Unitatea economică și

mediul ambiant

1
Unitatea economică

2
 Prin unitatea economică sau firmă se înțelege o persoană
sau un grup de persoane , care sunt organizate conform
anumitor cerințe juridice, economice, tehnologice și
manageriale, și care desfășoară un gamă de procese de
muncă cu ajutorul unor mijloace de muncă, procese care
au drept finalizare obținerea de produse sau servicii, cu
scopul de a obține profit.
 O unitatea economică dacă este abordată ca și sistem se
remarcă prin anumite caracteristici așa cum se poate
observa din tabelul 3.1.

3
 Tabelul 3.1
Caracteristicile firmei ca sistem

Nr. Componentele
Concretizări Trăsături specifice
crt. sistemului

Obținerea unui anumit profit și rată a

profitului
Realizarea unui anumit volum de Stabile pentru anumite perioade
1 Obiective
producție sau cifră de afaceri Dinamice, progresive, mobilizatoare
Diversificarea producției
Acoperirea unui segment de piață

Materiale: mijloace de muncă

Umane: persoane Diversitate mare
Elemente Financiare: numerar sau Natura elementelor materiale și profilul
2
(resurse) disponibilitățile bancare profesional al oamenilor sunt determinate de
Informații: juridice, economice, profilul unității
tehnice etc.

4
 Pentru elementele materiale: capacitatea, parametri de
funcționare, potențial, randament etc.
Variabile ale Pentru elementele umane: specialitate, nivel de pregătire, Diversitate foarte mare
3
elementelor motivare etc. Definesc funcționalități ale firmei și condițiile mediului ambiant
Pentru elementele financiare: valoare, viteză de rotație etc.
Pentru informații: cantitate, realism, operativitate etc.

Relații om- mașină

Precizate prin instrucțiunile de lucru

Calitatea lor condiționează calitatea sistemului on-mașină
Formalizate sau neformalizate
4 Relații
Calitatea lor condiționează dinamica sistemului unității
Relații interpersonale Determinate de profilul și mărimea firmei
Formează anatomia unității

Structura de producție

Profilarea și specializarea
Retehnologizarea, integrarea producției Frecvența transformărilor în continuă creștere, forme de adaptare la
5 Transformări Creșterea capacității, modificarea structurii de producție, modificările mediului
restructurările organizatorice Condiții și efecte ale dezvoltării
Modernizarea

5
 Mijloace de producție și forța de muncă
Nivelul activității unității corelat cu cerințele pieței
Materii prime, materiale, utilaje,
Reglementarea și orientarea activității unității
6 Intrări energie, forță de muncă
Calitatea lor condiționează fundamentarea deciziilor firmei.
Informații
Iau forma resurselor financiare asigurând lichiditățile necesare
funcționării sale.

Prevederile legislației privind firma

Reglementează funcționarea sistemului
Norme de consum de materii prime,
7 Parametri Constante de regulă într-o perioadă determinată de timp
muncă
Progresive de la o perioadă la alta
Norme de calitate etc.

Produse
Servicii Volumul planificat în funcție de cerințele pieței.
Lucrări Materializează participarea firmelor la formarea PIB-ului.
8 Ieșiri Bani Cuantificarea volumului realizărilor și contribuția acesteia în cadrul
microsistemului. Permit centralizarea rezultatelor la nivelul ramurii și
economiei.
Informații

6
 În ceea ce privește abordarea sistemică a unităților economice,
părerile sunt împărțite. Astfel, o parte din autori consideră că o
unitatea economică are în componența sa cinci subsisteme,
respectiv subsistemul tehnologic, instituțional, informațional-
decizional, informatic și cel al relațiilor umane. Însă alți autori
sunt de părere că o unitatea include doar patru subsisteme, și
anume: operațional, decizional, informațional și relațional.
Indiferent spre care din aceste două abordări este îndreptată
direcția, trebuie menționat că abordarea sistemică a unei
unități economice are o importanță foarte mare deoarece prin
sublinierea legăturilor dintre elemente se poate înțelege modul
de funcționare, se pot identifica disfuncționalitățile și pot fi
adoptate măsuri de prevenire a abaterilor viitoare.

7
 Subsistemul operațional este format din ansamblul de
activități care transformă factorii de producție, respectiv
intrările, în produse, respectiv ieșiri.
 Domeniul de activitate al unității economice conferă specificul
subsistemului operațional prin tipul factorilor de producție,
cantitatea și calitatea lor, modul de combinare în cadrul fluxului
tehnologic.
 Subsistemul operațional trebuie să se asigure de utilizarea
rațională a factorilor de producție, optimizarea fluxurilor care
transformă intrările în ieșiri, viteza de rotație, diminuarea
stocurilor, realizarea tranzacțiilor între unitatea economică și
consumatori.

8
 Subsistemul decizional reprezintă ansamblul deciziilor care se
adoptă la nivelul unității economice, personale implicate în
adoptarea deciziilor, relațiile dintre ele, condițiile în care se adoptă
deciziile etc. Cel mai adesea, se impune adoptarea unor decizii
care să conducă la rezolvarea problemelor, astfel încât unitatea
economică ca și sistem să se mențină în limitele funcționării sale
optime. Pentru ca subsistemul decizional să funcționeze la
parametri optimi este necesar să se cunoască statului fiecărui
decident, aria sa de activitate și puterea de decizie, modul în care
se sincronizează deciziile adoptate la diferite niveluri ierarhice.

9
 Subsistemul informațional are în componența sa compartimente
și fluxul de informații care contribuie la interconectarea dintre
compartimente, alături de date, informații, proceduri etc. Pentru
ca o unitate economică să se bucure de o funcționare eficientă
este necesar să se asigure tratarea corespunzătoare a
informațiilor. Prin intermediul acestui subsistem se organizează și
se asigură circulația informației în unitățile economice, iar analiza
sa ajută la depistarea aspectelor care pot fi perfecționate.

10
 Subsistemul relațional este format din totalitatea relațiilor care se
stabilesc între componenții unei unități economice. Nu are un
aspect concret ca și subsistemele anterioare, deoarece relațiile
dintre oameni într-o unitate nu sunt ușor de cuantificat. Aceste
relații influențează funcționarea unității economice, rezultatele pe
care aceasta le obține, modul în care unitatea este percepută în
interior și în exterior. Indiferent de bunul mers al celorlalte
subsisteme, dacă la nivel subsistemului relațional există
disfuncționalități trebuie luate măsuri deoarece aceste
disfuncționalități se pot repercuta foarte ușor asupra activității
unității, și implicit asupra rezultatelor pe care aceasta le obține.

11
Funcțiunile
unității
economice

12
 Funcțiunea este expresia unui ansamblu de activități specifice,
relativ omogene, între care există legături logice și ale căror
acțiuni converg spre atingerea obiectivelor stabilite de unitatea
economică.
 În funcție de specificul său și gradul de complexitate, o unitate
economică poate îndeplini mai multe sau mai puține funcțiuni
(figura 3.1).
 Moga T., Voicu R., Rădulescu C.V. – Management, Editura ASE,
București, 2003.

13
14
 Cel mai adesea, funcțiunile unei unități determină
și modul de organizare pe compartimente care să
contribuie la realizarea cerințelor funcțiunilor.

15
 Chiar dacă doar în unitățile mai întâlnim compartimente de cercetare și
dezvoltare, funcțiunea de dezvoltare se manifestă în toate unitățile indiferent de
mărime. Nevoia de modernizare în toate domeniile de activitate face ca această
funcțiune să fie foarte solicitată în condițiile promovării progresului tehnic și
științific, dar și a adaptării la cerințele pieței.
 În cadrul acestei funcțiuni sunt cuprinse activități foarte variate: adoptarea de noi
tehnologii de producție, organizarea pe baze științifice a producției, optimizarea
structurii de producție, alocarea rațională a factorilor de producție etc.

16
 Funcțiunea de producție este caracteristică tuturor unităților economice
indiferent de gradul lor de complexitate. În cadrul ei sunt incluse toate activitățile
care contribuie la obținerea produselor, sau după caz, la prestarea serviciilor. În
cadrul funcțiunii de producție, se acționează în mod direct sau indirect asupra
factorilor de producție, schimbându-le forma, dimensiunea, caracteristicile etc.,
astfel încât aceștia nu se mai regăsesc în forma inițială în produsele finite. Alături
de activitățile de producție, sunt incluse și activitățile prin care se asigură condițiile
corespunzătoare de securitate și igienă a muncii, transportul factorilor de
producție sau a produselor finite, controlul tehnic de calitate.

17
 Domeniul de activitate și dimensiunea unității economice influențează funcțiunea
comercială, respectiv numărul activităților care sunt cuprinse în ea. În această
funcțiune sunt incluse: achiziționarea factorilor de producție, valorificarea
produselor finite pe piața internă sau externă, activități de marketing. Se poate
spune că prin intermediul activităților cuprinse în funcțiunea comercială se
stabilesc relațiile unității economice cu mediul ambiant. Poziționarea față de
cerințele funcțiunii comerciale influențează în mod direct rezultatele obținute de
unitatea economică.

18
 Funcțiunea financiar-contabilă include activitățile prin care unitatea cunoaște
disponibilitățile financiare, dar și necesitatea de mijloace financiare, modul de
utilizare și gestionare a mijloacelor financiare, alături de înregistrarea evidenței
fenomenelor economice generate de activitatea unității economice. În grupa de
activități financiare incluse în această funcțiune sunt înglobate asigurarea
capitalului necesar pentru realizarea investițiilor și achiziției de factori de
producție, repartizarea capitalului pe activități și folosirea acestuia în mod
profitabil.
 Alături de activitățile financiare, în cadrul funcțiunii sunt incluse și
activitățile contabile datorită necesității unei evidențe a mijloacelor avansate, a
controlului permanent privind utilizarea lor, analizei inventarului etc.

19
 Funcțiunea de personal are drept scop asigurarea forței de muncă necesare,
folosirea acesteia într-un mod eficient, dezvoltarea profesională a personalului,
pregătirea acestuia și salarizarea. Funcțiunea de personal este specifică unităților
economice care utilizează forță de muncă salarizată.
 În funcție de domeniul și nivelul de dezvoltare al unității economice,
funcțiunea de personal poate fi formată din trei grupe de activități (figura 3.2.).

20
Activitățile funcțiunii de
personal

administrarea personalui

pregătirea și perfecționarea
personalului

secretariat și protocol

21
 Administrarea personalului cuprinde recrutarea, selecționarea și încadrarea și evidența salariaților,
alături de aprecierea activității acestora, promovarea și salarizarea lor. Trebuie menționat că
aprecierea, promovarea și salarizarea contribuie într-o măsură foarte mare la motivarea personalului.
 La nivelul unității economice, în funcție de complexitatea și dinamismul problemelor cu care
se confruntă personalului, poate apărea necesitatea pregătirii și perfecționării personalului prin
diferite metode și modalități, uneori recurgându-se chiar la urmarea unor forme de învățământ în
exteriorul unității economice.

22
 Subliniind rolul pe care forța de muncă în are în cadrul unei unități
economice se reliefează și rolul funcțiunii de personal, aceasta
având un rol major în atingerea obiectivelor unității economice.

23
 În ultima perioadă, abordările din literatura de specialitate cu
privire la funcțiunile unei unități economice includ și funcțiunea
socio-umană. În conturarea acestei funcțiuni se pornește de la
premisa că unitatea economică nu este numai un spațiu de muncă
ci și un loc de viață pentru o parte din timp pentru personalul care
lucrează în cadrul unității economice. Această funcțiune
completează funcțiunea de personal și prin modul în care se
creează și se combină anumiți factori psihosociali se poate ajunge
la manifestarea deplină a capacității profesionale a personalului.
Prin acțiunea acestor factori poate apărea o stare de spirit
adecvată realizării sarcinilor profesionale sau, din contră, poate
apărea starea de frustrare, și chiar de lipsă de disponibilitate față
de unitatea economică, ambele tipuri de stări reflectându-se în
rezultatele obținute.

24
 Funcțiunea de protecție a mediului apare în tot mai multe unități
economice datorită tendințelor la nivel mondial de protecție a
mediului dar și datorită prevederilor legislative cu privire la mediul
înconjurător. Prin modul de organizare și de desfășurare a
activității, unitatea economică trebuie să respecte prevederile de
protecție a mediului, în caz contrar fiind pasibilă de amenzi din
partea autorităților din domeniu.

25
Tipologia firmelor

26
 În prezent există mai multe tipuri de unități economice sau de
firme, astfel din punct de vedere al managementului, clasificarea
firmelor prezintă o importanță deosebită. Firmele se clasifică în
funcție de mai multe criterii după cum urmează:

27
 forma de proprietate conduce la împărțirea firmelor în
următoarele categorii:
 firmele private – patrimoniul lor aparține unei persoane sau unui
grup de persoane. Acest tip de firmă are la bază inițiativa constituirii
care aparține întreprinzătorului, un capital propriu, independența cu
privire la stabilirea domeniului, dimensiunii și direcției de evoluție a
firmei, alături de asumarea riscurilor. În funcție de numărul
deținătorilor capitalului, firmele pot fi clasificate în firme individuale
sau firme de grup. Firmele de grup sunt foarte diverse: firme
familiale, firme cooperatiste, societăți pe acțiuni etc.
 firmele de stat – pot fi de tip socialist și de tip capitalist sau firme
publice.

28
 legislația românească a condus la împărțirea unităților economice
în două categorii principale:
 regii autonome – sunt întâlnite cel mai adesea în ramurile cele mai
importante ale economiei naționale;
 societăți comerciale – termenul de societate comercială își are
originea în perioada antebelică, însă surprinde doar o dimensiune a
activității acestora și din acest motiv astăzi mai uzitate sunt
denumirile de firmă, întreprindere sau companie. Societățile
comerciale pot avea următoarele forme:
 societate în nume colectiv
 societate în comandită simplă
 societate în comandită pe acțiuni
 societate pe acțiuni

 societate cu răspundere limitată

29
 în funcție de mărimea firmei, respectiv de numărul de salariați, la
nivelul Uniunii Europene sunt întâlnite următoarele categorii:
 microîntreprindere – 1-9 salariați;
 întreprinderi mici – 10-49 salariați;
 întreprinderi mijlocii – 50-249 salariați;
 întreprinderi mari – peste 250 de salariați.
 La nivel național – trebuie îndeplinite trei condiții: veniturile
realizate în anul precedent să nu depășească 1.000.000 euro (la
cursul valutar din ziua în care s-a încheiat exercițiul financiar),
capitatul să fie deținut de persoane, fiind eliminate unitățile în
care apare și statul sau unități administrativ –teritoriale ca și
asociați, societatea să nu fie în curs de lichidare.
 Legea 346/2004 definește IMM-urile ca fiind întreprinderile care au
un număr mediu de salariați mai mic de 250, o cifră de afaceri
anuală echivalentă cu 8 milioane euro sau rezultatul bilanțului nu
depășește 5 milioane euro, respectă criteriul de independență.

30
 apartenența națională a firmei conduce la clasificare firmelor în:
 firme naționale – bunurile pe care firma le posedă sunt integral în
posesia unei persoane fizice sau juridice din țara respectivă;
 firme multinaționale – își desfășoară activitatea în cel puțin două țări
și sunt în proprietatea unui grup economic privat cu caracter
internațional;
 firme mixte numite și joint-venture – sunt constituite de firme sau
persoane fizice din două sau mai multe țări și veniturile se împart
direct proporțional cu contribuția fiecărei părți la constituirea
capitalului social.

31
 în acord cu caracterul obiectului muncii, avem:
 unități extractive;
 unități de prelucrare.
 În cadrul firmelor se produce o parte preponderentă a venitului
național, ele generând în același timp locuri de muncă pentru cea
mai mare parte a populației active din economia națională. Pe
aceste considerente, se poate baza afirmația că firma este celula
de baza a economiei.

32
Mediul ambiant

33
 O unitate economică, indiferent de forma de organizare, de
profilul său sau de mărime, acționează într-un mediu influențat de
factori de natură diferită, denumit în literatura de specialitate
mediul ambiant.
 Sfera de cuprindere reprezintă criteriul de diferențiere a
numeroaselor definiții ale mediului ambiant, uneori fiind redus
doar la piața unei firme (figura 3.3).

34
Piața firmei

35
 Specificul unității economice, dimensiunea și gradul de penetrare
pe piață determină importanța acestor subsisteme în mediul
ambiant al unității.
 Între mediul ambiant și unitatea economică se stabilesc relații
complexe care se materializează prin schimburile realizate, cel mai
adesea schimburile fiind cele de produse și servicii. Se poate spune
că intensitatea și natura acestor schimburi poate fi un indicator al
performanțelor economice ale unității.

36
 Calitatea activității din unitatea economică, deciziile care se iau la
nivel de unitate influențează schimbul cu mediul ambiant. Din
acest motiv este necesară cunoașterea foarte bună a mediului
ambiant, pentru a putea previziona impactul asupra activității
unității și a iniția procese adaptative.

37
 O mai bună cunoaștere a relațiilor dintre unitatea economică și
mediul ambiant are drept rezultat desfășurarea în bune condiții a
mai multor procese cum ar fi:
 satisfacerea cererii din punct de vedere cantitativ și calitativ;
 adaptarea structurilor de producție în scopul atingerii obiectivelor
stabilite;
 asigurarea unității economice cu resursele materiale, umane și
financiare necesare procesului de producție;
 optimizarea managementului, a structuri organizatorice, precum
și facilitatea relațiilor cu diferite subsisteme ale mediului ambiant.

38
 În binomul mediul ambiant – unitate economică, mediul ambiant
este cel care exercită cea mai mare influență, unitatea economică
fiind elementul adaptabil. Unitatea economică exercită o influență
mai slabă, fără a avea puterea de a influența în mod semnificativ
mediul ambiant. Acest lucru este posibil doar dacă mai multe
unități economice din același sector acționează în aceeași direcție.

39
Factorii mediul
ambiant

40
 Elementele din cadrul subsistemelor mediul ambiant care
acționează asupra unității economice sunt considerați factori de
influență ai mediului ambiant. Așa cum se poate observa din figura
3.4, aceștia pot fi de natură diferită.

41
42
 Cei mai importanți sunt considerați a fi factorii economici
deoarece influența lor se resimte în multe aspecte ale activității
unității, influențând crearea și funcționarea ei.
 Prin intermediul cercetărilor de marketing, unitatea economică
poate cunoaște mai bine elementele specifice pieței și este
capabilă astfel să se adapteze mai bine la cerințele pieței. Se
urmărește ca prin cercetările de marketing să se identifice
mișcările din piață, respectiv evoluția cererii, a ofertei, a prețurilor
facilitând în acest fel o alegere adecvată a structuri de producție,
furnizarea resurselor necesare procesului de producție etc.

43
 Factorii economici care acționează în piață influențează alegerea
strategiei, stabilirea obiectivelor, evidențiind capacitatea
managerială a unității economice.
 În rândul factorilor economici sunt incluse și instrumente
financiare de genul taxe, impozite, salarii etc., care utilizate într-un
mod favorabil pot contribui la bunul mers al unității economice. Se
impune precizarea că sistemul de salarizare reprezintă elementul
de bază al motivației și astfel determină contribuția salariaților la
rezultatele unității

44
 Tehnologia, respectiv factorii tehnici și tehnologici influențează
eforturile unei unității economice. Datorită formelor diverse de
organizare și de specializare, o problemă importantă a unităților
economice este reprezentată de dotarea cu mijloace tehnice care
să asigure atingerea obiectivelor stabilite. Dotarea tehnică
permite folosirea tehnologiilor moderne de producție, precum și
adaptarea acestor tehnologii la specificul fiecărei unității în
vederea obținerii unui nivel cantitativ și calitativ adecvat.

45
 Având în vedere că orice unitate folosește resurse umane în
procesele pe care le desfășoară, se poate spune că factorii
demografici influențează în mod direct sau indirect orice unitate
economică. Numărul populației, ponderea populației active și a
celei ocupate, rata natalității și cea a mortalității reprezintă factori
generali ce acționează asupra unităților economice, în timp ce
ponderea populației ocupate într-o anumită ramură, structura
socioprofesională sunt factori specifici cu acțiune asupra unității
economice.

46
 Nivelul de pregătire, valorile etice, obiceiurile, tradițiile etc.
formează factorii socioculturali ce acționează asupra unității
economice. Influența lor în cadrul unității economice este simțită
din vârful piramidei ierarhice și până la ultima treaptă a acesteia.
 Tradiția sau experiența sunt elemente ce pot fi luate în considerate
în momentul în care se stabilește strategia pe care să o adopte
unitatea economică în viitor.

47
 Statul, prin structura și aparatul său, partidele politice, instituțiile,
diversele categorii sociale, sindicatele etc. reprezintă factorii
politici care influențează activitatea unei unități economice.
Politica economică, relațiile externe, învățământul pot acționa în
mod indirect asupra asigurării unității economice cu resursele
necesare, pot influența setarea obiectivelor, stilul de management
adoptat, stabilirea strategiilor etc. Se impune precizarea că nu
doar politica națională influențează activitatea unei unități
economice, ci și politica altor state, relațiile internaționale și
politica unor instituții internaționale.

48
Factorii de management sunt reprezentați de acțiunile de
coordonare și control, pârghiile motivaționale folosite,
stilurile și metodele de management folosite.

Factorii naturali exercită cea mai mare influență asupra

unităților din sectorul agricol, însă și în celelalte domenii
își manifestă influența.

Factorii juridici reprezentați de legi, decrete, hotărârii

guvernamentale sau locale impun necesitatea respectării
lor și în consecință a desfășurării activității conform
prevederilor lor.

49