EVALUAREA ÎNTREPRINDERII

• concepte utilizate
Aspecte teoretice și normative
ale evaluării
• principii ale evaluării
• beneficiari
• scopuri
• profesia de evaluator
• standarde profesionale

Aspecte practice ale • procesul de de evaluare

evaluării • raportarea evaluării

Analiza și prezentarea • obținerea informațiilor - surse de

informațiilor necesare informare
evaluării • prezentarea informațiilor prelucrate

• Costul capitalului
• Abordarea valorii afacerii
Aspecte metodologice • prin venituri
• prin piață
ale evaluării • prin active (cost)
• Stabilirea valorii finale, aplicarea
ajustarilor finale necesare
 CE este
EVALUAREA ?

Valoarea Estimarea
estimată valorii
(concluzia (acțiunea de a
asupra valorii) evalua)
 CINE este implicat în
EVALUARE ?

Organisme care reprezinta

profesia:
• ANEVAR – la nivel national
• The International Valuation
Evaluator Standards Council (IVSC) –
autorizat, cu Beneficiari: la nivel international
Actionari/proprietari • The European Group of
specializarea de drepturi asupra
aferenta Valuers’ Associations
activului; Investitori; (TEGOVA) – la nivel
bunului/activului Creditori; Institutii european
supus evaluarii ale statului; Persoane
fizice
 Creditare,
moșteniri,
partaje etc
CARE sunt
Vânzare/cumpărare scopurile
de bunuri/ EVALUĂRILOR?
întreprinderi
Stabilirea
cursului
actiunii pentru
cotare
cotare/retra-
gere de pe
bursa
Fuziune/ Stabilirea
Raportare
lichidare/ bazei de
financiară
divizare/majorare impozitare
capital
 CUM se derulează
Se încheie
activitatea de
un
EVALUARE?
Contract de
prestări servicii

În conformitate
cu Se întocmește
Standardele de evaluare a un
bunurilor Raport de
și evaluare
Codul de etică al profesiei de
evaluator autorizat
 Teoria valorii

1. Valoarea - expresia monetara a utilitatii unei proprietati

2. Valoarea - reprezentare asupra utilității bunului, respectiv constientizarea relatiilor

dintre factorii ce contribuie la crearea ei(nu este o trasatura intrinseca a
proprietatii):
 utilitatea=capacitatea unui bun de a satisface o trebuinta
 raritatea=oferta prezenta sau anticipata a unui bun economic raportata la cererea
de pe piata
 dorinta=intensitatea satisfactiei pe care un bun o produce consumatorului
 puterea de cumparare=capacitatea participantilor pe o piata de a cumpara bunuri
oferite pe aceasta

3. Manifestarea valorii e conditionata de transferabilitatea bunului economic

4. Interactiunea continua dintre cei patru factori se concretizeaza in actiunea

principiului economiei de piata al cererii si ofertei.
 Concepte fundamentale ale evaluării
a) Proprietatea - concept legal ce defineste dreptul de posesiune asupra unor bunuri
mobile sau imobile. Ea constituie obiectul evaluarii.

b) Preţul - suma acceptata a fi plătită pentru o anumita proprietate. În cazul în care

pretul a fost plătit, el devine un fapt istoric şi un cost pentru cumpărător.

c) Costul proprietăţii/activului - suma necesară pentru a crea sau produce un bun

material, necorporal sau un serviciu, prin însumarea tuturor cheltuielilor cumulate ale
procesului de producţie, distribuţie şi vânzare. În evaluare se utilizează în mod curent
noţiunile de cost de înlocuire (brut şi net) si cost de reproducţie (brut şi net).

d) Piaţa reprezinta un sistem de relaţii între cumpărători şi vânzători, în care se

schimbă obiecte ale proprietăţii prin mecanismul preţului.

e) Valoarea - concept economic referitor la preţul cel mai probabil, convenit de

cumpărătorii și vânzătorii unui bun sau serviciu disponibil pentru cumpărare. Valoarea
nu reprezintă un fapt, ci o estimare a celui mai probabil preţ care va fi plătit pentru
bunuri și servicii, la o anumită dată, în conformitate cu o anumită definiţie a valorii.
Tipuri de valori

VALOAREA DE PIAȚĂ

“suma estimată pentru care un activ sau o datorie ar

putea fi schimbat(ă) la data evaluării, între un
cumpărător hotărât şi un vânzător hotărât, într-o
tranzacţie nepărtinitoare, după un marketing adecvat
şi în care părţile au acţionat fiecare în cunoştinţă de
cauză, prudent şi fără constrângere “SEV 104 Tipuri
ale valorii
Alte tipuri de valori
Valoare de investiţie – valoarea unui activ pentru UN proprietar sau pentru un
proprietar potenţial, pentru O ANUMITA investiţie sau anumite scopuri de exploatare.

Valoare justă – prețul care ar fi încasat pentru vânzarea unui activ sau plătit pentru
transferul unei datorii într-o tranzacție reglementată între participanții de pe piață,
la data evaluării
 
Valoarea sinergiei – un element suplimentar al valorii, creat prin combinarea a două sau
mai multe active sau drepturi, în urma căreia valoarea combinată este mai mare decât
suma valorilor separate.

Valoarea echitabilă - prețul estimat pentru transferul unui activ sau a unei datorii între
părți identificate, aflate în cunoștință de cauză și hotărâte, preț care reflectă interesele
acelor părți

Valoarea de lichidare - suma care ar fi obținută când un activ /grup de active se vinde în
mod individual; ia în considerare costurile aducerii activelor în starea de vandabilitate
și cele generate de cedarea lor
 Principii fundamentale in evaluare
 Principiul anticipării: valoarea provine din beneficiile viitoare anticipate care
urmeaza a fi generate de proprietatea detinuta.

 Principiul substituţiei: atunci cand pe piata sunt disponibile mai multe bunuri
similare cu preturi diferite, acela care are pretul cel mai mic se va epuiza
primul / un activ nu valorează mai mult decât costul de înlocuire al tuturor
părţilor sale componente.

 Principiul schimbării: schimbarea este rezultatul actiunii legii cauza - efect;

principiul e legat de sintagma “la data evaluarii”

 Principiul cererii si ofertei: pretul unei proprietati variaza direct , dar nu

neaparat si proportional cu cererea si invers, dar nu neaparat proportional cu
oferta.

 Principiul contribuției: valoarea unei parti componente a unei proprietati/

afaceri depinde de cat de mult contribuie aceasta la valoarea intregului sau de
cat de mult reduce valoarea intregului absenta sa; permite estimarea valorii in
cazuri particulare: divizarea, fuziunea, majorari capital etc.
Principii specifice evaluării întreprinderii
1. Aplicarea standardelor de evaluare este obligatorie
2. Evaluarea se efectueaza numai de catre evaluatori autorizati, cu pregatire si
experienta
3. Evaluarea nu este o stiinta exacta, ea presupune o estimare
4. Valoarea unei intreprinderi deriva din veniturile anticipate viitoare
5. Ca echivalent al beneficiilor viitoare, valoarea unei intreprinderi poate
contine si o componenta netransferabila (ex.: fondul comercial)
6. Cea mai buna sursa a valorii este piata
7. Abordarile metodologice ale valorii sunt interdependente
8. Valoarea estimata este valabila numai la o anumita data
9. Limita minima a valorii intreprinderii este activul net de lichidare
10. Separarea activelor din afara exploatarii si adaugarea valorii lor de piata la
rezultatele aplicarii metodelor de evaluare
11. Intreprinderile se evalueaza prin selectarea celei mai adecvate metode, in
functie de informatiile disponibile si natura activitatii ei
12. Valoarea actiunii dintr-un pachet minoritar este mai mica decat cea a unei
actiuni dintr-un pachet majoritar
13. Marimea valorii e influentata de lichiditate
Reglementarea activității de evaluare

 Standarde de evaluare (SEV)

 proceduri care să permită certificarea valorii în condiţii comparabile cu
legislaţia internă şi internaţională, cu practica evaluării şi cu
standardele contabile;
 ajuta evaluatorii prin definirea elementelor fundamentale ale evaluării,
creîndu-se o bază precisă şi compatibilă în activitatea practică;
 asigura parametrii de calitate pentru beneficiarii evaluărilor

 Codul de etică al profesiei de evaluator

autorizat
 Standardele de evaluare a bunurilor ANEVAR
(pentru evaluarea de întreprinderi)

Standarde generale

 SEV 100 Cadrul general

 SEV 101 Termenii de referinţă ai evaluării
 SEV 102 Documentare și conformare
 SEV 103 Raportare
 SEV 104 Tipuri ale valorii
 SEV 105 Abordări și metode de evaluare
 
Standarde pentru active

 SEV 200 Întreprinderi şi participaţii la întreprinderi

 SEV 210 Active necorporale
 SEV 220 Datorii nefinanciare
 GEV 600 Evaluarea întreprinderii
Principii etice ale profesiei de evaluator autorizat

 Integritate
 Obiectivitate, independenţă, imparţialitate

 Confidenţialitate

 Competenţă profesională

 Comportament profesional
Evaluarea întreprinderii

Niveluri ale valorii

Valoarea întreprinderii - valoarea totală a

capitalurilor proprii ale unei întreprinderi plus
valoarea creditelor sale sau a datoriilor purtătoare
de dobânzi, minus orice numerar sau echivalente de
numerar disponibile pentru a plăti acele datorii

Valoarea capitalurilor proprii - valoarea unei

întreprinderi pentru toţi proprietarii ei
(SEV 200)
Procesul de evaluare

 Contractare – criterii de evaluare a ofertelor:

 Competența și experiența
 pretul solicitat
 prestigiul evaluatorului

 Documentare – o evaluare credibila este conditionata de

informatiile care fundamenteaza valoarea ; adecvata scopului
evaluarii solicitate si tipului valorii care se va raporta (SEV 102)

 Raportarea evaluării (SEV 103)

Părțile raportului de evaluare
1. Termeni de referință ai evaluării - identificare evaluator, identificare client, scopul
evaluarii, identificarea activului/datoriei de evaluat,tipul valorii, data evaluarii,
documentarea, natura si sursa informatiilor, ipoteze, conformitatea cu SEV

2. Analiza in vederea evaluării (Diagnosticul firmei)

3. Estimarea valorii (aplicarea metodologiei de calcul)

 Abordarea prin venituri

 Abordarea prin piață
 Abordarea prin active/cost

4. Stabilirea valorii finale (Reconcilierea)- alegerea valorii, ajustari/corectii ale valorii,

conform termenilor de referinta privind participatia evaluata, formularea opiniei asupra
valorii
Autoevaluare

 Termenul de „valoare” este utilizat în raportul de evaluare cu alt atribut:

a) uneori
b) doar pentru abordarea prin active si prin piata
c) în funcţie de cerinţele clientului
d) nici un răspuns corect

 Valoarea unei proprietăţi este dată de:

a) utilitate
b) raritate – atractivitate
c) dorinţă şi putere reală de cumpărare
d) toate cele de mai sus simultan
Autoevaluare

 Tipul de valoare pentru un anumit investitor este:

a) valoarea de piaţă
b) valoarea sinergiei
c) valoarea speciala
d) valoarea de investiţie

 Valoarea de piaţă, prin definiţie este:

a) întotdeauna preţul cel mai mare
b) întotdeauna preţul cel mai mic
c) preţul cel mai probabil
d) costul plus profitul

 Standardele de evaluare cuprind:

a) definiţii ale unor termeni specifici evaluării
b) indici de actualizare
c) formule de calcul a valorii prin diferite metode de evaluare
d) tabele de încadrare
Autoevaluare

 Un principiu fundamental este “principiul substituţiei” care spune că:

a) un investitor nu va plăti mai mult decât valoarea estimată prin metoda
activului net corectat (ANC)
b) un investitor nu va plăti mai mult decât costul unui bun de substituţie
c) un cumpărător va plăti cel mult valoarea estimată prin metoda actualizarii
fluxurilor de numerar (DCF)
d) în abordarea prin comparaţie de piaţă primordial este principiul anticipării

 Evaluarea activelor necorporale este de competenţa:

a) evaluatorului de întreprinderi
b) evaluatorului de proprietăţi imobiliare
c) evaluatorului de active corporale mobile
d) tuturor categoriilor de evaluatori de mai sus
Autoevaluare

 Principiul anticipării arată că:

a) valoarea se bazează pe anticiparea modificărilor legislative favorabile
investitorilor
b) valoarea se bazează pe percepţiile participanţilor pe piaţă asupra
beneficiilor viitoare ale întreprinderii / afacerii
c) valoarea se bazează pe raportul cerere-ofertă, anticipând că preţul unui
bun variază direct proporţional cu cererea şi în mod invers proporţional cu
oferta
d) a şi b

 Prima etapă în procesul de evaluare este:

a) diagnosticul pentru evaluare
b) prezentarea firmei evaluate şi a consultantului
c) definirea termenilor de referinta ai evaluarii
d) sinteza rezultatului evaluării