CUPRINS

1.Cap. I Aspecte teoretico-metodologice privind activitatea de 1

evaluare…..................

1.1. Concepte si 1
fundamente...............................................................................
3
1.2. Principiile generale privind evaluarea
întreprinderii................................... 5

1.3. Organizarea şi desfăşurarea activităţii de 6

evaluare……………………….
7
1.4. Structura raportului de
evaluare………………………………………...... 9

1.5. Diagnosticul întreprinderii – etapă premergătoare

evaluării...................... 21

1.6. Metode de 21
evaluare.....................................................................................
23

2. Cap. II Raport de evaluare a societatii comerciale Electro S.A............................ 34

2.1. Sinteza 46
evaluarii...........................................................................................
48
2.2. Analiza economico-
financiara..................................................................... 48

2.3. Analiza pe baza ratelor de

rentabilitate....................................................... 54

2.4. Evaluarea
patrimoniala................................................................................

2.5. Metoda activului net corectat

(ANC).........................................................

2.6. Metoda cash-flow actualizat (sau fluxurilor nete de

trezorerie)..................

1
 Bibliografie.................................................................................................................

Cap. I. ASPECTE TEORETICO-METODOLOGICE

PRIVIND ACTIVITATEA DE EVALUARE

1.1. Concepte si fundamente

Activitatea de evaluare presupune calcularea si stabilirea unui pret care sa poata fi

utilizat într-o tranzactie între vânzator si cumparator.
Procesul de evaluare este un proces complex care necesita respectarea unor metode,
principii, standarde în stabilirea unei valori pentru firma sau difeirtele categorii de active
evaluate.
Caracterul complex al activitatii de evaluare este determinat de mai multi factori:
 natura si marimea firmei;
 patrimoniul firmei si posibilitatea de valorificare;
 reflectarea în contabilitatea firmei a patrimoniului ei;
 capacitatea echipei de conducere de a gestiona si elabora strategia firmei.
În ceea ce priveste momentele în care este necesara evaluarea unei firme, acestea
sunt:
 la schimbarea dreptului de proprietate asupra firmei;
 la schimbarea marimii si structurii capitalului;
 la schimbarea numarului si componentei asociatilor si actionarilor;
 în actiuni juridice cu scop patrimonial ( faliment, succesiune, etc );
 în caz de litigii.

1.1.1. Activitatea de evaluare

Evaluarea este o activitate din sfera serviciilor profesionale cum ar fi: consultanta,

2
proiectarea, avocatura.
Consultanta în evaluare se finalizeaza printr-o lucrare de evaluare rezultata în urma unui
proces complex, prin respectarea unor metode si standarde prin care se atribuie o valoare
unor proprietati, intreprinderi etc.
O alta remarca importanta care trebuie facuta în legatura cu activitatea de evaluare este
diferenta dintre valoare si pret. În urma acestei activitati, întreprinderii i se atribuie o
valoare, care este o calitate conventionala atribuita în urma unei judecati, unor calcule, unei
expertize.
Pretul este o suma concreta rezultata în urma unei tranzactii,
apare între vânzator si cumparator si poate fi diferit de valoare care este o marime
estimata având o doza de subiectivism.
Calitatea unei lucrari de evaluare consta în acuratetea prin care evaluatorul
reuseste prin opinia sa asupra valorii sa se apropie de pretul tranzactiei, pret ce apare pe
piata caracteristica.
Evaluarea este o activitate efectuata de profesionisti care respecta niste principii,
metode si standarde specifice prin care se determina o valoare pentru proprietate sau
intreprinderea respectiva, care sa fie cât mai apropiata de cea pe care o recunoaste piata în urma
tranzactiilor.
Evaluarea nu este un exercitiu simplu, dar nici o stiinta exacta. Pentru a avea o imagine
cât mai apropiata de realitate a valorii întreprinderii este necesara o evaluare a acesteia.
Valoarea rezultata în urma unei evaluari nu trebuie confundata cu pretul de
vânzare al întreprinderii sau a unei parti din actiunile ei.
Valoarea de piata poate fi definita ca fiind (conform Asociatia Nationala a
Evaluatorilor din România - ANEVAR) “marimea estimata pentru care o proprietate ar fi
schimbata la data evaluarii, între un vânzator hotarât si un cumparator hotarât, într-o
tranzactie echilibrata, dupa un marketing adecvat, în care fiecare parte a actionat în
cunostinta de cauza, prudent si fara constrângeri”.
Valoarea de utilizare reprezinta valoarea unei proprietati, din punctul de vedere al
utilizatorului.
Valoarea din nou (valoarea de înlocuire) reprezinta costul producerii si procurarii
din nou a proprietatii respective. În varianta în care pentru diferite proprietati nu se pot
prezenta devize sau expertize se recomanda stabilirea valorii în baza unor metodologii
stabilite de specialistii din diferite domenii.
Valoarea ramasa reprezinta valoarea din nou din care se scade uzura. În cazul în care
evidentele contabile nu ofera toate datele pentru determinarea gradului de uzura, aceasta se
determina astfel:
- pe baza de expertiza tehnica prin experti autorizati;
- pe baza de analiza tehnica, luându-se în calcul vechimea, starea de întretinere,
numarul de reparatii capitale, regimul de utilizare, calificarea personalului de deservire etc.
Valoarea de impozitare reprezinta valoarea unei proprietati, conform definitiei data de
reglementarile legale cu caracter fiscal.
Valoarea de lichidare reprezinta suma lichiditatilor rezultate prin vânzarea
3
activelor unei societati, în cazul în care aceasta îsi înceteaza activitatea.
Valoarea lichidativa reprezinta valoarea rezultata din estimarea minimului
sumelor ce se pot obtine prin vânzarea activelor unei firme.
Valoarea bursiera reprezinta valoarea firmei cotate la bursa, în urma aplicarii
metodelor de evaluare bursiere.
Valoarea de asigurare reprezinta valoarea acceptata de asigurator pe baza evaluarii
proprii, si în baza unui contract de asigurare.
Valoarea de continuitate reprezinta valoarea determinata pe baza însumarii cash
flow-urilor actualizate, generate de desfasurarea activitatii firmei.

1.1.2. Evaluatorul

Definitia de baza si cerintele minime pentru un evaluator, responsabil pentru

elaborarea si supervizarea evaluarilor, pentru care poarta responsabilitatea includerii
acestora în documentele financiare, este ca acesta sa fie o persoana cu o buna reputatie, care
poate demonstra ca:
- a obtinut o diploma universitara sau postuniversitara adecvata, la un institut de
învatamânt superior recunoscut, are cel putin doi ani de experienta dupa absolvire si poate
demonstra ca si-a mentinut si sporit cunostintele sale profesionale printr-un program relevant de
pregatire continua;
- are suficiente cunostinte si experienta locala în evaluarea activelor corporale aflate
în zona si categoria respectiva;
- îndeplineste toate cerintele legale, regulamentare, etice si contractuale
legate de lucrare.
Definitia evaluatorului de active, potrivit conceptiei europene, este dupa cum
urmeaza: „Un evaluator de active este o persoana cu buna reputatie care a obtinut o
calificare adecvata, are o experienta adecvata si este competent în evaluarea activelor
corporale din locul si categoria respectiva. Daca într-unul din statele membre nu exista
calificari academice adecvate, evaluatorul de active trebuie:
• sa fie membru al unui organism profesional recunoscut care se ocupa de
probleme ale evaluarii de active;
• sa fie desemnat de catre instantele sau autoritatea cu statut echivalent;
• sau sa aiba minim un certificat recunoscut de absolvire al unui liceu si o perioada
suficienta de cel putin trei ani de experienta practica în evaluarea de terenuri si cladiri
din acea localitate.”
Comunicatul adauga ca "evaluatorul trebuie sa fie independent în desfasurarea
lucrarii sale, adica autoritatile publice nu vor avea dreptul de a emite ordine cu privire la
rezultatul evaluarii" si ca Birourile de evaluare ale statului, functionarii publici sau angajatii
4
 sunt priviti ca independenti atâta timp cât este exclusa o influenta a lor".
Evaluatorul poate fi intern, extern sau independent.

1.2. Principiile generale privind evaluarea întreprinderii

1. Evaluările se vor face pe baza respectării Standardelor de evaluare internaţionale,
europene şi naţionale.
2. Evaluarea unei afaceri este efectuată numai de evaluatori profesionişti, cu pregătire
şi experienţă adecvată.
3. Metodele de evaluare trebuie să fie adecvate cu scopul evaluării şi cu cele două
ipostaze în care se poate afla un evaluator: de expert neutru şi de expert consultant.

4. Valoarea unei afaceri derivă din veniturile viitoare, deci valoarea se bazează
pe percepţiile participanţilor pe piaţă asupra câştigurilor viitoare degajate de achiziţia
întreprinderii. Altfel spus, se vor cumpăra profiturile viitoare şi nu activele corporale.
5. Valoarea estimată printr-o activitate de evaluare este valabilă numai la o anumită
dată, numită data evaluării. Modificările rapide intervenite în mediul economic, social,
politic determină modificarea valorilor estimate la date diferite ale evaluării. Recunoaşterea
acestui principiu este fundamentală în cazul evaluărilor întreprinderii în scopul garantării
creditelor.
6. Evaluarea întreprinderii sau a unei participaţii la întreprindere trebuie să ţină seama
de orice contract de vânzare cumpărare, de orice articol restrictiv al actului constitutiv al
societăţii, dacă participaţia la capitalul social este una majoritară sau minoritară, ca şi de
orice factor care poate influenţa mărimea valorii.

7. În evaluarea unei întreprinderi care-şi va continua activitatea se va ţine seama

şi de valoarea de lichidare, care poate fi superioară celei de exploatare, fie atunci când
întreprinderea produce pierderi, fie atunci când obiectele proprietăţii intelectuale (brevete,
mărci de fabrică sau de comerţ) au o valoare semnificativă la încetarea activităţii. Prin
urmare, în cazul în care valoarea întreprinderii calculată în stare de funcţionare este
inferioară valorii de lichidare, valoarea finală care trebuie reţinută este valoarea de lichidare.
Logica unei astfel de evaluări este aceea conform căreia dacă vânzarea se realizează la o
valoare mai mică decât cea de lichidare, cumpărătorul va fi tentat să lichideze
întreprinderea, vânzând individual activele sale, realizând astfel un câştig din tranzacţie.

8. În cazul unei întreprinderi care realizează o rată a rentabilităţii capitalului

investit egală cu costul mediu ponderat al capitalului, valoarea întreprinderii calculată prin
metoda patrimonială şi prin metodele de capitalizare / actualizare a veniturilor viitoare
trebuie să se concretizeze în rezultate identice sau foarte apropiate. Dacă nivelul ratei
rentabilităţii este superior costului capitalului sau ratei medii a rentabilităţii întreprinderilor
concurente, valoarea întreprinderii calculată după metodele de capitalizare / actualizare a
fluxurilor viitoare de venit va fi superioară valorii determinate după metoda patrimonială de
evaluare. Diferenţa dintre cele două valori reprezintă valoarea globală a activelor

5
necorporale ale întreprinderii (goodwill), care poate fi ulterior încorporat în valoarea
întreprinderii.
9. Stabilirea valorii finale a unei întreprinderi, care a fost evaluată prin mai multe
metode de evaluare din care au rezultat valori diferite, se face prin judecata evaluatorului,
care va selecta din seria de valori obţinute o singură valoare, care este rezultatul celei mai
adecvate metode de evaluare. Nu se recomandă determinarea valorii întreprinderii ca o
medie aritmetică ponderată a valorilor obţinute. Această optică nouă este prevăzută în mod
expres în standardele de evaluare europene şi internaţionale. Se consideră că o valoare
rezultată dintr-o medie a unor valori calculate pe principii total diferite nu are relevanţă
economică.
10. Separarea activelor redundante (sau în surplus faţă de nevoile de exploatare normală
a întreprinderii), evaluarea lor distinctă, printr-o metodă de evaluare adecvată şi adăugarea
acestei valori la rezultatele obţinute prin aplicarea metodelor de evaluare a întreprinderii.
11. Cel mai general principiu de evaluare este cel al substituţiei, conform căruia preţul de
cumpărare maxim pe care este dispus să-l plătească un investitor prudent este: preţul de
cumpărare a terenului şi costurile de construcţie ale unei proprietăţi substituite, cu aceeaşi
utilitate; preţul de cumpărare de piaţă a unei proprietăţi cu utilitate identică; preţul de cumpărare
a unei proprietăţi alternative, care generează un venit echivalent, în aceleaşi condiţii de risc.

1.3. Organizarea şi desfăşurarea activităţii de evaluare

Activitatea de evaluarea poate fi separată în trei faze distincte, respectiv: ofertarea,

contractarea şi execuţia propriu zisă a evaluării.
Ofertarea serviciului de evaluare. Oferta este un document destinat clientului, la
redactarea căreia trebuie luate în considerare următoarele aspecte:
 scopul principal al oricărei oferte este să atragă clientul;
 redactarea ofertei să fie clară, simplă şi pe specificul clientului;
 din ofertă să rezulte că vor fi rezolvate corect problemele clientului, în condiţii de
responsabilitate şi confidenţialitate.
Contractarea. Specialistul evaluator (echipa de evaluare) îşi desfăşoară activitatea în
baza unui contract încheiat cu beneficiarul evaluării (vânzătorul, cumpărătorul, organul fiscal
etc.). Contractul se încheie fie în urma câştigării unei licitaţii organizate de beneficiarul
asistenţei, fie la cererea de ofertă a acestuia către o firmă de consultanţă. În cazul evaluării
întreprinderilor cu capital de stat trebuie să se organizeze licitaţii la care să participe cel puţin trei
firme care au ca obiect de activitate evaluarea.
Execuţia propriu zisă a evaluării. Ca orice lucrare complexă, execuţia propriu zisă a
evaluării implică precizarea unor faze şi etape de lucru, care reprezintă nu numai o programare
logică a activităţilor şi lucrărilor, ci şi garanţia unui grad ridicat de veridicitate a lucrării de
evaluare. Etapele de lucru necesare desfăşurării activităţii de evaluare sunt:
6
 1. Definirea misiunii evaluării, ce presupune stabilirea obiectivelor evaluării, întâlnirea
cu beneficiarul activităţii de evaluare pentru precizarea exigenţelor reciproce. Deoarece fiecare
evaluare este un caz particular, obiectivele evaluării sunt şi ele diferite după cum este vorba de
vânzare, fuziune, lichidare de întreprindere etc.
2. Cunoaşterea întreprinderii şi a contextului specific de activitate a acesteia, etapă
ce implică din partea evaluatorului documentare asupra întreprinderii, în vederea încadrării
acesteia în contextul economic general şi în sectorul de activitate din care face parte. Aceasta
implică colectarea de date şi informaţii din interiorul şi exteriorul întreprinderii, întocmirea
dosarului de analiză, care trebuie să reunească copii ale documentelor din întreprindere. Astfel,
această etapă presupune un prim contact cu conducerea întreprinderii evaluate, care trebuie să
facă o prezentare a întreprinderii din punct de vedere al:
 evoluţiei sale de la înfiinţare până la momentul dat;
 structurii organizatorice si funcţionale;
 profilului de activitate şi schimbărilor intervenite în ultimii ani, precum şi al
proiecţiilor pentru perioada următoare.
3. Diagnosticul stării actuale a întreprinderii, respectiv alegerea metodelor de
diagnosticare care vor permite identificarea punctelor forte şi a punctelor slabe din activitatea
întreprinderii. Această etapă este absolut necesară în cazul evaluării întreprinderilor în totalitatea
lor sau a unor active independente ale acestora.
4. Previziunea creşterii activităţii şi a rezultatelor întreprinderii, etapă care necesită
alegerea metodelor de previziune, aplicarea lor pentru anticiparea evoluţiei principalilor
indicatori (cifră de afaceri, profit, cash-flow, rentabilitate), în mai multe variante, verificarea
coerenţei rezultatelor previziunii.
5. Estimarea valorii întreprinderii, etapă în care se precizează metodele de evaluare, se
justifică optica de evaluare (de continuare a activităţii, de lichidare) şi modelele de evaluare
alese, se aplică efectiv modelele de evaluare selectate, se verifică coerenţa rezultatelor obţinute
prin aplicarea succesivă a mai multor metode.
6. Încheierea evaluării prin prezentarea raportului de evaluare, etapă care implică
analiza şi interpretarea diferenţei de valoare rezultată ca urmare a folosirii unor metode diferite
de evaluare, întocmirea raportului evaluatorului cu precizarea poziţiei sale şi a variantelor pentru
negociere, cu pragul de acceptabilitate a preţului.

1.4. Structura raportului de evaluare

Raportul de evaluare este produsul final al activităţii desfăşurate de echipa de evaluare.

Pentru a putea fi utilizat în conformitate cu scopul pentru care s-a realizat evaluarea

7
întreprinderii, el trebuie să conţină în mod obligatoriu anumite elemente. Structura raportului de
evaluare este dată de următoarele elemente:
 titlul raportului, respectiv: „Raport de evaluare a întreprinderii...”;
 prezentarea succintă a întreprinderii evaluate, respectiv: denumire, adresa, act de
înfiinţare, nr. de înregistrare la Registrul Comerţului, cod fiscal, obiectul de activitate etc.;
 scopul evaluării (privatizare, vânzare, înscriere la bursă etc.) şi beneficiarul lucrării;
 prezentarea evaluatorului, cu menţionarea datelor de identificare a societăţii de
consultanţă desemnată pentru a realiza evaluarea, prezentarea pe scurt a experienţei acesteia,
echipa de evaluatori etc.;
 diagnosticul pentru evaluare, inclusiv concluziile finale ale diagnosticului;
 evaluarea întreprinderii, respectiv precizarea următoarelor aspecte: procedura de
evaluare, în conformitate cu standardele existente în domeniu, şi motivarea alegerii metodelor
utilizate; aplicarea metodelor de evaluare se prezintă detaliat procedura de evaluare, ipotezele şi
argumentele care au condus la utilizarea metodelor respective; sinteza rezultatelor, în care
evaluatorul îşi exprimă opinia asupra valorii întreprinderii sau asupra limitelor în cadrul cărora se
încadrează zona negocierilor; recomandări sau precizări finale pentru beneficiarul evaluării;
 autentificări, respectiv precizarea locului şi a datei întocmirii raportului de evaluare,
semnăturile echipei de evaluare în care se menţionează în clar numele şi prenumele persoanelor
din echipă.
În cazul în care raportul are dimensiune semnificativă este necesară prezentarea unei
sinteze a raportului în scopul punerii în evidenţă a concluziilor cheie şi a rezultatelor evaluării.

1.5. Diagnosticul întreprinderii – etapă premergătoare evaluării

Pentru experţii care evaluează întreprinderea, diagnosticul este etapa premergătoare

lucrării de evaluare, prin intermediul căreia întreprinderea poate fi foarte bine cunoscută (din
punct de vedere juridic, al obiectului ei de activitate, al potenţialului său intern, al relaţiilor sale
de piaţă, al performanţelor economico-financiare etc.), astfel încât să se poată identifica
elementele care vor determina creşterea valorii întreprinderii sau, dimpotrivă, scăderea sa.
Practic, nu se poate realiza o prognoză cu privire la evoluţia întreprinderii fără a cunoaşte situaţia
ei prezentă, ceea ce înseamnă că metodele de evaluare, în special cele bazate pe actualizarea
fluxurilor viitoare de venituri, depind de pertinenţa muncii de diagnostic.
Literatura de specialitate precizează că raţiunea de a realiza o analiză diagnostic corespunde
unor situaţii diferite, în principal, este vorba de:

8
  cazul întreprinderii în dificultate;
 cazul întreprinderii aflate în stare de funcţionalitate normală;
 procesele de restructurare şi privatizare a întreprinderilor.
Pentru evaluarea întreprinderii este necesar ca, mai întâi, aceasta să fie foarte bine
cunoscută, astfel încât prin diagnostic să se poată evidenţia, cât mai complet şi corect, punctele
forte şi punctele slabe ale întreprinderii. De asemenea, în cadrul activităţii practice de evaluare
diagnosticul trebuie să furnizeze informaţiile necesare aprecierii situaţiei trecute şi prezente,
care constituie o bază pentru estimarea elementelor şi variabilelor „cheie” ce trebuie avute
în vedere în cazul aplicării diferitelor metode de evaluare. Nu se poate realiza o prognoză a
evoluţiei întreprinderii, fără a cunoaşte situaţia trecută şi prezentă, ceea ce înseamnă că metodele
de evaluare bazate pe actualizarea fluxurilor viitoare de venituri depind de pertinenţa
diagnosticului.
Dosarul de analiză şi baza de lucru pentru diagnostic se constituie din:
 statutul societăţii;
 repartizarea capitalului social;
 structura de organizare internă (organigrama);
 ultimul proces verbal al adunării generale;
 bilanţul şi anexele sale, pentru ultimii 3-5 ani;
 contul de profit şi pierdere, pentru ultimii 3-5 ani;
 declaraţia fiscală din ultimii 3-5 ani; data ultimului control fiscal;
 ultimul raport de control al Curţii de Conturi şi / sau Gărzii Financiare;
 planurile terenurilor şi ale construcţiilor (suprafaţă totală, suprafaţă utilă);
 principalele acorduri şi contracte tehnice şi comerciale;
 contractele de credit, de garanţie, de ipotecă şi gaj;
 contracte de leasing;
 catalogul de preţuri şi tarife pentru producţie;
 repartizarea cheltuielilor generale;
 contractul colectiv şi / sau individual de muncă;
 lista mărcilor şi a brevetelor aparţinând întreprinderii sau persoanelor fizice aflate în
relaţii cu întreprinderea.
Concret, diagnosticul întreprinderii cuprinde cel puţin următoarele componente:
 diagnosticul juridic;
 diagnosticul comercial;
 diagnosticul tehnologic sau de exploatare;
 diagnosticul gestiunii resurselor umane;
9
  diagnosticul financiar-contabil;
 sinteza diagnosticului evaluării.
1. Diagnosticul juridic – îşi propune evidenţierea relaţiilor juridice ce apar între agenţii ce
acţionează în legătură cu întreprinderea. Corpul Experţilor Contabili din România
recomandă a fi avute în vedere raporturile cu: proprietarii, terţii şi proprii salariaţi.
2. Diagnosticul comercial – are în vedere caracterizarea produselor întreprinderii, a poziţii
acestora pe piaţă, a clienţilor şi furnizorilor şi a tuturor aspectelor ce pot avea o relevanţă
asupra compartimentelor de aprovizionare şi desfacere a întreprinderii.
3. Diagnosticul tehnic serveşte pentru a analiza modul în care mijloacele materiale ale
întreprinderii răspund necesităţilor sale reale, în conformitate cu obiectivele stabilite, şi
sunt susceptibile să influenţeze valoarea întreprinderii.
4. Diagnosticul resurselor umane, în scopul evaluării, permite a aprecia critic:
dimensiunea potenţialului uman (nr. mediu de salariaţi, nr. mediu de personal, nr. de personal
prezent la lucru, nr. maxim de personal); structura resurselor umane (după nivelul de calificare a
personalului, vârstă, sex, vechimea în întreprindere, experienţa şi eficacitatea echipei de
conducere a întreprinderii etc.), corelarea numărului de salariaţi cu necesităţile reale ale
întreprinderii; concordanţa dintre munca prestată şi nivelul de calificare, gradul de
conflictualitate din întreprindere (greve şi alte mişcări sindicale).
5. Diagnosticul financiar începe prin analiza bilanţului, pentru reevaluarea posturilor de
activ şi a celor de pasiv, şi analiza contului de profit şi pierdere pentru calculul profitului
corectat. Evaluatorul va avea în vedere, în mod deosebit, elementele a căror fluctuaţie ar
influenţa substanţial valoarea întreprinderii, respectiv: mărimea investiţiilor în ultimii 10-15 ani,
producţia neterminată, stocurile şi metodele de evaluare a acestora din urmă, clienţii incerţi,
angajamentele în afara bilanţului (leasing, închirieri). Analiza contului profit şi pierderi va avea
în atenţie posturile care ar putea pune în discuţie mărimea reală a rezultatului, adică: variaţiile în
plus sau minus privind stocurile de la an la an, remunerarea conducerii şi a asociaţiilor, în mod
deosebit pentru societăţile familiale, provizioanele parţial sau total fără obiect, consumurile
interne, politica de amortizare. De asemenea, pe baza acestui tip de diagnostic se obţin
informaţii privind structura financiară, soliditatea întreprinderii, nivelul autofinanţării,
rentabilitatea, situaţia capitalurilor permanente şi a trezoreriei, ca şi o primă estimare a valorii
întreprinderii.

1.6. Metode de evaluare

1.6.1. Metodele patrimoniale de evaluare

Principiile care stau la baza evaluării pe bază de active pot fi rezumate astfel:

10
 - asemănarea, din punct de vedere metodologic, cu evaluarea pe bază de costuri a
diferitelor active;
- principiul substituţiei, conform căruia un activ nu poate valora mai mult decât costul de
înlocuire a părţilor sale componente;
- principiul transformării valorilor înregistrate ale tuturor activelor şi datoriilor înscrise în
bilanţul contabil la data evaluării în valori de piaţă;
- utilizarea acestei metode în cazul întreprinderilor care îşi continuă activitatea nu exclude
ci, dimpotrivă, cere să fie însoţită obligatoriu de utilizarea celorlalte metode recunoscute de
practica de evaluare. Poate constitui excepţie situaţia în care părţile implicate în tranzacţie au
acceptat ca unică metodă de evaluare evaluarea prin active;
- separarea activelor redundante (care nu sunt necesare exploatării), deoarece acestea se
vor evalua şi se vor adăuga la valoarea celorlalte active numai dacă cumpărătorul doreşte să
achiziţioneze şi această categorie de active.
Principalele metode care se înscriu în categoria metodelor patrimoniale de evaluare a
întreprinderii sunt:
1. metoda activului net contabil;
2. metoda activului net corectat;
3. metoda valorii substanţiale brute;
4. metoda capitalurilor permanente necesare exploatării.
1.6.1.1. Metoda activului net contabil
Idea fundamentală a metodelor patrimoniale este că valoarea întreprinderii este
echivalentă cu valoarea patrimoniului pe care îl deţine. Metodele presupun o identificare a
bunurilor de evaluat şi nu au în vedere rezultatul potenţial asociat activităţii viitoare. Punctul de
plecare pentru această estimare este valoarea patrimoniului reflectat în situaţiile financiare şi
calculată după relaţia:

Patrimoniul =Activ net = Valoarea activelor deţinute – Datorii contractate

Conform acestei definiţii, patrimoniul, echivalent cu activul net contabil, are în vedere
exclusiv elementele reflectate în bilanţ, fie că participă sau nu la procesul de exploatare. Există
două posibilităţi de calcul a valorii patrimoniului astfel definit: fie prin scăderea valorii datoriilor
din activul total, fie prin adunarea elementelor ce reprezintă capitalul propriu şi deci cuvenit
acţionarilor (capital social, prime legate de capital, diferenţe din reevaluări, rezervele, profitul
reinvestit, diferite fonduri proprii etc.).
În ciuda limitelor sale, metoda este aplicabilă noilor întreprinderi (maximum 3-5 ani de
activitate), întreprinderilor cu creştere lentă, cu profit mic şi stabil ori cu patrimoniul recent

11
reevaluat. În ţara noastră metoda a fost folosită, în special, pentru evaluarea întreprinderilor care
s-au privatizat prin metoda MEBO.

1.6.1.2. Metoda activului net corectat

Unii autori consideră că există active ce pot avea valori de piaţă diferite de valoarea lor
contabilă, ceea ce determină supunerea activului net contabil unor corecţii, ca urmare a
verificării, inventarierii şi reevaluării efectuate de echipa de evaluatori, dar şi în funcţie de
valoarea de folosinţă a elementelor patrimoniale necesare întreprinderii. Activul net corectat
(ANC) are drept scop de a elimina limitele activului net contabil şi de a da o dimensiune valorii
întreprinderii mai apropiată de realitatea economică. Pentru determinarea activului net corectat
este necesară analiza critică a fiecărui element de calcul, în funcţie de realitatea concretă şi de
valoarea acestuia chiar în momentul evaluării. Astfel, exprimat printr-o relaţie de calcul, activul
net corectat este:
ANC = Active totale corectate – Datorii totale la valoarea curentă
Din punct de vedere metodologic, evaluarea unei întreprinderi prin metoda ANC implică
parcurgerea în succesiune a următoarelor etape:
- verificarea situaţiilor financiare care conţin informaţii despre activele şi datoriile
întreprinderii la data evaluării. Este de preferat ca data evaluării să se identifice cu data la care se
efectuează inventarierea patrimoniului;
- verificarea concordanţei dintre situaţia scriptică a activelor şi situaţia reală, în urma unor
inspecţii efectuate de evaluator şi care se consemnează în raportul de evaluare;
- efectuarea de corecţii unor posturi de activ şi pasiv.
Estimarea valorii componentelor de bază ale activului net corectat presupune corecţii
asupra valorii contabile a acelor posturi care au înregistrat modificări semnificative faţă de
valoarea contabilă.

1.6.1.3. Metoda valorii substanţiale brute

Valoarea substanţială ia naştere din adunarea activului net corectat cu valoarea reală a
altor active ce nu aparţin întreprinderii (ex. active în leasing), dar care participă la obţinerea
rezultatului întreprinderii. Se impun, însă, câteva observaţii:
 activul net real este estimarea activelor de exploatare şi din afara exploatării, utilizate
sau nu, deţinute în proprietate de întreprindere;
 valoarea substanţială este estimarea activelor utilizate efectiv de întreprindere în
exploatare, fie că aparţin sau nu proprietăţii acesteia; ea este o noţiune ce nu se suprapune cu cea

12
de patrimoniu corporal al întreprinderii, dar dă o dimensiune a valorii mijloacelor utilizate de
întreprindere pentru realizarea profitului;
 în evaluare se tratează diferit activul ce participă la exploatare (indiferent de titlul de
proprietate asupra lor), activele din patrimoniul care nu participă la exploatare sau din afara
exploatării (vor fi evaluate într-o optică mai severă) şi activele ce aparţin terţilor din afara
exploatării (vor fi ignorate).

1.6.1.4. Metoda capitalurilor permanente necesare exploatării

Capitalurile permanente necesare în exploatare reflectă capitalurile necesare funcţiei

de exploatare a întreprinderii şi se determină după relaţia:
CPNE = Imobilizări de exploatare + Nevoia de fond de rulment de exploatare
Indicatorul pune accentul pe activitatea de exploatare a întreprinderii, considerată singura
semnificativă pentru procesul de evaluare. Nu se ţine seama de elemente precum clădirile
utilizate pentru alte scopuri decât pentru activitatea de exploatare şi nici de echipamentele
întreprinderii care nu sunt utilizate efectiv în activitatea de exploatare.

1.6.2. Metode de evaluare bazate pe actualizare

1.6.2.1. Actualizarea şi capitalizarea

Actualizarea este o procedură indispensabilă pentru asigurarea unei corecte viziuni

dinamice în aplicarea metodelor de evaluare şi, de asemenea, pentru luarea în calcul a fluxurilor
de rezultate considerate în timp. Mai precis, actualizarea este o operaţie prin care o suma care va
fi încasată sau plătită în viitor este transformată în valori de azi. Necesitatea acestei operaţiuni
derivă din faptul că unităţile monetare de mâine nu sunt echivalente cu unităţile monetare de azi
(fără a lua în calcul inflaţia).
Pentru actualizarea unei sume care se va obţine în viitor se utilizează rata de
actualizare, care reprezintă rentabilitatea cerută de piaţă pentru o sumă de capitaluri investite în
întreprinderea evaluată. Rata de actualizare are semnificaţia unei rate de fructificare a
capitalurilor investite pe piaţa financiară în loc să fie investite în întreprindere. Orice calcul de
actualizare ţine seama în mod esenţial de: durata de timp şi de rata dobânzii luate în calcul
pentru a măsura modificarea valorii supuse actualizării.
Rata de actualizare penalizează (decotează) un rezultat care se va obţine în viitor prin
exploatarea întreprinderii evaluate, datorită faptului că se pierde un anumit câştig faţă de situaţia
în care suma respectivă (capitalurile investite pentru a degaja rezultat) ar fi fost fructificată în

13
prezent pe piaţa financiară. Din acest considerent, rata de actualizare mai poartă numele de cost
de oportunitate al capitalului.
Rata de actualizare este notată cu r şi se aplică, prin intermediul unui factor de
1
actualizare , unor rezultate constante sau nu, care se vor obţine într-o perioadă finită
1 +r
de timp.
Capitalizarea reprezintă aducerea în valori actuale a unor rezultate constante la infinit.
La fel ca şi în cazul actualizării, pentru capitalizarea unei sume care se va obţine în viitor se
utilizează fie un divizor, numit rata de capitalizare, fie un multiplicator, numit factor de
capitalizare. Capitalizarea se deosebeşte de actualizare prin faptul că se aplică unor rezultate
constante, estimate pentru viitor, şi prin faptul că ia în considerare un orizont de timp infinit
1
şi nu finit. Aceste două particularităţi conduc la transformarea factorului de actualizare
(1 + r) n

1
in factor de capitalizare , când n tinde la infinit. Ţinând cont de acestea, valoarea actuală a
r
unui rezultat care va fi constant în viitor, pe o perioadă infinită de timp, se determină:
R
R0 = ;
r
1.6.2.2. Metoda valorii de rentabilitate şi a valorii de randament

Metoda valorii de rentabilitate presupune valoarea întreprinderii ca fiind determinată în

urma actualizării / capitalizării fluxurilor de profituri nete previzionate pe un orizont de timp de n
ani, în ipoteza unei rate de actualizare constante pe întreaga perioadă:
n
P net
Vo = ∑
t =1 (1 + r ) t
În general, se practică utilizarea unui profit net constant, care poate fi reprezentat de:
 profitul ultimului an de diagnostic, care se reproduce în viitor sau profitul mediu
ponderat al perioadei de diagnostic, în cazul în care întreprinderea nu-şi va propune o
extindere a activităţii în viitor;
 profitul estimat, pe o durată de 5-8 ani, cu o rată de actualizare care reflectă fie costul
capitalului propriu, fie costul mediu ponderat al capitalului, în funcţie de structura
previzionată a capitalului utilizat, procedeu utilizat pentru evaluarea întreprinderilor
în dezvoltare;
 media profiturilor estimate;
Metoda valorii de randament presupune că valoarea întreprinderii este determinată de
fluxurile viitoare de dividende. Cu alte cuvinte valoarea întreprinderii este privită din prisma
14
acţionarilor, respectiv a veniturilor pe care aceştia le primesc. Explicaţia unei astfel de abordări
rezidă în faptul că acţionarul, prin puterea sa de vot, corespunzător unui procent nesemnificativ
din capitalurile proprii deţinute nu are capacitatea de a intervenii în gestiunea efectivă a
întreprinderii. Drept urmare a acestui fapt, el nu va judeca valoarea întreprinderii prin prisma
profitului net total degajat, ci din perspectiva randamentului său propriu, materializat în
dividende şi în creşterile de curs bursier (valoarea de piaţă a întreprinderii). Valoarea actuală a
întreprinderii, în ipoteza unei rate constante de actualizare, va fi aşadar dată de relaţia:
n
Dt CB n
V0 = ∑ +
t =1 (1 + r ) t
(1 + r ) n
în care: Dt – dividendul net distribuit acţionarilor în anul t;
CBn – capitalizarea bursieră (produsul dintre numărul de acţiuni în circulaţie şi cursul lor
bursier) la momentul n.

1.6.2.3. Metoda cash-flow-ului actualizat (ACF)

Metoda de evaluare a întreprinderii prin cash-flow actualizat este cea mai

modernă metodă de evaluare a întreprinderii şi a activelor necorporale. Esenţa metodei constă în
calcularea valorii întreprinderii prin însumarea: cash-flow–ului net la dispoziţia acţionarilor,
respectiv, la dispoziţia întreprinderii, ambele obţinute într-o perioadă explicită şi actualizate
(aduse la valoarea lor prezentă), a valorii reziduale actualizate şi a valorii de realizare netă a
activelor redundante (care reprezintă cash–flow–ul net din afara exploatării). Etapele de
parcurs pentru determinarea valorii întreprinderii sunt următoarele:
1.Cuantificarea cash-flow-ului la dispoziţia acţionarilor (CFNA), care reprezintă
dividendele disponibile pentru a fi distribuite către acţionarii deţinători de acţiuni ordinare.
Aceste dividende reprezintă o mărime reziduală, rămasă după ce din cash-flow-ul brut au fost
finanţate obligaţiile prioritare ale întreprinderii, respectiv: investiţii de capital pentru susţinerea
creşterii întreprinderii, majorarea capitalului necesar pentru nevoile curente, plata ratelor de
credit scadente.
2.Cuantificarea cash-flow-ului la dispoziţia întreprinderii (CFNI), care are sensul de
indicator care evidenţiază lichidităţile care revin celor trei categorii de investitori din
întreprindere, respectiv: acţionarii posesori ai acţiunilor ordinare (posesiunea acestor acţiuni
conferă un vot pentru fiecare acţiune deţinută, iar dividendul este variabil, direct proporţional cu
cota de participare la capitalul social şi aplicat la valoarea socială); acţionarii posesori de acţiuni
privilegiate (posesorii acestor acţiuni nu au dreptul la vot, iar dividendul este fix, prioritar în
mărime absolută sau procentual aplicat la valoarea nominală); creditorii cu capital financiar al
întreprinderii.

15
 3. Stabilirea orizontului de prognoză . Actualizarea se referă la un orizont de timp finit
de n perioade, în general de la 3 la 10 ani. Acest orizont corespunde unei perioade de timp
numite explicite, în care indicatorii care determină cash-flow-ul poate fi calculat cu credibilitate
pentru fiecare an. Orizontul explicit de previziune este stabilit de evaluator în funcţie de mai
mulţi factori:
- ciclul de viaţă economică al produselor;
- durata de viaţă rămasă a mijloacelor fixe de bază;
- previziuni asupra mediului în care îşi va desfăşura activitatea întreprinderea;
- până în anul în care întreprinderea va aloca o cotă constantă din profitul net pentru
investiţii;
- până în anul în care rentabilitatea capitalului investit se menţine superioară costului
capitalului.
Indicatorii care trebuie previzionaţi pentru determinarea CF sunt: cifra de afaceri,
cheltuielile aferente cifrei de afaceri, modificarea anuală a capitalului de lucru net din
exploatare, investiţiile de capital necesare, modificarea anuală a creditelor pe termen
mediu şi lung, valoarea reziduală, rata de actualizare.
4. Calculul valorii reziduale (terminale sau continue) a întreprinderii ( VR ) , ea
corespunde orizontului de prognoză în care cash-flow-ul nu mai poate fi calculat cu credibilitate,
este vorba de durata mai mare de 10 ani a orizontului de prognoză. Dacă întreprinderea îşi
încetează activitatea la sfârşitul perioadei de previziune explicită, VR reflectă valoarea de
realizare netă activelor, conform relaţiei:
preţul estimat de vânzare al terenului
+ preţul estimat de vânzare a mijloacelor fixe
+ capital de lucru net
- cheltuieli de vânzare
- impozitul pe venitul realizat din vânzare
- impozitul pe dividend (în cazul în care există)
- datorii totale
VR este expresia cash-flow-ului total realizabil, în acea perioadă ce urmează după cea
explicită, care se consideră că va creşte într-o proporţie constantă, calculată după relaţia:
CF
VR =
C pc
în care: CF - cash-flow-ul în primul an al perioadei pentru care se face previziunea;
CMPC – costul mediu ponderat al capitalului;
6. Calculul valorii de realizare netă a activelor redundante. Termenul de „activ redundant”
se referă atât la activele care nu sunt necesare şi neutilizate în exploatare, la cele existente în plus

16
faţă de nevoile reale ale întreprinderii, cât şi la cele care nu sunt legate de activitatea de
exploatare. Standardul ANEVAR SEV 5 menţionează că activele redundante pot fi reprezentate
de: disponibilităţi băneşti excedentare, inclusiv certificate de depozit la termen; portofoliul de
titluri de plasament la alte întreprinderi; teren excedentar; clădiri închiriate altor întreprinzători,
mijloace fixe inutilizabile sau aflate în conservare; obiecte ale proprietăţii intelectuale neutilizate
(licenţe, brevete, drepturi de autori etc.).
Valoarea activelor redundante, luate în calcul în evaluare, este valoarea de realizare
netă a acestora, care reprezintă preţul estimat de vânzare, din care se scad costurile de vânzare şi
impozitul legal pe venitul provenit din vânzare, conform legislaţiei în vigoare. În general
evaluarea acestor active se face pe baza valorii de lichidare, dat fiind faptul că atât vânzătorul
înainte de a-şi vinde afacerea, cât şi cumpărătorul, după achiziţionarea acesteia, pot opta pentru
vânzarea activelor redundante. Evaluarea la valoarea de lichidare presupune deducerea din
venitul provenit din vânzarea activelor a costurilor aferente vânzării (comisioane de vânzare,
onorarii legale, impozitul pe venitul din vânzare), suma astfel rămasă reprezentând, de fapt,
cash-flow-ul net disponibil.
În urma parcurgerii acestor etape, relaţia de calcul pentru determinarea valorii
întreprinderii prin metoda CFA este următoarea:
n
CFN 1 CFN 2 CFN n VR CFN t VR
V ACF =
1+ r
+
(1 + r ) 2
+ ... +
(1 + r ) n
+
(1 + r ) n
= ∑ t
+
(1 + r ) n
t =1 (1 + r )

1.6.3. Metode bursiere de evaluare

Metodele de evaluare anterioare se caracterizează printr-un oarecare grad de

subiectivism. Cea mai mare parte a modelelor de evaluare elaborate de teoria financiară porneşte
de la premisa pieţei eficiente caracterizată prin încorporarea în preţul de piaţă (cursul bursier) a
tuturor informaţiilor disponibile (trecute, prezente şi cele legate de perspectiva întreprinderii). În
aceste condiţii valoarea actuală a unei întreprinderi este chiar capitalizarea bursieră a acesteia.
Această valoare reprezintă estimările pieţei asupra a ceea ce întreprinderea posedă, a ceea ce
produce, asupra potenţialului său de creştere, dar şi a riscurilor care îi sunt asociate. Avantajele
acestei metode sunt:
 o estimare a valorii întreprinderii în funcţie de reperul de valoare oferit de piaţă;
 estimarea valorii într-o manieră simplă şi rapidă, în situaţia imposibilităţii accesului la
datele întreprinderii;

17
  cursul acţiunii este un preţ efectiv al tranzacţiilor deja realizate pentru acţiunile
întreprinderii şi deci valoarea întreprinderii este calculată prin utilizarea unei unităţi
de valoare efectivă şi nu estimată;
 cursul este un preţ zilnic, care reflectă „în timp real” estimările pieţei privind impactul
acţiunii factorilor din interiorul şi exteriorul întreprinderii asupra valorii acesteia,
putându-se astfel calcula o valoare a zilei pentru întreprindere.
Limitele cel mai des semnalate în legătură cu această metodă sunt:
 valoarea întreprinderii este stabilită pe baza logicii de plasament şi nu de achiziţie;
 valoarea întreprinderii este de fapt suma valorilor părţilor (acţiunilor deţinute de
investitori) care este diferită de valoarea întregului;
 cursul cuantifică, de asemenea, şi variaţia altor factori care nu au legătură directă cu
întreprinderea (factorii politici) şi suportă influenţele organizării, reglementării,
controlului şi transparenţei titlurilor de valoare;
 un număr mic de întreprinderi (societăţi cotate) au un preţ stabilit de piaţă pentru
acţiunile lor; marea majoritate a întreprinderilor nu au acces la cotaţie;
Metode bursiere de evaluare sunt urmatoarele:
• evaluarea prin capitalizarea bursieră;
• evaluarea prin fluxurile de dividende;
• evaluarea prin analogie.

1.6.3.1. Evaluarea prin capitalizarea bursieră

Cursul bursier sau cotaţia unor titluri (în special acţiuni), numită în termeni bursieri
rating, permite unor organisme independente să formuleze o apreciere sintetică asupra calităţii
respectivelor titluri, care constă, în principal, în evaluarea riscurilor pe care le prezintă
achiziţionarea titlurilor. Cursul bursier depinde atât de factori interni întreprinderii, cât şi de
factori externi. În consecinţă pentru aplicarea metodelor bursiere de evaluare trebuie să se ţină
seama de:
 evoluţia cursurilor trecute şi a politicii de dividende, considerate ca semnale emise
către acţionari şi investitori. Altfel spus, se impune un studiu retrospectiv al
caracteristicilor fundamentale ale întreprinderii, pe baza căruia se pot previziona
evoluţiile viitoare, anticipând fie o continuitate, fie rupturi în raport cu trecutul;
 fenomenele pieţei care pot afecta aprecierea titlurilor, independent de performanţele
întreprinderii (perspectivele concurenţei, calitatea sistemului de comunicare
financiară a întreprinderii etc.).

18
 Valoarea întreprinderii este determinată de cursul bursier, ca indicator ce cuantifică
performantele întreprinderii şi gradul de interes pe care îl prezintă aceasta:
Vt = N t ⋅ CB t
în care: - Vt – valoarea întreprinderii la momentul t;
- Nt – numărul de acţiuni aflate în circulaţie la momentul t;
- CBt – cursul bursier al acţiunilor întreprinderii în momentul t.
Principalul dezavantaj al aplicării îl constituie variabilitatea mare în timp a valorilor
rezultate, care în cazul unor acţiuni al căror curs este în descreştere, poate ridica semne mari de
întrebare în legătură cu valoarea reală a întreprinderii. Pentru a corecta acest dezavantaj, se poate
lua în calcul un curs bursier mediu, iar valoarea întreprinderii va deveni:
Vt = N t ⋅ CB

1.6.3.2. Evaluarea prin fluxurile de dividende

În optica bursieră, venitul aşteptat din investiţia în acţiuni a acţionarului minoritar este
dividendul pe care el îl va primi. Prin urmare, autorul Irving Fisher defineşte valoarea actuală a
unei acţiuni ca sumă actualizată a dividendelor viitoare anticipate, pe baza relaţiei:
n
Dt Vn
V0 = ∑ +
t =1 (1 + k ) t
(1 + k ) n
în care: V0 – valoarea acţiunii la momentul evaluării (valoarea de referinţă);
t – numărul de ani de previziune;
Dt– dividendele totale repartizate în anul t;
K – rata de actualizare (rata de rentabilitate cerut de acţionar care trebuie să fie cel
puţin egală cu rata de capitalizare a pieţei);
Vn – valoarea acţiunii în anul n.

1.6.3.3. Evaluarea prin analogie

O metodă empirică constă în a evalua o întreprindere prin raportarea la preţurile de

vânzare a unor întreprinderi similare, vorbindu-se astfel de „metoda analogică”. Această metodă
se aplică numai în cazul în care preţul de vânzare al întreprinderilor similare poate fi cunoscut,
cel mai adesea acesta este confidenţial. Se utilizează ca bază de referinţă, atunci când este
posibil, cotaţia la bursă a societăţilor similare cu cea studiată. Astfel se consideră că metodele

19
bursiere reprezintă un caz particular al metodei analogiei. Cotaţia bursieră poate reprezenta un
reper şi în cazul întreprinderilor necotate.
Condiţia esenţială a utilizării acestei abordări o reprezintă existenţa unor surse de
informaţii suficiente şi relevante pentru a asigura baza de comparaţie credibilă. Sursele de
informaţii sunt reprezentate, în acest caz, de:
- piaţa de capital, pe care se tranzacţionează acţiuni ale unor întreprinderi din aceiaşi
ramură de activitate (care oferă informaţii despre cursul acţiunilor întreprinderilor similare
cotate);
- piaţa întreprinderilor similare necotate (care oferă informaţii privind preţul de vânzare a
acţiunilor întreprinderilor similare necotate);
- tranzacţiile anterioare (istorice) cu acţiuni ori părţi sociale ale întreprinderii evaluate
(care oferă informaţii privind preţurile la care au fost tranzacţionate acţiuni ale întreprinderii
supuse evaluării).
Efectuarea comparaţiei în raport cu preţul anterior de tranzacţionare a acţiunilor
aceleiaşi întreprinderi necesită, aşa cum precizează Standardul ANEVAR SEV 5, corecţii
datorită trecerii timpului şi a modificării condiţiilor din economie.

1.6.4. Metode mixte de evaluare

Metodele mixte de evaluare îmbină, de cele mai multe ori, rezultatele aplicării unor
metode patrimoniale şi a unora bazate pe actualizare, iar uneori pe cele ale metodelor bursiere de
evaluare, obţinându-se o valoare care ar estompa o parte din diferenţele fireşti care apar prin
aplicarea fiecărei metode în parte.
Aceste metode se împart în două categorii:
 metode bazate combinarea unei valori patrimoniale cu o valoare de randament sau de
rentabilitate;
 metode bazate pe noţiunea de goodwill.

1.6.4.1. Metoda de evaluare bazată pe combinarea valorii patrimoniale

cu valoarea de randament

Această metodă se mai numeşte metoda practicienilor, metoda germană sau metoda
indirectă. Ea constă în stabilirea unei medii simple sau ponderate între rezultatele furnizate prin
cele două moduri alternative de evaluare.
 Varianta cu medie simplă:

20
 V p + Vr
V =
2
unde: V – valoarea întreprinderii;
Vp – Valoarea patrimonială (activul net real);
Vr – valoarea de randament, care este egală cu ultimul beneficiu net cunoscut, divizat
prin rata dobânzii fără risc, n cazul în care se neglijează rata inflaţiei;
Astfel relaţia de mai sus devine:
Valoarea întreprinderii = Activul net real +(beneficiul net curent/rata dobânzii fără risc).
Relaţia permite determinarea indirectă a valorii goodwill- ului, de aici vine denumirea de metodă
indirectă, respectiv:
GW= (Valoarea de randament – Activul net real)/2

 Valoarea cu medie ponderată:

k1 ⋅ V p + k 2 ⋅ V r
V =
k1 + k 2
unde: - k1 şi k2 – coeficienţi de ponderare care ţin seama de importanţa unei metode bazate pe
valori patrimoniale sau pe valori de randament, aceşti coeficienţi nu pot lua valori mai mari de 5.

1.6.4.2. Metoda de evaluare bazată pe noţiunea de goodwill

Goodwill-ul, care provine din limba engleză desemnând bunăvoinţă, se utilizează în

limbajul de evaluare indicând atitudinea favorabilă a pieţei faţă de întreprindere. Goodwill-ul
poate fi definit ca supervaloarea generată de exploatarea întreprinderii ce există peste valoarea
patrimonială sau concretă a acesteia. Cu alte cuvinte, întreprinderea nu dispune numai de valori
concrete, cuantificabile cu uşurinţă prin metode directe, ci şi de elemente intangibile, care
constituie sursa unei părţi din valoarea sa globală.
Goodwill-ul este măsura valorii elementelor intangibile care nu pot fi în totalitate
evaluate şi înregistrate în contabilitate (deci nu intră în calculul valorilor patrimoniale obţinute pe
baza bilanţului contabil, ca de exemplu activul net contabil) cum sunt: reputaţia, superioritatea
produselor, amplasamentul, clientela, bonitatea şi solvabilitatea faţă de terţi, poziţia faţă de
organismele publice şi administrative, competenţa tehnică, comercială, managerială.
În concluzie, goodwill-ul intră în componenţa valorii globale a întreprinderii alături de
valoarea patrimonială a acesteia, care este de obicei activul net contabil. Valoarea globală a
întreprinderii este o valoare acceptată de un eventual cumpărător, care apreciază aptitudinea
întreprinderii de a obţine profit într-un cadru de exploatare dat (mijloace de producţie, personal,
stocuri, pieţe) şi se determină astfel:

21
 V = ANC + GW ⇒ GW = V − ANC
în care: ANC - activ net contabil.

Cap. II RAPORT DE EVALUARE A SOCIETATII

COMERCIALE ELECTRO S.A.

2.1. SINTEZA EVALUARII

1. OBIECTUL EVALUARII
Obiectul evaluarii il constituie evaluarea societatii comerciale ELECTRO S.A.
Profilul de baza la activitatii il constituie fabricarea de aparataj electric de comutatie de
joasa tensiune.
1. Capitalul social 3.285.688 lei
2. Activul net 21.005.303 lei
3. Cifra de afaceri 20.615.785 lei
4. Profit brut 4.435.576 lei
5. Profit net 2.804.802 lei
6. Personal angajat 3.693 pers.

2. SCOPUL EVALUARII

22
 Scopul evaluarii este stabilirea valorii de piata a societatii comerciale in vederea
schimbarii dreptului de proprietate asupra firmei.

3. CONCLUZIILE RAPORTULUI
Analiza multicriteriala a relevat punctele tari si cele slabe ale societatii comerciale
ELECTRO S.A.
Principalele puncte forte sunt:
-imaginea buna pe piata, societatea fiind unicul producator intern pentru o gama larga de
aparataj electric de comutatie de joasa tensiune si subansamble pentru echiparea electrica a
autovehiculelor;
-management activ cu politici orientate spre economia de piata;
-potential creativ ridicat al compartimentului de cercetare-dezvoltare;
-forta de munca matura, bine pregatita.
Punctele slabe ale societatii sunt:
-gradul avansat de uzura fizica si morala a utilajelor, echipamentelor tehnologice si
instalatiilor pentru utilitati si legat de aceasta necesitatea unor investitii mari pentru mentinerea
capacitatii de productie; trebuie tinut cont de faptul ca investitiile au crescut in ultimii doi ani.
Concluziile analizei diagnostic fiind ponderat optimiste exista certitudinea viabilitatii pe
termen lung a societatii comerciale ELECTRO S.A. intr-un domeniu industrial caracterizat de
cresterea constanta a concurentei exercitata de producatorii externi si a exigentelor pietii.

4. SITUATIA PATRIMONIALA
Situatia patrimoniala se prezinta astfel:
Active imobilizate 17.201.798 lei
Active circulante 5.928.221 lei
Total activ 23.130.019 lei
Datorii 2.124.716 lei
Activ net 21.005.303 lei

5. EVALUAREA SOCIETATII
Evaluarea societatii comerciale ELECTRO S.A. a presupus urmatoarele determinari:
Valoarea patrimoniala contabila= AN= 21.005.303 lei
23
Valoarea patrimoniala de piata = Vp=ANC= 24.639.017 lei
Valoarea patrimoniala de randament= Vf=CF act.= 23.950.576 lei

6. Valoarea recomandata ca baza a negocierii pretului de vanzare a societatii comerciale

ELECTRO S.A. este intre: 23.950.576 lei si 24.639.017 lei.

2.2. ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARA

Potrivit legislatiei in vigoare, intreprinderile sunt obligate sa intocmeasca anual bilantul

contabil, contul de profit si pierdere, respectiv contul de executie, in cazul intreprinderilor
publice, anexe si raportul de gestiune.
Contabilitatea este supusa unor reglementari juridice stricte si astfel permite obtinerea
unor documente cu o prezentare identica indiferent de domeniul unde actioneaza intreprinderea
in cauza si oricare alta intreprindere.
Analiza economico-financiara nu se limiteaza la folosirea datelor din documentele anuale
in starea in care acestea sunt prezentate, ci recurge la prelucrarea acestora in vederea obtinerii
unor informatii mai relevante si cu o valoare mai mare in procesul de decizie.
Obiectivele analizei economico-financiare, in vederea aprecierii pertinente si a anticiparii
lucide a perspectivelor intreprinderii, se refera la aprecierea performantelor intreprinderii si a
riscurilor la care aceasta este expusa si formularea de recomandari in consecinta.
In scopul atingerii acestor deziderate, problematica analizei financiare vizeaza:
-rezultatele si performantele intreprinderii;
-rentabilitatea;
-valoarea patrimoniala;
24
 -echilibrul financiar si riscul.
Intrucat lucrarea de fata isi propune analiza rezultatelor si performantelor intreprinderii, si
implicit a rentabilitatii, informatiile financiare referitoare la S.C. ELECTRO S.A. se vor axa pe
valoarea patrimoniala a intreprinderii, echilibru financiar si risc.
Caracterizarea generala a structurii patrimoniale a intreprinderii presupune investigarea
elementelor bilantiere de activ si pasiv prin prisma dimensiunii si a ponderii lor in patrimoniul
intreprinderii. Se vizeaza prezentarea drepturilor si angajamentelor ce caracterizeaza atat situatia
juridica, cat si cea financiara a acesteia.

- RON- Tabelul nr. 1- Bilantul in perioada analizata

Nr Exercitiul financiar
crt Indicatori
2004 2005 2006
valoare % valoare % valoare %
1 Active imobilizate 2.859.115 49,93 3.116.772 36,82 17.201.798 74,37
2 Active circulante 2.861.049 49,96 5.318.671 62,84 5.917.277 25,58
stocuri 1.937.527 33,83 1.924.796 22,74 2.593.504 11,21
creante 561.903 9,81 2.163.514 25,56 2.956.546 12,78
disponibilitati 361.619 6,32 1.230.361 14,54 367.227 1,59
3 Conturi de 6.366 0,11 28.512 0,34 10.944 0,05
regularizare
4 TOTAL ACTIV 5.726.530 100 8.463.955 100 23.130.019 100
5 Capital social 3.285.688 57,38 3.285.688 38,82 3.285.688 14,20
6 Rezerve 315.024 5,50 418.580 4,94 640.359 2,77
7 Fonduri proprii 980.423 17,12 3.393.190 10,09 16.659.276 72,02
8 Capital propriu- 4.581.135 80 7.097.458 83,85 20.585.323 88,99
TOTAL
9 Provizioane 3.304 0,06 16.223 0,20 - -
10 Creditori 1.007.169 17,59 1.291.722 15,26 2.101.568 9,09
11 Imprumuturi pe 103.500 1,80 - - 23.148 0,10
termen lung
12 Conturi de 31.422 0,55 58.552 0,69 419.980 1,82
25
 regularizare
13 TOTAL PASIV 5.726.530 100 8.463.955 100 23.130.019 100
Trebuie subliniat faptul ca activul a crescut in fiecare an cu 47,8%, respectiv cu 173,27%,
ceea ce, in principiu, constituie un rezultat pozitiv marcand si dezvoltarea activitatii.
Se inregistreaza de asemenea, o scadere a ponderii activelor imobilizate in total active in
anul 2005 in favoarea cresterii ponderii activelor circulante, si in special, a ponderii creantelor.
In anul 2006 are loc reevaluarea cladirilor si terenurilor si cu aceasta ocazie creste valoarea
activelor imobilizate, concomitent cu cresterea elementelor corespondente de pasiv.
In cei trei ani analizati se constata o crestere a stocurilor de materii prime, materiale
consumabile, obiecte de inventar, precum si a semifabricatelor, produselor finite, cele reziduale,
precum si a marfurilor si ambalajelor. La principalele stocuri, cele de materii prime si materiale
situatia se prezinte astfel: in anul 2005 se constata o crestere de 71,16%, ca in anul urmator, 2006
cresterea sa atinga nivelul de 19,05%. Se constata orientarea intreprinderii spre o rulare mai
rapida a activelor si spre orientarea productiei spre produse cu posibilitati mari de desfacere.
Creantele asupra clientilor au crescut in anul 2005 cu 285,03% fata de anul 2004, iar in
anul 2006 ele au crescut cu 36,65%. Un efect negativ il are cresterea rotatiei creantelor de la
28.03 zile in 2004, la 48.72 zile in 2005 si la 51.63 zile in 2006.
Datoriile fata de creditori au crescut in anul 2005 cu 28,25% fata de anul 2004, iar in anul
2006 cu 62,69%. Ponderea lor in totalul pasivului este relativ mica, reprezentand 17,59% in anul
2004, 15,26% in anul 2005, ca mai apoi sa scada la 9,09%. Rotatia datoriilor curente a cunoscut
urmatoarea evolutie de la 51.81 zile in 2004 a scazut la 30.46 zile in 2005, astfel incat in 2006 sa
ajunga la 44.03 zile. Aceste efecte cumulate ale scaderii rotatiei datoriilor curente si cresterii
rotatiei creantelor au o influenta negativa asupra situatiei financiare a firmei. Pe viitor trebuie sa
se urmareasca schimbarea sensului de evolutie la ambelor rate, urmarindu-se accelerarea
incasarii clientilor si relaxarea achitarii datoriilor curente.
Capitalul social ramane constant in valoare absoluta in cei trei ani, modificandu-se doar
ponderea lui in totalul pasivului. Astfel, in 2004 ponderea este de 57,38%, scazand in anul 2005
la 38,82% si in anul 2006 la 14,20%. Acesta situatie are loc concomitent cu cresterea fodurilor
proprii cu 146,15% in anul 2005 fata de 2004 si cu 390,96% in anul 2006 fata de 2005. Aceasta
crestere spectaculoasa in anul 2006 are loc, dupa cum am anticipat, datorita reevaluarii cladirilor
si terenurilor.

26
-RON- Tabelul nr.2- Situatia activelor totale
Nr. Indicatori sold la 31.12. sold la 31.12. Variatie %
crt 2004 2005
1 Active imobilizate(Ai) 2.859.115 3.116.772 257.657 1,090
2 Mijloace fixe (Mf) 2.843.237 2.738.490 -104.747 0,96
3 Active circulante (Ac) 2.861.049 5.318.671 2.457.621 1,859
4 ACTIVE TOTALE (AT) 5.726.530 8.463.955 2.737.425 1,478
5 Capitalul social (CS) 3.285.688 3.285.688 x 2,22
6 Cifra de afaceri (CA) 215.561 15.986.503 8.770.942
7 Raportul AC/Ai 1,0006 1,71 x
8 Raportul Mf/Ac 0,9937 0,51 x
9 Rata de imobilizare 49,92 36,82 x
Ai/AT (%)
10 Rotatia activului 1,26 1,89 x
(CA/AT)
11 Gradul de utilizare al CS 1,71 2,58 x
(AT/CS)

Cresterea cu 47,8% a activului total in 2005 fata de 2004 se datoreaza cresterii activelor
circulante cu 85,9% si a activelor imobilizate cu 9%, concomitent cu o scadere de 4% a
mijloacelor fixe. Scaderea activelor imobilizate cu 4% are ca efect si modificare raportului dintre
activele circulante si cele imobilizate de la 1,00065 la 1,71.
Scaderea activelor imobilizate se datoreaza in principal modificarii de sens negativ a
valorii mijloacelor fixe. Aceasta modificare, corelata cu cresterea activelor circulante au ca efect
scaderea raportului dintre mijloacele fixe si activele circulante cu 0,4837.

27
 De asemenea, ca o consecinta a celor prezentate mai sus, rata de imobilizare are o
tendinta de scadere cu 13,1; in aceste conditii gradul de utilizare a capitalului social este in
crestere, iar rotatia activelor are o tenta ascendenta.

-RON- Tabelul nr. 3- Situatia activelor totale

Nr. Indicatori sold la 31.12 sold la 31.12 Variatie %
crt 2005 2006
1 Active imobilizate(Ai) 3.116.772 17.201.798 14.085.026 5,52
2 Mijloace fixe (Mf) 2.738.490 14.781.721 12.043.231 5,40
3 Active circulante (Ac) 5.318.671 5.917.277 598.606 1,11
4 ACTIVE TOTALE (AT) 8.463.955 23.130.019 14.666.064 2,732
5 Capitalul social (CS) 3.285.688 3.285.688 x x
6 Cifra de afaceri (CA) 15.986.503 20.615.785 4.629.282 1,29
7 Raportul AC/Ai 1,71 0,34 x x
8 Raportul Mf/Ac 0,51 2,50 x x
9 Rata de imobilizare 36,82 74,37 x x
Ai/AT (%)
10 Rotatia activului 1,89 0,89 x x
(CA/AT)
11 Gradul de utilizare al CS 2,58 7,04 x x
(AT/CS)

Pentru anul 2006 fata de anul 2005 se constata o crestere a activului total de 14.666.064
lei adica 173,27%. Acesta este rezultatul cresterii activelor imobilizate, si in special a mijloacelor
fixe cu 440% datorita reevaluarii, precum si a cresterii activelor circulante cu 11%. Datorita
cresterii valorii imobilizarilor, raportul active circulante si active imobilizate cunoaste o scadere
cu 1,37 iar raportul dintre mijloacele fixe si activele circulante cunoaste o crestere cu 1,99. Din
aceasta situatie este evidenta cresterea imobilizarilor in totalul activelor de la 36,82% la 74,37%.
In aceste conditii, rotatia activului scade cu 1.
Cresterea activelor circulante cu 11,25% se datoreaza cresterii stocurilor de materii prime
si materiale, dar mai ales cresterii stocurilor de produse finite cu 133,23%, precum si a cresterii
creantelor clienti cu 36,65%. Cresterea activelor circulante a antrenat cresterea cifrei de afaceri
cu 29% situatie apreciata ca fiind favorabila.

28
 Capitalurile proprii cunosc o crestere cu 190% concomitent cu inscrierea in pasiv a
diferentelor de reevaluare de 11.061.341 lei. Datoriile totale au un trend ascendent, crescand cu
64,48%.
Gradul de utilizare al capitalului social creste cu 4,46% reflectand astfel o utilizare
eficienta a acestuia.
Foarte importanta in aprecierea situatiei generale a unei intreprinderi este si o privire
atenta asupra patrimoniului net si a surselor de finantare.

-RON- Tabelul nr.4- Situatia patrimoniului net

Nr Exercitiul financiar
crt Indicatori
2004 2005 2006
valoare % valoare % valoare %
1 Active imobilizate 2.859.115 49,93 3.116.772 36,82 17.201.798 74,37
2 Active circulante 2.861.049 49,96 5.318.671 62,84 5.917.277 25,58
3 Conturi de 6.366 0,11 28.512 0,34 10.944 0,05
regularizare
4 TOTAL ACTIV 5.726.530 100 8.463.955 100 23.130.019 100
5 Datorii 1.110.669 x 1.291.721 x 2.124.716 x
6 Patrimoniu net 4.615.861 x 7.172.234 x 21.005.303 x
Situatia neta pozitiva si crescatoare reflecta o gestiune economica sanatoasa. Aceasta
crestere este consecinta reinvestirii unei parti din profitul net si a altor elemente de acumulari ca:
reporturi din exercitiile precedente. Cresterea situatiei nete marcheaza atingerea obiectivului
major al gestiunii financiare, si anume maximizarea valorii intreprinderii, si anume a valorii
capitalurilor proprii.
In 2005 patrimoniul net a crescut cu 55,38% fata de anul 2004 pe fondul cresterii in
special a activelor si mai putin a datoriilor, care au avut o crestere nesemnificativa de 11,63%.
Patrimoniul net a crescut cu 192,87% in 2006 fata de anul 2005 datorita cresterii
semnificative a activelor, precum si a datoriilor cu 16,48%. Se poate spune ca averea
intreprinderii a crescut si ca exista posibilitatea acoperirii datoriilor pe care le are.
Patrimoniul net al S.C. ELECTRO S.A. este finantat prin urmatoarele surse de finantare:
-RON- Tabelul nr.5- Situatia patrimoniului net
Nr Exercitiul financiar
crt Surse financiare

29
 2004 2005 2006
valoare % valoare % valoare %
1 Capital social 3.285.688 71.19 3.285.688 45.81 3.285.688 15.64
2 Rezerve 315.024 6.82 418.580 5.84 640.359 3.05
3 Fonduri 980.422 21.24 3.393.190 47.31 16.659.276 79.31
4 Provizioane 3.304 0.07 16.223 0.23 - -
5 Conturi de regularizare 31.421 0.68 58.552 0.81 419.980 2.00

6 Patrimoniu net 4.615.861 100 7.172.234 100 21.005.303 100

Pentru studiul marjei de securitate a intreprinderii, pentru ca activele circulante sa aiba un
volum mai mare decat datoriile pe termen scurt se studiaza fondul de rulment.
-RON- Tabelul nr.6- Indicatorii de echilibru
Nr crt Elemente de calcul soldul la 31.12.

2004 2005 2006

1 Capital permanent 4.687.938 7.113.681 20.608.472
2 Active imobilizate 2.859.115 3.116.772 17.201.798
3 Fond de rulment (FR) 1.828.823 3.996.909 3.406.674
4 Active circulante 2.867.414 5.347.183 5.928.220
5 Disponibilitati 361.619 1.230.361 367.227
6 Active circulante fara 2.505.795 4.116.822 5.560.993
disponibilitati
7 Datorii curente 1.038.591 1.350.274 2.521.547
8 Nevoia de fond de rulment 1.467.204 2.766.548 3.039.446
(NFR)
9 Trezoreria neta (TN) 361.619 1.230.361 367.228

Se observa ca in toti cei trei ani S.C. ELECTRO S.A. inregistreaza un fond de rulment
Evolutia echilibrului financiar
pozitiv, destinat finantarii activitatii curente de exploatare. Aceasta inseamna: capitalurile
5000000
permanente finanteaza o parte din activele circulante, Fondul de rulment
dupa finantarea integrala a imobilizarilor.
Valori Nevoia d fond de
Aceasta situatie pune in evidenta realizarea echilibrului financiar pe termen lung si contributia
rulment
0
Trezoreria neta
lui la realizarea echilibrului pe2004
termen
2005 scurt.
2006
Ani
Totodata, existenta unui fond de rulment propriu cu o pondere de peste 94% in fondul de
rulment financiar (FRF) subliniaza existenta unei situatii de echilibru financiar in conditii de
autonomie financiara ce asigura unitatii libertate in luarea deciziilor de investitii privind
dezvoltarea intreprinderii.
Marimea FRF a crescut cu 117,66% in anul 2005 fata de anul 2004 si a scazut usor, cu
14,76% in anul 2006 fata de anul 2005, in timp ce NFR a crescut in 2005 cu 88,55% fata de 2004

30
si cu 9,86% in anul 2006 fata de anul 2005, ceea ce justifica scaderea trezoreriei nete in anul
2006. Aceasta semnifica un surplus de nevoi temporare in raport cu resursele temporare posibil
de mobilizat. Aceasta situatie este considerata normala, pentru ca este considerata rezultatul unei
politici de investitii privind cresterea nevoii de finantare a ciclului de exploatare.
Trezoreria neta pozitiva este expresia cea mai concludenta a desfasurarii unei activitati
eficiente si se va regasi sub forma disponibilitatilor banesti in conturi bancare si casa.
Inregistrarea unei TN pozitive pe parcursul mai multor exercitii financiare succesive
demonstreaza o rentabilitate ridicata si posibilitatea plasarii rentabile a disponibilitatilor banesti
pentru intarirea pozitiei pe piata.
Din punct de vedere al elementelor ce alcatuiesc fondul de rulment financiar, acestea
sunt: fondul de rulment propriu si fondul de rulment imprumutat.

-RON- Tabelul nr. 7 - Situatia fondului de rulment

Nr Elemente de calcul soldul la 31.12
crt
2004 2005 2006
1 Capital propriu 4.581.135 7.097.458 20.585.323
2 Active imobilizate 2.859.116 3.116.772 17.201.798
3 Fond de rulment propriu(1-2) 1.722.019 3.980.686 3.383.525
4 Fond de rulment financiar 1.828.823 3.996.909 3.406.674
5 Fond de rulment imprumutat 106.804 16.223 23.149

In ceea ce priveste corelatia creante-obligatii, situatia este urmatoarea:

-RON - Tabelul nr. 8- Situatia creante-obligatii

Nr Exercitiul financiar
crt Indicatori
2004 2005 2006
valoare % valoare % valoare %
1 Cifra de afaceri 7.215.561 100 15.986.503 221,55 20.615.785 128,96
2 Creante 561.902 100 2.163.514 385,03 2.956.545 136,65
3 Obligatii 1.038.591 100 1.350.273 130,00 2.521.547 186,74
4 Raportul x x x
creante/obligatii 0,506 1,674 1,391
5 Durata de x x x
imobilizare a 28,034 48,72 51,63
creantelor (zile)
6 Durata de folsire x x x
31
 a surselor atrase 51,817 30,407 44,032
(zile)

In perioada analizata creantele inregistreaza un ritm de crestere superior ritmului in care

cresc obligatiile societatii, fapt ce reiese din modificarea de sens pozitiv inregistrata de raportul
creante-obligatii, cu 1,168 in 2005 fata de 2004 si o scadere de 0.283 in 2006 fata de 2005. De
asemenea, cresterea creantelor devanseaza si cresterea cifrei de afaceri ceea ce influenteaza
negativ fluxul de disponibilitati. Rotatia datoriilor curente a cunoscut urmatoarea evolutie de la
51.81 zile in 2004 a scazut la 30.46 zile in 2005, astfel incat in 2006 sa ajunga la 44.03 zile.
Aceste efecte cumulate ale scaderii rotatiei datoriilor curente si cresterii rotatiei
creantelor au o influenta negativa asupra situatiei financiare a firmei. Pe viitor trebuie sa se
urmareasca schimbarea sensului de evolutie la ambelor rate, urmarindu-se accelerarea incasarii
clientilor si relaxarea achitarii datoriilor curente.
Durata de folosire a surselor atrase cunoaste o scadere in 2005 fata de 2004 de 21,41 zile
(43,%), ca apoi sa creasca din nou in 2006 cu 13,625 zile (44,81%), ceea ce semnifica o majorare
a gradului de imobilizare a capitalului firmei.
In analiza solvabilitatii la S.C. ELECTRO S.A. se folosesc urmatorii indicatori:
- lichiditatea generala - calculata ca raport intre activele circulante si datoriile curente;
- lichiditatea curenta - calculata ca raport intre activele circulante fara stocuri si datoriile
curente;
- lichiditatea imediata - calculata ca raport intre disponibilitati si datorii curente;
- solvabilitatea generala - calculata ca raport intre suma activelor circulante si
activelor fixe si datoriile totale ale intreprinderii.
-RON- Tabelul nr. 9- Analiza solvabilitatii
Nr Elemente de calcul soldul la 31.12.
crt
2004 2005 2006
1 Active circulante 2.867.415 5.347.183 5.928.221
2 Stocuri 1.937.526 1.924.796 2.593.504
3 Active circulante fara 929.889 3.422.387 3.334.717
stocuri
4 Active fixe 2.859.115 3.116.772 17.201.798
5 Activ total 5.726.530 8.463.955 23.130.019
6 Datorii curente 1.038.591 1.350.273 2.521.547
7 Datorii totale 1.110.669 1.291.721 2.124.716
8 Rata lichiditatii generale 2,76 3,96 2,35
32
9 Rata lichiditatii curente 0,89 2,53 1,32
10 Rata lichiditatii imediate 0,34 0,91 0,14
11 Rata solvabilitatii generale 5,156 6,55 10,88
Lichiditatea generala reflecta posibilitatea componentelor patrimoniale curente de a se
transforma intr-un timp scurt in lichiditati pentru a satisface obligatiile de plata exigibile.
Lichiditatea generala se apreciaza favorabil atunci cand Rlg>1. Cu cat raportul este mai mare
decat 1 cu atat mai mult intreprinderea este pusa la adapost de o insuficienta de trezorerie care ar
putea fi provocata de rambursarea datoriilor la cererea celor care detin creante fata de societate.
In ceea ce priveste analiza evolutiei lichiditatii nu este suficient ca raportul sa fie
supraunitar, ci este necesar ca sensul acestuia sa fie crescator. O evolutie descendenta a
lichiditatii demonstreaza o activitate in declin, creditorii trebuid sa fie cicumspecti in acordarea
de noi imprumuturi.
In 2005 rata lichiditatii generale inregistreza o crestere cu 1,2% in timp ce in 2006 se
inregistreaza o scadere cu 1,61% fata de 2005.
Rata lichiditatii curente exprima capacitatea intreprinderii de a-si onora datoriile pe
termen scurt din creante si disponibilitati. In 2004 se inregistreaza o rata a lichiditatii curente de
0,93, deci peste valoarea impusa de normele bancare de 0,8, in timp ce in 2005 si 2006, ea are o
valoare supraunitara.
Rata solvabilitatii are o evolutie ascendenta in toti anii analizati, ceea ce inseamna ca
intreprinderea are capacitatea de a-si achita obligatiile banesti imediate si indepartate fata de
terti. Solavbilitatea este generata de o activitate eficienta, iar lipsa capacitatii de plata si a
lichiditatilor poate avea caracter temporar daca intreprinderea se bazeaza pe o solvabilitate
generala. Aceasta
rata exprima in termeni relativi un indicator echivalent in marime absoluta corespunzator
activului neangajat in datorii: situatia neta.
Analiza echilibrului economico-financiar se face pe baza urmatorului tabel:
-RON- Tabelul nr.10- Echilibrul economico-financiar
Nr Indicatori soldul la 31.12
crt
2004 2005 2006
1 Capital propriu 4.581.135 7.097.458 20.585.323
2 Capital permanent 4.687.939 7.113.682 20.608.472
3 Fond de rulment 1.828.823 3.996.909 3.406.674
4 Stocuri 1.937.526 1.924.796 2.593.504
5 Activ total 5.726.530 8.463.955 23.130.019
33
6 Rata autonomiei financiare 97,73 99,77 99,88
7 Rata de finantare a 94,38 207,65 131,35
stocurilor
8 Rata de autofinantare a 79.99 83.85 88.99
activelor
9 Rata datoriilor 2,00 16.15 11.01
Rata autonomiei financiare dezvaluie o autonomie financiara confortabila, aproape totala.
Rata de finantare a stocurilor, ca element de baza al activelor circulante, confirma faptul
ca stocurile sunt finantate sensibil peste ceea ce teoria si practica acrediteaza ca proportie
aproximativ normala (2/3).
Rata indatorarii este nesemnificativa, asa cum a rezultat si pe baza altor rate.
Din valorile ratei de finantare a activelor imobilizate rezulta faptul ca imobilizarile pot fi
in intregime acoperite din capitaluri proprii, degajandu-se si o parte de fond de rulment propriu
pentru finantarea activelor circulante.

2.3. ANALIZA PE BAZA RATELOR DE RENTABILITATE

Exprimarea relativa a nivelului de rentabilitate completeaza diagnosticul prin capacitatea

informationala a indicatorilor respectivi.

Rata rentabilitatii veniturilor

Rata rentabilitatii comerciale caracterizeaza eficienta politicii comerciale (a procesului de
aprovizionare, stocare si vanzare) si mai ales a politicii de preturi practicate de intreprindere.
Analiza pe baza ratelor de rentabilitate, indiferent de modul de calcul al acestora, are in
vedere stabilirea influentelor factoriale intervenite in modificarea ratelor de la un interval la altul.
Pentru activitatea de exploatare, rata rentabilitatii comerciale va fi de forma:

Rc =
∑ qp- ∑ qc x100
∑ qp

Pentru analiza acestui indicator se utilizeaza datele din tabelul urmator:

- RON- Tabel nr. 11- Rata rentabilitatii comerciale
Nr Indicatori Exercitiul

34
crt
2004 2005 2006
1 Profitul aferent CA 70.090 166.614 207.013
2 CA 334.336 781.513 1.014.063
3 Rata rentabilitatii 20.96 21.32 20.41
veniturilor

- %- Tabelul nr. 12- Modificarea ratei rentabilitatii comerciale

Nr 2005/2004 2006/2005
Specificatia
crt
1 Modificarea ratei rentabilitatii 0,36% -0,91%
comerciale, din care:
2 Modificarea cantitatii vandute 0,51% -0,79%
3 Modificarea costului mediu pe produs -93,84% 6,91%
4 Modificarea pretului mediu de vanzare +93,69% -7,03%

Intrucat rata rentabilitatii veniturilor a crescut in 2005 cu 0.36% fata de 2004 acest
fenomen poate fi considerat pozitiv; acest lucru se datoreaza intr-o mare masura cresterii
pretului de vanzare si intr-o masura mai mica cantitatii vandute. In sensul unei rate a
rentabilitatii veniturilor sporite, deciziile conducerii vor viza: sporirea vanzarilor, cresterea
puterii de negociere a intreprinderii cu furnizorii si obtinerea unor preturi de achizitie mai
avantajoase, ameliorarea structurii vanzarilor, in sensul cresterii ponderii celor cu o marja
comerciala mai mare, optimizarea cheltuielilor. Cresterea costului mediu pe produs a antrenat o
diminuare a ratei rentabilitatii veniturilor cu 93.84%.
Scaderea ratei rentabilitatii veniturilor in 2006 a avut drept cauze principale modificarea
structurii productiei vandute care a antrenat o scadere cu 0.79% si modificarea pretului de
vanzare care a condus la scaderea ratei cu 7.03%. In schimb, modificarea costului mediu de
productiea a avut o influenta favorabila asupra ratei rentabilitatii veniturilor, ducand la cresterea
ei cu 6.9%. Pe viitor intreprinderea trebuie sa se orienteze spre produse cu o rata a rentabilitatii
mai mare decat rata medie.

Rata marjei de autofinantare

35
 Rata marjei brute de autofinantare masoara surplusul de resurse de care dispune
intreprinderea pentru a-si asigura dezvoltarea si/sau remunerarea actionarilor sai.

-RON- Tabelul nr. 13 -Rata marjei de autofinantare

Nr Indicatori Exercitiul
crt
2004 2005 2006
1 Capacitatea de 924.443 1.617.745 3.612.551
autofinantare (CAF)
2 CA 334.336 781.513 1.014.063
3 Rata marjei de 276,5% 207,00% 356,24%
autofinantare (1/2)
Pe baza calculelor si a graficului se remarca o scadere a ratei marjei brute de
autofinantare in 2005 fata de 2004. Acest lucru semnifica faptul ca se diminueaza fondurile puse
la dispozitia actionarilor. In 2006 aceasta situatie se amelioreaza prin cresterea ratei cu 149,24%.
Intreprinderea valorifica acest potential printr-o politica agresiva de investitii. Acest efort
investitional facut in 2006 este cel mai mare din ultimii 8 ani si cuprinde achizitii de utilaje si
echipamente, investitii cu efect in economisirea energiei electrice, investitii in domeniul
constructii-montaj, reorganizari, restructurari, investitii in domeniul cercetarii-dezvoltarii si
investitii in domeniul reabilitarii utilajelor, toate aceste investitii totalizand 2.275.950 lei.
Termenul de recuperare al investitiilor este cuprins intre 2 luni si maxim 2 ani de la punerea in
functiune.
Rata rentabilitatii economice

Rata rentabilitatii economice a activului caracterizeaza eficienta elementelor

materiale angajate in activitatea firmei. Optiunea pentru o asemenea rata este data pentru faptul
ca intregul capital folosit de firma este investit in elemente de activ, care, intr-o forma sau alta,
direct sau indirect, contribuie la obtinerea profitului.

Rata rentabilitatii economice a activului total

36
 Modul de calcul al acestui indicator este dat de relatia:
Re
Rec = x 100
AT unde: Re.-rezultatul brut al exercitiului
AT-activul total
-RON- Tabel nr. 14-Rezultatul brut al exercitiului
Nr Indicatori Exercitiul
crt
2004 2005 2006
1 Rezultatul brut al 911.997 2.071.114 4.435.576
exercitiului
2 Activul total 5.726.530 8.463.955 23.130.019
3 Rata rentabilitatii 15.93 24.47 19.18
economice
Rentabilitatea economica a activului total a avut un trend ascendent in 2005 fata de 2004,
crestere datorata cresterii intr-un ritm mai mic a activului total fata de rezultatul brut al
exercitiului (doar 147.8% fata de 227.1%). Scaderea ratei in 2006 fata de 2005 este efectul atat
al cresterii rezultatului brut al exercitiului cat si al cresterii activului total, ritmul de crestere a
activului total fiind mult mai mare decat cel al exercitiului precedent (173.27% fata de 47.8%)
Pentru analiza factoriala a evolutiei ratei rentabilitatii economice a activului total
se utilizeaza modelul:
VT Re
Rec = x x 100
AT VT
si datele din urmatorul tabel:
-RON- Tabel nr. 15- Rentabilitatea economica
Nr. Indicatori 2004 2005 2006
crt.
1 Activul total 5.726.530 8.463.955 23.130.019
2 Venituri totale 9.259.281 18.794.749 24.973.906
3 Rezultatul brut al exercitiului 911.997 2.071.114 4.435.576
4 Viteza de rotatie a activului 1.62 2.22 1.079
(2/1)
5 Rentabilitatea veniturilor (3/2) 0.098 0.11 0.177
6 Rentabilitatea economica a 15.93 24.47 19.176
activului total

∆ Re =Re2005 -Re2004 =24.47%-15.93%= +8.54%

37
 Modificarea de ansamblu inregistrata in 2005 fata de 2004 este de +8.54% si se datoreaza
urmatoarelor influente:
-%- Tabelul nr. 16 - Modificarea Re
Nr 2005/2004 2006/2005
crt Specificatia
1 Modificarea ratei rentabilitatii 8,54% -5,29%
economice a activului total, din care:
2 Modificarea vitezei de rotatie a 5,88% -12,54%
activului (VT/AT)
3 Modificarea rentabilitatii veniturilor 2,66% 7,24%
(Rex./VT)
Cresterea rentabilitatii economice in 2005 cu 8.54% este rezultatul influentei favorabile a
ambilor factori. Cresterea vitezei de rotatie a activului a contribuit la cresterea rentabilitatii
economice cu 5.88%, in timp ce modificarea rentabilitatii veniturilor a avut o influenta mai
modesta, de 2.66%.
In anul 2006 scaderea rentabilitatii economice cu 5.29% s-a datorat scaderii vitezei de
rotatie a activului cu 1.14 ceea ce a antrenat diminuarea rentabilitatii economice cu 12.54%.
Cresterea rentabilitatii veniturilor cu 0.067% nu a fost suficienta pentru a contracara efectul
negativ indus de scaderea vitezei de rotatie a activului.
Intr-o asemenea situatie se impune o analiza a structurii activului in vederea depistarii
elementelor materiale care au contribuit la incetinirea vitezei de rotatie. Acestea sunt:
- investitii puse in functiune care functioneaza sub parametrii proiectati;
- cresterea investitiilor in curs de executie;
- majorarea stocurilor de productie neterminata;
- existenta unor stocuri de produse finite fara desfacere asigurata;
- cresterea soldului conturilor de creante;

Rata rentabilitatii industriale

Indicatorul se calculeaza dupa relatia:

Rez. ex.
Ri = x 100
Capitalul investit net

38
 Capitalul investit net este format din imobilizarile aferente exploatarii, nevoia de fond de
rulment si trezorerie neta.

-RON- Tabel nr. 17-Rentabilitatea activelor curente

Nr. Indicatori 2004 2005 2006
crt.
1 Active aferente exploatarii 3.288.272 3.584.288 19.782.067
2 NFR 1.467.204 2.766.548 3.039.446
3 TN 361.619 1.230.361 367.227
4 Capitalul investit net 5.117.096 7.581.198 23.188.742
5 Rezultatul exploatarii 763.569 1.768.935 3.573.500
6 Rentabilitatea activelor 14.92 23.33 15.41
curente (Ri)

In 2005 rentabilitatea industriala a crescut cu 8.41%, evolutie datorata atat cresterii

capitalului investit net, cat si rezultatului exploatarii. Capitalul investit a crescut in mod deosebit
pe seama nevoii de fond de rulment si trezoreriei nete.
In anul 2006 se constata o scadere a ratei datorata cresterii intr-un ritm mai rapid a
capitalului investit net decat a rezultatului exploatarii (205.8% capital investit fata de 102.01%
rezultatul exploatarii).
Pe viitor trebuie sa se urmareasca:
- imbunatatirea calitatii produselor si efectuarea de studii de prospectare pe piete interne si
internationale in scopul majorarii volumului productiei vandute;
- cresterea ponderii produselor mai rentabile, respectiv cu o rata de pierdere mai mica decat
media pe intreprindere, in acord cu cererea pe piata;
- reducerea costurilor in limite posibile ( pana aproape de costul variabil unitar) fara a afecta
calitatea productiei.

Rata rentabilitatii resurselor consumate

39
 Modelul de calcul al indicatorului compara rezultatul aferent cifrei de afaceri cu costul
productiei vandute, astfel:

Rc =
∑ qp- ∑ qc x100
∑ qc
Datele necesare analizei se regasesc in urmatorul tabel:
- RON- Tabel nr. 18- Rata Rc
Nr. Indicatori 2004 2005 2006
crt.
1 Profitul aferent cifrei de 70.090 166.614 207.013
afaceri
2 Cheltuieli aferente cifrei de 264.245 614.899 807.049
afaceri
3 Rata rentabilitatii resurselor 26.52 27.1 25.65
consumate (%)

- %- Tabelul nr. 19- Modificarea ratei Rc

Nr 2005/2004 2006/2005
Specificatia
crt
1 Modificarea ratei rentabilitatii 0.58% -1.45%
resurselor consumate, din care:
2 Modificarea structurii productiei 0.81% -1.27%
vandute
3 Modificarea costului unitar de -69.31% -47.36%
productie
4 Modificarea pretului unitar de vanzare 69.08% 47.18%

Cresterea ratei rentabilitatii resurselor consumate in 2005 s-a datorat in mod deosebit
contributiei structurii productiei vandute si pretului de vanzare unitar. Acest lucru semnifica
faptul ca a crescut ponderea produselor in structura de fabricatie cu o rata a rentabilitatii mai
mare decat rata medie programata. O influenta negativa a avut-o costul unitar de productie care a
crescut si a determinat scaderea ratei cu 69.31%. Acest lucru este rezultatul folosirii ineficiente a
resurselor materiale si umane ce a avut ca efect scaderea productivitatii muncii si cresterea
consumurilor specifice.

40
 In anul 2006 rata rentabilitatii resurselor consumate a scazut cu 1.45%, scadere pusa atat
pe seama structurii productiei vandute, care a scazut cu 1.27%, cat si pe seama costului de
productie unitar, care a cunoscut o crestere relative fata de anul precedent de 21.95%. Astfel,
structura productiei a cunoscut o modificare in sensul cresterii ponderii produselor cu o
rentabilitate mai mica decat rentabilitatea medie programata. In continuare, influenta costului
mediu unitar este negativa, dar cunoaste o oarecare ameliorare fata de anul precedent. Pretul de
vanzare a influentat favorabil pe toata perioada, contribuid la depasirea ratei cu 69.08% in 2005
respectiv cu 47.18% in 2006 si reprezinta fie imbunatatirea calitatii produselor divizibile pe
calitati, fie modificarea raportului dintre cerere si oferta.
Pe viitor trebuie intensificate eforturile intreprinderii pentru cresterea ponderii in
structura de fabricatie a produselor cu o rata a rentabilitatii mai mare decat rata medie
programata, precum si cresterea utilizarii eficiente a resurselor de care dispune intreprinderea, in
acest sens cresterea productivitatii muncii si reducerea consumurilor specifice. De asemenea se
recomanda scaderea cheltuielilor administrative si de conducere.

Rata rentabilitatii fondurilor atribuite

- RON- Tabel nr. 20- Rata rentabilitatii fondurilor atribuite

Nr. Indicatori 2004 2005 2006
crt.
1 Profitul aferent cifrei de 70.090 166.614 207.013
afaceri
2 Fonduri fixe +Mijloace 5.704.287 8.057.162 20.698.999
circulante
3 Rata rentabilitatii fondurilor 1.23 2.07 1.00
atribuite

41
∆ Ra=Ra2005 -Ra2004 =2.07%-1.23%= +0.84%

- %- Tabelul nr. 21 - Modificarea ratei

Nr 2005/2004 2006/2005
Specificatia
crt
1 Modificarea ratei rentabilitatii 0,84% -1,07%
fondurilor atribuite, din care:
2 Modificarea fondurilor atribuite -0,36% -1,266%
3 Modificarea profitului total, din care: 1,2% 0,196%
4 Modificarea volumului cifrei de 0,058% -0,153%
afaceri
5 Modificarea structurii cifrei de afaceri 0,022% -0,023%
6 Modificarea costului mediu de -4,15% -1,467%
productie
7 Modificarea pretului mediu de vanzare 5,27% 1,84%

Rata rentabilitatii fondurilor atribuite a crescut in 2005 cu 0.84% fata de 2004 datorita
influentei pozitive a profitului total care a crescut cu 137.71% si care a acoperit efectul negativ
produs de cresterea fondurilor fixe si a mijloacelor circulante .
Cresterea fondurilor atribuite cu 41.24% a condus la scaderea ratei rentabilitatii cu
0.36%. Acest lucru nu trebuie sa fie apreciat nefavorabil, intrucat cresterea valorii fondurilor

42
atribuite a creat premisa pentru realizarea unui profit mai mare (IPr>IFf+Mc, adica
137.71%>41.24%).
Profitul total a inregistrat o crestere cu 137.71% ca efect a folosirii judicioase a resurselor
umane, financiare, materiale de care a dispus intreprinderea. Folosirea rationala a resurselor
umane se regaseste in cresterea productivitatii muncii si pe aceasta baza in diminuarea
cheltuielilor cu salariile la 1000 lei CA sau pe unitatea de produs, si a cheltuielilor fixe la 1000
CA. Utilizarea eficienta a resurselor materiale se regaseste pe de o parte, in cresterea gradului de
utilizarea extensiva a masinilor, utilajelor si instalatiilor, iar pe de alta parte, in utilizarea
intensiva a lor, reflectata in cresterea randamentului pe utilaj. In ceea ce priveste materiile prime
si materialele, utilizarea eficienta a lor se reflecta in diminuarea cheltuielilor cu meterialele, atat
pe seama reducerii consumurilor specifice, cat si pe seama diminuarii cheltuielilor de transport-
aprovizionare.
Din analiza factorilor de gradul II se constata ca volumul si structura cifrei de afaceri,
precum si pretul de vanzare au avut o contributie pozitiva la cresterea ratei, in timp ce costul de
productie a determinat scaderea ei cu 4.15%.
Structura CA a influentat favorabil, ceea ce inseamna ca a crescut ponderea acelor
produse cu o rata a rentabilitatii mai mare decat rata medie programamata si cu cheltuieli la 1000
lei CA mai mici decat cheltuielile medii planificate.
Costurile medii pe produs au crescut ceea ce a determinat scaderea ratei rentabilitatii
fondurilor atribuite cu 4.15%. Aprofundarea analizei trebuie sa evidentieze preocuparea unitatii
pentru reducerea cheltuielilor materiale, salariale, de conducere si administratie, atat pe total
cheltuieli cat si pe unitatea de produs.
Pretul de vanzare a avut cea mai mare influenta, 5.27%, fapt ce demonstreaza fie
imbunatatirea calitatii produselor divizibile pe calitati, fie modificarea raportului dintre cerere si
oferta.
In 2006 rata rentabilitatii fondurilor atribuite a scazut cu 1.07%, scadere pusa pe seama
cresterii intr-un ritm mai accelerat a fondurilor atribuite (156.9%) decat cel al profitului aferent
cifrei de afaceri (24.24%).
Analizand situatia pe factori de gradul II, concluzionam ca: cresterea fondurilor atribuite
cu 156.9% a condus la scaderea ratei cu 1.266% . in conditiile in care indicele de crestere a
profitului este mai mic decat cel al fondurilor atribuite, acest lucru este apreciat nefavorabil,
intrucat nu s-au folosit judicios resursele de care a dispus intreprinderea.
43
 Cresterea ratei rentabilitatii fondurilor atribuite datorata profitului total a fost influentata
nefavorabil de volumul, structura cifrei de afaceri precum si costul de productie si in mod
favorabil de pretul de vanzare, care prin influenta sa a putut contracara efectele negative produse
de ceilalti trei factori.
Se constata in continuare o pondere ridicata a produselor cu o rata a rentabilitatii pe
produse mai mica decat rata medie programata. Costurile de productie inregistreaza in continuare
cresteri ce conduc la diminuarea ratei cu 1.467%; trebuie manifestata in continuare preocuparea
intreprinderii pentru diminuarea cheltuielilor materiale, salariale, de conducere si administrati,
atat pe produs , cat si pe total.
Preturile de vanzare au cunoscut un trend ascendent influentand in sens pozitiv rata
rentabilitatii cu 1.84%, rezultat al folosirii materiilor prime si materialelor de calitate in
realizarea produselor si modificarea raportului dintre cerere si oferta.

Rata rentabilitatii financiare

Rata rentabilitatii financiare vizeaza eficienta capitalului investit, respectiv utilizat.

Literatura de specialitate recomanda doua moduri de analiza a acestui indicator.
1. Rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu:
- RON- Tabel nr. 22- Rentabilitate economica si financiara
Nr. Indicatori 2004 2005 2006
crt.
1 Cifra de afaceri 7.215.561 15.986.503 20.615.785
2 Profit net 619.393 1.326.727 2.804.802
3 Profit brut 911.997 2.071.114 4.435.576
4 Capital propriu (CP) 4.581.135 7.097.458 20.585.323
5 Capital permanent (Cp) 4.687.939 7.113.682 20.608.472
6 CA la 1 leu CP 1.58 2.25 1.00
7 Profit net la 1 leu CA 0.085 0.083 0.136
8 CA la 1 leu Cp 1.54 2.25 1.00
9 Profit brut la 1 leu CA 0.126 0.13 0.215
10 Rentabilitatea financiara 0.135 0.187 0.136
Rf (2/4)
11 Rentabilitatea economica 0.195 0.292 0.215
Re (3/5)
-%- Tabelul nr. 23- Modificarea ratei Re
Nr 2005/2004 2006/2005
Specificatia
44
crt
1 Modificarea ratei rentabilitatii 0.097 -0.077
economice, din care:
2 Modificarea cifrei de afaceri la 1 leu 0.088 -0.162
capital permanent
3 Modificarea profitului brut la 1 leu 0.009 0.085
cifra de afaceri
Din analiza datelor rezulta ca in 2005 ambii factori au avut o influenta favorabila asupra
rentabilitatii economice contribuind la cresterea sa cu 0.088%, respectiv cu 0.009%. In 2006
cifra de afaceri la 1 leu capital permanent a avut o influenta negativa asupra rentabilitatii
economice , diminuand-o cu 0.162 in timp ce profitul brut la 1 leu cifra de afaceri a avut o
inflenta favorabila contribuind la cresterea sa cu 0.085. Cu toate acestea cresterea profitului brut
la 1 leu cifra de afaceri nu a putut acoperi efectele negative induse de cifra de afaceri la 1 leu
capital permanent.
- %- Tabelul nr. 24 - Modificarea ratei Rf
Nr 2005/2004 2006/2005
crt Specificatia
1 Modificarea ratei rentabilitatii 0.052 -0.051
financiare, din care:
2 Modificarea cifrei de afaceri la 1 leu 0.057 -0.104
capital propriu
3 Modificarea profitului net la 1 leu -0.004 0.053
cifra de afaceri
In 2005 rentabilitatea financiara a crescut cu 0.052% pe seama cresterii cu 0.67 a cifrei de
afaceri la 1 leu capital propriu, in timp ce profitul net la 1 leu cifra de afaceri a contribuit la
scaderea rentabilitatii financiare cu 0.004%.
In 2006 scaderea rentabilitatii financiare cu 0.051% este pusa pe seama scaderii cifrei de
afaceri la 1 leu capital propriu cu 0.104% si cresterii profitului net la 1 leu cifra de afaceri cu
0.053%.
Trebuie sa se urmareasca cresterea rentabilitatii financiare pana la egalarea sau, mai ales
la depasirea ratei medii de dobanda de pe piata, pentru a beneficia, in cazul imprumuturilor
bancare, de efectul de levier.
2.4. EVALUAREA PATRIMONIALA

2.4.1. EVALUAREA ACTIVELOR IMOBILIZATE

45
2.4.1.1. EVALUAREA IMOBILIZARILOR CORPORALE
EVALUAREA TERENURILOR

Ecuatia fundamentala a modelului este

ANC=A+DR-Dt
Unde ANC-activ net corectat
A-activul contabil
DR-diferente din reevaluare
Dt- datorii totale
In evidenta contabila este inregistrata valoarea terenului in conformitate cu prevederile
HG 500/1994.
In baza informatiilor disponibile pentru tranzactiile imobiliare cu terenuri de constructie
in zona, precum si a facilitatilor prezentate pentru cele trei amplasamente (zona, acces cai rutiere
majore, asigurarea utilitatilor tehologice necesare) se adopta urmatoarele valori unitare:
- 35 Euro/mp pentru Incinta principala;
- 30 Euro/mp pentru acces cai rutiere majore.

EVALUAREA CLADIRILOR
In evaluarea cladirilor s-a tinut cont de cursul Euro la data de 31.12.2006 care a fost de
3.3817 lei/Euro.
EVALUAREA MIJLOACELOR FIXE
Pentru utilaje evaluarea se face pe baza pretului de inlocuire cu luarea in consideratie a
gradului de uzura si diferenta de randament si de alte particularitati functionale, precum si de
posibilitatea de utilizare in viitor in cadrul intreprinderii.
Deoarece intreprinderea ELECTRO S.A. are mii de pozitii de mijloace fixe voi lua spre
exemplificare evaluarea unui utilaj in valoare de 1.633.486 lei, valoare de piata, cu un grad de
uzura de 70%.
Valoarea actualizata ramasa va fi de 1.633.486-1.143.440=490.046 lei.
DR= +1.143.440 lei
EVALUAREA IMOBILIZARILOR FINANCIARE

46
 Imobilizarile financiare sunt alcatuite din acreditive BCR si BRCE si depozite bancare,
deci valoarea de inlocuire corespunde cu valoarea contabila de inregistrare.
EVALUAREA IMOBILIZARILOR IN CURS
Societatea are imobilizari in curs in valoarea de 14.774.543 lei. Consideram ca stadiul
lucrarii de constructii-montaj efectuate, cat si valorile utilajelor achizitionate corespund valorii
de inlocuire la data evaluarii, deci nu exista corectii.

2.4.1.2. EVALUAREA ACTIVELOR CIRCULANTE

EVALUAREA STOCURILOR
La 31 dec. Societatea avea inregistrata o valoare totala a stocurilor de 2.593.504 lei, din
care:
-stoc de materii prime si materiale consumabile 1.282.939 lei
-stoc de produse finite si semifabricate 881.619 lei
-stoc de productie in curs de executie 320.715 lei
-stoc de ambalaje 108.231 lei
TOTAL 2.593.504 lei
Stocurile de materiale si obiecte de inventar prezinta o degradare in proportie de 20%,
respectiv 256.587 lei.
Stocurile de semifabricate sunt reprezentate de mase plastice si cauciuc, precum si de
motoare electrice si organe de asamblare.
Putem estima ca valoarea stocurilor fara miscare nu poate fi recuperata in integralitate,
deci se corecteaza valoarea stocurilor cu acestea, respectiv cu 322.212 lei.
Stocurile de productie in curs de executie si marfuri nu necesita corectii, in special
datorita faptului ca sunt produse de serie, deci cu ciclu scurt de fabricatie.
EVALUAREA CREANTELOR
Creantele cuprind:
-creante imobilizate 2.419.871 lei, din care peste 1 an 17.032 lei;
-furnizori debitori 257.291 lei cu termen de lichiditate mai mic de 1 an;
-clienti 2.553.828 lei cu termen de lichiditate mai mic de 1 an;
-creante personal si asigurari sociale 72.656 lei cu termen de lichiditate mai mic de 1 an;
-debitori diversi 131.523 lei din care cu termen de lichiditate mai mare de 1 an- 443 lei;
47
-cheltuieli inregistrate in avans 5.615 lei.
Estimam ca valoarea creantelor poate fi recuperata in integralitate, deci nu necesita
corectii.
EVALUAREA DATORIILOR

Datoriile cuprind:
-imprumuturi si datorii asimilate 23.148 lei;
-furnizori si conturi asimilate 513.249 lei;
-clienti creditori 247 lei;
-alte datorii 1.588.072 lei
TOTAL 2.124.716 lei
Toate datoriile au termen de exigibilitate sub un an. Acestea sunt datorii certe,
recunoscute de catre societate, deci nu necesita corectii.
2.5. METODA ACTIVULUI NET CORECTAT (ANC)

Valoarea patrimoniala determinata prin cele doua metode este apropiata, astfel:
-prin metoda CF actualizat 23.950.576 lei
-prin metoda ANC 24.639.017 lei
Evaluatorul recomanda plecarea negocierii pretului de vanzare al intreprinderii de la
valoarea de 23.950.576 lei.

2.6. METODA CASH-FLOW ACTUALIZAT (SAU FLUXURILOR

NETE DE TREZORERIE)

Aceasta metoda presupune evaluarea societatii functie de perspectivele sale de

dezvoltare. Ea utilizeaza principiul potrivit caruia valoarea intreprinderii este egala cu valoarea

n
VF
VCF = ∑ CF i-Iii -
i =1
(1+a) (1 + a) n
actuala a fluxurilor nete de disponibilitati (CF) ce pot fi degajate in viitor de functionarea
societatii.

48
CF- CF financiar brut din anul n
In- investitia de mentinere, inlocuire din anul n
a- rata de actualizare
Vr- valoarea reziduala in anul n
n- intervalul de prognoza
Elementele de calcul ale CF net sunt:
-veniturile totale
-cheltuielile totale
-profitul brut
-profitul net
-amortizarea imobilizarilor
-investitiile
-capitalul de lucru
-valoarea reziduala
-rata de actualizare
-intervalul de prognoza
Pe baza variantei de scenariu, adoptata pentru calculul capacitatii beneficiare sunt
prognozate veniturile si cheltuielile totale, din care rezulta profitul brut si implicit profitul net.
Amortizarea se calculeaza tinandu-se cont de prevederile Legii 15/1994, cota medie de
amortizare anuala pentru mijloacele fixe amortizabile rezulta ca o medie ponderata intre
amortizarea mijloacelr fixe, cladiri si a celorlalte mijloace fixe. Astfel cota medie de amortizare
este 4.8%.
Investitiile necesare sunt considerate numai investitii de mentinere si prevazute a se
realiza din surse proprii, pana la nivelul amortizarii anuale.
Capitalul de lucru se prevede a se asigura din imprumuturi pe termen scurt, influentand
numai cheltuielile financiare, in vederea determinarii profitului impozabil si nu influenteaza
fluxul de fonduri.
Valoarea reziduala reprezinta valoarea pe care o poseda societatea comerciala la sfarsitul
orizontului de prognoza, care trebuie estimata.
Rata de actualizare- coeficientul de risc se apreciaza functie de stabilitatea economiei
nationale si gradul de vulnerabilitate al societatii stabilite in analiza diagnostic si poate lua valori
intre 20%-150%.
49
 Din analiza diagnostic a rezultat ca:
-societatea actioneaza intr-o economie cu grad mare de instabilitate;
-riscul comercial este ridicat, tinand cont de concurenta acerba pe piata a paratajului
electric de comutatie de joasa tensiune, ce detine ponderea cea mai mare in structura de fabricatie
a societatii;
-dotarea tehnica si tehnologica nu impune modificari radicale, dar si posibilitatile actuale
sunt limitate.
Apreciez ca un coeficient de risc de 60% reflecta starea societatii si mediul in care
functioneaza.
Astfel rata de actualizare are valoarea a=25%.
Durata de prognoza (n=5) este determinata pe baza estimarilor din prognoza si
marcheaza, de regula, momentul cand au loc schimbari semnificative in viata societatii, ca de
exemplu o restructurare masiva a societatii.
Doua sunt considerentele pentru care am ales (n=5) aceasta durata de prognoza:
a) practica a demonstrat ca din punct de vedere financiar o societate care merge bine in primii 5
ani, in mod sigur va merge bine si in continuare;
b) intervalul de prognoza, in practica europeana, se intinde, de regula pe 7 ani, cu urmatoarele
segmente:
-primii 3 ani pe baza experientei anterioare si a datelor cunoscute, cu un grad de
credibilitate ridicat;
-urmatorii 2 ani se calculeaza prin extrapolarea rezultatelor din primii 3 ani;
-ultimii 2 ani se construiesc prin repetarea anului 5.
Deci, alegand o perioada de prognoza de 5 ani consideram prognozele realizabile.
Calculele pentru determinarea CF actualizat, precum si previzionarea activitatii viitoare
sunt inscrise in urmatoarele tabele:

ESTIMAREA CASH-FLOW-ULUI

RON
Nr. crt. Indicatori AN 1 AN 2 AN 3 AN 4 AN 5 TOTAL

50
 1 Profitul net 1.261.700 1.529.000 1.820.000 2.129.000 2.129.000 8.868.700
2 Variatia NFR 3.399.000 3.531.000 3.679.000 3.828.000 3.828.000 18.265.000
3 CF operational 4.660.700 5.060.000 5.499.000 5.957.000 5.957.000 27.133.700
4 Investitii -700.000 -700.000 -700.000 -700.000 -700.000 -3.500.000
5 Amortizare 700.000 700.000 700.000 700.000 700.000 3.500.000
6 CF investitional 0 0 0 0 0 0
7 Intrari credite TL 0 0 0 0 0 0
Rambursari credite
8 TL 0 0 0 0 0 0
9 CF de finantare 0 0 0 0 0 0
10 CF disponibil (3+6+9) 4.660.700 5.060.000 5.499.000 5.957.000 5.957.000 27.133.700

rata de actualizare este de 25%

CF actualizat = ∑ CFi (1 + a) i VR=5.957.000/0.25= 23.828.000 lei

V=14.190.628+9.760.000 = 23.950.628 lei

an 1 0.8*4.66.700= 3.728.560
an 2 0.64*5.060.000= 3.238.400
an 3 0.512*5.499.000 = 2.815.488
an 4 0.41* 5.957.000 = 2.442.370
an 5 0.33*5.957.000 = 1.965.810
total CF actualizat 14.190.628

Previzionarea contului de profit si pierderi

Nr.
Crt. Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011
1 CA 20.600.000 21.400.000 22.300.000 23.200.000 23.200.000

51
 2 Venituri financiare (dobanzi) 300 350.000 350.000 400.000 400.000
3 Venituri exceptionale 0 0 0 0 0
4 TOTAL VENITURI 20.900.000 21.750.000 22.650.000 23.600.000 23.600.000

5 Cheltuieli de exploatare: materiale 11.330.000 11.610.000 11.900.000 12.200.000 12.200.000

6 impozite si taxe 87.000 89.000 91.000 93.000 93.000
7 cheltuieli cu personalul 6.700.000 6.830.000 3.970.000 7.110.000 7.110.000
8 amortizare 700.000 700.000 700.000 700.000 700.000

9 Cheltuieli de exploatare -TOTAL 18.817.000 19.229.000 16.661.000 20.103.000 20.103.000

10 Cheltuieli financiare 48.000 55.000 55.000 63.000 63.000
11 Cheltuieli exceptionale 0 0 0 0 0
12 TOTAL CHELTUIELI 18.865.000 19.284.000 16.716.000 20.166.000 20.166.000
13 Profit impozabil 2.035.000 2.466.000 2.934.000 3.434.000 3.434.000
14 Impozit pe profit 773.300 937.000 1.115.000 1.305.000 1.305.000
15 Profit net 1.261.700 1.529.000 1.820.000 2.129.000 2.129.000

Previzionarea bilantului
Nr
crt Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011
1 Active imobilizate 17.200.000 17.200.000 17.200.000 17.200.000 17.200.000
2 Stocuri (45 zile) 2.575.000 2.675.000 2.787.000 2.900.000 2.900.000
3 Creante (50 zile) 2.884.000 2.996.000 3.122.000 3.248.000 3.248.000
4 Disponibilitati (6.4 zile) 370.800 385.200 401.400 417.600 417.600
5 Activ circulant -total 5.829.800 6.056.200 6.310.400 6.565.600 6.565.600
6 ACTIV TOTAL 23.029.800 23.256.200 23.510.400 23.765.600 23.765.600
7 Capital social 3.280.000 3.280.000 3.280.000 3.280.000 3.280.000
8 Alte capitaluri proprii 17.689.800 17.836.200 18.000.400 18.165.600 18.165.600
9 Datorii termen lung 0 0 0 0 0
10 Datorii termen scurt 2.060.000 2.140.000 2.230.000 2.320.000 2.320.000
11 TOTAL PASIV 23.029.800 23.256.200 23.510.400 23.765.600 23.765.600

Calculul indicatorilor

Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011

Lichiditatea generala 2,83 2,83 2,83 2,83 2,83
Rata profitului 6,124 6,124 6,124 6,124 6,124
52
Rotatia stocurilor 45 45 45 45 45
Rotatia creantelor 50 50 50 50 50
Rotatia datoriilor 36 36 36 36 36

Ipoteze de lucru:

- Bilantul si CPP sunt intocmite in preturi constante

- CA creste in primii 3 ani cu 4% si in ultimul an ramane constanta
- Cheltuielile materiale reprezinta 55% din CA si cresc cu 2.5% anual
- Cheltuielile de personal reprezinta 32.63% din CA si cresc cu 2% anual
- cota medie de amortizare este de 4.8%
- valoarea medie a mijloacelor fixe este de 14.700.000 lei
- se fac investitii la nivelul amortizarilor calculate anual
- cheltuielile financiare reprezinta 0.23% din CA si 15.7% din venirturi sunt din
dobanzi

Bibliografie

53
Bădescu G., Anghel I., Stan S., Petre M., Teste pentru evaluarea întreprinderii, IROVAL,
Bucureşti, 2002
Cohen E., Analyse financière, 5 e édition, Economica, Paris, 2004
Deaconu, A. Diagnosticul si evaluarea întreprinderilor, Ed. Economică, Ediţia a II-a Intelcredo,
Deva 2000
Dumitrescu D. Dragotă V., Evaluarea întreprinderii, Ed. Economică, Bucureşti, 2000;
Duţescu A., Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea standardelor internaţionale de contabilitate,
Ed. CECCAR, Bucureşti, 2001
Işfănescu A., ş.a. Evaluarea întreprinderii, Ed.Tribuna Economică, Bucureşti, 1998
Guatri L., Il metodo reddituale per la valutazione delle aziende – Nuovi orintamenti, EGEA,
Milano, 1996
Manaţe D., Diagnosticul şi evaluarea întreprinderilor cotate şi necotate, Ed. Enesis, Baia-Mare,
2003
Niculescu M., Diagnostic financiar, Vol. 2, Ed. Economică, Bucureşti, 2003
Pierre F., Besançon E., Valorisation d’entreprise et théorie financière, Ed. D’Organisation,
Paris, 2004
Stan S.V., Evaluarea întreprinderilor. Metode şi uzanţe, Ed.Teora, Bucureşti, 1996
Stancu I., Finanţe, Ed. Economică, Ediţia a III-a, Bucureşti, 2003
Thibaut J.P., Le diagnostic d’entreprise – Guide pratique, SEDIPOR, Paris, 1989
Tournier J.C., Tournier J. B., Évaluation d’entreprise, Édition d’Organisation, Paris, 2002
Vintilă G., Diagnosticul financiar şi evaluarea întreprinderilor, EDP, RA, Bucureşti, 2005
* * * Standardele Internaţionale de Contabilitate 2005, Ed. Economică, Bucureşti, 2005
Comisia Europeana, Principiile Directoare cu Privire la Evaluarea Activelor Fixe,1998
Prisacariu M., Stoica O., Pieţe de capital şi tranzacţii bursiere, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2001

54