Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
4. VALOAREA ÎNTREPRINDERII
Evaluarea
întreprinderii
concepte
Def.: VÎ = VTCP + VCDD - N Def.: VCP = valoarea unei intrepinderi pentru toti proprietarii ei
unde:
VÎ = valoarea întreprinderii;
VTCP = valoarea totală a capitalurilor proprii ale unei întreprinderi;
VCDD = valoarea creditelor sale/datoriilor purtătoare de dobânzi;
N = orice numerar sau echivalente de numerar disponibile pentru a plăti acele datorii
comercială
pentru acțiuni
întreaga activitate o parte
pentru o participație la o entitate
pentru o activitate specifică de afacere a entității
pentru active
pentru datorii specifice
Valoarea intrinsecă/fundamentală -> termen folosit de către analişti cu scopul determinării diferenței dintre cursul
unei acțiuni şi valoarea ei reală pentru luarea deciziei de a vinde sau de a cumpăra
acțiuni cotate.
->prețul care este justificat pentru o acțiune atunci când sunt luați în considerare
factorii primari de influență
1. Principiul anticipării: valoarea provine din beneficiile viitoare anticipate care urmează a fi generate de proprietatea
deținută.
2. Principiul substituției: epuizarea primară a bunului cu pretul cel mai mic, dintr-un total de bunuri asemănătoare dar cu
prețuri diferite.
3. Principiul schimbării: valoarea este influențată de schimbări continue/graduale/rapide, rezultate din legea cauză-efect.
4. Principiul cererii şi ofertei: pretul unei proprietați variaza: - direct cu cerea si invers;
- nu neaparat proportional cu cererea si invers;
- nu neaparat proportional cu oferta.
5. Principiul contribuției: valoarea unei părți componente a unei proprietăți/afaceri depinde de:
-cât de mult contribuie aceasta la valoarea întregului;
-cât de mult reduce valoarea întregului absența sa.
}
teoria economică
+
s-a conturat
standardele de evaluare a un set specfic de principii :
întreprinderii
+
realitatea pieței
să instituie proceduri care să permită certificarea valorii în condiţii comparabile cu legislaţia internă şi internaţională, cu
să ajute evaluatorii prin definirea elementelor fundamentale ale evaluării, creîndu-se o bază precisă şi compatibilă în
activitatea practică;
necesitatea de a utiliza în evaluare numai acele metode şi proceduri de evaluare recunoscute, care sunt selectate de
precizarea şi descrierea clara a celor trei abordări în evaluarea unei întreprinderi, respectiv:
reconcilierea valorii finale, în cazul în care se utilizează mai multe metode de evaluare se face nu prin recurgerea la
aprecieri statistice ci prin selectarea unei valori în cadrul unui proces de judecata a evaluatorului.
In prezent, activitatea practica de evaluare se desfasoara in baza Standardelor de Evaluare ANEVAR, editia 2015 şi a Codului de
etica al profesiei de evaluator, elaborat de ANEVAR.
Standarde generale
Principiul general
Există mai multe tipuri şi nivele de servicii de evaluare ce pot fi furnizate. Standardele Internaţionale de Evaluare sunt elaborate
pentru a fi aplicate unui spectru larg de evaluări, inclusiv pentru o verificare a evaluării, caz în care verificatorul ar putea să nu fie
solicitat să prezinte concluzia sa proprie asupra valorii.
Cerinţe
Termenii de referinţă ai evaluării vor fi stabiliţi şi confirmaţi în scris, incluzând aspectele redate în continuare. Când se stabilesc
termenii de referinţă ai evaluării, pentru anumite clase de active sau aplicaţii pot exista variaţii de la acest standard sau poate fi
necesară luarea în considerare sau includerea unor aspecte suplimentare. În următoarea listă cu cerinţe, referinţa la un evaluator
include şi pe cea referitoare la un verificator al evaluării, iar referinţa la o evaluare include şi pe cea referitoare la verificarea
evaluării.
.
• (a) Identificarea şi competenţa evaluatorului
.
• (c) Scopul evaluării
Principiul general
1. Evaluările, inclusiv verificările evaluărilor, vor fi efectuate în conformitate cu principiile stabilite de SEV 100 Cadrul general,
care sunt adecvate scopului desemnat al evaluării cerute şi condiţiilor stabilite prin termenii de referinţă ai evaluării.
Documentarea
2. Documentarea făcută pe durata unei evaluări trebuie să fie adecvată scopului evaluării solicitate şi tipului valorii care se va
raporta. Referinţele la o evaluare cuprinse în acest standard sunt valabile şi pentru o verificare a evaluării.
3. Vor fi colectate, prin diferite mijloace, de exemplu, prin inspecţii, interviuri, calcule şi analize, informații suficiente pentru
fundamentarea adecvată a evaluării.
4. Atunci când o evaluare presupune ca evaluatorul să se bazeze pe informaţii furnizate de terţe părţi, trebuie analizat dacă
informaţiile sunt credibile sau dacă evaluatorul se poate baza pe ele fără a afecta credibilitatea concluziei asupra valorii.
5. Scopul evaluării, tipul valorii, documentarea necesară pentru evaluare şi limitările documentării, precum şi toate sursele de
informaţii pe care evaluatorul se va baza sunt prezentate în termenii de referinţă ai evaluării, a se vedea SEV 101 Termenii de
referinţă ai evaluării.
Abordări în evaluare
6. Trebuie acordată o importanţă deosebită selectării abordărilor în evaluare care trebuie să fie relevante şi adecvate.
7. Alegerea celei mai adecvate abordări sau metode depinde de luarea în considerare a următoarelor:
tipul valorii adoptat, determinat de scopul evaluării;
8. Pentru a obţine o indicaţie asupra valorii se pot utiliza mai multe abordări sau metode de evaluare, mai ales atunci când nu există
suficiente date de intrare, reale sau observabile, pentru ca o singură metodă să conducă la obţinerea unei concluzii credibile
Dosarul de lucru
9. Trebuie păstrat un dosar de lucru al activităţii desfăşurate pe parcursul evaluării, pe o durată de timp rezonabilă, avându-se în
vedere cerinţele legale sau de reglementare.
STANDARD DE EVALUARE – SEV 103 - Raportare (IVS 103)
Principiul general
1. Etapa finală a evaluării constă în comunicarea rezultatelor către partea care a comandat evaluarea şi către orice alţi utilizatori
desemnaţi. Este esenţial ca raportul de evaluare să comunice informaţiile necesare pentru o înţelegere adecvată a evaluării sau
a verificării evaluării.
2. Pentru a asigura comparabilitatea, relevanţa şi credibilitatea, raportul va prezenta o descriere clară şi precisă a termenilor de
referinţă ai evaluării, a scopului şi utilizării desemnate a acesteia şi va prezenta orice ipoteze, ipoteze speciale, incertitudini sau
condiţiile limitative importante care influenţează în mod direct evaluarea.
3. Acest standard se aplică tuturor rapoartelor de evaluare sau rapoartelor referitoare la rezultatul unei verificări a evaluării,
indiferent dacă acestea sunt tipărite pe hârtie sau sunt transmise pe cale electronică.
Conţinutul raportului
4. Scopul evaluării, complexitatea activului supus evaluării şi cerinţele utilizatorilor vor determina gradul adecvat de detaliere al
raportului de evaluare. Formatul raportului, precum şi orice excludere de la cerinţele acestui standard trebuie să fie convenite în
prealabil şi consemnate în termenii de referinţă ai evaluării.
5. Toate rapoartele de evaluare vor include referiri la aspectele listate în cele ce urmează. Elementele de la literele (a) la (k) din
această listă conţin aspectele care fac parte din termenii de referinţă ai evaluarii.
.
• (a) Identificarea şi competenţa evaluatorului
• (b) Identificarea clientului şi a oricăror alţi utilizatori desemnaţi
.
• (c) Scopul evaluării
• (d) Identificarea activului sau a datoriei supuse evaluării
• (e) Tipul valorii
• (f) Data evaluării
.
• (g) Documentarea necesară pentru efectuarea evaluării
.
• (i) Ipoteze şi ipoteze speciale