Colegiul Economic Călărași

PROIECT
Pentru obținerea certificatului de calificare
profesională
Nivel 4

Profil:Servicii
Specializare:Tehnician în activități
economice

COORDONATOR:
Prof.:Șocariciu Mirela

ABSOLVENT,
Andrei Iulia-Valentina
Clasa a XII-a A
 MEDIUL EXTERN-AL FIRMEI
Cuprins:
ARGUMENT

Cap. I Mediul firmei - componente

I.1 Micromediu

I.2 Macromediu

Cap. II Metode de analiză a mediului extern al firmei

Cap. III Studiu de caz-analiza mediului extern al firmei DEDEMAN

SRL
Bibliografie
 ARGUMENT

Am ales această temă deoarece orice înteprindere funcționează în condițiile

concrete pe care i le oferă mediul său extern.Asta înseamnă că rezultatele activității sale
vor depinde,pe de o parte,de măsura cunoașterii fizionomiei și mecanismului de
funcționare a mediului,iar pe de altă parte,de posibilitățile și priceperea întreprinderii de
a fructifica oportunitățile și de a evita primejdiile pe care acesta i le furnizează.
 Cunoașterea caracteristicilor și a mutațiilor intervenite în structura mediului extern
este o condiție fundamentală a satisfacerii cantitative si calitative a unei anumite
categorii de trebuințe de către întreprindere,necesității aflate în continuă creștere și
diversificare,care trebuie să stea la baza elaborării unor strategii realiste,bine
fundamentate științific.
Lucrarea de față este structurată astfel:
-în primul capitol am prezentat noțiuni privind conținutul și structura mediului
extern al întreprinderii
-în cel de-al doilea capitol am abordat modul de analiză a mediului extern
-iar în ultimul capitol am prezentat analiza mediului extern al unei firme
producătoare de articole de fierărie
Între intreprindere și mediul său extern se creează un sistem de relaţii, care
marchează in mod evident intreaga sa activitate de marketing. Interpretând raportul
dintre această activitate si mediul extern al intreprinderii, in viziunea teoriei generale
a sistemelor, aceasta poate fi reprezentată ca un sistem de tip evolutionist, deschis,
capabil de perfecţionare printr-un proces de adaptare continuă.
 Analiza mediului extern vizează studiul acelor variabile majore prin care mediul
imediat sau cel lărgit influenţează intreprinderea, furnizând diagnosticului
informaţii asupra situaţiei strategice complementare in raport cu cele oferite de
analiza internă. Fie că sunt realizate in cadrul contextului concurenţial, fie că
privesc contextul general al macromediului, analizele realizate la acest nivel au
scopul de a sesiza oportunităţile si ameninţările care există, dar şi de a identifica
factorii cheie de succes ai sectorului de activitate, veritabile variabile strategice
externe pe care toate intreprinderile trebuie sa le cunoască şi să le stăpânească
pentru a supravieţui.
 
 Capitolul I
Mediul firmei-componente

O puternică influență asupra rezultatelor activitații întreprinderii o exercită mediul extern în care aceasta
activează, fizionomia și mecanismul lui de funcționare precum și capacitatea întreprinderii de a fructifica
oportunitățile și a evita primejdiile pe care acesta i le furnizează, prin sincronizarea acțiunilor ei cu
schimbările din configurația mediului. De aceea, se impune cu necesitate cunoașterea conținutului și a
cerințelor mediului, precum și a modificărilor cantitative și calitative care apar în sfera lui, chiar anticiparea
evoluției viitoare a mediului, astfel încat întreprinderea sa se poate adapta la noua lui structură.
Ca sistem dinamic, socio-economic, întreprinderea preia din mediul extern resursele de care are nevoie le
introduce în procese specifice, din care rezultă produse, servicii sau lucrări care vor fi transferate aceluiași
mediu ambiant. În acest sens, întreprinderea este o componentă de bază a mediului extern, ca un sistem de
intrări (din mediul extern), procese și ieșiri (către mediul, extern). Prin intrări, întreprinderea se adaptează la
mediu, iar prin ieșiri aceasta va influența mediul.
Analizând structura mediului, se poate vorbi, atât de micromediul întreprinderii, cât și de macromediul
acesteia:
I.1. Micromediul firmei
Cuprinde un ansamblu de factori externi care afectează in mod direct firma şi asupra cărora se
poate exercita un anume control, influenţând, deciziile, strategiile şi tacticile de marketing.
Simpla prezenţă pe piaţă a unei întreprinderii determină un contact permanent al acesteia
cu micromediul. Organizaţia intră într-un ansamblu de relaţii, prin intermediul cărora îşi
proiectează şi apoi finalizează activitatea economică. Este vorba, într-o primă fază, de
achiziţionarea de mărfuri şi servicii, de asigurarea necesarului de resurse financiare, umane şi
materiale, iar într-o altă fază, de comercializarea produselor sale către publicul-ţintă. Aceste
relaţii care au loc între întreprindere şi componentele micromediului său, reprezintă, prin rolul şi
conţinutul lor, relaţii de piaţă. Ele sunt relaţii de colaborare care se stabilesc între întreprindere şi
furnizorii şi/sau clienţii săi. În cadrul micromediului, însă, întreprinderea se află şi în relaţii de
concurenţă cu alte firme (având sau nu un profil similar) şi, deci, îşi dispută pe de o parte
aceleaşi surse de aprovizionare (concurenţă la nivelul furnizorilor) şi pe de altă parte
consumatorii potenţiali (concurenţă la nivelul pieţei de desfacere). Relaţiile de piaţă ale
întreprinderii au drept obiect principal vânzarea - cumpărarea de bunuri materiale şi/sau servicii
Furnizorii sunt organizaţiile si indivizii care oferă firmei inputurile (materii si materiale,
utilaje si echipamente, energie, ambalaje, etichete, servicii, forţă de muncă, resurse financiare,
informaţii etc). Furnizorii pot exercita anumite influențe și presiuni asupra agentului economic.
Pentru resursele de bază, de regulă, se negociază contracte pe termen lung cu un număr mai mare
de furnizori pentru a avea un control al prețurilor, al calității, al termenelor de livrare, al
condițiilor de creditare, de plată, pentru a garanta cursivitatea activității. Ei au oferte diferite de
calitate, preţuri, termene de livrare, garanţii şi încredere. În general, firmele caută să stabilească
legături comerciale cu furnizorii care asigură atât cel mai mic preţ, cât şi o calitate superioară
materiei prime sau serviciilor necesare acesteia.
 În cazul firmelor de comercializare (magazin, supermarket etc) clienţii
solicită in mod expres produse realizate numai de o anumită firmă;
schimbarea furnizorului este prea costisitoare; furnizorul este mai puternic
decât cumpărătorul. O firma mică, care se aprovizionează de la un mare
furnizor este in dezavantaj (firmele mari oferă, de regulă produse de mai
slabă calitate la preţuri dezavantajoase firmelor care au comenzi mici) etc.
Specialistii in marketing ai firmei trebuie să monitorizeze activitatea
furnizorilor, deoarece problemele acestora, nerezolvate la timp, pot produce
grave perturbări in producţia proprie şi implicit la creşterea costurilor
produselor sale cu consecinţe dramatice in planul profitabilităţii. In aceste
condiţii, proprii clienţi pot trece la firmele concurente.
Furnizori se împart în trei mari categorii :
• Furnizorii de bunuri materiale (materii prime, materiale, echipamente etc.),
asigură elementele de bază fără de care produsle întreprinderii nu pot să fie
realizate astfel încât să satisfcă nevoile clienţilor.
• Prestatori de servicii , importanţi pentru că ei asigură realizarea unei game largi de servicii
necesare îndeplinirii obiectului de activitate al întreprinderii (de exemplu, consultanţă de
marketing, servicii bancare, audit financiar etc.)
• Furnizori de forţă de muncă se constituie în factori de mediu, cu influenţă importantă în
activitatea oricărei întreprinderi, datorită rolului factorului uman în procesul muncii. În sfera
acestor furnizori se cuprind, în principal, unităţile de învăţământ (pentru economişti şi
Academia de Studii EconmoiceBucureşti), oficiile de forţă de muncă, precum şi persoanele
aflate în căutarea unor locuri de muncă.
Clienţii constitue cea mai importantă componentă a micromediului. Componenţii
clientelei unei firme grupaţi după natura lor in grupuri omogene pot forma: pieţele de
consum (formate din consumatorii privaţi), pieţele industriale (formate din utilizatori),
pieţele de distribuţie (formate din intermediari care cumpără pentru a vinde), pieţele
guvernamentale (formate din cumpărători-organisme publice) şi pieţele internaţionale
(formate din cumpărători externi).
Sarcina compartimentului de marketing dintr-o firmă este de a maximiza cererea pentru
produsele (serviciile) pe care le oferă clienţilor, de a menţine clienţii existenţi şi de a atrage
noi clieţi din rândul nonconsumatorilor relativi şi ai concurenţei. Pentru a realiza aceste
obiective, specialiștii în marketing trebuie să cunoască:
 Caracteristicile clienților: unde trăiesc, stilul de viață, vârsta, nivelul educației, ocupația,
veniturile etc. Toate aceste caracteristici formează profilul clientului, care trebuie comparat
cu profilul pieței pentru a identifica produsele firmei care plac mai mult anumitor tipuri de
clienți. Pe această bază se decid caracteristicile noilor produse, prețurile și mesajele
promoționale cele mai potrivite pentru piața țintă. 
 Ce nevoi iși satisfac clienții cu produsul respectiv și care sunt avantajele obținute de pe urma lui,
comparativ cu alte produse care satisfac aceleași necesități.
 Ce criterii folosesc cumpărătorii pentru a alege între diferite produse (calitate, preț, amplasarea
magazinului etc.). 
 Importanța produsului pentru anumite categorii de utilizatori sau consumatori (dacă produsul este
indispensabil pentru o firmă, acel client este gata să plătească prețuri mai mari, existând oportunitatea
unei afaceri avantajoase).
 De unde provin informațiile care influențează deciziile de cumpărare ale clienților etc.
 Clienții unui agent economic pot fi grupați după natura lor în grupuri omogene (pe piețele locale/
naționale/ interne)
Piaţa bunurilor de consum este formată din persoane şi gospodării care cumpără produse şi
servicii pentru consumul propriu;
Piaţa industrială este constituită din întreprinderi care cumpără produse şi servicii în scopul
prelucrării lor în procesul de producţie;
Piaţa de distribuție este formată din comercianţi care cumpără pentru a revinde;
Piaţa guvernamentală, reprezentată de instituţii de stat care achiziţionează produse şi servicii cu
scopul de a presta servicii publice – apărare, ordine publică, sănătate, etc.;
Piaţa organizaţiilor nonguvernamentale, formată din organizaţii nonprofit care cumpără mărfuri
pentru a le pune la dispoziţia celor care au nevoie de ele, etc.
Întreaga activitate de marketing are ca punct central clientul. Începe cu cercetarea și identificarea
nevoilor clienților și are ca obiectiv final maximizarea satisfacerii cerințelor acestora. Condițiile unei
economii bazate pe concureță monopolistă obligă agenții economici sa-și stabilească strategii de
atragere de noi clienți de la concurență sau din rândul nonconsumatorilor relativi dar și de fidelizare a
clienților existenți ai firmei.
 Concurenţii sunt agenţi economici, mai rar persoane fizice, cu care firma nu se află
în contact nemijlocit, dar intră în competiţie disputându-şi clienţii, piaţa, furnizorii,
fiecare urmărind obţinerea unor condiţii cât mai avantajoase de procurare a
resurselor şi de desfacere a produselor. Pentru atingerea unor performanţe deosebite,
pentru o competitivitate ridicată firma trebuie să răspundă cât mai bine cerinţelor
pieţei, să-şi creeze un avantaj strategic, care să permită optimizarea şi armonizarea
poziţionării ofertei în imaginea consumatorilor, astfel încât aceştia să o
diferenţiPutem identifica patru tipuri de concurenţi: concurenţi direcţi, concurenţi
indirecţi, înlocuitori şi nou veniţi sau debutanţi pe o piaţă.
Concurenţii direcţi sunt firmele care oferă produse sau servicii identice sau
similare destinate satisfacerii aceloraşi nevoi ale clienţilor
Concurenţii indirecţi oferă produse diferite sau similare, cu proprietăţi diferite
care se adresează unor nevoi identice sau diferite ale clienţilor.
Înlocuitorii sunt firme care oferă produse diferite ca formă, structură, performanţe,
ambalaj, design dar care se adresează aceleiaşi nevoi. Ele sunt produse de substituire
şi provin din industrii diferite.
Nou veniţii sau debutanţii pe piaţă, pot fi pe de o parte firmele care îşi extind gama
de produse pe alte pieţe decât cele tradiţionale, iar pe de altă parte extinderea în
„amonte” sau în „aval” a activităţii firmei lărgindu-se oferta de produse şi paleta
nevoilor.
eze net de cea a concurentilor.
 Organismele publice sau „deţinătorii de interese”, sunt componenta mediului
firmei formată din ansamblul celor „care manifestă asupra capacităţii unei
organizaţii de a-şi atinge obiectivele”. Aceste organisme pot fi de stat, de grup sau
particulare, ele influenţând sau nu deciziile de marketing ale firmei. În activitatea
firmei sunt identificate mai multe categorii de organisme:
-  instituţii financiar-bancare reprezentate de: bănci, societăţi de investiţii, companii de
asigurări, acţionari;
-  organisme publice locale care includ asociaţii ale consumatorilor, grupări ecologiste
care identifică practicile negative privind calitatea, siguranţa consumului şi modul
de comercializare exercitând influenţă în direcţia respectării legislaţiei în domeniu;
-  mass-media sau mediile de comunicare în masă cuprind televiziunea, radio, ziare,
reviste, mijloace prin care se transmit informaţii ce pot influenţa direct
comportamentul consumatorului;
-  instituţii guvernamentale cum sunt organele vamale, de justiţie, şi care
supraveghează adaptarea firmei la schimbările intervenite la nivelul politicilor de
stat;
-  atitudinea publică generală care include marele public şi personalul propriu, de
părerea cărora, firma trebuie să fie preocupată permanent, aceasta putând influenţa
asupra imaginii sale.
 Relaţiile întreprinderii cu micromediul
Simpla prezenţă pe piaţă a unei întreprinderii determină un contact permanent ale
acesteia cu micromediul. Organizaţia intră într-un ansamblu de relaţii, prin
intermediul cărora îşi proiectează şi apoi finalizează activitatea economică. Este
vorba, într-o primă fază, de achiziţionarea de mărfuri şiservicii, de asigurarea
necesarului de resurse financiare umane şi materiale, iar într-o altă fază,de
comercializarea produselor sale către publicul-ţintă.
Aceste relaţii care au loc între întreprindere şi componentele micromediului său,
reprezintă, prin rolul şi conţinutul lor, relaţii de piaţă. Ele sunt relaţii de colaborare
ce se stabilesc între întreprindere şi furnizorii şi/sau clienţii săi.
În cadrul micromediului, însă, întreprinderea se află şi în relaţii de concurenţă cu
alte firme (având sau nu un profil similar) şi, deci, îşi dispută pe de o parte aceleaşi
surse de aprovizionare (concurenţă la nivelul furnizorilor) şi pe de altă parte
consumatorii potenţiali (concurenţă la nivelul pieţei de desfacere). Relaţiile de
piaţă ale întreprinderii au drept obiect principal vânzarea - cumpărarea de bunuri
materiale şi/sau servicii, atragerea de resurse financiare suplimentare, angajarea de
forţă de muncă.
Aceste relaţii ale întreprinderii vizează toate cele trei componente ale pieţei şi
anume:
 piaţa mărfurilor (a bunurilor materiale şi a serviciilor), unde întreprinderea apare
în dublă ipostază, de cumpărător şi vânzător;
 piaţa capitalurilor, în care întreprinderea apare în calitate de solicitant;
 piaţa forţei de muncă, în care întreprinderea intervine în postura de “cumpărător”, de
solicitant al forţei de muncă necesară organizării şi desfăşurării activităţii.
Amploarea şi caracteristicile relaţiilor de piaţă ale întreprinderii depind de o serie de
factori:generali şi specifici, obiectivi sau subiectivi, interni sau externi întreprinderii, grupaţi
în cadrul micromediului dar mai ales în cadrul macromediului. Relaţiile de piaţă ale
întreprinderii nu sunt omogene.
Există mai multe tipuri de relaţii utilizate în raporturile cu unele din componentele
micromediului. Tipologia relaţiilor de piaţă este determinată de o serie de factori precum
obiectul relaţiilor de piaţă, frecvenţa şi gradul lor de concentrare etc.
În funcţie de obiectul relaţiilor pe care întreprinderea le stabileşte cu unele componente ale
micromediului există două tipuri de relaţii:
 Relaţii de vânzare - cumpărare
 Relaţii de transmitere şi recepţie de informaţii
Relaţiile de vânzare-cumpărare pot să îmbrace diferite forme: livrare de mărfuri, leasing,
consultanţă, prestare de servicii, împrumut, intermediere etc. Indiferent tipul de activităţi la
carese referă ele se desfăşoară în timpul unui proces complex care include operaţiuni ce se
constituieele însele în forme particulare de manifestare a acestui tip de relaţii.
Principalele forme pe care le îmbracă succesiv relaţiile de vânzare – cumpărare, în procesul
constituirii şi desfăşurării lor, sunt: relaţiile precontractuale, relaţiile contractuale şi relaţiile
postcontractuale. Pentru fiecare din aceste forme se pot utiliza o serie de instrumente
specifice.
 Astfel, relaţiile precontractuale se realizează prin intermediul următoarelor instrumente
principale:
 negocierea
 comanda
 cererea de ofertă
 oferta fermă
Relaţiile contractuale au drept instrument principal contractul, la care se adaugă o serie
de activităţi legate de derularea acestuia:
 facturarea
 livrarea
 transportul
 recepţia
 decontarea
Pentru relaţiile postcontractuale , ce iau naştere în perioada de garanţie şi
postgaranţie,principalele activităţi legate de ele sunt:
 reclamaţiile
 arbitrajul
Relaţiile de transmitere şi recepţie de informaţii pot să îmbrace, la rândul lor,
formeparticulare. Unele dintre acestea pot apare în contextul desfăşurării relaţiilor de
vânzare cumpărare, având drept scop susţinerea şi concretizarea acestora, iar altele
vizează crearea unei atitudinii favorabile organizaţiei şi/sau produselor sale.
 În funcţie de frecvenţa desfăşurării lor, relaţiile întreprinderii cu piaţa pot fi:
 permanente
 periodice
 ocazionale
În decursul activităţii pe care o desfăşoară întreprinderile au relaţii de piaţă care pot îmbrăca oricare
dintre tipurile de mai sus. Caracterul lor predominant este determinat, în principal, atât de
particularităţile pe care le prezintă piaţa (cu principalele ei categorii) pe care întreprinderea acţionează,
cât şi de obiectivele politicii economice ale întreprinderii.
Un alt criteriu de diferenţiere a relaţiilor de piaţă îl reprezintă gradul de concentrare al acestora,
funcţie de el, relaţiile de piaţă putând fi:
 concentrate
 dispersate
Analiza gradului de concentrare se realizează, de regulă, din punct de vedere:
 dimensional (mărimea unei livrări),
 spaţial (concentrarea activităţii de piaţă pe anumite zonesau filiale)
 temporal (modul de derulare într-un anumit interval de timp)
Pentru o mai amplă clasificare a relaţiilor întreprinderii cu micromediul se mai pot utiliza criterii
precum: profilul agenţilor de piaţă, natura pieţei etc. Relaţiile de concurenţă ale întreprinderii sunt cele
care se stabilesc între aceasta şi ceilalţi competitori de pe piaţă. Relaţiile de concurenţă pot să aibă o
intensitate diferită, funcţie de o serie de factori, precum numărul şi forţa economică a concurenţilor,
nevoile de consum satisfăcute, poziţia pe piaţă a întreprinderii (lider, urmăritor etc.).
Concurenţa poate să îmbrace două forme distincte, funcţie de piaţa-ţintă (şi a nevoilor deconsum
corespunzătoare) pe care întreprinderile le vizează:
 concurenţă directă
 concurenţă indirectă
În primul caz, este vorba de relaţiile de concurenţă dintre întreprinderi care se
adreseazăaceloraşi nevoi cu produse similare (de acelaşi tip) iar în cel de al doilea caz, de
relaţii de concurenţă stabilite între întreprinderi care realizând produse diferite, se
adresează unor nevoi diferite sau chiar aceloraşi nevoi aleconsumatorilor potenţiali.
Acest lucru ne determină să apreciem că, la ora actuală, aproape nu putem să mai vorbim
de relaţii de nonconcurenţă la nivelul vreunei pieţe. Situaţia este posibilă pentru că în
general, suma de bani pe care un individ o are la un anumit moment este limitată.
Utilizarea ei şi pentru cumpărarea de bunuri materiale sau servicii trebuie ierarhizată în
funcţie de anumite priorităţi.
Relaţiile dintre întreprinderile concurente,desfăşurate în condiţiile respectării legislaţiei
în vigoare, reprezintă concurenţă loială. Totuşi, uneoripot exista şi situaţii în care unii
dintre concurenţi încearcă să-şi creeze avantaje concurenţiale prinîncălcarea legii. În acest
caz avem de-a face cu relaţii de concurenţă neloială.
Principale forme de concurenţă neloială întâlnite sunt:
 Utilizarea preţurilor de dumping (vânzarea produselor întreprinderii la un preţ situat
sub nivelul costurilor)
 Concurenţa parazitară (utilizarea însemnelor unui alt concurent, fără acordul acestuia,
în scopul obţinerii de avantaje concurenţiale)
 Concurenţa ilicită (neplata taxelor şi impozitelor datorate pentru activitatea desfăşurată)
 Denigrarea concurenţilor (lansarea unor informaţii neadevărate despre anumiţi
concurenţi, în scopul prejudicierii „imaginii” acestora).
I.2. Macromediul firmei
Macromediul întreprinderii este format din sistemul factorilor exogeni care au o
influenţă indirectă asupra întreprinderii şi pe care întreprinderea nu-i poate controla, dar pe care,
cunoscîndu-i, îi poate utiliza în interesul ei dacă se adaptează cadrului creat de
aceştia.
Macromediul deţine locul esenţial în ceea ce priveşte orientarea activităţii întreprinderii în
conformitate cu nevoile societăţii, el influenţând acţiunile întreprinderii prin mai multe tipuri de
comportamente: comportamentul cumpărătorului şi comerţului, comportamentul şi
poziţia concurenţei şi cel guvernamental.
Mediul demografic include populaţia şi structurile acesteia. 
Pentru caracterizarea sa, utilizăm o serie de indicatori demografici: rata natalităţii, rata
mortalităţii, structura populaţiei pe sexe, grupe de vârstă, sporul natural, numărul de familii,
membri pe familie etc. Pentru a identifica modificările în comportamentul consumatorului pe
piaţa ţintă a firmei se utilizează ca puncte de referinţă următoarele aspecte: mobilitatea
populaţiei, repartiţia geografică a acesteia, repartiţia după vârstă, după venituri, de care firma
trebuie să ţină seama în activitatea sa, astfel încât identificarea stării să permită dezvoltarea
strategiilor de marketing ale firmei.
La nivel mondial se manifestă tendinţe ca: îmbătrânirea populaţiei, creşterea ponderii femeilor
implicate în viaţa economică activă, reducerea ratei natalităţii, creşterea ratei şomajului,
creşterea diversităţii etnice şi culturale a naţiunilor cu influenţe asupra activităţii firmei. Aceste
schimbări ale mediului demografic trebuie să fie cunoscute de firmă pentru a valorifica
oportunităţile şi a anticipa ameninţările, precum şi pentru a aprecia cererea şi a aplica eficient
strategiile.
 Mediul economic priveşte structura şi nivelul de dezvoltare al economiei naţionale,
regionale şi locale luând în calcul o serie de aspecte: şomajul, inflaţia, datoria externă,
structura veniturilor şi cheltuielilor consumatorilor, puterea de cumpărare, precum şi
relaţiile cu alte firme din zonă.
Creşterea bunăstării şi a nivelului de trai conduce la creşterea puterii de cumpărare şi la o
modificare a structurii cheltuielilor. Repartiţia veniturilor influenţează divizarea societăţii
pe clase sociale, clase ce au interese, nevoi, preferinţe, comportament şi concepţii diferite
despre valorile vieţii. 
Mediul tehnologic este foarte dinamic în condiţiile schimbărilor rapide din societate, el
fiind cadrul general al progresului economico-social. 
Având la bază inovaţia, mediul tehnologic reprezintă cel mai puternic factor ce
influenţează activitatea firmei, ştiinţa şi tehnologia determinând crearea de produse,
tehnologii şi pieţe noi.
Progresul tehnic devine o provocare pentru fiecare firmă presupunând creşterea
cheltuielilor de cercetare-dezvoltare, reglementări complexe, invenţii şi inovaţii nelimitate,
stimularea procesului de difuzare a informaţiilor specifice factorilor componenţi ai acestui
tip de mediu. Utilizarea de echipamente şi utilaje, cunoştinţe de specialitate, dezvoltarea de
produse noi, tehnologii şi procese de fabricaţie, valorifică elementele mediului tehnologic
în condiţiile unei pieţe solvabile şi adaptării activităţii firmei, rapid şi eficient, la cerinţele
consumatorilor. Factorii mediului tehnologic pot avea însă şi efecte negative, materializate
în creşterea poluării sau degradarea relaţiilor interumane.
Pentru specialiștii în marketing noile tehnologii sunt importante din următoarele motive:
 Crează noi moduri de a satisface nevoile consumatorilor;
 Pot identifica și satisface nevoi latente;
 Modifică modelele cererii;
 Poate modifica natura concurenței;
 Poate ajuta la descoperirea de noi consumatori.
Mediul natural include cadrul şi condiţiile naturale, ansamblul resurselor naturale, care
reprezintă elemente necesare, cu rol definitoriu în proiectarea şi desfăşurarea activităţii
firmei. În condiţiile mişcărilor ecologiste, a structurii, tipului şi caracterului limitat al
bogăţiilor naturale, a tendinţelor şi preocupărilor consumatorilor legate de mediul
înconjurător, firma, prin activitatea de marketing, trebuie să se preocupe de impactul, pozitiv
sau negativ a trei tendinţe: penuria de materii prime şi resurse energetice, creşterea gradului
de poluare precum şi intervenţia crescândă a statului şi a altor organizaţii ce activează în
acest domeniu.
Componentele mediului natural exercită asupra activităţii desfăşurate de firmă, constrângeri
sau îi oferă anumite oportunităţi. Astfel, pericolul epuizării resurselor atrage creşterea
cheltuielilor şi, implicit a preţurilor produselor oferite pe piaţă. 
Mediul politico-legislativ este constituit din ansamblul reglementărilor de natură juridică, ce
vizează direct sau indirect activitatea de piaţă a firmei, este rezultatul raporturilor dintre
forţele politice ale societăţii, doctrinele politice dominante, problemele de guvernare
reflectate în nivelul de implicare a statului în activitatea firmelor, atitudinea faţă de libera
iniţiativă. Stabilitatea climatului politic influenţează activitatea firmelor, direcţionându-le
interesul pentru anumite pieţe sau produse. Acest mediu implică un sistem instituţional
pregătit să asigure aplicarea clară, coerentă, fermă a actelor normative.
Mediul legislativ are în vedere protecţia firmei, a consumatorilor, reglementarea
relaţiei cu concurenţa şi clienţii. Protecţia consumatorilor vizează asigurarea
standardelor calitative şi cantitative pentru produsele şi serviciile oferite. Protecţia
firmei are scopul de a preveni concurenţa neloială, de a apăra interesele acesteia,
creativitatea şi originalitatea.
Analiza mediului politico-legislativ vizează identificarea tendinţelor în intervenţiile
din partea statului, când acestea afectează structura de piaţă şi conduita firmei, în
reglementările relative la structura de piaţă, la competitivitatea firmei pe piaţa internă
şi internaţională, în reglementările ce au în vedere conduita firmei în mediul în care
îşi desfăşoară activitatea.
Mediul socio-cultural cuprinde ansamblul elementelor ce privesc sistemul de valori,
obiceiuri, credinţe, tradiţii, care influenţează comportamentul de cumpărare şi de
consum, definesc o societate şi îşi pun amprenta asupra procesului decizional de
marketing.
Operatorii de marketing vor analiza schimbările în structura valorilor culturale, în
atitudinea şi concepţiile consumatorilor despre firmă, societate în general, organizaţii
sau despre sine, pentru a putea interveni în timp optim în scopul atragerii
consumatorilor, creşterii fidelităţii acestora şi găsirii unor valori trainice, consistente
şi durabile care să aducă satisfacţii ambelor părţi.
Factorii mediului socio-cultural influenţează stilul de viaţă al consumatorului final şi
de aceea printr-un marketing eficient, firma are sarcina de a modela comportamentul
de cumpărare al acestuia.
Mediul informaţional cuprinde date iniţiale, informaţii asupra rezultatelor
intermediare şi rezultatelor finale ce pot fi utilizate în activitatea de marketing a
firmei.
În condiţiile unor cerinţe şi exigenţe sporite ale mediului în care firma îşi
desfăşoară activitatea, într-o lume a interdependenţelor, performanţele presupun
obţinerea şi prelucrarea eficientă şi în timp util a acestor informaţii, ele fiind
principalul instrument de asigurare a competitivităţii firmei pe piaţă, de stabilire şi
menţinere a profitabilităţii relaţiilor cu clienţii.
Mediul ecologic  este reprezentat de componentele mediului înconjurator omului:
relief, clima, flora, fauna, resursele subsolului, în general cadrul natural de
desfasurare a vietii materiale.Înca din faza de proiecatre a unei întreprinderi si apoi
în faza de constructie se tine seama de conditiile de relief, clima, de necesitatea
amplasarii în apropierea surselor de materii prime, functionarea întreprinderii
depinzând în primul rând de resursele de materii prime.
 Capitolul II
Metode de analiză a mediului extern al firmei
 
1. ANALIZA MEDIULUI EXTERN
 
Managementul strategic s-a dezvoltat şi ca o reacţie la influenţarea tot mai puternică a
performanţelor organizaţiei de către mediul extern.Prin turbulenţa, complexitatea şi
globalizarea lui în ultimii ani, mediul extern a devenit tot mai mult un generator de
oportunităţi şi ameninţări pentru orice organizaţie, fapt ce determină o analiză atentă a
forţelor lui şi a tendinţelor de acţiune ale acestora.
Problema care se pune este că mediul extern este un concept prea vag şi nestructurat, care
reflectă o realitate infinită în întindere şi în formele ei de manifestare. De aceea se impune
adoptarea unui concept pragmatic de lucru. Mediul extern poate fi definit ca fiind câmpul
forţelor externe unei organizaţii, care o pot influenţa direct sau potenţial. Evident, nu toate
forţele existente în acest câmp au aceeaşi intensitate, durată de exercitare şi putere de
influenţare a dinamicii şi performanţelor organizaţiei. Pe de altă parte, numărul lor este
practic infinit, ceea ce face imposibilă orice analiză şi evaluare a lor.
Soluţia pragmatică a acestei probleme este o soluţie aproximativă. Ea constă în
structurarea mediului extern, în raport cu o organizaţie oarecare, pe criteriul puterii de
influenţare directe a vieţii organizaţiei respective. Astfel, mediul extern al unei organizaţii
se structurează în:
 Mediul extern general
 Mediul extern competiţional
 Grupurile strategice
Mediul extern general este de fapt fondul existenţial al oricărei organizaţii. Se
caracterizează prin forţe generalizate potenţiale, respectiv forţe care acţionează lent
şi pe termen lung asupra organizaţiei, influenţând evoluţia acesteia prin integrarea
efectelor multiple şi diverse. Este un mediu aparent pasiv, dar care nu poate fi
ignorat în managementul strategic.
Mediul competiţional este mult mai restrâns şi structurat pe un număr de cinci forţe
fundamentale pentru dinamica organizaţiei şi mai ales pentru profitabilitatea ei.
Acest mediu competiţional se găseşte în literatura de specialitate şi sub denumirea
de mediu industrial, indiferent dacă este vorba într-adevăr de un context industrial
sau nu. Se numeşte aşa pentru că modelul celor cinci forţe propus de Porter, pentru
analiza mediului competiţional, a avut la bază un mediu industrial.
Grupurile strategice reprezintă grupuri formate din organizaţii care se
caracterizează prin aceleaşi interese strategice. Un grup strategic poate fi comparat
cu un pluton de alergători, aflaţi într-o competiţie sportivă, pluton din care face
parte şi organizaţia la care ne referim.
 2. Metode de analiză:
  Analiza mediului extern general se realizează folosindu-se o multitudine de
metode şi proceduri. Acestea se pot grupa în:
 Metode de scanare
 Metode de monitorizare
 Metode de prognoză
 Metode de evaluare
*Scanarea se referă la analiza tuturor segmentelor din mediul extern general şi are
ca scop identificarea semnelor unor potenţiale schimbări. Este important să se
poată anticipa forţele de schimbare şi schimbarea ca atare, pentru adaptarea
strategiilor la dinamica mediului extern.
*Monitorizarea continuă scanarea, pentru a putea vedea dacă schimbările anticipate
au un impact semnificativ asupra organizaţiilor de interes. Important pentru o
monitorizare eficientă este abilitatea de a interpreta corect sensul schimbărilor
iniţiate, pentru a putea anticipa cât mai realist consecinţele probabile.
*Prognoza. Atât scanarea cât şi monitorizarea vizează evenimente care se produc la
un moment dat în mediul extern general. Prognoza se referă la capacitatea de
anticipare a unor evenimente, ca rezultat al analizării unor tendinţe în cadrul
scanării şi monitorizării.
 *Evaluarea. Scopul metodelor de evaluare este acela de a putea estima perioadele de timp
şi semnificaţia efectelor pe care schimbările le pot produce în mediul extern general. Fără
această estimare, cei care gândesc şi iau decizii strategice ar dispune de fapte, de date, dar
nu şi de relevanţa lor în contextul dezvoltării unei anumite organizaţii şi respectiv, a
dinamicii dintr-un mediu extern competiţional.

3. Metode de analiza a mediului extern competiţional

3.1. Modelul Porter
Mediul extern competiţional este mult mai restrâns decât mediul extern general,
conţinând acele companii care, prin produsele şi serviciile realizate, se adresează
aceluiaşi segment de piaţă. Deoarece aceste organizaţii se raportează la aceleaşi
categorii de consumatori, produsele şi serviciile lor intră în competiţie pe piaţă şi
pot, în raport cu aceleaşi cerinţe ale consumatorilor, să se substituie unele altora.
Această posibilitate conduce la generarea unor forţe competitive specifice şi la o
rivalitate permanentă între organizaţiile concurente.
Pentru analiza mediului extern competiţional, Michael Porter de la Universitatea
Harvard a elaborat modelul celor cinci forţe. Acest model a fost adoptat imediat
de specialiştii din lumea întreagă, datorită simplităţii şi puterii lui de analiză.
Modelul Porter identifică cinci forţe, care generează şi controlează starea
competiţională dintre organizaţiile aceluiaşi grup industrial sau mediul extern
competiţional.
 
3.2 Analiza SWOT-este o metodă folosită în mediul de afaceri, pentru a ajuta la
proiectarea unei viziuni de ansamblu asupra firmei. Ea funcționează ca o radiografie a
firmei sau a ideii de afaceri și evaluează în același timp factorii de influență interni și
externi ai unei organizații, precum și poziția acesteia pe piață sau în raport cu ceilalți
competitori cu scopul de a pune în lumină punctele tari și slabe ale unei companii, în
relație cu oportunitățile și amenințările existente la un moment dat pe piață.
Conceptul analizei strategice SWOT provine dintr-o cercetare efectuată între anii 1960
și 1970 la Stanford Research Institute din SUA. Acronimul SWOT provine din engleză
Strengths, Weaknesses, Opportunities, Threats, însemnând „Puncte tari, Puncte slabe,
Oportunități, Amenințări”.
Analiza SWOT se realizează, în general, în prima fază a unui proiect, pentru ca
elementele de analiză să poată alcătui baza planului de proiect și să poată fi folosite
ulterior în cadrul proiectului, dacă acesta întâmpină dificultăți în ceea ce privește
planificarea, livrabilele sau bugetul alocat și trebuie readus pe linia de plutire.
În cadrul analizei SWOT se va ține seama de faptul că:
 Punctele tari și punctele slabe sunt concepte „statice”, bazate pe parametrii descriptivi
ai unei zone, într-o perioadă determinată de timp. Ele reprezintă ceea ce există.
 Oportunitățile și amenințările au în vedere viitorul, și se referă la alegerile pe care le au
de făcut persoanele implicate în procesul de planificare. Ele reprezintă ceea ce va fi.
 Exemple de întrebări la care ar trebui să răspundă managementul unei societăți
când efectuează analiza SWOT:
S – Puncte tari
 La ce suntem cei mai buni?
 Ce aptitudini specifice are forța de muncă de care dispunem?
 De ce avantaje dispunem pentru a atrage personal de calitate?
 Ce experiență deține echipa de proiect din proiecte similare
 Ce resurse unice deținem?
 De ce resurse financiare dispunem?
 Ce tehnologie folosim?
 Care este gradul de optimizare al proceselor interne?
W – Puncte slabe
 La ce suntem cei mai slabi?
 Ce fel de instruire le lipsește angajaților noștri?
 Care este nivelul de atașament al angajaților noștri?
 Care e poziția noastră financiară?
 Este disponibilă o estimare solidă a costurilor?
 A alocat compania un buget suficient pentru a acoperi anumite cheltuieli
neprevăzute?
 E nevoie ca anumite părți din proiect să fie externalizate?
 Ce nu facem bine?
 Ce ar trebui sa fie îmbunătățit?
 Ce ar trebui evitat pentru a nu repeta greșelile din trecut?
 Care sunt dezavantajele proiectului?

O – Oportunități
 Ce schimbări ale mediului extern putem exploata?
 La ce tehnologie nouă am putea avea acces?
 Ce piețe noi ni s-ar putea deschide?
 Cum s-a modificat comportamentul de consum al potențialilor clienți?
 Care sunt direcțiile strategice majore ale afacerii:
 - Consolidare / Diversificare ?
 - Specializare / Generalizare ?
 Care sunt punctele slabe ale competitorilor, dacă acestea există?
 Unde se poate identifica, sau cum se poate crea, un avantaj concurențial?
 T – Amenințări
 Există deja pe piață o competiție bine închegată?
 Ce ar putea face concurența în detrimentul nostru?
 Ce legislație nouă ne-ar putea lovi interesele?
 Ce schimbări ale normelor sociale, ale profilurilor populației și a stilurilor de viață
ar putea fi o amenințare pentru noi:
 - Schimbările tehnologice?
 - Schimbări ale curentelor artistice?
 - Schimbări ale cererii pentru anumite tipuri de servicii, probabil legate de
influența deosebită a Internetului?
 E dificilă înlocuirea personalului cu experiență?
 A fost noua tehnologie testată corespunzător?
 Cum ne va afecta ciclicitatea economică?
 Capitolul III
Studiu de caz - analiza mediului extern al firmei Dedeman
 
1. Prezentarea firmei:
Date de identificare pentru DEDEMAN S.R.L.
Codul de identificare fiscală 2816464
Nr. înreg. Registrul Comertului: J04/2621/1992
Domeniul principal de activitate al DEDEMAN S.R.L.
CAEN: Comerț cu amănuntul al articolelor de fierărie, al articolelor din sticlă și a celor pentru vopsit,
în magazine specializate
Date de contact ale DEDEMAN S.R.L.
Dedeman este afacerea de succes a doi antreprenori români care, începând cu anul 1992, au dezvoltat
lanţul de retail cu materiale de construcţii şi pentru amenajări interioare, de tip Do-It-Yourself, destinat
celor ce doresc să îşi construiască şi să-şi amenajeze căminul.
 
Este cea mai dinamică companie din domeniu.La 8 ani de la deschiderea primului magazin de tip
DIY cu suprafaţă de peste 5000 m2 a devenit lider național în retailul materialelor de construcții și al
amenajărilor interioare, cu capital 100% românesc, operând în prezent o reţea de 49 de magazine.
 
Compania s-a extins într-un ritm constant şi rapid, dar pe lângă calcule şi cifre, cel mai important
capital al modelului de business Dedeman este cel uman. Angajaţii care lucrează în cele 49 magazine
ale lanţului nostru de retail alcătuiesc o familie, dinamică, pragmatică şi mereu atentă la cerinţele,
planurile şi nevoile clienţilor şi partenerilor noştri.
 
 Dedeman activează pe piaţă din anul 1992 şi operează în prezent o reţea de 23
magazine.
Compania se află în plin proces de extindere la nivel naţional. Magazinele au
suprafeţe cuprinse între 6.000 si 18.000 metri pătraţi oferind o gamă sortimentală
diversificată de peste 45.000 de produse.
Centrele comerciale dispun de depozite Drive In de unde pot fi achiziţionate şi
încărcate direct în mijloacele de transport materialele grele pentru construcţii.

Dedeman este un partener de afaceri care înțelege succesul ca rezultat al atenției, al

onestității și al perseverenței. Gama produselor comercializate în rețeaua de retail
Dedeman este extrem de generoasă acoperind cererea pentru materiale de construcții
până la cele pentru amenajări interioare. Însă, Dedeman nu înseamnă doar produse
aranjate și numerotate pe rafturile magazinelor.
 
În anul 2013, Dedeman a cumpărat cu 1,4 milioane de euro fosta fabrică Mobila
Elbac din Bacău. Fabrica de mobilă avea în 2007 peste 300 de angajați și a făcut parte
din fostul Combinat de Prelucrare a Lemnului (CPL) din Bacău. Elbac Bacău a fost
unul dintre cele mai mari combinate de prelucrare a lemnului, cu peste 5.000 de
salariați, dar care a pierdut, din 1990, fabrică după fabrică.

 
 Clienții Dedeman:
 
În fiecare din centrele comerciale Dedeman, clienții beneficiază de o paletă extinsă de
servicii. Le oferim clienților consultanță specializată, idei de amenajare și decorare a
interiorului și exteriorului casei, servicii de transport al mărfurilor la domiciliu, service sau
închirieri scule și utilaje, etc.
 
Dedeman înseamnă totodată servicii de calitate care însoţesc şi completează cumpărăturile
pe care clienţii le fac în magazinele Dedeman. Pe lângă consiliere şi consultanţă, serviciile
de logistică şi asistenţă transformă vizita la Dedeman într-o invitaţie de a reveni oricând într-
un mediu prietenos, atent şi flexibil, dedicat planurilor celor harnici şi întreprinzători.
 
În reţeaua de magazine Dedeman, clienţii pot alege articole destinate instalaţiilor termice,
sanitare, electrice, de canalizare si gaz, materiale de bază în construcţii, materiale pentru
amenajări interioare, scule şi accesorii, unelte şi utilaje, echipamente de protecţie, articole
pentru grădina, mobilier, electronice şi electrocasnice. Gama produselor comercializate este
extrem de generoasă depăşind 45.000 de repere, acestea provenind de la producători
naţionali (în proporție de peste 80%) sau din importuri (din Franţa, Italia, Spania, Polonia,
Slovacia, Germania şi China).
În 1994, Dedeman avea 11 angajaţi. În 2002, pentru reţeaua de retail cu materiale de
construcţii şi pentru amenajări interioare lucrau 245 oameni. Astăzi, la Dedeman, peste
10.600 de angajaţi stau la dispoziţia clienţilor noştri, dedicaţi planurilor lor.
 Furnizorii:
 
Gama produselor comercializate este extrem de generoasă depăşind 45.000 de repere,
acestea provenind de la producători autothoni naţionali sau din importuri - Franţa, Italia,
Spania, Polonia, Slovacia, Germania şi China.
 Concurenții:

   Concurenţa este o confruntare deschisă, loială, în cadrul căreia vânzătorii şi cumpărătorii

învaţă, printr-un proces continuu de « tatonări şi erori» să-şi amelioreze situaţia pe piaţă şi
prin piaţă. De aceea, adesea, concurenţa este considerată calea de satisfacere a intereselor
tuturor participanţilor la viaţa economică.( Braudel F).

Principalii concurenți ai Dedeman sunt rețelele de retail:

 
1.Hornbach(Germania)- este o companie din Germania, fondată în 1977, care se
ocupă cu vânzarea de materiale de construcție și produse pentru amenajare casă si
grădinărit. Compania este prezentă în nouă țări europene, cu 158 de magazine, situate în
Austria, Cehia, Elveția, Luxemburg, Olanda, România, Slovacia și Suedia. La nivel
global, Grupul Hornbach are aproximativ 20.000 de angajați, dintre care peste 750 în 
România.

 
2.Leroy Merlin- este un lanț de magazine cu produse de bricolaj, materiale de
construcție si grădină din Franța și deține în total peste 350 de magazin. Leroy
Merlin este parte a grupului Adeo, controlat de familia franceză Mulliez, care mai
deține și hipermarketurile Auchan, și diverse magazine precum Decathlon, Norauto,
Pimkie și Kiabi.
În toamna anului 2011, Leroy Merlin a deschis primul magazin din România pe
Șoseaua Chi­tilei din nordul Bucureștiului.
În iulie 2014, Leroy Merlin a ajuns la un acord pentru preluarea rețelei locale a
grupului austriac Baumax.
În 2018, este prezent în Europa (Franța, Spania, Portugalia, Italia, Grecia, România,
Polonia, Ucraina, Rusia), Asia (China), Africa de Sud, și America de Sud în Brazilia.
3. Brico Dépôt -este un lanț de bricolaj din Franța, fondat în 1993 de către
compania Castorama Dubois, urmând să fie mai apoi preluat de către grupul britanic 
Kingfisher Group, care numără astăzi peste 1.080 de magazine în 9 țări din Europa și
în China.
Kingfisher a preluat, în data de 1 Iunie 2013, 15 magazine Bricostore pentru 75
milioane euro, acestea fiind primele magazine Brico Dépôt din România dupa ce au
fost redeschise sub un alt format. Pe 4 decembrie 2017 a cumpărat rețeleua Praktiker
 formată din 27 de magazine, o parte din ele fiind închise.
Principalele sale branduri sunt B&Q, Castorama, Brico Dépôt și Screwfix.
Kingfisher mai deține 50% din acțiunile rețelei Koçtas, alături de grupul turc Koç.
 Macromediul - economic, juridic, tehnologic, politic, natural, - evoluţii şi implicaţii
asupra firmei
 
Macromediul firmei este format din:
a. Macromediul economic;
b. Macromediul juridic;
c. Macromediul tehnologic;
d. Macromediul politic;
e. Macromediul natural.
a.Mediul economic
 Cuprinde totalitatea factorilor din economie care influențează capacitatea companiei Dedeman
de a concura în domeniul său de activitate, dar şi posibilitatea şi disponibilitateaconsumatorilor
de a cumpăra diverse bunuri şi servicii. Între factorii care influenţează puterea de cumpărare se
numără rata inflaţiei, evoluţia preţurilor, modelele de consum ale populației, rata şomajului,
veniturile reale, strucura comerţului cu ridicata, exportul şi importul de bunuri.

b. Mediul juridic
Pentru a evita situaţiile neplăcute create de necunoaşterea legilor cu privire la domeniul
de activitate, conducerea companiei Dedeman a luat în calcul reglementările din România cu
privire la concurenţa de piaţă (protejarea întreprinz torilor contra concurenţei neloiale, preţurile
discriminatorii), la protecţia consumatorului (garantarea siguranţei produselor utilizate, protecţia
împotriva practicilor comerciale înşelătoare) şi la interesul general pentru societate (reducerea
poluării mediului, conservarea unor resurse, folosirea de ambalaje reciclabile).
c. Mediul tehnologic
  Mediul tehnologic are în vedere progresul tehnic întregistrat în timp care are rezultatebenefice asupra
activității comerciale. Apariţia echipamentelor ultra moderne ajută la facilitarea activității şi la
aprovizionarea într-un timp cât mai scurt cu produse de calitate maximă . Toată dezvoltarea tehnologiei
duce la înlocuirea resurselor umane prin apariţia maşinilor şi a motostivuitoarelor care înlocuiesc
munca efectuată de angajaţi. De asemenea şi noile metode de evidenţă a stocurilor duc la eficientizarea
muncii angajaţilor.
Compania băcăuană Dedeman susține și anul acesta crearea a 10 HUB-uri de imprimare 3D în 10 orașe din
țară. Sub sloganul “3DUTECH – Modelează viitorul. Printează-l 3D!”, campania susținută de Dedeman și
ECDL, alături de Asociația Oamenilor de Afaceri din România, continuă inițiativa de a crea noua generație
de specialiști în printare 3D, printr-un proiect dedicat elevilor şi profesorilor din România, ce a avut prima
ediție în 2017.
d. Mediul politic
Mediul politic influenţează asupra activităţii întreprinderii prin structura societăţii, forţele
politice şi raporturile dintre ele, prin gradul de implicare a statului în economie, gradul de
stabilire a climatului politic intern, zonal, internaţional cum ar fi: reglementarea concurenţei de piaţă;
protecţia consumatorului; interes general pentru societate; asigurarea tratamentului egal între investitorii
străini şi români în condiţiile creării unui mediu favorabil investiţiilor; existenţa unor programe corelate şi
eficiente de dezvoltare regională, promovarea exporturilor şi de stimulare a investiţiilor interne; sprijinirea
financiară corespunzătoare a activităţii de atragere a investițiilor străine.
Bacău, 10 MAI 2017 – Partener Global Dedeman a găzduit 6 studenți ai Harvard Business School în cadrul
cursului FIELD Global Immersion care are ca scop dezvoltarea abilităților manageriale în diferite culturi și
contexte de business.
e. Mediul natural

  Mediul natural deţine un rol din ce în ce mai important în perioada actuală în

proiectareaşi desfăşurarea activităţilor economice. Condiţiile naturale determină
modul de localizare, de distribuţie în spaţiu a activităţilor unităţii economice,
influenţând în mod nemijlocit obiectivul activităţii. Şi în cadrul mediului natural se
înregistrează o serie de tendinţe, puse în evidenţă prin criza materiilor prime,
creşterea costului energiei şi implicaţiile legate de influenţa reliefului, a climei.
 Bibliografie :
1.
http://www.rasfoiesc.com/business/management/ANALIZA-MEDIULUI-E
XTERN-SI-INT35.php
2.Biblioteca digitala ASE
3.https://docslide.net/documents/dedeman-mg.html
4.https://www.desteptarea.ro/dedeman-a-cincea-companie
5. https://www.dedeman.ro/ro/presa.html
6. https://www.dedeman.ro/ro/despre-noi.html
7. https://ro.wikipedia.org/wiki/Hornbach_(magazin)
8. https://ro.wikipedia.org/wiki/Arabesque_(companie)
9. https://ro.wikipedia.org/wiki/Brico_Dpt
10.Ziarul financiar