INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE

Specializarea: Zootehnie
Management

Cursul nr. 7.2.

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

1) Resursele umane şi caracteristicile muncii în agricultură

1.1.) Resursele umane: totalitate a aptitudinilor fizice şi intelectuale pe care omul le

utilizează în procesele de producerea bunurilor materiale.
Resursele umane se caracterizează prin:
 Cantitatea de resurse umane: numărul persoanelor existente la un moment dat
într-o unitate, sau numărul persoanelor necesare pentru realizarea unor obiective. Ele se
găsesc atât în sfera proceselor de execuţie, cât şi a celei de conducere.
 Calitatea resurselor umane: este dată de experienţa şi de aptitudinile fizice şi
intelectuale, pe care oamenii le utilizează în procesul activităţilor ce se desfăşoară într-o
unitate.
 Structura resurselor umane exprimă o caracteristică deosebit de complexă a
acestora, întrucât poate fi tratată şi analizată sub multiple aspecte: aspiraţii, trăsături de
personalitate, poziţii ierarhice, calificare, specializare, locuri de muncă, mod de participare în
realizarea produselor, vechime în unitate, vechime în profesie, vârstă, sex, mod de asigurare
(proprii sau din afara unităţii) etc.
 Productivitatea resurselor umane exprimă sub aspect fizic cantitatea de
produse realizate într-o unitate de timp (oră), iar sub aspect valoric arată valoarea produselor
realizate de un salariat într-o lună, trimestru sau an.
 Costul factorului uman este dat de valoarea care se atribuie cantităţii de muncă
prestată de acesta (respectiv de resursă consumată) în vederea obţinerii unor produse sau
executării unor lucrări. Acest cost este materializat de nivelul salariului orar, zilnic sau lunar
pe care unităţile agricole în funcţie de anumiţi factori îl stabileşte personalului ei.
Importanţa factorului uman în unităţile economice este determinată de următoarele
considerente:

1
 INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE
Specializarea: Zootehnie
Management

a) este singurul creator de valori (mijloacele şi obiectele muncii);

b) reprezintă elementul cel mai dinamic şi mobil, contribuind direct la
perfecţionarea mijloacelor de producţie în calitatea sa de factor conştient;
c) este singurul care îşi perfecţionează propria capacitate de muncă, îşi dezvoltă
experienţa;
d) influenţează într-o măsură decisivă eficienţa utilizării resurselor materiale şi
financiare;
e) deţine o pondere importantă în costul total al produselor (până la 25 % în
funcţie de specie, cultură, sistem de creştere etc.);
f) ridică aspecte sociale mai ales în unităţile mici şi mijlocii unde reprezintă o
cheltuială fixă neplătită;
g) constituie domeniul unde calitatea şi structura are preponderenţă asupra
cantităţii, întrucât comportamentele umane nu pot fi incluse în scheme strict logice şi raţionale.
Componentă a creşterii economice, resursele umane au o dublă apartenenţă:
demografică şi economică, modelându-se după legile ambelor domenii.
Din acest punct de vedere, o scurtă analiză a evoluţiei populaţiei rurale şi a populaţiei
ocupate în agricultură poate evidenţia aspecte importante pentru managementul resurselor
umane din unităţile agricole şi zootehnice.
Populaţia rurală din România era în 2005 de 9743,9 mii persoane, cu 2415 mii
persoane mai puţin decât în anul 1950, iar în anul 2018 s-a redus ajungând la 9027,1 mii
persoane (46,2 % din totalul populației)
Scăderea populaţiei rurale mai ales în perioada 1960 - 2005 a fost urmarea procesului
de industrializare şi urbanizare rapidă a economiei naţionale şi a exodului rural.
Populaţia ocupată în agricultură a cunoscut aceeaşi evoluţie descrescătoare, de la
6233,1 mii persoane în anul 1950 la 2939 mii persoane în anul 2005, respectiv 1938 mii
persoane în anul 2018.
Ponderea populaţiei ocupate în agricultură din populaţia rurală a fost în 1950 de
51,1 %, ajungând în anul 2005 la 30,6 % și în anul 2018 la 26,5 %, fiind formată din membrii
familiilor, salariaţi şi agricultori cu timp total sau parţial ocupat în agricultură.

2
 INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE
Specializarea: Zootehnie
Management

Tabelul 11.1
Dinamica şi structura populaţiei rurale şi agricole (1950-2005)
-mii persoane -
Specificare 1950 1960 1970 1980 1990 2005 2018
Populaţie rurală 12.159,4 12.441,3 12.787,7 12.029,7 10.632,6 9743,9 9027,1
Ponderea 76,6 68,3 63,1 54,2 45,9 45,1 42,2
populaţiei rurale în
total ţară (%)
Populaţie ocupată 6208,7 6233,1 4848,6 3048,1 3012,3 2939 1938
în agricultură
Ponderea 51,1 50,1 37,9 25,3 28,3 30,16 26,5
populaţiei ocupate
în agric. din
populaţia rurală
(%)
Sursa: Anuarele statistice ale României pe anii 1950-2005

1.2.) Caracteristicile muncii în agricultură:

a) procesele de muncă se desfăşoară în majoritatea cazurilor prin deplasarea
lucrătorului, consumul de energie fiind mult mai mare decât în situaţia efectuării statice;
b) pământul sub raportul texturii, umidităţii, pantei, influenţează efortul fizic al
omului şi efortul mijloacelor mecanice, impune tipuri de maşini specifice;
c) plantele ca organisme vii au ritmuri şi durate specifice de viaţă, determinând
timpul şi ordinea de executare a unor lucrări, de multe ori în condiţii nefavorabile pentru om;
d) animalele ca principalele obiecte ale muncii, se caracterizează prin anumite
ritmuri de creştere şi cerinţe privind reproducţia, îngrăşarea, furajarea, obţinerea produselor,
toate acestea imprimând caracterul permanent al muncii pe parcursul unei zile şi al anului, dar
şi programe precise pe ore pentru diverse lucrări corespunzător tehnologiilor de creştere,
pauzele şi timpul de odihnă pentru om fiind dependente de acestea;
3
 INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE
Specializarea: Zootehnie
Management

e) agricultorii trebuie să posede cunoştinţe privind cultura plantelor şi creşterea

animalelor, să ştie să lucreze solul, dar în acelaşi timp să cunoască şi modul de funcţionare a
mai multor tipuri de maşini, instalaţii, să execute unele mici reparaţii;
f) în unele procese de muncă omul ia contact direct cu animalele, determinând
apariţia pericolelor de accidentare în situaţii în care nu se cunosc metodele de contenţionare şi
poziţiile corecte faţă de animal;
g) capacitatea de muncă a omului şi rezultatele muncii lui depind în mare măsură
de climă, microclimatul din adăposturi şi de starea timpului. Producţiile obţinute sunt mai
scăzute deşi consumul de muncă este acelaşi, influenţând negativ nivelul veniturilor;
h) motivaţia muncii în agricultură este determinată în mare măsură de tradiţie, de
existenţa unei proprietăţi agricole, posibilitatea obţinerii unor produse pentru autoconsum,
având în vedere nivelul câştigului mai scăzut şi mai oscilant decât în alte sectoare economice;
i) problemele de protecţia muncii sunt mult mai complexe decât în alte sectoare,
având în vedere factorii care pot acţiona asupra omului: maşini, instalaţii, animale, surse de
energie, substanţe chimice
utilizate în tratamente, radiaţii, gaze nocive, temperaturi scăzute sau ridicate etc.;
j) munca în agricultură este deci complexă, multilaterală, specializarea fiind mai
scăzută decât în alte sectoare, toate acestea impunând organizarea specifică a proceselor de
muncă, norme de muncă fundamentate în funcţie de condiţiile de muncă, facilităţi pentru
contracararea influenţei negative a factorilor climatici.

2. MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

Managementul resurselor umane este considerată o activitate strategică, vitală pentru
reuşita unei unităţi, rolul resurselor umane fiind asociat la trei variabile: evoluţia mediului
instituţional, mutaţiile tehnologice şi mediul cultural.
 Mediul instituţional: cuprinde ansamblul legislaţiilor sociale apărute în timp
sub influenţa şi pertinenţa activităţilor sindicale. Astfel, reducerea timpului de lucru,
concediile plătite, crearea organului reprezentativ al personalului, formarea profesională,
participarea la profit, convenţiile colective, sunt exemple care arată evoluţia dreptului social şi

4
 INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE
Specializarea: Zootehnie
Management

a dreptului la muncă. Unităţile economice s-au văzut nevoite a se adapta acestor evoluţii,
modificându-şi metodele şi activităţile de gestionare a resurselor umane.
 Mutaţiile tehnologice impun pe de o parte eforturi pentru formarea
personalului şi adaptarea calificării lor la noile cerinţe (tipuri noi de maşini, de instalaţii, de
sisteme de creştere a animalelor etc.) şi pe de altă parte aceste mutaţii tehnologice determină
noi forme de organizare a muncii.
 Mediul cultural a suferit, de asemenea, modificări. Personalul azi este mai bine
informat şi format, urmărind în activitatea lui nu numai salarizarea ci şi alte aspiraţii ca:
realizarea şi dezvoltarea sa. Au apărut şi s-au diversificat instituţii şi şcoli de formare a
personalului pe specialităţi (şcoli profesionale pe meserii, colegii, învăţământ la distanţă,
forme de reciclare etc.), ajutând unităţile în recrutarea unor persoane cu pregătire specifică
cerinţelor lor, iar personalul în găsirea unor posturi corespunzătoare pregătirii lui.
 Obiectivele vizate în managementul resurselor umane sunt considerate
următoarele:
a) stimularea oamenilor potenţial calificaţi în a solicita un loc de muncă în cadrul
unităţii;
b) desfăşurarea unui astfel de management încât să determine ca cei mai buni (dintre
personal) să nu părăsească unitatea;
c) furnizarea unei motivaţii personalului;
d) creşterea productivităţii muncii;
e) crearea condiţiilor pentru afirmare şi dezvoltarea personalului în cadrul unităţii.
 Managementul resurselor umane cuprinde următoarele grupe de activităţi:

5
 INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE
Specializarea: Zootehnie
Management

Fig. 11.1 - Componentele managementului resurselor umane (după Margareta

oancea-Managementul, gestiunea economică și strategia în unitățile agricole-2007)

1. Administrarea personalului
Activităţile vizează următoarele acţiuni:
- întocmirea, ţinerea şi actualizarea dosarelor fiecărui salariat;
- prepararea fişelor de plată, calculul cheltuielilor sociale;
- studierea pieţei muncii în vederea recrutării de personal;
- elaborarea fişelor posturilor;
- verificarea referinţelor;
- realizarea de interviuri preliminare;
- elaborarea şi organizarea testării candidaţilor;
- elaborarea programelor de formare şi perfecţionare a personalului, colaborarea cu

6
 INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE
Specializarea: Zootehnie
Management

cadrele de conducere în activităţile de promovare şi de premieri;

- evaluarea randamentelor muncii etc.
2. Gestiunea resurselor umane
Procesul de gestiune a resurselor umane cuprinde următoarele grupe de activităţi:
elaborarea obiectivelor şi a politicii privind resursele umane; definirea posturilor; recrutarea,
selecţia, formarea şi perfecţionarea personalului şi evaluarea randamentelor salariaţilor;
salarizarea şi condiţiile legate de promovare, retrogradare, mutaţii, desfacere contracte de
muncă.
2.1. Elaborarea obiectivelor şi a politicii de gestionare a resurselor umane:
Acestea se stabilesc având în vedere pe de o parte nevoile şi particularităţile de
producţie şi de organizare internă a fiecărei unităţi şi pe de altă parte mediu extern (piaţa
muncii mai ales), legile şi reglementările legale în domeniul muncii (codul muncii, legea
salarizării, legea privind drepturile omului etc.), sindicalismul (convenţiile şi contractele
colective încheiate cu sindicatele şi contractele individuale).

7
 INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE
Specializarea: Zootehnie
Management

Fig. 11.2 - Procesul de gestionare a resurselor umane (după Margareta Oancea-Managementul,

gestiunea economică și strategia în unitățile agricole-2007)

2.2. Definirea posturilor

8
 INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE
Specializarea: Zootehnie
Management

Are ca scop inventarierea posturilor, care urmează a fi ocupate şi calcularea

necesarului de personal pe baza obiectivelor unităţii pentru perioadele următoare.
Necesarul de personal în unităţile agricole este influenţat de o serie de factori ca:
mărimea unităţii, profilul sau specializarea acesteia, tipul unităţii, sistemul de creştere şi
tehnologiile aplicate, gradul de mecanizare al lucrărilor, sistemul de organizare a muncii,
nivelul de calificare al personalului.
În producţia vegetală, datorită variaţiei volumului lucrărilor agricole, a sezonalităţii
activităţilor, a nivelului de dotare tehnică a unităţilor, necesarul de forţă de muncă variază în
timp, de la un sezon la altul, de la un an la altul. La nivel de lucrare agricolă necesarul de
resurse umane (Nru) se calculează utilizând relaţiile:
- pentru lucrările mecanice:

Nru = Vl/Np

- pentru lucrările manuale sau complexe:

Nru = (Vl/Nm)*n

în care:
- Vl = volumul lucrării;
- Np = norma de producţie;
- Nm = norma de muncă manuală;
- n = numărul de lucrători din formaţie;
Normele de producţie se găsesc în Normativul de lucrări mecanice, iar normele de
muncă în Normativul de lucrări manuale, ambele cu caracter orientativ, ele putând fi adaptate
condiţiilor concrete din unităţi.
Pe ansamblul unităţii pentru a calcula necesarul de personal permanent, se utilizează
metoda grafică. Aceasta constă în înregistrarea într-un tabel a necesarului calculat anterior
(exprimat în zile-om) în fişele tehnologice ale plantelor care se vor cultiva şi centralizate pe
decade şi luni.
9
 INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE
Specializarea: Zootehnie
Management

Ulterior se transpun într-un grafic datele din tabel, alegându-se pentru calcularea
necesarului de lucrători permanenţi pentru un an, luna cu cel mai redus număr de zile om. Prin
raportarea acestuia la numărul de zile calendaristice lucrătoare din lună, se află necesarul
anual de lucrători permanenţi, restul lucrărilor urmând să fie efectuate de lucrători sezonieri.
În unităţile zootehnice mijlocii şi mari, personalul de execuţie se diferenţiază în raport
de locul de desfăşurare a activităţii în: îngrijitorii din adăposturile de animale şi muncitorii
auxiliari şi de service.
Îngrijitorii de animale numiţi şi „de bază” sunt cei care execută lucrările de îngrijire şi
furajare a animalelor, de curăţenie a adăposturilor, de obţinere a producţiilor. Necesarul
acestora se determină pe categorii de animale utilizând relaţia:

Nib = Em/Ns

în care:
- Nib = este număr de îngrijitori de bază;
- Em = efectivul mediu anual de animale dintr-o anumită categorie;
- Ns = norma de servire pentru un îngrijitor.
În unităţile din industria alimentară lucrătorii care execută lucrările tehnologice sunt
consideraţi „personal direct productiv” şi numărul lor este stabilit pe baza Normativului de
personal pentru industria alimentară” în funcţie de volumul de activitate care se desfaşaoră
zilnic.
Lucrările privind deservirea tuturor categoriilor de animale, întreţinerea instalaţiilor
care funcţionează la nivelul fermei, lucrările de transport ale fermei etc., sunt efectuate de
personalul de servire şi auxiliar în care intră: electricieni, mecanicii de moară, lăptarii,
podotehnistul, supraveghetorii de noapte ai animalelor, echipa de producere a furajelor etc.
În industria alimentară, personalul auxiliar include electricienii, mecanicii, șoferii şi
alte categorii care desfăşoară activităţi de interes general.
Necesarul de personal de servire şi auxiliar se determină pe baza normativelor de
personal şi având în vedere mărimea fermei și volumul de activităţi necesar acesteia.

10
 INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE
Specializarea: Zootehnie
Management

Pentru a asigura o zi liberă pe săptămână îngrijitorilor de bază, se calculează

îngrijitorii de schimb, care au aceleaşi atribuţii ca cei
de bază, utilizând relaţia:
Nis = Nib/6

în care:
- Nis = număr îngrijitori de schimb;
- Nib = număr îngrijitori de bază.
În unităţile zootehnice îngrijitorii de animale şi personalul de servire şi auxiliar este
indicat a avea un caracter permanent, fiind deci angajaţi prin contract de muncă pe durata cel
puţin a unui an, în fermele de vaci chiar pentru o durată mai mare.
În afara acestui personal permanent, în perioadele în care este necesar un surplus de
resurse umane (recoltare şi depozitare a producţiilor, tunsul şi mulsul oilor etc.) se poate
angaja personal sezonier sau temporar.
2.3. Recrutarea candidaţilor
Recrutarea urmăreşte găsirea candidaţilor cu aptitudini şi caracteristici apropiate
cerinţelor postului vacant din care urmează să aleagă pe cel considerat cel mai bun.
În acest scop managerii trebuie să elaboreze o problematică specifică care să precizeze
următoarele aspecte: sursele de recrutare, cerinţele pentru ocuparea diferitelor posturi.
Referitor la sursele de recrutare sau asigurare a resurselor umane necesare, acestea pot fi
interne sau proprii unităţilor şi surse externe.
Pentru fiecare post, se realizează descrierea lui, materializată în „Fişa postului” care
cuprinde două părţi: caracteristicile postului şi cerinţele postului.
Sinteza caracteristicilor şi cerinţelor unui post este utilizată în publicitatea care se va
face prin intermediul mass-mediei sau altor forme, în vederea recrutării de candidaţi.

11
 INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE
Specializarea: Zootehnie
Management

Fișa postului
(de execuție)

Caracteristicile postului: Cerințele postului:

- Denumirea postului - Nivelul studiilor;
- Locul de muncă; - Experiența;
- Activități componente; - Formare, aptitudini;
- Mașinile și utilajele folosite; - Alte cerințe
- Calificarea necesară;
- Condițiile de muncă;
- Responsabilități

 Sursele interne de recrutare au în vedere personalul existent care poate fi

transferat sau promovat într-un post vacant în funcţie de cerinţele şi caracteristicile postului,
având în vedere vechimea, competenţa, formarea, rezultatele.
Avantaje: creşterea moralului salariaţilor, permite alegerea dintr-un colectiv deja
cunoscut, stimulează salariaţii pentru formare şi pentru rezultate în vederea promovării;
reduce cheltuielile cu recrutarea.
Dezavantaje: lipsa introducerii în unitate a unui spirit nou, modern, incitant.
O recrutare internă eficientă necesită cunoaştere de către personalul unităţii a
posturilor vacante cu cerinţele şi caracteristicile fiecăruia, prin afişarea lor, crearea
posibilităţilor pentru toţi candidaţii interni de a participa la selecţie.
 Sursele externe de recrutare a candidaţilor la care unităţile pot apela sunt:
agenţii specializate de plasare a forţei de muncă, anunţuri publicitare prin mass-media,
instituţii de învăţământ, asociaţii profesionale, organizaţii care se ocupă cu programe de
reconversie a forţei de muncă, personal disponibilizat de la unităţi concurente.
12
 INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE
Specializarea: Zootehnie
Management

Agenţiile, oficiile sau birourile de plasare a resurselor umane efectuează în general şi o

preselecţie a candidaţilor ceea ce este important mai ales pentru posturile de conducere,
reducând timpul şi costurile necesare.

2.4. Selecţia candidaţilor

Procesul de selecţie cuprinde activităţile prin care dintr-un anumit număr de candidaţi,
se alege cel ale cărui aptitudini şi competenţe corespund cel mai bine cerinţelor postului.
Acest proces parcurge mai multe etape, utilizându-se diferite metode ca:
 Analiza Curriculum-vitae (conţinut, mod de prezentare);
 Analiza scrisorii motivaţiei candidatului (uneori şi analiză grafologică)
 Interviul - cel mai utilizat, dar cu o doză de subiectivism din partea celui care îl
realizează. Pentru reducerea acestuia se recomandă realizarea interviului cu diferiţi
interogatori;
 Teste pentru diferite aptitudini;
 Examen medical;
 Verificare referinţe şi activităţi anterioare;
 Examen practic pentru unele posturi (secretar, informatician etc.).
Unităţile pot apela la toate formele de selecţie, sau pot adăuga şi altele în raport cu
natura activităţilor, posturilor, responsabilităţilor.
Trebuie avut în vedere că selecţia personalului reprezintă o activitate de mare
responsabilitate, două elemente fiind importante:
- Validitatea procesului de selecţie depinde de metodele şi procedeele utilizate,
alegerea lor trebuind să permită evaluarea cu precizie a aptitudinilor, competenţelor,
randamentului şi potenţialului real al tuturor candidaţilor.
- Fiabilitatea informaţiilor este asigurată atunci când acestea permit evaluarea
uniformă a aptitudinilor, capacităţilor şi talentului candidaţilor.
Efectuarea unei selecţii bune a unui candidat este benefică atât pentru acesta -
permiţându-i încadrarea într-un timp scurt în cerinţele postului, cât şi pentru unităţi,

13
 INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE
Specializarea: Zootehnie
Management

eliminându-se cheltuielile fie pentru o nouă selecţie, fie pentru formarea celui selectat
conform exigenţelor postului.

2.5. Încadrarea şi integrarea personalului

Personalului selectat pentru ocuparea unui post i se face încadrarea care pe lângă
forma juridică (contract de muncă) implică şi prezentarea unităţii, a politicii, filozofiei,
regulilor, manierei de lucru, normelor de conduită adoptate în cadrul ei.
Integrarea personalului în cadrul colectivului unei unităţi reprezintă procesul prin
care personalul încadrat înţelege şi acceptă cultura organizaţiei, aceasta asigurându-i
motivaţie, avantaje materiale, sociale, relaţii normale de lucru.
Durata acestei perioade este bine a fi cât mai scurtă şi depinde atât de fiecare individ
angajat, cât şi de comportamentul colectivului în care va lucra.
De asemenea, un rol deosebit îl are conducătorul locului de muncă sau al colectivului,
prin stilul său de conducere, prin urmărirea modului în care noul salariat se încadrează, prin
intervenţia sa în aplanarea unor diferende care pot apărea, având în vedere că pentru orice nou
angajat, perioada de integrare sau de acomodare în noul loc de muncă implică o anumită doză
de stres acestuia.
O integrarea rapidă şi uşoară, determină ulterior o angajare conştientă, socială,
economică şi psihologică a personalului, obţinându-se în final responsabilitate, contribuţie
personală şi colectivă.

2.6. Formarea şi perfecţionarea personalului

Aceste procese se desfăşoară permanent în cadrul unităţilor, urmărind adaptarea
permanentă a personalului la evoluţia acestora şi permiţând dezvoltarea şi afirmarea fiecăruia.
Formarea, reprezintă procesul prin care se acordă fiecăruia dintre personal,
posibilitatea de a-şi actualiza aptitudinile asociate sarcinilor lui, astfel ca ele să se realizeze
cu cele mai bune rezultate.
Perfecţionarea urmăreşte creşterea aptitudinilor, a competenţelor în ceea ce priveşte
conceptualizarea şi relaţiile umane, în vederea armonizării cu schimbările care se vor realiza
în etapa următoare în cadrul unităţilor.
14
 INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE
Specializarea: Zootehnie
Management

Ambele activităţi trebuie desfăşurate sistematic pe baza unui program concret şi într-
un cadru organizat, folosindu-se mijloace şi metode specifice locului de muncă, naturii
activităţii, gradului de tehnicitate, scopurilor şi obiectivelor unităţilor.
În activitatea de formare şi perfecţionare a personalului trebuie să se aibă în vedere pe
lângă aspectul strict profesional şi cel cultural şi ştiinţific, pentru că numai astfel acesta poate
înţelege deciziile şi măsurile luate de manageri, poate contribui cu idei, inovaţii şi invenţii la
obţinerea unor rezultate superioare.

Fig. 11.4 - Etapele şi procesele de formare şi perfecţionare a personalului (după

Margareta Oancea-Managementul, gestiunea economică și strategia în unitățile agricole-2007)

În activitatea unui manager de mare importanţă este ca acesta să considere unitatea

pe care o conduce, ca un colectiv uman heterogen ca întindere şi compoziţie, dar care este
necesar să participe efectiv atât la actul decizional, cât şi la materializarea acestuia.
De asemenea, este necesar a se avea în vedere că oamenii muncesc nu numai să-şi
câştige existenţa proprie şi a familiei, ci şi să se afirme profesional, să se realizeze pe plan
social.

15
 INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE
Specializarea: Zootehnie
Management

2.7. Evaluarea randamentelor şi comportamentului

Această activitate de evaluare a randamentelor constă în culegerea, analiza, evaluarea
şi transmiterea informaţiilor privind rezultatele obţinute de salariaţi şi comportamentul
acestora. Aceste informaţii servesc la cunoaşterea salariaţilor, a atuurilor şi părţilor slabe ale
acestora, a necesarului formării şi perfecţionării lor. De asemenea, evaluarea randamentelor
stă la baza deciziilor privind mutarea, desfacerea contractului de muncă, promovarea
personalului, fiind utilă şi acestuia în sensul că este interesat a-şi corecta unele aspecte ale
activităţii în vederea creşterii productivităţii muncii şi a afirmării lui.

16