SCOPUL UNEI ORGANIZAŢII

Pentru a fi eficientă, o economie naţională trebuie să cuprindă şi să se bazeze pe

întreprinderi rentabile, competitive.
În esenţă, prin firmă sau întreprindere desemnăm un grup de persoane, organizate potrivit
anumitor cerinţe juridice, economice, tehnologice si manageriale, care concep şi desfăşoară
un complex de procese de muncă, folosind cel mai adesea şi anumite mijloace de muncă,
concretizate în produse şi servicii, în vederea obţinerii unui profit, de regulă, cât mai mare.1
În cele ce urmează vom prezenta componentele unei firme.
Prima componentă a unei firme este obiectivul. Prin obiective orice firmă urmăreşte
obţinerea unui anumit profit, realizarea unui anumit volum de producţie sau cifră de afaceri,
diversificarea producţiei cu N produse, dar şi acoperirea unui segment de piaţă cu o pondere
de R%. Aceste obiective sunt dinamice, progresive şi mobilizatoare; fiind stabilite pentru
anumite perioade.
O altă componentă a unei întreprinderi o reprezintă resursele. Aceste resurse ale firmei
pot fi materiale (mijloare de muncă, obiective ale muncii), umane (persoane, compartimente),
financiare (numerar şi disponibilităţi la bancă) şi informaţionale (juridice, economice, tehnice
etc). Aceste resurse au o diversitate mare şi sunt determinate de profitul firmei.
O a treia componentă este relaţia. Aceste relaţii sunt de 3 forme, prima formă este relaţia
om-maşină, a doua relaţiile interpersonale şi ultima este structura de producţie, care este
determinată de funcţia firmei, de profilul şi mărimea acesteia, de tipul producţiei etc. Această
structură de producţie formează “anatomia” întreprinderii.
A patra componentă o reprezintă transformările. Aceste tranformări vizează privatizarea,
profilarea, specializarea, retehnologizarea, integrarea producţiei, creşterea capacităţilor,
modificarea structurii de producţie, dar şi modernizările informatice. Frecvenţa
transformărilor în continuă creştere, determinată de trecerea la economia de piaţă şi de
accelerarea procesului tehnico-ştiinţific. Aceste tranformări vizează şi formele de adaptare la
modificările mediului, dar şi la nivel de dezvoltare a întreprinderii.
Intrările reprezintă şi ele o componentă importantă în cadrul unei entităţi. Aceste intrări
pot fi de materii prime, materiale, utilaje, energie, forţă de muncă, dar şi sub formă de
informaţii. Intrările în entitate au rol de a creşte productivitatea muncii, volumul activităţii
corelat cu cerinţele pieţei, dar şi de a reglementa sau orienta activitatea întreprinderii. Iau o
formă financiară asigurând lichidităţile necesare firmei.
Parametri, o altă componentă a unei entităţi, dar nu ultima vizează funcţionarea
sistemului. În această categorie intră normele de calitate, de consum de materii prime, dar şi
prevederile legislaţiei privind societatea comercială. Aceşti parametrii sunt necesari pentru
reglementarea funcţionării sistemului, fiind constante într-o perioadă determinată de timp.
Ultima componentă a sistemului o reprezintă ieşirile. Ieşirile pot fi de produse,
servicii, lucrări, bani, dar nu în ultimul rând de informaţii. Aceste ieşiri materializează
participarea firmelor la formarea venitului naţional şi a produsului naţional brut. Ieşirile de
informaţie permit comparaţii între societăţi comerciale şi regii autonome.2
Scopul principal al oricărei firme este să se permanentizeze ca o firmă de investiţii,
angajete în diferite faze ale unei industrii, străduindu-se să le echilibreze astfel încât să fie în
măsură să ofere şi să producă serviciile necesare, care să satisfacă clienţii şi să asigure
câştiguri optime şi profituri pe termen lung.

1 Nicolescu O., Verboncu I., Management, Editura economică, 1997, pag.98-99

2 Nicolescu O., Verboncu I., Management, Editura economică, 1997, pag.101
 Misiunea firmei reprezintă o enunţare cuprinzătoare a scopurilor fundamentale şi
concepţiei privind evoluţia şi desfăşurarea activităţilor firmei, prin care se diferenţiază de
celelalte întreprinderi similar şi din care decurge sfera sau domeniul de activitate şi piaţa
deservită.
Misiunea caracterizează viziunea managerilor privind ceea de firma intenţionează să
facă, pe termen lung.
O misiune corectă trebuie să răspundă la următoarele întrebări: Cine este firma ? Ce
face ea ? Încotro se îndreaptă ?3
Formularea misiunii are drept scop personalizarea şi individualizarea firmei.
Misiunea este expresia generală a raţiunii de a exista a unei organizaţii. Exemple de misiuni
ale unor firme renumite:
La Mc Donald’s misiunea este “… servirea fierbinte a unor gustări rapide în
restaurante curate şi la preţuri convenabile”.
La KFS (KentuckyFriedChicken) misiunea este ”promovarea unui mod de alimentaţie
sănătos şi convenabil, ca soluţie optima pentru un mod de viaţă dinamic, cât şi schimbarea
percepţiei unor grupuri de consumatori care privesc KFC ca pe „o plăcere vinovată””.
La Orange “să furnizeze servicii simple, inovative şi uşor de folosit pentru a îmbunătăţi
şi simplifica viaţa fiecăruia.”4
Aşadar, procesul de definire a misiunii unei afaceri va fi orientat asupra identificării
grupurilor de consumatori, definirii nevoilor ce vor fi satisfăcute, a procedurilor şi metodelor
pe care firma le va aplica pentru a asigura satisfacerea nevoilor clienţilor.5

Managerii trebuie să aibă mereu un răspuns pregătit din timp pentru următoarea
întrebare: “În ce direcţii ar fi bine să se orienteze firma şi când ar trebui să înceapă noile
afaceri ?”.
O misiune bine aleasă pregăteşte compania pentru viitor, timpul fiind dimensiunea
principală în management.6
Pentru o firmă, obiectivele stabilite pot viza organizaţia în ansamblul ei sau diferite unităţi
de afaceri, domenii funcţionale departmente şi locuri de muncă din structura organizatorică a
firmei.
Pin obiective fundamentale se desemnează acele obiective ce au în vedere orizonturi
îndelungate, de regulă 3-5 ani şi care se referă la ansamblul activităţilor firmei sau la
componentele majore ale acesteia.7
Aceste obiective dau o imagine concretă asupra orientării generale în funcţie de scopul
urmărit şi misiunea întreprinderii.
Obiectivele fundamentale se divizează în două categorii: economice şi sociale.
Obiectivele economice sintetizează şi cuantifică scopurile avute în vedere pe termen lung, de
proprietar. Cele mai frecvente obiective economice se referă la câştigul pe acţiune, valoarea
acţiunii, profitul, rata profitului, cifra de afaceri, cota de piaţă, productivitatea muncii, dar şi
calitatea produselor şi serviciilor.
Obiectivele sociale sunt mai puţin frecvente în strategiile firmelor, dar cu tendinţa de
creştere rapidă în ultimul deceniu, pentru firmele de dimensiune mari şi mijlocii. Aceste
obiective vizează controlul poluării, cooperarea cu autorităţile, salarizarea şi condiţiile de

3 Bucurean Mirela, Management general, Editura Universităţii din Oradea, 2008, pag. 65
4 https://biblioteca.regielive.ro/referate/management/misiuni-obiective-strategii-orange-352653.html
5 Bucurean Mirela, Management general, Editura Universităţii din Oradea, 2008, pag. 67
6 Bucurean Mirela, Management general, Editura Universităţii din Oradea, 2008, pag. 68

7 Nicolescu O., Verboncu I., Management, Editura economică, 1997, pag.139

muncă pentru salariaţi, satisfacerea clienţilor, dar şi permanentizarea furnizorilor în schimbul
oferirii de produse de calitate.8
Opţiunile strategice definesc abordările majore, cu implicaţii asupra conţinutului unei
părţi apreciabile dintre activităţile firmei, pe baza cărora se stabileşte cum este posibilă şi
raţională îndeplinirea obiectivelor strategice.9
Scopul strategiei este acela de a stabili cum vor fi obţinute rezultatele vizate prin
obiective, în funcţie de condiţiile interne şi de factorii externi.
O primă caracteristică a strategiei este că are un puternic caracter antreprenorial, o a doua
caracteristică permite menţinerea competitivităţii organizaţiei, iar ultima permite ca acţiunile
să fie întreprinse la momentul oportul.10
Una din cele mai folosite metode pentru a face o analiză este metoda SWOT care ia în
considerare, oportunităţile şi ameninţările, pentru factorii externi, iar pentru cei interni,
punctele tari şi punctele slabe.

CONCLUZII ŞI PROPUNERI
O primă concluzie despre organizaţii patrimoniale este că acestea îşi îndreaptă atenţia
pentru fixarea obiectivelor asupra ariilor ce li se par esenţiale pentru industria în care
operează.
Consider că orice organizaţie îşi fixează obiectivele în una sau mai multe arii de interes.
Aşadar, cele mai importante şi cele mai folosite sunt obiectivele economice, dar în entităţile
mari şi mijlocii apar şi obiectivele sociale.

8 Nicolescu O., Verboncu I., Management, Editura economică, 1997, pag. 140
9 Nicolescu O., Verboncu I., Management, Editura economică, 1997, pag.141
10 Bucurean Mirela, Management general, Editura Universităţii din Oradea, 2008, pag. 75-76
 BIBLIOGRAFIE

Bucurean M. - Management general, Editura Universităţii din Oradea, 2008

2
Nicolescu O., Verboncu I. - Management, Editura economică, 1997
3
https://biblioteca.regielive.ro/referate/management/misiuni-obiective-strategii-orange-
352653.html