FINANŢELE ÎNTREPRINDERII CURS 8 (sem.

II)

8. NECESARUL DE FINANŢARE A
CICLULUI DE EXPLOATARE (NFCE)

8.1. Metodologia determinării necesarului de finanţare a ciclului de

exploatare
8.2. Metode analitice bazate pe costurile exploatării
8.3. Relaţii de calcul pentru necesarul de finanţat pe elemente de stoc
8.4. Metode analitice bazate pe cifra de afaceri
8.5. Metode sintetice de determinare a necesarului de finanţare

8.1. Metodologia determinării necesarului de finanţare

a ciclului de exploatare

Determinarea nevoilor de finanţare presupune, din punct de vedere

metodologic, parcurgerea următoarelor etape:
1. Stabilirea nivelului optim al stocurilor fizice prin procedee tehnico –
economice.
2. Stabilirea nivelului creanţelor în funcţie de politica comercială promovată de
întreprindere.
3. Stabilirea resurselor de finanţare a activelor circulante unde se face o
distincţie între resursele de finanţare cu costuri zero (sursele atrase) şi capitalurile
care comportă costuri stabilite pe piaţa de capital.
Se calculează: Ac = Ac totale – Datorii
Se mai poate calcula şi sub formă de rată: care reflectă ponderea
activelor circulante finanţate prin resurse care comportă costuri.
Pornind de la caracterul active şi pasive circulante care se reconstituie de mai
multe ori într-un an, asigurarea echilibrului financiar pe termen scurt impune
sincronizarea lichidităţii activelor circulante cu exigibilitatea datoriilor de exploatare.
În practică, necesarul de finanţare se determină prin metode fundamentate pe
cheltuieli de exploatare şi cifra de afaceri.
Cheltuielile de exploatare ne indică suma capitalurilor avansate pentru
susţinerea producţiei, iar cifra de afaceri ne indică gradul în care se recuperează
fondurile imobilizate în procesul de producţie.
După volumul activităţii, se disting două grupe de metode:
- metode analitice
- metode sintetice
Metodele analitice presupun determinarea mărimii necesarului de finanţat pe
tipuri de stocuri, iar în cadrul acestora, pe elemente componente.

1
FINANŢELE ÎNTREPRINDERII CURS 8 (sem. II)
Datorită complexităţii calculelor, aceste metode se folosesc doar în situaţii de
modificări structurale ale activităţii (înfiinţarea întreprinderii, absorbţia, fuziunea,
etc.) şi numai pentru determinarea nevoii medii de finanţare anuală.
Metodele sintetice sau globale se determină pe ansamblul activelor circulante
pornindu-se de la indicatorii înregistraţi în exerciţiul financiar anterior care se
corectează în funcţie de planificările anului curent.

Metode de previziune

Metode analitice pe fiecare Metode sintetice pe total

element de activ circulant active circulante

Costuri de CA Costuri de CA
Exploatare exploatare

8.2. Metode analitice bazate pe costurile exploatării

Necesarul de finanţat se poate calcula pornind de la costurile de aprovizionare

până la cele de livrare, ceea ce ar însemna un volum enorm de muncă. Pentru
simplificare, se porneşte de la influenţa a doi factori:
- cheltuieli de exploatare
- intervalul între două reconstituiri

=
K = coeficient de corecţie specific diferitelor tipuri de cheltuieli
I = intervalul dintre două reconstituiri succesive

Cheltuielile de exploatare sunt cele previzionate în bugetele exploatării

(bugetul aprovizionării, al produselor şi al vânzărilor). Alocarea cheltuielilor băneşti
are în vedere ritmul desfăşurării producţiei şi ritmul recuperării acestora prin darea în
consum.
Coeficientul de corecţie K au valori diferite astfel:
- în cazul aprovizionării, K este de 0,5 deoarece costurile cu refacerea unităţii
de stoc se consumă dintr-o dată, iar darea în consum se face treptat

2
FINANŢELE ÎNTREPRINDERII CURS 8 (sem. II)

- pentru faza de producţie este cuprins între: K 0,5 şi K 1

- pentru celelalte faze K = 1.

Pentru circuitul de produse şi comercializare, costurile se formează astfel:

1. La aprovizionare avem costuri cu aprovizionarea, transportul, stocare,etc.

C =Q

2. Producţie
La costurile cu materia primă, se adaugă o serie de costuri cu forţa de muncă,
utilaje, energie, costuri generale de administrare, etc.

C =C +C

3. Desfacere
Costul de uzină + costurile necesare stocării, livrării şi desfacerii.
În perioada de încasare – costul complet.
Costurile anuale de producţie determinate după metodologia de mai sus, se
împart la numărul de zile dintr-un an (Q/360), pe baza căruia, prin extrapolări, se
calculează necesarul de finanţat pentru subunităţi sau diviziuni de an.

Intervalul dintre două reconstituiri succesive se determină de regulă, ca

medie aritmetică simplă sau ponderată a duratelor de rotaţie înregistrate în exerciţiul
anterior, corectat cu noile prevederi de plan.

În faza de aprovizionare, intervalele sunt:

dintre două aprovizionări succesive
între două reconstituiri a S
pentru stocuri de condiţionare ( )
pentru transportul interior ( )

În faza de producţie avem durata de fabricaţie (Df.)

În faza de desfacere avem durata medie de staţionare a produselor care apare

din momentul în care au ieşit din faza de producţie şi până la vânzare.

În faza de decontare sau încasare avem durata medie de recuperare a

creanţelor.

3
FINANŢELE ÎNTREPRINDERII CURS 8 (sem. II)

Cost complet

Cost
livrare
Cost prod.
Unitate K=1
stoc
K= 0,5 K 1
K=1

Stoc de siguranţă, condiţionare, transport

Durată de Durată de Durată de Durată de Durata ciclului

stocare fabricare livrare decontare exploatare
D D D D

8.3. Relaţii de calcul pentru necesarul de finanţat anual

pe elemente de stoc.

1. Pentru fiecare stoc de materii prime de bază, calculul este:

- intervalul mediu dintre două aprovizionări succesive

- intervalul dintre două reconstituiri succesive cu stoc de siguranţă
- interval de condiţionare
- intervalul pentru transport interior

- cantitatea de produse fabricate

- consum specific (unitar)
- preţ de aprovizionare pe tip de materie primă

EXEMPLU:

4
FINANŢELE ÎNTREPRINDERII CURS 8 (sem. II)
O întreprindere realizează într-un an, 80.000 bucăţi din producţia „X”.
Consumul specific = 0,6 kg/buc
antecalculat = 75.000 lei/kg
= 76 zile
= 13 zile
=0
=1
Calculaţi necesarul de finanţat .

=
=
Aceasta reprezintă necesarul mediu de finanţat pe zi.

2. Calculul pentru materiale auxiliare se face în funcţie de decontarea

pentru materia primă de bază.

----------------------- Ch.b.
--------------------- Ch

3. În cazul produselor în curs de fabricaţie

q – cantitatea de produse în curs de execuţie

- cost produs unitar
- durata ciclului de fabricaţie
K - coeficientul de corecţie care în cazul produselor în curs de execuţie
se situează între 0,5< K < 1.
K se calculează astfel:
Pentru situaţia în care cheltuielile de fabricaţie cresc uniform:

c – costul materiei prime

Cp- cost de producţie

În situaţia în care cheltuielile nu cresc uniform:

5
FINANŢELE ÎNTREPRINDERII CURS 8 (sem. II)

= costul mediu antecalculat pe fiecare fază a ciclului de fabricaţie

= durata fiecărei faze de fabricaţie
= durata totală a ciclului de fabricaţie

EXEMPLU:

Cantitatea de produse în curs de execuţie 2.000 buc.

Cost materii prime introduse în fabricaţie (c) 90.000.000
Costuri adăugate 40.000.000
Durata ciclului de fabricaţie 5 zile
Consum specific 0,6
Preţul de aprovizionare 75.000 lei/kg

lei/zi

4. Pentru produsele finite

- cost produs
- durata de staţionare (stocaj)

5. Pentru produsele vândute pe credit

unde: - durata credit clienţi

EXEMPLU:

Cantitatea vândută 80.000

Cost complet 140.000
6
FINANŢELE ÎNTREPRINDERII CURS 8 (sem. II)
Durata medie de încasare 30 zile

8.4. Metode analitice bazate pe cifra de afaceri (CA)

Aceste metode pornesc de la relaţia de proporţionalitate dintre necesarul de

finanţat şi cifra de afaceri. Elementele de fundamentare sunt cifra de afaceri
previzionată şi durata de rotaţie a stocurilor şi a creditului client din exerciţiul
financiar anterior. Având în vedere previzionarea care i se poate face CA, aceste
metode se calculează de regulă, trimestrial.

; unde: = durata de rotaţie

; unde: = sold mediu al

8.5. Metode sintetice de determinare a necesarului de finanţare

Au avantajul simplităţii şi se calculează pentru subdiviziuni de an după ce la

nivelul anului s-au aplicat metode analitice de determinare a necesarului de finanţare.
Se bazează pe relaţia de proporţionalitate dintre activele circulante pe de o parte şi
costul exploatării sau cifrei de afaceri.
Calculul acestor metode presupune:
1. Observarea unui raport de proporţionalitate în perioada anterioară
2. Acest raport va fi utilizat pentru previziunea necesarului de finanţat în
funcţie de evoluţia previzibilă a costurilor de exploatare sau a cifrei de afaceri.

Metodele sintetice sunt fundamentate pe:

1. Viteza de rotaţie a activelor circulante în funcţie de costul exploatării
2. Activele circulante ce revin la 1.000 lei CA
3. Ratele cinetice ale activelor circulante

1. Viteza de rotaţie a activelor circulante

7
FINANŢELE ÎNTREPRINDERII CURS 8 (sem. II)

= cantitatea previzionată pentru anul de plan

= cost complet

2. Active circulante la 1000 lei CA

3. Rata cinetică reprezintă duratele de rotaţie a diferitelor elemente de active

circulante corectate cu ponderea acestor elemente în cifra de afaceri.
Se foloseşte în cadrul planificării financiare (metoda normativă) pentru
întocmirea bilanţului în zile de rotaţie. Au o putere informativă superioară calculului
în valori absolute sau relative şi permit o serie de comparaţii între întreprinderi cu
profiluri diferite.
În fapt, o rată cinetică reprezintă produsul dintre o durată de rotaţie şi o rată de
structură.
În cazul stocului de materii prime:

M – ponderea consumurilor intermediare de la terţi în CA

În cazul stocului de produse în curs:

În cazul stocului de produse finite:

Cp – cost de producţie
%Cp – ponderea costului de producţie în CA

În cazul producţiei vândute pe credit:

8
FINANŢELE ÎNTREPRINDERII CURS 8 (sem. II)

%Cr.cl. – credit client în CA

Pentru a apropia rezultatele oferite de metodele sintetice de cele obţinute prin

metodele analitice, se introduce în calculul necesarului de finanţat trimestrial un
coeficient de degresivitate a creşterii activelor circulante.

1
Corectare =
Coeficient de accelerarea vitezei de rotaţie (sau constantă)

Constanta poate fi:- rezultatul mediu pe ramură

- rezultatele înregistrate de concurenţă