APLICAȚIA 1

Să presupunem că necesarul de materie primă pentru realizarea producţiei anuale estimate =

20.000 kg; preţul unitar de vânzare-achiziţie = 8 lei/kg; costul unei comenzi (al unei acţiuni de
reaprovizionare - cost lansare comandă) = 8 lei; costul de stocare = 25% faţă de preţul unitar de
cumpărare de 8 lei/kg şi pe an. Costul de stocare se prezintă în raport de proporţionalitate faţă de
preţul de cumpărare şi cuprinde, în exemplul de faţă, următoarele elemente; 14% dobândă pentru
credite; 2% uzură morală pe timpul stocării; 0,25% taxă asigurări; 0,50% taxe proprietate; 3,75%
cheltuieli de depozitare; 4,50% depreciere, declasare calitativă.
În cheltuielile de lansare s-au avut în vedere cele cu comandarea prin telex, telefax, telefon
sau sub altă formă, cu folosirea unui oficiu intern de informatică care comunică cu serviciul
cumpărări ş.a. În rezolvarea problemei se pot folosi variantele:
a. Efectuarea de calcule privind cheltuielile anuale antrenate de comandarea şi stocarea în
cantităţi diferite (stabilite facultativ) a materiei prime şi alegerea celei mai economice (tabel):

*) Coloana 7 s-a calculat înmulţind coloana 4 cu preţul unitar de 8 lei şi cu 0,25 la sută
(ponderea de reprezentare a costului de stocare faţă de preţul unitar). Costul de stocare
se calculează faţă de valoarea medie a stocului.
Din tabel, reiese că lotul economic de comandat (n*) este cel de 400 kg pentru care se
înregistrează costul anual total cel mai mic (800 lei).

b. Aplicarea directă a relaţiei specifice modelului matematic de calcul a cantităţii economice de

comandat, astfel:

1
 Pe baza lui n* se calculează, în continuare, elementele asociate:
o frecvenţa optimă a reaprovizionărilor y*:

o intervalul economic între reaprovizionări (I*):

o costul minim (C*):

Prin comparaţie varianta b este mai simplă, mai economică şi necesită timp de aplicare mult
mai mic.
Exemplul se bazează pe trei prezumţii:
1. cererea constantă, iar ritmul acesteia constant;
2. timpul necesar pentru lansarea comenzii şi livrarea materialelor de la furnizor sunt elemente
cunoscute şi se menţin constante;
3. intrarea - recepţia materiei prime se realizează fără întreruperi.
Dacă elementele iniţiale luate în calcul se modifică, se procedează la reaşezarea rezultatelor;
de exemplu, dacă scade costul de stocare de la 25% la 16%, faţă de preţul unitar de cumpărare,
cantitatea economică de comandat va fi de 500 kg:

celelalte elemente asociate modificându-se corespunzător.

Un rol important în asemenea determinări revine nivelului erorii de estimare a variabilelor
funcţiei. O caracteristică pozitivă a modelului prezentat este aceea că nu arată un grad ridicat de
sensibilitate la apariţia de erori în estimarea elementelor (variabilelor) de calcul. De exemplu,
presupunem că necesarul anual nu este de 20000 kg, cât s-a estimat mai sus, ci 21000 kg; celelalte
2
elemente rămân neschimbate. În acest caz, cantitatea economică de comandat va fi de aproximativ
410 kg:

Aceasta înseamnă că necesarul de 21000 kg va fi aprovizionat eficient în 51 de comenzi

(reaprovizionări) - 21000 kg : 410 kg/comandă; programul de aprovizionare va prevede o
reaprovizionare cu o cantitate de 500 kg şi 50 a câte 410 kg.
Costul anual va fi de 818 lei:
o cost lansare comenzi = nr.comenzi x costul/comandă = 51 x 8 = 408 lei.
o costul stocării = stocul mediu x costul de stocare pe kg şi pe an = (410:2)x8x0,25 = 410lei
o cost total anual = 408 + 410 = 818 lei
Dacă comandarea se produce pentru cantitatea economică calculată mai înainte (când
necesarul era estimat la 20000 kg) de 400 kg, atunci numărul de aprovizionări necesare va fi de 53
(21000 : 400 = 52,5 ≈ 53); în 52 reaprovizionări se aduc cantităţi de câte 400, iar în a 53-a o
cantitate de 200 kg. În această situaţie costul anual va fi de:
o costul comandării = 53x8 = 424 lei
o costul de stocare = (400:2)x8x0,25 = 400 lei
o costul anual total = 424 + 400 = 824 lei
Prin comparaţie, rezultă, pentru o a doua situaţie, un cost anual total mai mare cu 6 lei (824 -
818), datorită erorii în estimarea necesarului produsă la început (20000 kg în loc de 21000 kg).
Eroarea în estimarea necesarului a fost de 5% (21000 - 20000) : 20000; influenţa acesteia s-a
transmis în dimensionarea cheltuielilor de comandare-stocare cu o abatere de numai 0,73%
apreciabilă ca nesemnificativă.
De regulă, eroarea în estimarea costului anual total nu poate fi mai mare în raport cu
procentul de reprezentare a acesteia în aprecierea nivelului costului de stocare sau al celui de lansare
a comenzilor (de comandare). Aprovizionarea în cantităţi mai mari decât cele economice rezultabile
din aplicarea modelului de optimizare - acţiune care poate fi avută în vedere la proiectarea strategiei
în aprovizionarea - stocarea resurselor materiale - prezintă, după caz, avantaje şi dezavantaje.
 AVANTAJE:

3
1. cumpărarea la un preţ mai mic pe unitatea de material sau produs (deci, se poate beneficia de
rabat comercial, acordabil de către furnizori pentru comandarea în cantităţi mari; nivelul se stabileşte
de furnizor);
2. reducerea costului total cu comandarea sau lansarea comenzilor (a acţiunilor de
reaprovizionare);
3. diminuarea costului de transport al resurselor comandate.

 DEZAVANTAJE:
1. creşterea stocului maxim de materiale depozitabile, ceea ce înseamnă spaţii de depozitare-
păstrare suplimentare;
2. sporirea cheltuielilor cu stocarea, conservarea şi depozitarea, inclusiv a efectului imobilizării ca
atare a resurselor financiar-valutare (stocul mediu fiind mai mare);
3. amplificarea efectului uzurii morale;
4. sporirea procentului deprecierilor şi degradărilor calitative a resurselor materiale stocate;
5. diminuarea flexibilităţii şi mobilităţii în ajustarea stocurilor în situaţiile care impun acţiunea în
acest sens (ca urmare a mutaţiilor care se produc în vânzarea produselor şi implicit în fabricaţia
acestora). Pentru stabilirea opţiunii strategice este necesară compararea efectului avantajelor cu cel
al dezavantajelor.
APLICAȚIA 2
Pentru depozitarea resurselor materiale necesare desfăşurării activităţii proprii, o tipografie
înregistrează următoarele cheltuieli:
- Amortizarea depozitului 98.400 uv / an
- Amortizarea a 4 electrostivuitoare 18.000 uv / an
- Salariul gestionarului 3.000 uv / an
- Salariile a 6 muncitori 12.000 uv / an
- Cheltuieli cu energia termică 125 uv / lună
- Cheltuieli cu energia electrică 75 uv / lună
- Cheltuieli cu întreţinerea 100 uv / lună
Tipografia şi-a stabilit un necesar anual de aprovizionat de 1.000 tone de hârtie
destinată acoperirii unei cereri relativ uniforme, constante în timp; resursa se stochează pe 10
% din suprafaţa depozitului (diferenţa de suprafaţă serveşte la aşezarea celorlalte resurse
materiale prevăzute pentru asigurare).
De aprovizionarea cu hârtie se ocupă un economist, cu un salariu lunar de 4000 u.v.
şi un agent de aprovizionare cu un salariu lunar de 2797 u.v. Pentru lansarea unei comenzi de
4
 aprovizionare economistul lucrează 2 ore, agentul de aprovizionare 8 ore; la efortul salarial
necesitat se adaugă cheltuielile cu poşta, telefonul şi deplasarea agentului de aprovizionare la
furnizor în valoare de 53,58 u.v (se consideră 21 zile lucrătoare într-o lună). Preţul unei tone
de hârtie este de 100 u.v.
Pe baza datelor de mai sus se pune problema stabilirii lotului optim de
aprovizionare, a elementelor asociate (frecvenţa aprovizionărilor, intervalul dintre două
aprovizionări succesive, costul anual al aprovizionării) şi elaborării graficelor de dinamică a
tipului de gestiune avut în vedere de modelul economico-matematic aplicabil în exemplul de
faţă şi a cheltuielilor antrenate de procesele de aprovizionare-stocare în funcţie de natura lor.
REZOLVARE
 Se porneşte de la funcţia costului anual:
Na n
Ca  Cl    C s  N a * p
n 2
în care:
Ca – costul anual al achiziţionării, aducerii şi stocării resursei materiale (deci al hârtiei);
Cl – cheltuielile de lansare a unei comenzi de aprovizionare;
Cs – cheltuielile de stocare pe unitate de resursă materială şi pe zi (deci, pe tona de hârtie şi
pe zi );
 - perioada de gestiune (anul de plan);
Na – necesar anul de aprovizionat;
n – lotul de aprovizionat;
p – preţul de achiziţie al resursei materiale (deci, al hârtiei – uv / tonă).

 Cheltuielile de stocare, exprimate în uv pe unitate fizică de resursă materială şi pe an,

se calculează astfel:
I. Se însumează cheltuielile cu depozitarea:
98400 + 18000 + 12 (3000 + 12000 + 125 + 75 + 100) = 300000 uv / an
II. Se alocă 10 % din aceste cheltuieli pentru hârtie:

300000 *10% = 30.000 uv/an

III. Se determină cheltuielile de stocare unitare (Csua):

5
 30000
C sua   30uv / tone  an
1000

 Cheltuielile de lansare, exprimate în uv pe comandă, se determină astfel:

I. Se calculează salariile pe ora de lucru pentru cei doi lucrători care se ocupă cu
aprovizionarea hârtiei:
 Pentru economist:
4000
 23,80uv / ora
168

 Pentru agentul de aprovizionare:

2797
 16,65uv / ora
168

(168 ore = 8 ore / zi * 21 zile lucrătoare / lună)

II. Se determină cheltuielile de lansare:
Cl = 23, 80 * 2 + 16,65 * 8 + 53,58 = 234,38 uv / comandă
Precizându-se astfel costul stocării hârtiei şi cel al lansării comenzii de aprovizionare pentru această
resursă, în continuare se calculează:
 Lotul optim de comandă-aprovizionare (n*):

2 N a Cl 2 x1000x 234,38
y*  *
  125tone
Cs 30

 Frecvenţa optimă aprovizionărilor (y*):

N a 1000
n*    8 aprovizionări / an
n 125
 Intervalul optim între aprovizionările succesive (I*):

 360
I    45zile
y 8
 Costul optim anual cu aprovizionarea-stocarea hârtiei (C*):

6
 Ca  2 N a Cl Csua  N a  p  2 1000 234,38  30  1000100  103750,04uv / an
*

 Dinamica procesului de comandă-aprovizionare avută în vedere în cazul exemplului

de faţă se prezintă în figura 1.

Cantitate
Stoc curent maxim (Scr)

Stoc curent mediu (Scr)

Scr

zile

 

Fig. 1.

I – intervalul mediu dintre două reîntregiri (reaprovizionări) succesive ale stocului curent;
τ – consumul din stocul curent

APLICAŢIA 3
O fabrică de articole din polietilenă îşi stabileşte un necesar de aprovizionat de 1000 de tone
pe an. Preţul de achiziţie practicat pe piaţă este de 100 uv pe tonă. Cheltuielile de stocare reprezintă
24, 5 % faţă de preţul de achiziţie, iar cele de lansare a unei comenzi de aprovizionare sunt de 122,5
uv.
Un furnizor nou pătrunde pe piaţă şi oferă materia primă la un preţ de 99 uv pe tonă pentru o
achiziţie de minimum 200 de tone sau la un preţ de 98 uv pe tonă pentru o comandă de cel puţin 400
de tone la o livrare.
Pe această bază se cere definirea cantităţii economice de comandă-aprovizionare şi
fundamentarea deciziei de acceptare sau respingere a ofertelor noului furnizor.

REZOLVARE:
Funcţia costului aprovizionării pentru situaţia avută în vedere de problemă este:

7
 Na n
Ca  C1  p    N a  p
n 2
în care  - proporţia în care se află costul stocării faţă de preţul de achiziţie.

În acest context:
- lotul optim de reaprovizionare este de 100 tone:

2 N a C1 2 1000 122,5
n*   100tone
p 100  0,245

- frecvenţa optimă este:

Na 1000
y*    10 apovizionări / an
n* 100

- intervalul optim între aprovizionările succesive este de 36 de zile:

 360
I*    36zile
y* 10
- costul optim de achiziţie-aprovizionare este de 102450 uv / an:

C*a  2Na Cl p    Na  p  2 1000 122,5 100  0,245  1000 100  102450uv / an

Pentru a decide în privinţa acceptării sau respingerii ofertelor noului furnizor, se calculează în
continuare costurile de aprovizionare pe care le implică cele două variante astfel:
- costul (Cl) pentru o comandă minimă de 200 de tone este de 102.038 uv/an:
1000 200
Cl  122,5   99  0,245  1000  99  102038uv / an
200 2
- costul (C2) pentru o comandă minimă de 400 de tone este de 103.108,25 uv/an:
1000 400
Cl  122,5   98  0,245  1000  98  103108,25uv / an
400 2
Comparaţia între costul stabilit ca optim în situaţia iniţială şi cel specific celor două variante
de ofertă evidenţiază faptul că oferta pentru o comandă minimă de 200 de tone la un preţ de 99 uv
pe tonă este cea mai economică, doar când capacitatea de depozitare este suficientă şi, deci, nu apar
alte costuri.