Mediul activităților de management

Obiectivele de instruire
Acest capitol are ca scop înțelegerea naturii mediului
în care managerii își desfășoară activitatea și de a
recunoaște caracteristicile acestui mediu în
întreprinderea zilelor noastre.
Obiectivele de instruire sunt:
-definirea organizației și a mediului înconjurător în
termenii teoriei sistemelor;
-expunerea mediului intern în care un manager
trebuie să acționeze;
-dezbaterea forțelor directe și indirecte din mediul
extern și solicitările pe care acestea le generează față
de manageri;
3
-compararea diferitelor tipuri de medii externe;
-priceperea tendinței spre globalizarea sporită.
Organizațiile-sistem complex aparținând unor sisteme mai mari

Calitatea rezultatelor unei economii naționale depinde, de

capacitatea sa de a crea și de a asigura funcționarea unui
număr potrivit de firme, întreprinderi, instituții; care să
procureze bunuri și servicii, în cantități care corespund cu
cerințele pieței, de calitatea cerută de consumatorii interni sau
externi. În limbajul curent, termenul de "organizație" include
pe cel de întreprindere sau pe cel de fabrică, de uzină, deși nu
toate organizațiile au caracter productiv, industrial și nici toate
uzinele nu sunt, indispensabil, întreprinderi. O firmă ce dorește
neapărat să își reducă nivelul cheltuielilor, va adopta o
atitudine competițională diferită față de altă întreprindere, ce
tocmai a încheiat un contract de producție la nivel înalt.
Managerii organizațiilor verifică activități în care sunt folosite
resurse materiale, surse, capacitatea de muncă cu scopul de a
obține bunuri și servicii.
4
 MEDIUL
ORGANIZAȚIEI

Intrare resurse Transformări Rezultate Ieșiri

(input) (output)

• Materiale
• Echipamente • Bunuri
• Abilitati și informații Organizația • Servicii
• Oameni • Informaț
• Resurse financiare ii

FEED-BACK DE LA
CLIENȚI

5
Activitatea unei organizații generează doua tipuri de fluxuri:
-intrări de factori de producție, al căror cost determină cheltuielile înregistrate de
organizație
-ieșiri de bunuri, care generează un flux de venituri adresate organizației emitente.
Întreprinderea are anumite caracteristici:
-ea este un sistem deschis, manifestându-se ca o componentă a numeroase alte
sisteme cu care interacționează continuu prin input-uri și output-uri.
-ea este un sistem socio-economic în care calitatea resurselor umane se află în
poziție centrală cu care acționează ansamblul sistemului organizațional, ce
interacționeaza permanent.
-este un sistem adaptiv, care se schimbă mereu sub influența factorilor endogeni
sau exogeni
-este un sistem complex pentru că include resurse umane, materiale, financiare și
informaționale, fiecare dintre acestea fiind un subsistem alcătuit dintr-o
multitudine de componente.

6
 RESURSE NATURALE
SISTEMUL
ECOLOGIC

Sistemul Sistem
Întreprindere Producție

Sistem tehnologic,
SISTEMUL
informațional, social
POLITIC

7
O analiză detaliată a organizațiilor din societatea românească scoate în evidență
predominanța firmelor cu specific industrial. Conducătorii se pot regăsi sub diferite
titulaturi, de la maiștri la directori, de la nevoia de cunoaștere a comportamentului
organizațional, pentru a solicita și pentru a realiza o performanță ridicată.

ORGANIZAȚIA Rezultate-
(manager) cheie
• Performan
ța
• Menținere
GRUPURI DE MUNCĂ a
INDIVIZI resurselor
umane

8
Mediul exterior al organizației
DECIZII

Inform
MEDIU Organizația
ații

Reacția managerilor la dinamica evenimentelor externe, se

realizează circumstanțial. O firmă ce dorește neapărat să își reducă
nivelul cheltuielilor va adopta o atitudine competițională față de o
altă firmă, ce tocmai a încheiat un contract avantajos la nivel înalt.
Orice organizație este dirijată spre obiectivele propuse, de aspectul
pe care îl imbracă diviziunea muncii proiectată de managerii săi.
Atitudinea adoptată de firme față de mediul extern este împărțită:
unele dintre ele consideră că mediul este necontrolabil, acceptând 9
situația fără a încerca să o modifice.
 FIRMA
Mediul
Mediul direct general
Clienții Macroecono
Furnizorii mic
Concurenții Tehnologic
MEDI Social
Instituții UL
guvernamentale Politic
Internațional

FIRM
EI

10
Forțe directe

Forțele directe care acționează asupra orcărei firme sunt: clienții, concurenții și
furnizorii.
Clienții sunt cei cărora le sunt adresate produsele sau serviciile organizației. Condiția
inițială a menținerii unei firme o reprezintă satisfacerea constantă a nevoilor și
preferințelor clientelei, ceea ce presupune urmărirea permanentă a evoluției
acestor nevoi și prognozarea lor cu maximum de precizie.
Concurenții constituie a doua componentă importantă a complexului de factori
direcți, componentă a cărei cunoaștere și analiză de impact sunt esențiale pentru
firmă. Există situații în care competititorii sunt puțini, iar concurența se dovedește a
fi una directă fără neclarități; în alte situații însă, concurenții sunt numeroși, greu de
identificat, generând o concurență indirectă, dificil de cunoscut și de anulat.
Furnizorii sunt diverși agenți economici, care în baza relațiilor contractuale de
vânzare-cumpărare, asigură organizației mijloacele necesare pentru realizarea
obiectivelor sale specifice precum materii prime, materiale, echipamente, mașini
sau utilaje. Pentru a încheia aceste forțe directe, firma trebuie să dispună de
informații referitoare la dimensiunile și calitatea ofertei acestora, la prețurile 11
practicate și la politicile comerciale utilizate. Furnizorii declanșează firmelor o serie
de probleme greu de soluționat, de aceea multe dintre acestea încearcă să își
reducă dependența de sursele de aprovizionare prin dispersarea achiziției de
Forțe indirecte

Mediul extern indirect al unei organizații include acele forțe sau acei factori care
operează pentru ansamblul agenților economici dintr-un anumit teritoriu sau
care practică o influență generală asupra volumului și calității activităților
desfășurate de aceștia. Aici pot fi incluse următoarele componente:
-factorul de management: include totalitatea elementelor manageriale ce
influențează direct sau indirect activitatea firmelor
-factorul macroeconomic: se referă la ansamblul economiei fiind caracterizat
prin indicatori cum ar fi rata inflației, rata dobânzilor și cursul de schimb al
monedei naționale
-factorul natural: din care fac parte resursele naturale, apa, solul, clima,
vegetația, fauna și echilibrul ecologic
-factorul internațional: prin componentele sale de natură economică, politică și
militară
-factorul politic: se regăsește în politica economică, socială, externă, influențând
sistemul de previziune și de coordonare
-factorul social: cu multiplele sale componente, relaționând între ele: populația, 12
cultura generală, știința, mentalitatea, ocrotirea sănătății, structura socială a
populației și tradițiile și obiceiurile locale
-factorul tehnologic: schimbările de natură tehnologică, frecvente în ultimele
O analiză efectuată asupra diferitelor circumstanțe
semnalate în mediul organizației și a efectelor pe
care le antrenează acestea asupra activității unei
întreprinderi, pune în evidență urmatoarele tipuri
de mediu: stabil,turbulent,ostil,divers și tehnologic
complex.
Mediul stabil este caracterizat de schimbări rare,
de o mica proporție și ușor de prevăzut.
Mediul turbulent este caracterizat de schimbări
rapide, greu de anticipat.
Mediul ostil este caracterizat de o concurență
acerbă (aspră) pentru client, resurse sau pentru
ambele.
Mediul divers este caracterizat prin diversitate
tehnologică, a piețelor, de culturi organizaționale,
de exemplu restaurantele de tip fast-food. 13
Mediul tehnologic este rezultatul extinderii nevoii
de informații sau echipamente sofisticate și de
Mediul intern

Lista forțelor interne este foarte variată, ea suplimentându-se permanent, dar

mixajul cel mai des acceptat de literatura de specialitate include resursele
materiale, al căror grad de înnoire și de modernizare reprezintă o garanție a
productivității sporite și a calității superioare a produselor și serviciilor oferite
pieței;
-informația și tehnologia la care organizația are acces, cu minime costuri și care
poate alcătui unul dintre avantajele comparative ale acesteia
-disponibilitățile financiare -> lichiditățile și fondurile mobilizabile în scurt timp
la care întreprinderea are acces
-resursele umane -> constituie una din cele mai dinamice componente ale
mediului intern având un grad de pregătire complex
-organizarea întreprinderii -> configurarea acesteia în procedurile cele mai
potrivite care să permită adaptarea rapidă a întreprinderii la modificările
constante ale mediului extern aceasta fiind o calitate a managementului
Eficiența organizației, exprimată prin capacitatea sa de a-și atinge obiectivele
propuse cu eforturi minime apare ca un rezultat al bunei funcționări a
14
variabilelor ce o definesc și care îi acordă calitatea de sistem
Afacerile internaționale au devenit o ramură importantă de studiu al
managementului, deoarece intensitatea și multilateralitatea tranzacțiilor
între state și cele desfășurate de companiile multinaționale au ridicat
probleme noi legate de coordonarea acestora, de politicile comerciale ale
țărilor de origine și ale statelor primitoare.
Efectele pe care aceasta le generează sunt de obicei favorabile, printre
acestea amintindu-se următoarele: schimbul de capital, tehnologia
performantă dobândită, ameliorarea deficitului balanței de plăți, absorbția
unei părți din forța de muncă neocupată, diversificarea ofertei de pe piețele
locale, simularea concurenței etc.
Noua tendință spre o cât mai accentuată globalizare devine una dintre
preocupările majore ale managerilor. Globalizarea presupune o serie de
oportunități și avantaje, dar și o multitudine de provocări pe care managerii
trebuie să le perceapă și să le înfrunte.
Gândirea de bază a unui manager este de a-și conduce într-un mod
profitabil afacerile, și de a îndruma subordonații și colaboratorii spre
realizarea obiectivelor propuse.
Odată cu tendințele de globarizare a economiei, sarcina de a studia
temeinic influențele forțelor internaționale, revin tot mai multor firme, cu 15
dimensiuni variabile, atunci când își proiectează strategiile de produs, de
preț sau de distribuție.