1

Curs 3

Analiza factoriala a cheltuielilor fixe si variabile se face avind in vedere urmatoarele
modele:

1000 *
1000
CA
F
F =


1000 *
exp
1000
l V
F
F =

Ca dinamica, in limita unui prag al volumului activitatii, cerinta eficientei este ca :

F CA
I I > sau
F V
I I
l
>
exp


1000 *
1000
CA
V
V =


Daca se ia in considerare o valoare probabila a cifrei de afaceri (CAp), se poate aproxima
si suma cheltuielilor variabile

:

) * ( *
1000
1
1000
P P
CA V V =
De asemenea, exista posibilitatea de a stabili un nivel previzionat al costurilor variabile in
functie de costurile fixe, rezultatul exploatarii si veniturile din exploatare asteptate sau
previzionate:
1000 * 1
exp
exp 1000
(
(

|
|

\
| +
=
l
l
P
V
R F
V
Cunoscind dimensiunea cheltuielilor fixe la 1000 lei cifra de afaceri din perioada
precedenta dar si o anumita previzionare a dinamicii cifrei de afaceri, se poate estima
dimensiunea cheltuielilor fixe la 1000 lei cifra de afaceri pentru perioada viitoare:

CA
p
I
F
F
0
1000
1000
=

D.MARGULESCU, C.STANESCU, I.DAVID Analiza economico-financiara, Ed. Oscar Print,

Bucuresti,1999
2
6. Analiza cheltuielilor materiale i cu personalul.
Eficiena consumului de resurse materiale i umane.
6.1 Analiza cheltuielilor materiale
6.1.1 Analiza cheltuielilor cu materialele
6.1.2 Analiza cheltuielilor cu amortizarea
6.2 Analiza cheltuielilor cu personalul
6.2.1 Analiza dinamica si structurala a cheltuielilor cu personalul
6.2.2 Analiza factoriala a cheltuielilor cu personalul
6.2.3 Analiza eficientei cheltuielilor cu personalul

Bibliografie selectiva:

M NICULESCU Diagnostic global strategic, , Ed Economica, pag 176
V. ROBU Analiza economico- financiara, Ed ASE, pag 119/127
Ordin 94/2001
M.RISTEA Calculatia si managementul costurilor, Ed Teora, pag 70-83
Politici si optiuni contabile , rd ECONOMICA pag 404-409
A. ISFANESCU Analiza economico-financiara, Ed ASE 2002, pag 109-117


6.1 Analiza cheltuielilor materiale


Cheltuielile de productie includ toate cheltuielile generate de desfasurarea procesului de
productie. Cel mai frecvent se recurge la clasificarea cheltuielilor de productie in
urmatoarele categorii: cheltuieli materiale, cheltuieli cu personalul si cheltuieli generale
privind productia.
Marimea cheltuielilor materiale este data de specificul activitatii desfasurate de
intreprindere. Ele reprezinta expresia valorica a consumurilor de resurse materiale si a
prestarilor de servicii de catre terti. La intreprinderile ce desfasoara activitate productiva,
cheltuielile materiale detin ponderea cea mai importanta in totalul cheltuielilor de
exploatare. In componenta cheltuielilor materiale distingem cheltuieli cu materialele
(cheltuieli cu materii prime, materiale, combustibil, energie electrica, apa si alte cheltuieli
cu materialele) si cheltuieli cu amortizarea.

6.1.1 Analiza cheltuielilor cu materialele

Analiza cheltuielilor materiale se face cu ajutorul indicatorului cheltuieli cu materialele la
1000 lei cifra de afaceri (
1000
m
C ) al carui model de analiza este:

unde:
CA = cifra de afaceri
1000 *
*
*
1000 *
1
_
1
_
1000

=
=
= =
n
i
i v
n
i
i
v
m
p q
m q
CA
M
C
i
i
3
M = suma cheltuielilor cu materialele
i
v
q = cantitatea vinduta pe unitate de produs i
i m
_
= costuri cu materialele pe unitate de produs i
i
p = prt mediu de vinzare pe unitate de produs i

In analiza impactului variatiei costurilor cu materialele pe unitate de produs asupra
evolutiei cheltuielilor cu materialele se au in vedere evolutia consumurilor specifice de
resurse materiale j utilizate pentru realizarea produsului i (
i
j
cs ) dar si a preturilor de
aprovizionare corespunzatoare resurselor materiale consummate ( )
) i
j
ps dupa cum
urmeaza:

i i
j j
n
j
i ps cs m *
1
_

=
=

Reducerea consumurilor specifice de resurse materiale pe unitate de produs cit si a
preturilor de aprovizionare corespunzator resurselor consumate constituie masurile
esentiale prin care se poate asigura eficientizarea activitatii intreprinderii prin reducerea
cheltuielilor cu materialele.

6.1.2 Analiza cheltuielilor cu amortizarea

Amortizarea reprezinta in conceptia IASC, recuperarea periodica prin cheltuieli a
contravalorii imobilizarilor necorporale si corporale, mai putin a valorii reziduale a
acestora, pe parcursul duratei de viata estimate a acestora. In conceptia GAPP,
amortizarea reprezinta trecerea treptata pe cheltuieli a contravalorii imobilizarilor
necorporale; recuperarea treptata prin cheltuieli a contravalorii imobilizarilor corporale
este regasita sub denumirea de depreciere.
Activele amortizabile sunt recunoscute in principal daca indeplinesc cumulativ
urmatoarele conditii:
se asteapta a se folosi pe o perioada mai mare de
un an;
au o durata de viata utila limitata;
sunt folosite de intreprindere pentru desfasurarea
activitatii de baza si genereaza beneficii
economice.
Avind in vedere criteriile mai sus mentionate, activele imobilizate sunt clasificate dupa
cum urmeaza:

4
Imobilizari necorporale
Cladiri, constructii
Active amortizabile Imobilizari corporale Echipamente
Mobilier, birotica
Active imobilizate
Active neamortizabile Imobilizari corporale Terenuri

Avind ca punct de reper insasi definitia data amortizarii, identificam patru factori cu
influenta directa asupra dimensiunii amortizarii activelor amortizabile:
- costul de achizitie,
- valoarea reziduala,
- durata de viata estimata
- metoda de calcul al amortizarii.

Costul de achizitie
(-) Valoarea de amortizat
Valoarea reziduala
Amortizare
Durata de viata estimata
Metoda de calcul al amortizarii


Costul de achizitie al activelor imobilizate reprezinta pretul net de achizitie, la care se
adauga toate cheltuielile oportune si necesare privind transportul si pregatirea pentru
utilizare a activului imobilizat.
Valoarea reziduala a unui activ (sau valoarea recuperata, valoarea de casare) reprezinta
recuperarea neta, reziduu sau valoarea de schimb la data estimata a scoaterii din
functiune. Diminuind costul de achizitie cu valoarea reziduala, se obtine baza de calcul a
amortizarii pe durata de viata estimata, respectiv valoarea de amortizat (sau valoarea
amortizabila).
In ceea ce priveste durata de viata a unui activ (intilnita in literatura de specialitate ca
durata de viata utila sau durata de viata estimata), aceasta este definita prin perioada
pentru care un activ amortizabil este asteptat a fi utilizat de intreprindere. Durata de viata
a unui activ poate fi regasita sub doua forme: durata de viata fiscala (luata ca baza de
calcul in scopul determinarii amortizarii fiscale) si durata de viata interna (stabilita prin
politica intreprinderii independent de durata de viata fiscala). De regula, in stabilirea
duratei de viata interne se au in vedere: experienta trecuta in utilizarea unor active
imobilizate similare, starea actuala a activului, politica intreprinderii privind intretinerea
5
si reparatiile activelor imobilizate, tendinte tehnologice si industriale actuale, conditii de
clima locale etc.

Principalele metode utilizate in calculul amortizarii activelor imobilizate sunt:
metoda liniara, metoda productiei si metodele regresive.

Pentru analiza factoriala a cheltuielilor cu amortizarea, se poate recurge la utilizarea
indicatorului cheltuieli cu amortizarea la 1000 lei venituri din exploatare (
1000
A ), dupa
cum urmeaza:
1000 *
1000
EXPL
V
A
A = sau 1000 *
1000
CA
A
A =

T

l
V
exp


1000
A h w
_

ai V
_


a
V
A
rez
V

i
g
a c
_

ai c
_

In scopul asigurarii unei activitati eficiente prin prisma cheltuielilor cu amortizarea, se
impune ca dinamica acestora sa fie devansata de dinamica veniturilor din exploatare:
A V
I I
l
>
exp
.

6.2.Analiza cheltuielilor cu personalul

6.2.1 Analiza dinamica si structurala a cheltuielilor cu personalul

Utilizarea fortei de munca in desfasurarea activitatii intreprinderii implica inregistrarea
cheltuielilor cu personalul. Din punct de vedere structural, cheltuielile cu personalul sunt
formate din:
cheltuieli cu salariile;
cheltuieli cu impozite si taxe suportate de intreprindere ca rezultat al folosirii
fortei de munca (contributia la bugetul asigurarilor sociale, contributia la
asigurarile de sanatate, contributia la fondul de somaj, contributia la constituirea
fondului de risc si accidente, comisionul Camerei de Munca).
Dimensiunea cheltuielilor cu salariile este influentata de evolutia elementelor sale
componente, respectiv de evolutia:
sumei salariilor nete;

Belverd E.Needles, Henry R.Anderson, James C.Caldwell Principiile de baza ale contabilitatii, Editura
Arc, 2001, Chisinau
6
impozitului pe venit;
contributiei la ajutorul de somaj;
contributiei la asigurarile sociale;
contributiei la asigurarile de sanatate.
In consecinta, avind in vedere structurarea cheltuielilor cu personalul si implicit a
cheltuielilor cu salariile, putem discuta despre doua componente de baza ale
cheltuielilor cu personalul: cheltuieli privind suma salariilor nete si cheltuieli cu
caracter fiscal:

Cheltuieli privind suma salariilor nete
Atribuite angajatorului Atribuite angajatului
Cheltuieli cu caracter fiscal
Suportate de angajator
Cheltuieli cu personalul
Suportate de angajator

Atit cheltuielile privind suma salariilor nete cit si cheltuielile cu caracter fiscal afecteaza
rezultatul economico-financiar al activitatii intreprinderii, fiind suportate in totalitate de
catre aceasta. Dimensiunea cheltuielilor cu personalul este marcata in mod direct de
evolutia salariilor nete dar si de evolutia fiscalitatii. Cresterea fiscalitatii, atribuita
angajatorului sau angajatului, in contextul mentinerii salariilor nete atrage cresterea
cheltuielilor cu personalul. Intre evolutia cheltuielilor cu salariilor si evolutia cheltuielilor
cu caracter fiscal suportate de angajator, la ora actuala nu se mai poate discuta despre o
anumita corelatie datorita regulilor diferite impuse in calculul acestora.
In functie de gradul de participare a personalului angajat la desfasurarea activitatii
intreprinderii, cheltuielile cu personalul sunt grupate in:
cheltuieli cu personalul tehnico-productiv (componente ale cheltuielilor
variabile);
cheltuieli cu personalul administrativ (componente ale cheltuielilor fixe).
Dinamica inregistrata de cheltuielile cu personalul (
P
C ) trebuie comparata cu dinamica
volumului de activitate desfasurata de intreprindere (cifra de afaceri sau venituri din
exploatare). O activitate normala este caracterizata printr-o dinamica a volumului de
activitate superioara sau cel mult egala cu cea inregistrata de cheltuielile cu personalul:
P
C CA
I I sau
P l
C V
I I
exp


Corelatia mentionata da posibilitatea stabilirii cheltuielilor cu personalul admisibile
(
PA
C ) in functie de cheltuielile cu personalul din perioada precedenta (
0 P
C ) si dinamica
volumului de activitate desfasurata (
CA
I sau
l
V
I
exp
):
PA
C =
0 P
C *
CA
I sau
PA
C =
0 P
C *
l
V
I
exp

Marimea cheltuielilor cu personalul admisibile se poate compara cu marimea cheltuielilor
cu personalul efectiv realizate (
1 P
C ), caracterizind evolutia eficientei cheltuielilor cu
personalul, dupa cum urmeaza:
a) daca
1 P
C <
PA
C , fata de perioada precedenta are loc cresterea eficientei
cheltuielilor cu personalul;
b) daca
1 P
C =
PA
C , se mentine eficienta cheltuielilor cu personalul;
c) daca
1 P
C >
PA
C , scade eficienta cheltuielilor cu personalul.
7

Comparind dinamica inregistrata de cheltuielile cu salariile (
S
C
I ) cu cea a numarului
mediu de salariati (
NS
I ), este caracterizata evolutia salariului mediu anual ( a s
_
):
a) daca
S
C
I >
NS
I , se inregistreaza o crestere a salariului mediu anual;
b) daca
S
C
I =
NS
I , salariul mediu anual ramine constant;
c) daca
S
C
I <
NS
I , se inregistreaza o scadere a salariului mediu anual.

6.2.2 Analiza factoriala a cheltuielilor cu personalul

Pentru analiza factoriala a cheltuielilor cu personalul, se pot utiliza modelele:
a)
_ _ _
exp
_
exp
_
* * * * cs W NS
V
C
NS
V
NS C a
l
P
l
P
= =
b)
_ _ _
_
_
* * * *
h
P
P
cs t NS
T
C
NS
T
NS C = =


6.2.3 Analiza eficientei cheltuielilor cu personalul

Analiza eficientei cheltuielilor cu personalul se realizeaza prin evidentierea corelatiei
dintre volumul de activitate desfasurata de intreprindere si efortul depus in acest sens prin
utilizarea personalului salariat. Atit activitatea desfasurata de intreprindere cit si
cheltuielile cu personalul sunt generate de folosirea personalului salariat. Caracterizind
evolutia volumului activitatii desfasurate (cifra de afaceri sau veniturile din exploatare)
cu evolutia cheltuielilor cu personalul luind in considerare numarul mediu de salariati
implicati, se ofera informatii privind eficienta utilizarii fortei de munca.

Cifra de afaceri Productivitatea medie anuala
Numar mediu
de salariati
Eficienta
cheltuielilor cu
personalul
Cheltuieli cu personalul
Salariul mediu brut anual

Caracterizarea eficientei cheltuielilor cu personalul se poate face:
a) prin analiza indicelui de corelatie;
b) prin analiza indicatorilor ce exprima evolutia cheltuielilor cu personalul
comparativ cu evolutia cifrei de afaceri sau veniturilor din exploatare sau valorii
adaugate.


8
a) Analiza indicelui de corelatie in caracterizarea eficientei cheltuielilor cu
personalul

Indicele de corelatie (
C
I ) exprima eficienta cheltuielilor cu personalul evidentiind in mod
direct evolutia salariului mediu anual ( a s
_
) comparativ cu evolutia productivitatii medii
anuale ( a w
_
). Calculul indicelui de corelatie se poate realiza in doua modalitati:
Ca raport al dinamicilor:
a
s
C
w I
I
I
a
_
_
=
Ca raport al cresterilor (in cazul in care cei doi indici sunt mai mari decit
1):
1
1
_
_

=
a
s
C
w I
I
I
a


Indiferent de modalitatea de calcul, pentru a discuta despre eficienta cheltuielilor cu
personalul, trebuie respectata corelatia:
C
I <1, ceea ce presupune ca
a s
I
_
< a w I
_
. In acest
context, notind cu :
0 C
I = indicele de corelatie corespunzator perioadei luata ca baza de comparatie;
p C
I = indicele de corelatie programat a se obtine in perioada urmatoare;
1 C
I = indicele de corelatie efectiv realizat
daca
0 C
I >
p C
I >
1 C
I , atunci eficienta cheltuielilor cu personalul din perioada curenta
este superioara atit celei din perioada precedenta cit si celei programate a se realiza in
perioada curenta.

b) Analiza indicatorilor ce exprima evolutia cheltuielilor cu personalul
comparativ cu evolutia cifrei de afaceri sau veniturilor din exploatare sau
valorii adaugate in caracterizarea eficientei cheltuielilor cu personalul

In acest sens, analiza eficientei cheltuielilor cu personalul se realizeaza cu ajutorul
indicatorilor:

Cheltuieli cu personalul la 1000 lei cifra de afaceri:
1000 * 1000 *
*
*
1000 *
_
_
_
_
_
_
1000
a
a
P
P
P
w
s
NS
CA
NS
NS
C
NS
CA
C
C = = =

Cheltuieli cu personalul la 1000 lei venituri din exploatare:
9
1000 * 1000 *
*
*
1000 *
_
_
_
exp
_
_
_
exp
1000
a
a
l
P
l
P
P
w
s
NS
V
NS
NS
C
NS
V
C
C = = =


Cheltuieli cu personalul la 1000 lei valoare adaugata:
1000 * 1000 *
*
*
1000 *
_
_
_
_
_
_
1000
a
a
P
P
P
w
s
NS
VA
NS
NS
C
NS
VA
C
C = = =

Cresterea eficientei cheltuielilor cu personalul este marcata de o dinamica a cifrei de
afaceri (sau a venturilor din exploatare, respectiv a valorii adaugate) superioara celei
inregistrate de cheltuielile cu personalul. In acest context, se asigura un indice al
productivitatii medii anuale superior celui inregistrat de salariul mediu anual si deci, o
diminuare a cheltuielilor cu personalul pentru 1000 lei cifra de afaceri. Situatia este
considerata normala: prin efectele cresterii productivitatii medii anuale trebuie sa se
asigure atit remunerarea personalului cit si a celorlalti factori implicati in realizarea
rezultatelor superioare mentionate.