CAPITOLUL 2

ANALIZA INFORMATIILOR PENTRU EVALUAREA INTREPRINDERII.

DIAGNOSTICUL.

1. Culegerea şi analiza datelor

În procesul de evaluare, calitatea şi cantitatea informaţiilor/datelor disponibile pentru analiză sunt la fel de
importante ca şi metodele/tehnicile/procedurile de evaluare folosite pentru a le prelucra şi transforma în mărimi ale
valorii.

Informaţii solicitate
informaţii financiare sau obţinute de la documente legale
client:

informaţii referitoare la procesul de exploatare

 .
rata de creştere a Produsului
Intern Brut
.

rata anuală a inflaţiei

rata medie a dobânzii

Informaţii .
previziuni ale evoluţiei sectorului
externe: de activitate
.

bariere de intrare în domeniu

caracterul domeniului de activitate

activitatea pieţei de capital

.
nivelul uzual al ratelor de actualizare şi
al ratelor de capitalizare
 observaţia directă, inspecţia,

documente solicitate de la client,

discuţii cu proprietarul, managerul întreprinderii,

discuţii cu persoane participante pe piaţă,

Principalele surse
de informaţii
pentru banca de date a evaluatorului,
evaluarea intreprinderii:
publicaţii de specialitate,

internet,

licitaţii,

agenţii de rating de specialitate,etc.

 2. Diagnosticul întreprinderii

Conceptul de diagnostic presupune evidenţierea disfuncţionalităţilor activităţilor, analiza faptelor şi a

responsabilităţilor, stabilirea cauzelor şi a măsurilor care să conducă la îmbunătăţirea situaţiei economico-financiară.

În cadrul diagnosticului trebuie să-şi găsească răspuns probleme cum sunt:

 piaţa pe care operează firma şi poziţia trecută şi probabilă pe această piaţă;

 situaţia juridică a firmei şi a proprietăţii evaluate;

 potenţialul uman şi de management al firmei;

 infrastructura tehnică pentru susţinerea activităţii de producţie sau servicii;

 rezultatele obţinute şi probabile ale întreprinderii.

 2. diagnostic

operational

3. diagnostic
1. diagnostic
comercial
juridic
Diagnosticul
poate fi structurat
în funcţie
de natura informaţiilor, în:

5. diagnostic 4. diagnostic
al
finanicar resurselor umane
2.1. Diagnosticul juridic

Diagnosticul juridic cuprinde aspectele juridico-legale privind activitatea firmei evaluate sau a activului evaluat.

Realizarea acestuia

presupune analiza elementelor specifice

referitoare la :
 Dreptul societăţii comerciale
 Dreptul civil
 Dreptul comercial
 Dreptul fiscal
 Dreptul muncii
 Dreptul mediului
 Litigii

2.2 Diagnosticul operaţional/ tehnic/
al activitatii
=> presupune o analiză detaliată a factorilor tehnici de producţie, a
tehnologiilor de fabricaţie a produselor, a organizării producţiei şi a
calităţii producţiei, ce poate fi realizată de către evaluatori care au şi
calitatea de experţi tehnici.
De exemplu:

pentru mijloacele fixe utilizate:
starea de funcționare a mașinilor și utilajelor, gradul
de uzură fizică, performanșele acestora, posibilitățile
de utilizare în viitor etc.
la terenurile existente se examinează:
pentru cladiri:
concordanţa dintre situaţia din teren cu planurile de
construcţie; starea tehnică şi deprecierea estimată a
acestora; schimbările intervenite în destinaţie
mijloacele de transport:
gradul de folosire a parcului propriu; modul de utilizare
a capacităţii mijloacelor proprii de transport; starea

concordanţa dintre suprafeţele existente şi cele din
certificatul de atestare a dreptului de proprietate
asupra terenului; îmbunăţaţirile aduse;schimbarea
tehnică, gradul de depreciere; posibilităţile de folosire în
viitor a parcului propriu
analiza producţiei şi a tehnologiilor de fabricaţie:
fabricație:prezentarea principalelor produse fabricate sau servicii

destinaţiei unor suprafeţe de teren; prestate,o scurtă descriere a procesului tehnologic, organizarea
generală a producției pe secții, compartimente, calitatea
producției, impactului asupra mediului etc.
 Gradul de folosire a capacității de producție:
𝑃𝑜𝑟𝑑𝑢𝑐ț𝑖𝑎 𝑜𝑏ț𝑖𝑛𝑢𝑡ă × 100
𝐶𝑎𝑝𝑎𝑐𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑑𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑑𝑢𝑐ț𝑖𝑒
Ponderea mașinilor și utilajelor:
Potenţialul tehnic 𝑀𝑎ș𝑖𝑛𝑖 ș𝑖 𝑢𝑡𝑖𝑙𝑎𝑗𝑒×100
𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑚𝑖𝑗𝑙𝑜𝑎𝑐𝑒 𝑓𝑖𝑥𝑒

poate fi sintetizat Gradul de uzură a mijloacelor fixe:

𝐴𝑚𝑜𝑟𝑡𝑖𝑧𝑎𝑟𝑒 𝑐𝑢𝑚𝑢𝑙𝑎𝑡ă × 100
𝑉𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑏𝑟𝑢𝑡ă 𝑚𝑖𝑗𝑙𝑜𝑎𝑐𝑒 𝑓𝑖𝑥𝑒
cu ajutorul
Gradul de reînnoire a mijloacelor fixe:
indicatorilor: 𝑀𝑖𝑗𝑙𝑜𝑎𝑐𝑒 𝑓𝑖𝑥𝑒 𝑛𝑜𝑖×100
𝑉𝑎𝑙𝑜𝑟𝑒𝑎 𝑏𝑟𝑢𝑡ă 𝑚𝑖𝑗𝑙𝑜𝑎𝑐𝑒 𝑓𝑖𝑥𝑒

Randamentul mijloacelor fixe

Randamentul pe utilaj: Randamentul orar:

𝑃𝑟𝑜𝑑𝑢𝑐ț𝑖𝑒 𝑜𝑏ț𝑖𝑛𝑢𝑡ă 𝑃𝑟𝑜𝑑𝑢𝑐ț𝑖𝑎 𝑜𝑏ț𝑖𝑛𝑢𝑡ă
𝑁𝑢𝑚ă𝑟 𝑑𝑒 𝑢𝑡𝑖𝑙𝑎𝑗𝑒 𝑇𝑖𝑚𝑝𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑢 𝑎𝑙 𝑢𝑡𝑖𝑙𝑎𝑗𝑒𝑙𝑜𝑟
 Analiza evoluției vânzărilor

2.3. Diagnosticul comercial

Studierea concurenței
-> Obiectivul de bază al sau = estimarea pieţei actuale şi Analiza pieței
potenţiale a întreprinderii şi a locului ei pe piaţă pe baza întreprinderii
următoarele aspecte esenţiale:
Analiza clienților întreprinderii
piaţa,
produsele/serviciile,
preţul, Analiza furnizorilor întreprinderii
promovarea.

Diagnosticul comercial – Analiza structurală a vânzărilor pe

estimarea pieței actuale și Analiza produse și piețe de desfășurare
poențiale a întreprinderii produselor/
și a locului ei pe piață
serviciilor
întreprinderii Analiza repartiției vânzărilor în funcție de
ciclul de viață al produselor

Analiza
prețurilor

Promovarea
A. Analiza pieţei întreprinderii
Această analiză reprezintă un aspect major în estimarea valorii unei firme

a. Analiza evoluţiei vânzărilor:

 Cifra de afaceri în valori comparabile prin inflatare:

𝐂𝐀𝐫𝐞𝐜𝐚𝐥𝐜𝐮𝐥𝐚𝐭ă = 𝐂𝐀𝐍−𝐭 ∙ 𝐈𝐩𝐍/𝐍−𝐭

• Cifra de afaceri în valori comparabile prin deflatare:

𝐂𝐀𝐍
𝐂𝐀 𝐍𝐫𝐞𝐜𝐚𝐥𝐜𝐮𝐥𝐚𝐭ă =
𝐈𝐩𝐍/𝐍−𝐭

unde: 𝐈𝐩𝐍/𝐍−𝐭 reprezintă indicele general al prețurilor al anului N față de anul N-t.
 b. Stabilirea concurentei :

o nominalizarea principalilor concurenți;

o stabilirea cotei de piață absolute (Cpa):

𝑪𝑨𝒊
𝑪𝒑𝒂 = × 𝟏𝟎𝟎
𝑪𝑨𝒕

unde: 𝑪𝑨𝒊 reprezintă cifra de afaceri a firmei analizate;

𝑪𝑨𝒕 - cifra de afaceri totală a sectorului de activitate.

o determinarea cotei de piață relative (Cpr):

𝑪𝑨𝒇
𝑪𝒑𝒓 = × 𝟏𝟎𝟎
𝑪𝑨′
unde: 𝑪𝑨𝒇 reprezintă cifra de afaceri a firmei analizate;
𝑪𝑨′ - cifra de afaceri a celui mai important concurent.

o ierarhizarea firmelor în funcție de cota de piață deținută;

o aprecierea poziției concurențiale a întreprinderii pe baza cotei de piață relative.

 c. Analiza clientilor intreprinderii :

evoluţia gradul de
prezentarea durata medie dependenţă faţă
relaţiile firmei vânzărilor pe
principalilor de imobilizare de anumiţi
cu aceştia clienţi interni şi
clienţi a creanţelor clienţi ş.a
externi

Un alt aspect esenţial în ceea ce priveşte analiza clienţilor îl reprezintă urmărirea duratei de imobilizare a creanţelor (Di).

Relaţia de calcul este următoarea:

𝑺𝒅
𝑫𝒊 = 𝑻
𝑹𝒅

unde: 𝑻 reprezintă perioada de analiză exprimată în număr de zile;

𝑺𝒅 - suma soldurilor debitoare ale conturilor de creanțe;
𝑹𝒅 - suma rulajelor debitoare ale conturilor de creanțe.
 d. Analiza furnizorilor întreprinderii (piaţa de aprovizionare) :

 gruparea furnizorilor în funcție de cantitatea și valoarea aprovizionărilor;

 structurarea furnizorilor în funcție de cantitatea și valoarea aprovizionărilor;

 stabilirea criteriilor de alegere a acestora;

 analiza numărului de furnizori pentru un tip de resursă aprovizionată și a calității aprovizionărilor;

 aprecierea dependenței față de anumiți furnizori și care sunt implicațiile gradului de dependență determinat;

 durata medie de utilizare a surselor atrase reprezentate de obligațiile față de furnizori (df):

𝐒𝐜
𝐃𝐟 = 𝐓
𝐑𝐜

unde: 𝑺𝒄 reprezintă suma soldurilor medii creditoare ale conturilor de furnizori;

𝑹𝒅 - suma rulajelor creditoare ale conturilor de furnizori.

 B. Analiza produselor/serviciilor întreprinderii

Analiza repartiției vânzărilor în funcție de

Analiza structurală a vânzărilor pe ciclul de viață al produselor
produse și piețe de desfășurare

Scop: necesitatea furnizării de informaţii pentru Scop: permite evaluatorului estimarea cu un grad
fundamentarea estimărilor în perioada de mai ridicat de certitudine a mărimii cifrei de
previziune. afaceri şi a profitului în perioada de previziune

C. Analiza prețurilor – vizeaza aspecte legate de:

 dinamica dintre prețurile de vânzare ale firmei comparativ cu evoluția economică generală și cea a industriei;
 corelația dintre dinamica prețurilor de vânzare și cea a prețurilor de aprovizionare.

D. Promovarea - vizeaza:
 imaginea firmei și a produselor/serviciilor sale pe piață;
 acțiunile publicitare organizate frecvent și efectele lor;
 modalități de promovare;
 evoluția costurilor cu reclama și ponderea lor în cifra de afaceri.
 2.4 Diagnosticul resurselor umane și al managementului firmei

A. Diagnosticul resurselor umane B. Diagnosticul managementului firmei

A1. Dimensiunea, structura și A2. Diagnosticul eficienței utilizării

comportamentul potențialului uman resurselor umane

Dimensiunea potețialului uman

Structura resurselor umane

Comportamentul personalului
 are rolul de:
2.5 Diagnosticul financiar
- a sintetiza concluziile rezultate din celelalte elemente de diagnostic;
- a asigura o coerenţă în cadrul relaţiei diagnostic - metode de evaluare

Obiective:

a. să asigure înţelegerea performanţelor realizate de către firma evaluată şi stabilirea riscurilor activităţii desfăşurate,

b. să stea la baza ajustărilor situaţiilor financiare,

c. să asigure comparabilitatea cu întreprinderi similare în vederea aplicării abordării prin comparaţie şi a estimării

costului capitalului .

Între modalităţile frecvente de analiză a situaţie financiare a întreprinderii sunt:

 analiza structurală,
 analiza dinamică,
 analiza pe baza,
 analiza factorială.
A. Diagnosticul situației patrimoniului:

• Corelația fond de rulment, necesar de fond de rulment, trezoreria netă:

Fondul de rulment (FR):

FR = Capitaluri permanente – Active imobilizate = (Capitaluri proprii + Datorii pe termen lung) – Active imobilizate
sau
FR = Active circulante – Datorii pe termen scurt

Nevoia de fond de rulment (NFR):

NFR = (Active circulante – Disponibilități – Investiții financiare) – Obligații pe termen scurt

sau
NFR = (Stocuri + Creanțe) – (Datorii pe termen scurt – Credite pe termen scurt)

Trezoreria netă (TN):

TN = FRN - NFR
 • Corelația creanțe-obligații:

În cadrul diagnosticului se cercetează în primul rând evoluţia creanţelor şi obligaţiilor, în raport cu cifra de afaceri
pentru a pune în evidenţă raportul dintre imobilizarea capitalului firmei şi cel care priveşte folosirea surselor atrase, cu ajutorul
indicatorilor:

Durata de imobilizare a creanțelor (Di):

𝑺𝒅 × 𝑻
𝑫𝒊 =
𝑹𝒅 𝒔𝒂𝒖 𝑪𝑨

unde: 𝑺𝒅 reprezintă soldul mediu debitor al creanțelor;

𝑹𝒅 - rulajul debitor al conturilor de creanțe;
𝑪𝑨 – cifra de afaceri;
𝑻 – perioada de timp considerată.

Durata de folosire a surselor atrase (Df):

𝑺𝒄 × 𝑻
𝑫𝒇 =
𝑹𝒄 𝒔𝒂𝒖 𝑪𝑨

unde: 𝑺𝒄 reprezintă soldul mediu creditor al conturilor de obligații;

𝑹𝒄 - rulajul creditor al conturilor respective.
 Indicatori ai lichidității și solvabilității firmei:

𝐀𝐜𝐭𝐢𝐯𝐞 𝐜𝐮𝐫𝐞𝐧𝐭𝐞
 Rata lichidității generale (curente): 𝐋𝐠 =
𝐃𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢𝐢 𝐜𝐮𝐫𝐞𝐧𝐭𝐞

𝐀𝐜𝐭𝐢𝐯𝐞 𝐜𝐢𝐫𝐜𝐮𝐥𝐚𝐧𝐭𝐞−𝐒𝐭𝐨𝐜𝐮𝐫𝐢
 Rata lichidității rapide (testul acid): 𝐋𝐜 =
𝐃𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢𝐢 𝐜𝐮𝐫𝐞𝐧𝐭𝐞

𝐃𝐢𝐬𝐩𝐨𝐧𝐢𝐛𝐢𝐥𝐢𝐭ăț𝐢
 Rata lichidității imediate: 𝐋𝐢 =
𝐃𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢𝐢 𝐜𝐮𝐫𝐞𝐧𝐭𝐞

𝐂𝐚𝐩𝐢𝐭𝐚𝐥 𝐩𝐫𝐨𝐩𝐫𝐢𝐮
 Rata solvabilității patrimoniale: 𝐒𝐩 =
𝐂𝐚𝐩𝐢𝐭𝐚𝐥 𝐩𝐫𝐨𝐩𝐫𝐢𝐮+𝐂𝐫𝐞𝐝𝐢𝐭𝐞 𝐛𝐚𝐧𝐜𝐚𝐫𝐞

𝐀𝐜𝐭𝐢𝐯𝐞 𝐭𝐨𝐭𝐚𝐥𝐞
 Rata solvabilității generale: 𝐒𝐠 =
𝐃𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢𝐢 𝐭𝐨𝐭𝐚𝐥𝐞

 Ratele de echilibru financiar :

𝐂𝐚𝐩𝐢𝐭𝐚𝐥 𝐩𝐫𝐨𝐩𝐫𝐢𝐮
• Rata autonomiei financiare: 𝐑𝐚𝐟 = 𝐂𝐚𝐩𝐢𝐭𝐚𝐥 𝐩𝐫𝐨𝐩𝐫𝐢𝐮+𝐢𝐦𝐩𝐫𝐮𝐦𝐮𝐭𝐚𝐭

𝐅𝐨𝐧𝐝 𝐝𝐞 𝐫𝐮𝐥𝐦𝐞𝐧𝐭
• Rata de finanţare a stocurilor: 𝐑𝐟𝐬 = 𝐒𝐭𝐨𝐜𝐮𝐫𝐢

𝐂𝐚𝐩𝐢𝐭𝐚𝐥 𝐩𝐫𝐨𝐩𝐫𝐢𝐮
• Rata de autofinanţare a activelor: 𝐑𝐚𝐚 = 𝐀𝐜𝐭𝐢𝐯𝐞 𝐟𝐢𝐱𝐞+𝑨𝒄𝒕𝒊𝒗𝒆 𝒄𝒊𝒓𝒄𝒍𝒂𝒏𝒕𝒆

𝑫𝒂𝒕𝒐𝒓𝒊𝒊
• Rata de îndatorare a capitalului propriu : 𝐑𝐢𝐊𝐩𝐫 = 𝐂𝐚𝐩𝐢𝐭𝐚𝐥 𝐩𝐫𝐨𝐩𝐫𝐢𝐮
B. Diagnosticul rentabilităţii

Principala sursa de informare în realizarea diagnosticului rentabilităţii o reprezintă "Contul de profit şi pierdere“.

Prezentarea situaţiei generale a rezultatului vizează în special două aspecte importante pentru operaţiunea de evaluare:

 -primul dintre aspecte este necesar pentru aprecierea "trendului",

Factorii direcţi
 -al doilea, în formularea unor judecăţi de valoare asupra activităţilor care
influenţează
desfăşurate de firmă în trecut şi posibilităţile existente pentru perioada profitul aferent
cifrei de afaceri
de previziune . sunt:
Diagnostic factorial al profitului aferent cifrei de afaceri:

𝑷= 𝒒𝒑 − 𝒒𝒄 • structura producţiei vândute

• costul pe unitate de produs
unde: 𝒒 reprezintă cantitatea vândută; • preţul de vânzare
𝒑 – prețul de vânzare (fără TVA); • cantitatea vândută
𝒄 – costul pe unitatea de produs.
Pragul de rentabilitate și intervalul de siguranță:

Pragul de rentabilitate:
𝑭
𝑪𝑨𝑪𝑹 =
𝒒𝒄 𝒗
𝟏−
𝒒∙𝒑
unde: 𝑭 reprezintă suma cheltuielilor fixe;
𝒒𝒄𝒗 – cheltuielile variabile.

Intervalul de siguranță:
𝑪𝑨𝑪𝑹
𝑰𝑺 = 𝟏 − ∙ 𝟏𝟎𝟎
𝑪𝑨

Diagnosticul pe baza ratelor de rentabilitate:

Rata rentabilității comerciale (Rc):

𝐑𝐄
𝐑𝐜 = ∙ 𝟏𝟎𝟎
𝐂𝐀
unde: 𝐑𝐄 reprezintă rezultatul exploatării;
𝐂𝐀 – cifra de afaceri.
Rata rentabilității economice(a activului) (Re):
𝐑𝐄
𝐑𝐞 = ∙ 𝟏𝟎𝟎
𝐀

unde: 𝐀 reprezintă totalul activului, respectiv active imobilizate (Ai) și active circulante (Ac).

Rata rentabilității resurselor consumate (Rc):

𝐑𝐄 𝐪𝐩− 𝐪𝐜
𝐑𝐜 = × 𝟏𝟎𝟎 = × 𝟏𝟎𝟎
𝐪𝐜 𝐪𝐜

Rata rentabilității financiare (Rf):

𝐏𝐧
𝐑𝐟 = ∙ 𝟏𝟎𝟎
𝐊𝐩

unde:𝑷𝒏 reprezintă profitul net;

𝑲𝒑 – capitalul propriu.
 Analiza riscului întreprinderii

Reprezinta un aspect esenţial pentru diagnosticarea firmei.

Analiza riscului economic

Clasificarea
Analiza riscului financiar
analizei riscului :

Analiza riscului de faliment (metoda scorurilor)