Ministerul Educației și Cerecetării al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică din Moldova

Facultatea Inginerie Economică și Business
Departamentul Economie și Management

Referat la unitatea de curs ,,Analiza economico-financiară a

unităților agricole’’

Analiza asigurării cu mijloace fixe şi a eficienţei utilizării

acestora

A elaborate studenta anului III Verejan Nicoleta

a Fcaultății de Inginerie Economică și Business
Specialitatea Finanțe și bănci

A evaluat Baltag Grigore

1. Însemnătatea, sarcinile analizei şi sursele principale de informaţie
Pentru a desfăşura o activitate profitabilă orice unitate economică trebuie să dispună de un potenţial
tehnico-material bine argumentat.
Mijloacele fixe ocupă un loc predominant între factorii de producţie, deoarece este cel mai mobil
element al acestora.
În conformitate cu SNC 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung”, mijloacele fixe
includ activele materiale, al căror preţ unitar depăşeşte plafonul stabilit de legislaţie (6000 de lei),
planificate pentru utilizare în activitatea de producţie, comercială şi alte activităţi cu durata de funcţionare
utilă mai mare de un an.
Estimarea justificată a gradului de asigurare şi a eficienţei utilizării mijloacelor fixe ale întreprinderii
constituie un compartiment semnificativ al analizei factorilor de producţie.
Sarcinile principale ale analizei:
◙ examinarea structurii, mişcării şi stării funcţionale a mijloacelor fixe în dinamică;
◙ aprecierea eficienţei utilizării mijloacelor fixe pe baza indicatorilor generalizatori sintetici;
◙ analiza folosirii utilajului;
◙ calculul şi aprecierea influenţei factorilor privind asigurarea şi utilizarea mijloacelor fixe asupra
devierii volumului producţiei fabricate;
◙ evidenţierea rezervelor interne ce vor contribui la sporirea eficienţei utilizării mijloacelor fixe pe
viitor şi elaborarea măsurilor concrete pentru mobilizarea acestor rezerve în practică.
Sursele principale de informaţie:
◙ Programul social-economic de dezvoltare a întreprinderii (compartimentul „Factorii de producţie”,
capitolul 2 „ Mijloacele fixe: componenţa şi utilizarea lor extensivă şi intensivă”).
◙ Raportul statistic nr. 1-p (anual) „Producţie”.
◙ Formularul nr.1 din raportul financiar „Bilanţul contabil”.
◙ Anexa la Bilanţul contabil din raportul financiar (capitolul 1 „Existenţa şi mişcarea activelor pe
termen lung”, paragraful 1.2 „Active materiale” (rd.120→rd.128).
◙ Procesele verbale de primire-predare a mijloacelor fixe.
◙ Registrele evidenţei sintetice a intrării, funcţionării utile şi ieşirii mijloacelor fixe.
◙ Fişele de inventar ale evidenţei analitice a mijloacelor fixe.
◙ Registrele de evidenţă operativă a folosirii timpului de lucru al maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor
de transmisie.
◙ Datele serviciului tehnic privind evidenţa şi folosirea parcului de maşini şi utilaje pe parcursul
perioadei de gestiune.
◙ Alte surse de informaţie.
2.Analiza structurii, mişcării şi stării funcţionale a mijloacelor fixe în dinamică
Analiza asigurării cu mijloace fixe şi a eficienţei utilizării acestora se începe cu examinarea
structurii, mişcării şi stării funcţionale a mijloacelor fixe în dinamică. Acest studiu se efectuează în baza
datelor din anexa la Bilanţul contabil din raportul financiar anual (capitolul 1 „Existenţa şi mişcarea
activelor pe termen lung”, paragraful 1.2 „Active materiale” (rd.120→rd.128). La prima etapă a analizei
se examinează structura mijloacelor fixe ale întreprinderii pe categorii şi modificările intervenite pe
parcursul anului de gestiune în dinamică. Pentru aceasta se utilizează următorul tabel analitic:
Aprecierea structurii mijloacelor fixe
ale întreprinderii pe categorii în dinamică

În baza datelor din acest tabel se acordă o atenţie deosebită următoarelor două momente
semnificative:
ce schimbări au intervenit în dinamica şi structura mijloacelor fixe ale întreprinderii atât la
total, cât şi pe fiecare categorie în parte;
ponderea cărui element predomină în structura mijloacelor fixe. Atenţia principală se acordă
părţii active a mijloacelor fixe, deoarece compartimentul acesta are o acţiune directă asupra
activităţii de producţie desfăşurate.
În acest context orice tendinţă cu semnul „plus” în dinamică se apreciază pozitiv, iar cu semnul
„minus” – negativ.
De regulă, pe parcursul perioadei de gestiune mijloacele fixe ale întreprinderii sunt în mişcare, ceea
ce determină necesitatea calculului şi examinării următorilor doi indicatori relativi şi anume:
1) coeficientul de reînnoire a mijloacelor fixe (Kreîn.) care se determină ca raportul dintre valoarea
mijloacelor fixe intrate într-o anumită perioadă de gestiune şi valoarea tuturor mijloacelor fixe la finele
acestei perioade:
Kreîn. = x 100;

2) coeficientul de ieşire a mijloacelor fixe (Kieşire) care se determină ca raportul dintre valoarea
mijloacelor fixe ieşite şi transferate într-o anumită perioadă de gestiune şi valoarea tuturor mijloacelor fixe
la începutul acestei perioade:
Kieşire = x100.
În practica analitică se apreciază pozitiv situaţia în care ambii coeficienţi corespund condiţiei:
Kreîn. > Kieşite (%).

Pentru a analiza starea funcţională a mijloacelor fixe ale întreprinderii se folosesc următorii doi
indicatori relativi:
1) coeficientul uzurii acumulate a mijloacelor fixe (Kuzur.) care se calculează ca raportul dintre suma
uzurii acumulate la finele anului de gestiune şi valoarea totală a mijloacelor fixe la finele acestui an.
Kuzur. = x 100;
2) coeficientul utilităţii mijloacelor fixe (Kutil.) care se calculează ca diferenţa dintre 100 şi mărimea
coeficientului uzurii acumulate a mijloacelor fixe:
Kutil. = 100 – Kuzur.
De regulă, cu cât coeficientul uzurii acumulate a mijloacelor fixe este mai mic, cu atât utilitatea
acestora este mai pronunţată şi viceversa. Pentru o apreciere mai obiectivă a stării funcţionale a
mijloacelor fixe se recomandă ca coeficienţii respectivi să fie examinaţi în dinamică.

3. Analiza eficienţei utilizării mijloacelor fixe

Eficienţa utilizării mijloacelor fixe se determină ca raportul dintre mărimea efectului obţinut (VPF,
VA, VV, Pb etc.) şi mărimea efortului depus (valoarea medie a mijloacelor fixe de producţie). În practica
analitică eficienţa utilizării mijloacelor fixe de producţie poate fi examinată cu ajutorul mai multor
indicatori generalizatori sintetici.
1. Randamentul mijloacelor fixe (Rmf) care se determină ca raportul dintre volumul
producţiei fabricate şi valoarea medie a mijloacelor fixe de producţie:
Rmf = (lei),
unde:
VPF – volumul producţiei fabricate;
MF – valoarea medie a mijloacelor fixe de producţie.
2. Capacitatea mijloacelor fixe (Cmf) care este un indicator invers proporţional cu
randamentul mijloacelor fixe şi reflectă valoarea medie a mijloacelor fixe de producţie ce revine la un leu
producţie fabricată.
Cmf = x 100 (bani).
3. Înzestrarea muncii cu mijloace fixe (Imf) care reflectă valoarea medie a mijloacelor fixe de
producţie ce revine la un muncitor în schimbul cu durată maximă:
Îmf = x 1000 (lei),

unde: Nmax – numărul total al muncitorilor în schimbul cu durată maximă.

De regulă, cu cât acest indicator este mai mare, cu atât gradul de înzestrare a întreprinderii cu
mijloace fixe de producţie este mai pronunţat.
Calculul şi aprecierea indicatorilor generalizatori sintetici menţionaţi mai sus se efectuează atât în
dinamică, cât şi/sau faţă de nivelul programat.
 Analiza eficienţei utilizării mijloacelor fixe
de producţie în baza indicatorilor generalizatori sintetici

Luând în consideraţie faptul că la procesul de producţie nu participă nemijlocit toate mijloacele fixe de
producţie, ci numai partea lor activă, la următoarea etapă a analizei este necesară examinarea sistemului de
factori care influenţează modificarea randamentului mijloacelor fixe de producţie. Ţinând cont de
necesităţile practice ale analizei la această etapă, se prevede calculul şi aprecierea influenţei factorilor
generali şi detaliaţi.

Baza informaţională pentru analiza

eficienţei utilizării mijloacelor fixe de producţie
Astfel, asupra modificării randamentului mijloacelor fixe de producţie influenţează următorii doi factori
generali:
a) modificarea ponderii părţii active a mijloacelor fixe în valoarea medie totală a mijloacelor fixe de
producţie (factor cantitativ);
b) modificarea randamentului mijloacelor fixe active (factor calitativ).
Calculul şi aprecierea acestor factori se efectuează prin metoda substituţiei în lanţ sau metoda diferenţelor
absolute.
∆R = R1 – R0 = 2,32 – 2, 20 = + 0,12 lei;
∆Ra = (a1 – a0) x b0 = [(- 11,94) x 3,80] : 100 = - 0,45lei;
∆Rb = (b1 – b0) x a0 = [(+ 1,255) x 45,90] : 100 = + 0,57lei.
Rezultatele calculelor reflectă că randamentul mijloacelor fixe de producţie a sporit în urma majorării
randamentului mijloacelor fixe active şi s-a micşorat sub influenţa modificării ponderii părţii active a
mijloacelor fixe în valoarea medie totală a mijloacelor fixe de producţie.

Pentru o apreciere mai obiectivă a rezultatelor obţinute, apare necesitatea calculului şi aprecierii
factorilor detaliaţi asupra modificării randamentului mijloacelor fixe de producţie.
De regulă, această etapă presupune examinarea următorilor patru factori:

a) modificarea ponderii părţii active a mijloacelor fixe în valoarea medie totală a mijloacelor fixe
de producţie (∆Ppa);

b) modificarea preţului mediu al unităţii de utilaj ( ∆Vu);

c) modificarea duratei medii de lucru a unei unităţi de utilaj pe an, în utilaj-ore (∆Dh);

d) modificarea productivităţii medii pe utilaj-oră (∆Wh).

Primii trei factori sunt cantitativi, iar ultimul – calitativ. Concomitent factorii 1,3 şi 4 sunt cu acţiune
directă, factorul 2 – cu acţiune indirectă.
∆R = R1 – R0 = 2,32 – 2, 20 = + 0,12 lei;
∆Ra = (a1 – a0) x b0 x c0 x d0 = [(- 11,94) x x 1670,4 x 44,1284] :
100 = - 0,45 lei;
∆Rb = (b1 – b0) x a1 x c0 x d0 = [(- 0,00000069) x 45,90 x 1670,4 x
44,1284] : 100 = - 0,02 lei;
∆Rc = (c1 – c0) x a1 x b1 x d0 = [(+47,1) x 45,90 x x 44,1284] :
100 = + 0,05 lei;
∆Rd = (d1 – d0) x a1 x b1 x c1 = [(+ 13,6845) x 45,90 x x
1717,5] : 100 = + 0,54 lei.
Rezultatele calculelor denotă că întreprinderea analizată dispune de rezerve interne de sporire a
randamentului mijloacelor fixe de producţie în valoare de 0,47 lei [0,45 + 0,02].

4.Analiza folosirii utilajului

Dat fiind faptul că partea activă a mijloacelor fixe de producţie joacă un rol predominant în utilizarea
acestora, în următoarea etapă a analizei se recomandă a efectua un studiu mai aprofundat al potenţialului
tehnic al întreprinderii, inclusiv al folosirii acestuia.
La prima etapă a analizei se examinează structura parcului de maşini şi utilaje după durata lor de
exploatare. Astfel, în baza datelor din fişele de inventar ale evidenţei analitice a mijloacelor fixe se
calculează durata medie de exploatare a maşinilor şi utilajelor (ca media ponderată).
La etapa a doua a analizei se examinează folosirea extensivă şi intensivă a maşinilor şi utilajelor. În
practica analitică aprecierea folosirii maşinilor şi utilajelor se efectuează în baza următorilor indicatori:

1. Coeficientul folosirii extensive a maşinilor şi utilajelor (Kext.) care se calculează ca

raportul dintre fondul de timp efectiv utilizat în utilaj-ore şi fondul de timp programat:
Kext. = x 100 (%).
1. Coeficientul folosirii intensive a maşinilor şi utilajelor (Kint.) care se calculează ca
raportul dintre productivitatea medie pe utilaj-oră efectivă şi productivitatea medie pe utilaj-oră
programată:
Kint.= x 100 (%).
2. Coeficientul folosirii integrale a maşinilor şi utilajelor (Kinteg.) care se determină ca
produsul dintre Kext. şi Kint. împărţit la 100:

Kinteg. = (Kext. x Kint.) : 100 (%).

Cu cât coeficientul integral este mai mare, cu atât gradul de folosire a maşinilor şi utilajelor este mai
pronunţat.
Ultima etapă a analizei situaţiei privind folosirea parcului de maşini şi utilaje prevede calculul şi
aprecierea influenţei următorilor doi factori la devierea volumului producţiei fabricate:
a) modificarea fondului de timp efectiv de lucru în utilaj-ore
(factor cantitativ);
b) modificarea productivităţii medii pe utilaj-oră (factor calitativ).
Calculul şi aprecierea acestor factori se efectuează prin metoda substituţiei în lanţ sau metoda
diferenţelor absolute.
∆R = R1 – R0 = 25022 – 18428 = + 6594 mii lei;
∆Ra = (a1 – a0) x b0 = [(+ 15210) x44,1284] = + 671 mii lei; ∆Rb
= (b1 – b0) x a0 = [(+ 13,6845) x 432810] = + 5923 mii lei.
Rezultă că ambii factori au influenţat pozitiv asupra modificării volumului producţiei fabricate,
contribuind la sporirea acestuia, respectiv, cu 671 mii lei şi 5923 mii lei.

5. Calculul influenţei factorilor privind asigurarea cu mijloace fixe şi utilizarea

acestora la devierea volumului producţiei fabricate .
În practica analitică se utilizează mai multe metode de analiză referitoare la calculul şi aprecierea
influenţei factorilor privind asigurarea cu mijloace fixe şi utilizarea acestora la devierea volumului
producţiei fabricate.
La prima etapă a analizei se examinează influenţa factorilor generali privind asigurarea cu mijloace
fixe şi utilizarea acestora:
a)modificarea valorii medii a mijloacelor fixe de producţie (∆MF);
b)modificarea randamentului mijloacelor fixe de producţie (∆Rmf).
Calculul şi aprecierea acestor factori se efectuează prin metoda diferenţelor absolute.
∆R = R1 – R0 = 25022 – 18428 = + 6594 mii lei;
∆Ra = (a1 – a0) x b0 = [(+ 2409) x 2,20] = + 5299,8 mii lei;
∆Rb = (b1 – b0) x a0 = [(+ 0,12) x 10785] = + 1294,2 mii lei.

Rezultă că ambii factori au influenţat pozitiv asupra modificării volumului producţiei fabricate,
contribuind la sporirea acestuia, respectiv, cu 5299,8 mii lei şi 1294,2 mii lei.

Pentru a efectua o analiză mai aprofundată şi a evidenţia rezervele interne de majorare a volumului
producţiei fabricate pe seama sporirii eficienţei utilizării părţii active a mijloacelor fixe de producţie vom
examina factorii detaliaţi:
a)modificarea valorii medii a mijloacelor fixe de producţie (∆MF);
b)modificarea ponderii părţii active a mijloacelor fixe în valoarea medie totală a mijloacelor fixe de
producţie (∆Ppa);
 c)modificarea preţului mediu al unităţii de utilaj (∆Vu);
d)modificarea duratei medii de lucru a unei unităţi de utilaj pe an,
în utilaj-ore (∆Dh);

e)modificarea productivităţii medii pe utilaj-oră (∆Wh).

Primii patru factori sunt cantitativi, ultimul – calitativ. Calculul şi aprecierea influenţei acestor
factori se efectuează prin metoda substituţiei în lanţ sau metoda diferenţelor absolute.

∆R = R1 – R0 = 25022 – 18428 = + 6594 mii lei;

∆Ra = (a1 – a0) x b0 x c0 x d0 x e0 = [(+ 2409) x 57,84 x x
1670,4 x 44,1284] : 100 = + 5299,8 mii lei;
∆Rb = (b1 – b0) x a1 x c0 x d0 x e0= [(- 11,94) x 10785 x x
1670,4 x 44,1284] : 100 = - 4997,8 mii lei;
∆Rc = (c1 – c0) x a1 x b1 x d0 x e0= [(- 0,00000069) x 10785 x 45,90
x 1670,4 x 44,1284] : 100 = - 251,8 mii lei;
∆Rd = (d1 – d0) x a1 x b1 x c1 x e0 = [(+ 47,1) x 10785 x 45,90
x x 44,1284] : 100 = + 620,8 mii lei;
∆Re = (e1 – e0) x a1 x b1 x c1 x d1 = [(+13,6845) x 10785 x 45,90
x x 1717,5] : 100 = + 5923 mii lei.

Rezultatele calculelor denotă că la întreprinderea analizată există rezerve de sporire a volumului

producţiei fabricate în urma majorării ponderii părţii active a mijloacelor fixe şi a micşorării preţului
mediu al unităţii de utilaj în valoare de 5249,6 mii lei (4997,8 + 251,8).