma rulajelor creditoare ale conturilor de furnizori
 Diagnosticul tehnic
presupune o analiză detaliată a factorilor
tehnici de producţie, a tehnologiilor de
fabricaţie, a organizării producţiei şi muncii
Experţii tehnici vor avea în vedere la evaluare
următoarele elemente:
a) pentru clădiri:
 concordanţa situaţiei din teren cu planurile de construcţie,
modificările aduse, baza legală a acestor modificări etc.
 starea tehnică şi deprecierea estimată a acestora
 existenţa unor modificări în destinaţia clădirilor precum şi
posibilitatea de utilizare şi în viitor
 Diagnosticul tehnic
b) pentru echipamente, utilaje, instalaţii etc.:
 starea de funcţionare a maşinilor, utilajelor, gradul de uzură
 performanţele acestora comparativ cu cele similare
 posibilitatea utilizării lor şi în perioada următoare
 mijloacele fixe existente în patrimoniul firmei, dar care nu
mai pot fi folosite datorită schimbărilor intervenite în
structura de producţie
 oportunitatea trecerii în conservare a unor active fixe,
dacă este cazul
 evaluarea investiţiilor în curs de execuţie, stadiul lor în raport
cu graficele de execuţie, posibilităţile de finanţare a
acestora şi influenţa noilor capacităţi asupra producţiei
viitoare
 Diagnosticul tehnic

c) pentru terenuri:
 proprietatea asupra terenurilor
 destinaţia terenurilor
 utilizarea efectivă a terenurilor

d) pentru mijloace de transport:

 gradul de folosire al parcului propriu de mijloace de transport
 starea tehnică, gradul de uzură
 gradul de reînnoire
 valoarea cu care sunt înregistrate comparativ cu valoarea de
înlocuire
 justificarea existenţei parcului de mijloace de transport
 Diagnosticul tehnic
e) pentru producţie şi tehnologiile de fabricaţie:
 se prezintă succint principalele produse fabricate
 se realizează o scurtă descriere a procesului tehnologic,
eventual se anexează o schiţă
 aprecieri asupra tehnologiilor în raport cu ceea ce există
în domeniul respectiv
 organizarea generală a producţiei
 organizarea transportului intern
 calitatea producţiei
 impactul producţiei asupra mediului
 alte aspecte referitoare la producţie sau serviciile prestate
în funcţie de obiectul de activitate al firmei
 Diagnosticul tehnic
Starea generală a activelor fixe este caracterizată
prin:

Valoare intrari
 Gradul de reînnoire: Gî   100
Valoare bruta
Amortizare cumulata
 Gradul de uzură tehnică: Guz   100
Valoare bruta

 Gradul de utilizare a capacităţii de producţie =

Pr oductia obtinuta
 100
Capacitatea de productie
 Diagnosticul tehnic

 Ponderea maşinilor şi utilajelor în total active fixe =

Valoare masini si utilaje

 100
Total active fixe

 Eficienţa utilizării activelor fixe =

Valoarea productiei
 100
Valoarea medie anuala a activelor fixe
 Diagnosticul de management
Principalele aspecte privind organizarea şi conducerea
întreprinderii vizează:
 echipa de conducere (componenţa, funcţia,
experienţa etc.)
 documentele legale care atestă exercitarea
prerogativelor (contractul de management, hotărârile
AGA, ROI etc.)
 poziţia membrilor echipei de conducere în raport cu
partenerii (acţionari, salariaţi, bănci)
 prezentarea metodelor şi stilului de conducere
 obiectivele înscrise în contractul de management
privind strategia întreprinderii
 criteriile de performanţă înscrise în contractul de
management şi modul lor de realizare
 Diagnosticul resurselor umane
Diagnosticul resurselor umane poate pune în
evidenţă aspecte pozitive sau negative
neaşteptate ce ar putea afecta calculele de
estimare a valorii.
Se recomandă să se observe:
 numărul angajaţilor
 repartiţia pe categorii şi funcţii, nivelul de
calificare şi flexibilitatea în caz de reorientare a
activităţii
 politica salarială practicată
 Diagnosticul resurselor umane
Dimensionarea numărului şi a structurii personalului în
concordanţă cu volumul producţiei având în vedere un nivel
corespunzător al productivităţii medii a muncii:
 numărul mediu de personal cu contract de muncă pe o
perioadă determinată sau nedeterminată
 numărul maxim (admisibil) de personal, calculat în funcţie de
numărul iniţial (N0) şi gradul de realizare a volumului de
activitate (Iq): Nmax = N0 x Iq/100
 numărul mediu de salariaţi calculat pe baza celor prezenţi la
lucru
 categorii de personal
 vechimea în firmă
 vârsta personalului
 calificarea angajaţilor
 Diagnosticul resurselor umane
Comportamentul personalului
 gradul de utilizare a timpului maxim disponibil (Gutd)
Timp efectiv lucrat
Gutd 
Timp maxim disponibil
 indicatorii circulaţiei forţei de muncă (intrări, ieşiri, mişcări
totale faţă de numărul mediu de personal)
 comportamentul individual (absenteism – boli, accidente de
muncă, concedii fără plată, absenţe nemotivate etc.)
 conflicte de muncă
 numărul de greve din cursul anului
 numărul de zile de grevă
 gradul de importanţă al grevei
 gradul de intensitate al grevei
 Diagnosticul resurselor umane
 Eficienţa utilizării forţei de muncă:
productivitatea medie anuală pe o persoană:
Timp efectiv lucrat
Gutd 
Timp maxim disponibil

productivitatea medie zilnică:

Q
Wz 
Timpom.zile

productivitatea medie orară:

Q
Wh 
Timpom.ore 
 Diagnosticul resurselor umane

Indicatorii de performanţă fizici sau valorici, a

căror dinamică (IQ) depinde de consumul de
forţă de muncă (IN) şi de indicele
productivităţii muncii (IW):

N1  W1 IW
IQ   100  IN 
N0  W 0 100
 Diagnosticul resurselor umane

 Economia relativă de personal

IW
Er  N efectiv - N maxim  N1 (1 - )
100

 Eficienţa cheltuielilor salariale

Fond salarii N S S
Is   1000   1000   1000
Cifra de afaceri NW W
 Diagnosticul economico-financiar
 constituie punctul forte al diagnosticului de evaluare
deoarece sintetizează rezultatele celorlalte tipuri de
diagnostic, pe de o parte, iar pe de altă parte aduce
informaţii şi concluzii specifice domeniului financiar-contabil
care au o semnificaţie aparte în evaluare
 Bilanţ
1. Situaţia netă (activul net contabil)
SN = Active – Datorii totale
SN = (Total active – Datorii curente) – Datorii peste 1 an –
Provizioane = F - G – H
2. Fondul de rulment
FR = Capitaluri permanente - Active imobilizate nete
FR = Active circulante nete - Datorii curente nete = Poziţia E
din bilanţ
 Diagnosticul economico-financiar
3. Necesarul de fond de rulment
NFR = (Stocuri + Creanţe + Cheltuieli în avans) – (Datorii sub 1
an – Credite bancare curente + Venituri în avans)
4. Trezoreria netă
a) TN = FR – NFR sau:
b) TN = Solduri debitoare ale conturilor de disponibilităţi şi
investiţii financiare – Solduri creditoare ale conturilor de
credite pe termen scurt, inclusiv al contului 512
 Diagnosticul economico-financiar
Rate de echilibru financiar
1. Rata de finanţare stabilă a imobilizărilor: >1
Capitaluri permanente
Rfi 
Active imobilizate nete
a) Rata de finanţare din resurse proprii : >1
Capitaluri proprii
Rfp 
Active imobilizate nete
b) Rata de finanţare din resurse străine : >1 insecuritate
Datorii mai mari de 1 an
Rfs 
Active imobilizate nete
 Diagnosticul economico-financiar
2 Ratele de lichiditate şi solvabilitate
 Rata lichidităţii curente (lichiditatea generală):
Active curente optim 1,2 – 2,0
R lg 
Datorii curente
 Rata lichidităţii rapide (testul acid):
Active circulante - Stocuri 0,65 – 1,0
Rlr 
Datorii curente
 Rata lichidităţii imediate:
Disponibilitati
Rli 
Datorii curente
 Diagnosticul economico-financiar

 Rata solvabilităţii patrimoniale:

Capitaluri proprii
Rsp 
Capitaluri proprii  Datorii totale

Valoarea minimă între 0,3 – 0,5 peste 0,5 situaţie normală.

 Rata solvabilităţii generale : >1

Active totale
Rsg 
Datorii totale
 Diagnosticul economico-financiar

3. Structura capitalului
a) Rata autonomiei financiare: >1
Capitaluri proprii
Raf 
Datorii totale
b) Rata îndatorării globale <0,5 - dependenţă
Datorii totale
Rig 
Total capitaluri
 Levierul financiar:
Datorii totale
LF 
Capitaluri proprii
 Diagnosticul economico-financiar

 Rata îndatorării la termen <1

Datorii mai mari de 1 an
Rit 
Capitaluri proprii

c) Capacitatea de îndatorare >0,5

Capitaluri proprii
Ci 
Capitaluri proprii  Datorii mai mari de 1 an
 Diagnosticul economico-financiar

Capacitatea de rambursare :
CAF
Cr 
Datorii totale

CAF = Rezultatul net + Ajustările de valoare

(imobilizări, active circulante, provizioane)

valoarea mai mare de 0,25 exprimă o durată

normală de rambursare de 4 ani
 Diagnosticul economico-financiar

Rata de autofinanţare a activelor:

Capitaluri proprii
Raa 
Active fixe  Active circulante

Rata de finanţare a stocurilor:

Fond de rulment
Rfs 
Stocuri
 Diagnosticul economico-financiar
 Rate de rentabilitate
Rata rentabilităţii economice
Re z. exp loatare
Re   100
Total active

 Rata rentabilităţii financiare

Re z. exercitiu
Rf   100
Capital propriu

- Rata rentabilităţii capitalurilor permanente

Re z. exercitiu  Cheltuieli cu dobanzile
Rcp   100
Capitaluri permanente
 Diagnosticul economico-financiar

Cont de profit şi pierdere

1. Cifra de afaceri (Turnover): producţia vândută, vânzarea
mărfurilor, dobânzi înregistrate de entităţile cu activitate de
leasing, subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete.
2. Marja comercială este suplimentul de valoare adusă prin
activitatea de comercializare şi se determină ca diferenţă între
vânzările de mărfuri şi cheltuielile privind mărfurile.
3. Producţia exerciţiului dimensionează întreaga activitate
desfăşurată de întreprindere în cursul unui exerciţiu şi cuprinde
valoarea bunurilor şi serviciilor produse, indiferent de destinaţie:
vânzare, stocare sau capitalizare (imobilizare).
4. Valoarea adăugată (Added Value) se determină prin deducerea
valorii consumurilor intermediare provenite de la terţi (materii
prime, materiale, utilităţi, prestaţii externe) din producţia
exerciţiului cumulată cu marja comercială.
 Diagnosticul economico-financiar

1. Excedentul brut de exploatare reprezintă rezultatul

realizat din activitatea curentă, care măsoară
capacitatea întreprinderii de a genera şi conserva
fonduri în condiţii de funcţionare
2. Rezultatul din exploatare
3. Rezultatul financiar
4. Rezultatul brut al exerciţiului (Gross Profit Margin)
5. Rezultatul net al exerciţiului (Net Profit Margin)
 Diagnosticul economico-financiar

1. Marja industrială = Producţia exerciţiului – Costul

aprovizionărilor
2. Marja costurilor de producţie = Marja industrială – Alte
cheltuieli de producţie
3. Marja costului de cumpărare = Cifra de afaceri – Costul de
cumpărare
4. Marja costurilor variabile = Cifra de afaceri – Cheltuielile
variabile
5. Marja comercială = Vânzările de mărfuri – Costul de
cumpărare a mărfurilor
 Diagnosticul economico-financiar
1. Rata marjei brute  Excedentul brut din exp loatare  100
Cifra de afaceri

2. Rata rentabilităţii comerciale = R ezultatul din exploatare

 100
Cifra de afaceri

Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete

3. Rata profitabilităţii =  100
Costul bunurilor vandute si al serviciilor prestate

Beneficiul productiei vandute

 100
4. Rata rentabilităţii resurselor consumate = Costul productiei vandute

Marja comerciala
5. Rata marjei comerciale =  100
Vanzari de marfuri
 Sinteza diagnosticelor
 Prezintă o situaţie concisă a rezultatelor
diagnosticelor parţiale, evidenţiindu-se
punctele forte şi cele slabe.
 Uneori se utilizează un sistem de
punctare a acestor elemente (modelele
Altman, Conan şi Holder, al centralei
bilanţurilor din cadrul Băncii Franţei,
Anghel, Robu-Mironiuc etc.)
 Modelul Anghel

A= 5,676+6,3718X1+5,3932X2+5,1427X3+0,0105X4

X1 – rata rentabilităţii veniturilor

X2 – rata de acoperire a datoriilor cu cash-flow
X3 – rata de îndatorare a activului
X4 – perioada de achitare a obligaţiilor
 Modelul Robu-Mironiuc
ZRM = 0,333 -0,012*X1 +0,525*X2 +0,027*X3 - 0,425*X4 -0,126*X5 +3,573*X6 -
0,663*X7+0,022*X8
Interpretarea rezultatelor :
-5 ≤ ZRM < 0 pentru risc de faliment ridicat
0 ≤ ZRM < 0,6 pentru risc de faliment mediu
0,6 ≤ ZRM ≤ 2,5 pentru risc de faliment scãzut
unde:
X1- Levierul financiar= Datorii totale/Capitaluri proprii
X2–Rata autonomiei financiare globale= Capitaluri proprii/Pasive totale
X3 –Rata rentabilităţii financiare= Rezultatul brut/ Capitaluri proprii
X4- Rata îndatorării globale= Datorii totale/Pasive totale
X5 –Rata marjei nete de exploatare= Rezultat net/Cifra de afaceri
X6 –Rata rentabilității activului total= Rezultat brut/Active totale
X7 –Rata prevalării datoriilor financiare= Cheltuieli financiare/Cifra de afaceri
X8 –Rata lichidității imediate= Active de trezorerie/Datorii curente